Sunteți pe pagina 1din 15

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

Facultatea de Științe
Program de studii – P.I.P.P.
Disciplina: Fundamentele psihopedagogiei speciale
Anul I, Grupa 1

Sindromul Down

Profesor coordonator: Student:


Prof.dr. Otilia Lupu Ion (Găman) Anamaria-Veronica

2016
Cuprins

1. Ce este Sindromul Down /3

2. Cauzele apariției Sindromului Down /4

3. Testarea pe timpul sarcinii /5

4. Caracteristicile copilului cu Sindromul Down /7

5. Intervenția timpurie /9

6. Studiu de caz /13

7. Bibliografie /15

2
1. Ce este Sindromul Down?

Sindromul Down este una dintre cele mai des întâlnite probleme genetice. Este cauzat de
prezența unui cromozom în plus în fiecare celulă. Această boală se mai numețte și Trisomia 21.
Sindromul Down, cea mai comună anomalie cromozomială, poartă numele medicului britanic
John Langdon Down care l-a descris pentru prima dată, în mod ştiinţific, într-un articol apărut
în1866. Abia în 1959 se descoperă existenţa unei anomalii congenitale care, în aproximativ 93 %
din cazuri, apare din cromozomul suplimentar 21. În cazul persoanelor cu acest sindrom, în loc
de 23 de perechi sau 46 de cromozomi în fiecare celulă, s-au descoperit 47 de cromozomi, deci
vor fi3 cromozomi de tip 21 într-o celula in loc de 2, maladia numindu-se şi Trisomia 211.

Astfel, Sindromul Down este o afecţiune genetică, nu o boală. Aceasta înseamnă că


persoanele diagnosticate cu sindrom Down prezintă o modificare cromozomială, apărută în
timpul concepţiei, prezenta întreaga viaţă, ce nu poate fi vindecată. Se estimează că în România
sunt diagnosticate aproximativ 30.000 persoane cu acest sindrom2.

Sindromul Down este o dispunere cromozomială naturală care a făcut parte întotdeauna
din condiţia umană, fiind universal prezent în toate naţiile, genurile şi mediile socio-economice,
apărând aproximativ 1 la 800 de nou-născuţi, deşi există o mare variaţie a acestei incidenţe în
întreaga lume.

Sindromul Down este o stare genetică pe parcursul întregii vieţi, ce se produce în


momentul concepţiei fătului. Fiecare copil cu sindrom Down este unic în felul său, la fel ca toţi
ceilalţi copii. Abilităţile, caracteristicile şi interesele copilului cu sindrom Down variază foarte
mult de la o persoană la alta. Sindromul Down produce diverse dizabilităţi şi probleme medicale
asociate. Chiar dacă toate persoanele cu sindrom Down au un anumit grad de dizabilităţi de
învăţare, multe dintre aceste persoane duc o viaţă semi-independentă şi împlinită.

1
http://www.desprecopii.com/info-id-11760-nm-SINDROMUL-DOWN-simptome-cauze-diagnostic-si-riscuri.htm-
Accesat la data de 11.01.2017
2
http://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/copilul-cu-nevoi-speciale/sindromul-down-1-cauze-preventie-nou-
nascutul - Accesat la data de 11.01.2017

3
Nu există evidenţe statistice precise asupra numărului de persoane cu sindrom Down care
trăiesc în întreaga lume, dar în baza unor raţionamente ştiinţifice se estimează a fi în jur de 4.7
milioane de persoane3.

2. Cauzele apariției Sindromului Down

Sindromul Down este cauzat de diviziunea celulară anormală, cel mai frecvent la nivelul
ovocitului, înainte sau în momentul concepției. Mai puțin frecvent, diviziunea celulară anormală
poate afecta spermatozoidul în momentul concepției. Nu se cunosc factorii care determină
celulele să se dividă anormal. Genele sunt grupate sub forma de cromozomi. În mod normal, un
copil moștenește 46 de cromozomi, cate 23 de la fiecare parinte. În urma diviziunii celulare
anormale din Sindromul Down rezultă material genetic suplimentar, de obicei un extra
cromozom. Sindromul Down este clasificat în conformitate cu modul specific in care materialul
genetic suplimentar este produs4. De asemenea, sindromul Down nu este ereditar, deşi în 1% din
cazurile de sindrom Down prin translocaţie s-a observat că există o componentă ereditară.
Sindromul Down apare în toată lumea, indiferent de: rasă, cultură, religie, nivel social sau
economic. Trisomia 21 este cea mai frecventǎ anomalie cromosomialǎ întalnită în patologia
umană. Boala este mai frecventǎ la copiii de sex masculin, raportul sexelor fiind de 3 băieţi la 2
fete. Anual, în România se nasc aproape 400 de copii cu acest sindrom, avand o incidenta de
1/800-1/700 de nascuți vii.5
În ceea ce priveşte etiologia Trisomiei 21, există părerea că ea s-ar putea datora vârstei
mai înaintate a mamei, frecvenţa naşterilor unor astfel de copii fiind semnificativ mai ridicată la
femeile în vârstă de peste 45 de ani. De asemenea, uneori este incriminată şi vârsta înaintată a
tatălui sau diferenţa mare de vârstă între cei doi părinţi, precum şi acţiunea unor factori nocivi în
timpul sarcinii: oboseală intensă şi de lungă durată a gravidei, stări fizice şi afective trauma-
tizante ale acesteia etc. încercând să găsim în toate aceste situaţii un element comun, care ar

3
http://www.sindrom-down.ro/sindromul-down/despre-sindromul-down/ - Accesat la data de 11.01.2017
4
http://www.asociatiadown.ro/sindromul-down/ - Accesat la data de 11.01.2017
5
http://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/copilul-cu-nevoi-speciale/sindromul-down-1-cauze-preventie-nou-
nascutul- Accesat la data de 11.01.2017

4
putea fi, eventual, considerat factor etiologic al Trisomiei 21, se pare că ar trebui să ne referim la
slăbirea funcţiilor reproductive ale părinţilor îndeosebi, la extenuarea organismului mamei6

3. Testarea pe timpul sarcinii

Investigațiile pentru sindromul Down pe perioada sarcinii (investigatiile prenatale), care


impun consimțământul mamei, în țara noastră sunt recomandate în cazul în care:

 mama este în varsta de 35 de ani sau mai mult;


 are istoric familial de Sindrom Down sau partenerul are istoric familial de
Sindrom Down;
 știe ca ea sau partenerul ei, sunt purtatori ai genei pentru Sindromul Down tip
translocație. Testarea genetică pentru Sindromul Down poate fi luată în considerare atunci
când viitoarea mamă prezintă istoric familial pozitiv pentru aceasta afecțiune.

Testele de screening (de monitorizare) nu pun diagnosticul de Sindromul Down, ci mai


degrabă furnizează informații despre probabilitatea ca fătul sa aibă această afecțiune.

Testele de monitorizare sunt:

Ecografie fetală

Această investigație poate depista semne ale Sindromului Down în prima parte a sarcinii;
o imagine de ecografie fetală poate arăta o proeminența mai mare decat normal în partea
posterioară a gâtului fetal; aceasta proeminentă este detectata prin masurarea grosimii pliului
cutanat, pentru a estima distanța dintre suprafața pielii și oasele gatului.

Triplul test al serului matern

Triplul test determină cantitatea din urmatoarele substanțe din sangele matern: alfa -
fetoproteina (AFP), gonadotropina corionica umana (hCG), estriol (uE3). Cvadruplu test al
serului matern: testul se numește cvadruplu când se adaugă un test pentru inhibina A (este o

6
Gheorghe, R. Psihopedagogia deficitului de intelect. Suport de curs. Universitatea „Ovidius” Constanţa. Facultatea
de Psihologie

5
proteină produsă de fetus și de placenta); cvadruplu test poate detecta majoritatea cazurilor de
Sindrom Down și are o probabilitate mai mică decât triplu test de a furniza rezultate fals positive.

Combinarea ecografiei fetale cu un test serologic

Acest test măsoară nivelele de gonadotropina corionica umana (hCG) și proteină


plasmatică A asociată sarcinii; acest test de monitorizare combinat s-a dovedit a fi la fel de precis
ca și cvadruplu test în detectarea Sindromului Down; un avantaj al acestui tip de test de
monitorizare este că poate fi făcut mai devreme pe perioada sarcinii decat alte teste.

Teste diagnostic

Se aplică dacă testările amintite mai sus trezesc suspiciunea sindromului Down.
Amniocenteza si CVS (chorionic villus sampling-examinarea vilozitatilor coriale) sunt testele
diagnostice cel mai des utilizate.

Amniocenteza se efectuează de obicei între saptamanile 15 si 18 de sarcina sau chiar mai


târziu; lichidul care înconjoară fătul (lichidul amniotic) conține celule eliminate de către fatul
care se dezvoltă. Aceste celule pot fi testate pentru mai mult de 100 de tipuri de defecte asociate
cu boli genetice (mostenite) printre care și Sindromul Down.

Testul se efectuează prin introducerea unui ac transabdominal până la nivelul uterului. Se


recoltează aproximativ 30 ml de lichid amniotic și se examinează. Amniocenteza are un risc mic
de 1% de a produce avort si o acuratete de 99,8% în detectarea Sindromului Down. De obicei
durează aproximativ 2 saptamani până când se obțin rezultatele în jurul săptaminii 16 al sarcinii.
Efectele secundare ale amniocentezei sunt: în 2% din cazuri avort, singerare, infecție.

CVS se aplică în jurul săptâminii 9-12 al sarcinii. După ecografie abdominală un tub
subțire se introduce până la placenta pe cale vaginală și se extrage o mică porțiune a vilozitatilor
coriale. Vilozitatile coriale, fiind țesuturi aparținând fătului, se examinează din punct de vedere
cromozial. Materialul genetic din celulele vilozitatilor corionice este identic cu cel al celulelor
fetale.

O biopsie a acestor celule poate furniza medicilor informație genetică despre fat. Medicii
pot astfel preciza dacă exista probabilitatea ca fătul sa aibă anumite afecțiuni, precum Sindromul

6
Down, care se datorează unor cromozomi anormali. Rezultatul se obtine in 7-10 zile. Efectele
secundare sunt: risc de avort, sângerare, infecție, pierdere de fluid amniotic7.

4. Caracteristicile copilului cu Sindromul Down

Există mai mult de 50 de trăsături caracteristice ale Sindromului Down. Simptomele


fiecărui copil variază ca număr și severitate. Oricum, multe dintre aceste caracteristici și trăsături
apar de asemenea și la copiii care nu au Sindrom Down.

Majoritatea copiilor cu Sindrom Down au câteva din urmatoarele trăsături fizice:

 statura mică: copilul are de obicei un ritm de creștere mai lent, iar la varsta adultă,
înalțimea este mai mică decât media;
 tonus muscular scăzut (hipotonie): un copil poate avea mai puțină forță musculară decât
alți copii de aceeasi vârstă; tonusul scăzut al musculaturii abdominale determină, de
asemenea, protruzia stomacului;
 în mod normal, la copil musculatura gastrică se tonifică progresiv până în jurul vârstei de
2 ani;
 gât scurt, gros cu țesut adipos (grăsime) și piele în exces: de obicei, această trăsătură
devine mai puțin evidentă pe masură ce copilul creste;
 brațe și picioare scurte si îndesate: unii copii pot prezenta un spațiu mai larg între degetul
mare si degetul al doilea de la picior;
 un singur pliu la nivelul părtii centrale a palmei: acesta este numit pliu palmar transvers
sau linia simian.

Trăsături faciale

 În Sindromul Down se întalnesc frecvent trasături faciale distincte, cum ar fi:


 urechi de forma modificată: de obicei mici si jos inserate;
 gura și limba anormal constituite: limba copilului poate protruziona parțial, iar cerul gurii
(palatul) poate fi foarte arcuit si îngust;

7
https://www.updown.ro/despre-sindromul-down/testele-prenatale/- Accesat la data de 11.01.2017

7
 punte nazală aplatizată: porțiunea aplatizată a nasului situata între cei 2 ochi (punte
nazala) este frecvent înfundata;
 pete Brushfield: un fragment tisular pe porțiunea colorata a ochiului (iris); aceste pete nu
afectează vederea;
 dinți atipici și încovoiati: dintii copilului pot să apară mai târziu și într-un mod
neobișnuit.

Alte afectiuni asociate

Copilul poate prezenta și alte afectiuni asociate Sindromului Down, cum ar fi:
 nivel de inteligența sub normal, care afectează aproape fiecare copil cu Sindrom Down,
dar de obicei este doar ușor pana la moderat; retardul mintal sever este rar(IQ: 40-80);
 afecțiuni ale inimii: aproximativ 50% dintre copiii cu Sindrom Down se nasc cu afecțiuni
ale inimii; (canal atrioventricular, defect septal ventricular, canal arterial persistent,
defect septal atrial, artera subclavie aberanta, tetralogia Fallot).

Majoritatea sunt diagnosticate la nastere sau dupa aceasta:

 boli precum boala tiroidiana (15%), boala celiacă și afectiuni oculare (strabism (33%),
nistagmus (15%), opacitătile cristalinului, cataracta , defecte de refractie (50%), pierderea
auzului (75%), întârzierea erupției dintilor, fistula transesofagiana, atrezie
gastrointestinală, diverticul Meckel, boala Hirschprung, infecții respiratorii, atrezie anală,
malformații renale, hipospadias, criptorhidism (25-50%), boala mieloproliferativa
tranzitorie a nou-nascutului, policitemie neonatală, leucemie (risc 10-30%),
retinoblastom, tumori testiculare, infertilitate, obezitate, alopecia areata, convulsii
mioclonice.

Deoarece în Sindromul Down se întalnesc trăsături fizice distincte, confuzia acestor


simptome cu cele ale altor afecțiuni, este foarte puțin probabilă pentru personalul medical. În

8
situații rare, mozaicismul, o forma de Sindrom Down, poate fi confundat cu alte boli mostenite
sau tulburari de dezvoltare8.

5. Intervenția timpurie

Intervenția timpurie presupune depistarea întarzierilor în dezvoltare, acționarea


profesionistă asupra palierului deficitar pentru ca fiecare copil să se dezvolte la potențialul
maxim și să poata fi integrat în societate.

Se consideră ca intervenția timpurie se desfasoară de la 0 la 6 ani. Cu cât întarzierile în


dezvoltare sunt depistate mai devreme, cu atât șansele de recuperare sau diminuare a acestora
cresc. Este foarte important să se inceapa de timpuriu un plan de terapii pentru a ajuta copiii să
dezvolte abilitati motorii si lingvistice.

In funcție de carențele în dezvoltare, se poate interveni prin: stimulare senzorială,


stimulare cognitivă, terapie ocupatională, logopedie, kinetoterapie, consiliere psihologică
familială etc. Au fost elaborate programe de intervenţie timpurie, psihopedagogică şi terapeutică,
punându-se accent pe colaborarea între specialişti - psihologi, pedagogi, medici, lucrători sociali
- şi pe implicarea masivă a familiei, îndeosebi, a mamei.

Importanta Terapiei Ocupationale in Sindromul Down

Terapia ocupaţională este arta şi ştiinţa direcţionării individului cu anumite deficiente


spre participarea la anumite activităţi pentru a-şi reface, întări sau îmbunãtãţi performanţele, spre
a facilita însuşirea acelor abilităţi şi funcţii care sunt necesare pentru diminuarea sau corectarea
patologiei, pentru menţinerea stãrii de sănătate, un tratament ce se concentreaza în a ajuta
oamenii pentru a dobândi independența în toate zonele de activitate pe care le desfăsoară. Cu
ajutorul terapiei ocupaționale, un copil cu Sindrom Down va învata să interacționeze cu membrii
familiei și să dezvolte relatii sociale cu alți copii și parteneri de joc.

8
http://www.asociatiadown.ro/sindromul-down/ - Accesat la data de 12.01.2017

9
Copii cu Sindrom Down sunt afectați pe mai multe arii de dezvoltare, unde performanța
lor este foarte scazută de aceea terapia ocupatională este atat de necesară acestor copii pentru a
îmbunatăți abilitati ca :

o motricitate fină: mișcarea și dexteritatea muschilor mici din mâini si degete;


o motricitate grosieră: mișcarea muschilor mari din brațe și picioare;
o oral-motorii: mișcarea muschilor din gura, buze, limba și maxilar, incluzând suptul,
muscatul, mestecatul și linsul;
o auto-îgrijire: îmbracat, hrănit și mersul la toaletă;
o integrare senzorială: abilitatea de a primi, sorta și răspunde la informațiile primite din
mediu;
o planificare motorie: abilitatea de a planifica, implementa și impărți secventele sarcinilor
motorii;

Astfel, prin intermediul acestei terapii începută de la varste fragede, 2 ani, o mare parte
din actualii copii vor devenii adultii de maine capabili să se bucure de o viața aproape normală,
să muncească și să poată avea grija de ei însisi.

Kinetoterapia și Sindromul Down

Copiii cu sindrom down au un profil ce evidentiază un nivel particular al dezvoltării


motorii: laxitate articulară, hipotonia musculară. Kinetoterapia are un rol important în
dezvoltarea copilului cu sindrom down, mai ales în dezvoltarea mersului. În urma evaluarii
musculo-articulara care urmarește bilantul articular, bilantul muscular, evaluarea aliniamentului
și posturii corecte a corpului, evaluarea mersului etc. se stabileste programul de kinetoterapie.
Recuperarea trebuie facută încă din primele luni de viata pentru a inlesni aparitia mersului,
corectare posturii, dobandirea unei vieti cat mai aproape de normal.

Intervenţia timpurie a logopediei in Sindromul Down

Cu toate ca logopedia se orientează predominant spre vârsta preşcolară şi şcolară mică,


vârste la care dezvoltarea şi perfecţionarea limbajului au cea mai mare plasticitate şi
susceptibilitate, in cazul copiilor cu Sindrom Down, intervenția timpurie este foarte importantă,
asigurând eficienţa sporită a recuperarii, întrucât la copiii mici automatismele psiholingvistice nu

10
sunt consolidate şi pot fi uşor înlocuite cu deprinderi corecte de vorbire. Astfel este recomandată
începerea terapiei logopedice în jurul vârstei de 2-3 ani. La această vârstă, cei mai mulți copii cu
Sindrom Down emit vocalele, însă consoanele dificile sunt omise sau înlocuite, grupurile de
consoane fiind înlocuite cu altele mai uşor de pronunţat, diftongii sunt reduşi la o vocală, silabele
reducându-se spre sfârşitul cuvântului. Apariţia cuvintelor are loc după 2 ani şi jumătate-3 ani,
vocabularul fiind format din cel mult 20 de cuvinte (uneori şi aceatea pronunţate incorect şi
neinteligibil). Copilul nu formează propoziţii, nu diferenţiază sunetele în cuvinte, are dificultăţi
la trecerea limbajului intern spre cel extern, nu cunoaşte semnificaţia multiplă a cuvintelor.

Intervenția logopedică timpurie este centrată pregnant în direcţia dezvoltării motricitaţii


aparatului fono-articulator (musculatura obrajilor, buzelor, limbii), restabilirea echilibrului
inspir-expir, dezvoltarea percepţiei auditive şi auzului fonematic si stimularea si promovarea
limbajului. Este foarte important ca fiecare exercitiu să fie individualizat în funcție de
particularităţile fiecărui copil. Urmărirea obiectivelor intervenţiei logopedice timpurii îl va ajuta
pe copil sa emită unele sunete şi să articuleze cuvinte pe care insuficienta dezvoltare a
musculaturii şi deficitul de auz fonematic le impiedicau.

Educatie acvatica ( hidrokinetoterapie) si Sindromul Down

Programul de educație acvatică ( hidrokinetoterapie) poate începe după vârsta de 4 luni


si jumătate, sau după a doua doza de vaccin care asigura securitatea copilului. Activitate acvatica
reprezinta ansamblul de procedee realizate in mediul acvatic pentru copii, tineri si persoane in
varsta sau persoane cu deficiente, cu scop profilactic si recreativ in urma adaptarii la mediul
acvatic.

Beneficii ale educației acvatice la copii. Studii facute la Colegiul Sportiv German din
Koln (’74-’76) indică beneficii în sferele:

 achiziții motorii
 reflexe
 puterea de concentrare
 inteligența
 comportament social

11
 încrederea în sine
 independența
 a face față la situatii noi/nefamiliare

Deși starea lor se poate îmbunatăți de-a lungul timpului, copiii cu acest sindrom
achizitionează mai tarziu față de copiii sanatoși anumite obiceiuri caracteristice vârstei, cum ar fi
de exemplu statul în picioare, mersul în 4 labe, mersul. La copiii care merg în picioare și la cei de
vârste mai mari, există întârzieri în ceea ce priveste vorbitul și activitățile zilnice, cum ar fi
mâncatul, îmbrăcatul și obișnuinta de a merge la toaletă.

Este foarte important ca acești copii sa fie integrați în școli și grădinite. Unii copii cu
sindrom Down au nevoi care sunt cel mai bine întrunite în scolile speciale, în timp ce alții se
dezvoltă mai bine cand sunt la școli normale alături de copiii sanatoși. La modul ideal, dacă în
fiecare clasă din școlile obisnuite ar exista un copil cu sindrom Down și dacă profesorii ar
proceda în așa fel încât acestor copii să le fie recunoscută demnitatea umană, ceilalți copii ar
putea fi ajutați să-și dezvolte acele capacitati de empatie și dragoste care ar putea duce societatea
umană spre noi progrese.

Profesorii ii pot ajuta pe parinți în decizia privind scoala la care să îl înscrie, dar trebuie
reținut faptul că aceste decizii trebuie luate de către parinți, care sunt cel mai bun avocat al
copilului. În ziua de azi, mulți copii cu sindrom Down merg la școală și se bucură de aceleași
activități ca și ceilalti copii de aceeasi vârstă. Este foarte important de știut că rezultatele școlare
ale acestor copii sunt de o mare diversitate. Unii dintre ei învață să scrie și să citească la o vârstă
foarte fragedă. Există printre ei și copii care nu vor învața niciodată să scrie sau să citeasca.
Cațiva dintre ei merg chiar si la facultate9.

Desigur că bază genetică a maladiei Down nu poate fi schimbată în ontogeneză, Trisomia


21, rămânând pentru întreaga viaţă. Orientarea individuală şi dezvoltarea într-o direcţie pozitivă
este însă posibilă, în condiţiile enumerate mai sus, dar şi datorită unor particularităţi de care dau
dovadă chiar copiii respectivi: ei sunt, de regulă, afectuoşi, veseli, dornici de compania altor
persoane și se deprind relativ uşor să convieţuiască într-un grup tolerant.

9
https://www.updown.ro/despre-sindromul-down/interventia-timpurie/- Accesat la data de 12.01.2017

12
6. Studiu de caz

M. este un baiețel în vârstă de 5 ani și 6 luni și locuiește împreună cu părinții și sora mai
mare (15 ani) în orașul Bacău. M. a fost diagnosticat cu Sindromul Down la naștere, deoarece
mama acestuia nu a dormit efectuarea triplului test pe parcursul sarcinii ci doar a ecografiilor
usuale, considerând că indiferent dacă ar fi aflat înainte nu ar fi recurs la întrerupere de
sarcină. Vestea primirii acestui diagnostic imediat după naștere nu a fost ușor acceptată, mai
ales de mamă, aceasta sperând să fie o eroare medicală sau doar o formă ușoară, în condițiile
în care a fost născut prematur, având 1500 gr, fiind nevoit să stea în spital cel puțin o lună de
zile. De aceea în perioada imediat următoare i-au luat toate analizele necesare lui M. pentru a
afla cu certitudine dacă suferă de acest sindrom sau nu. După două săptămâni de asteptare au
primit confirmarea de la spitalul din Iași că M. este diagnosticat cu Sindromul Down. Au
acceptat cu greu acest diagnostic, familia, prima dată confruntându-se cu sentimente de
respingere, negare, frustrare și într-un final acceptare și începerea terapiilor necesare.

M. este dus la o gradiniță normală, de stat, însă nu poate sta mai mult de 2 ore, ulterior
devenind ușor irascibil și iși pierde concentrarea și interesul. Colegii lui il plac foarte mult, îl
acceptă, se joacă împreună cu el participând activ, în limita posibilităților, la jocurile și
activitățile propuse de educatoare. Îi plac copiii și îi acceptă foarte ușor, este dornic de joacă,
uneori este prea activ și agitat. În relația cu persoanele adulte, pe care nu le-a mai întâlnit,
uneori este rezervat, alteori caută afecțiune din partea lor. Are o relație foarte bună cu sora lui,
este foarte atașat de ea, ii place să se joace și să facă cât mai multe activități împreună.

M. a început terapia de recuperare de la 3 luni. De la această vârstă și până în prezent


face ședințe de kinetoterapie, în urma problemelor pe care le are cu oasele și musculatura
membrelor. De asemenea, periodic este duc la bazin de înot pentru îmbunatățirea capacității
motrice generale.

În ceea ce privește stadiul de dezvoltare, M. se comportă și vorbește ca un copil de 2 ani


de aceea, în această privință beneficiază de ședințe de logopedie cu un specialist. Din punct de
vedere al limbajului și al comunicării, M. nu poate formula o propoziție singur în schimb
reușește să repete cuvinte spuse de cineva. Înțelege tot ceea ce i se spune dar nu poate exprima

13
în cuvinte decât ajutat prin repetare. Un pas important pe care l-a realizat de puțin timp este
acela de a spune când are nevoie la toaletă, renunțând astfel la pampers.

Fiind un băiețel foarte activ, căruia îi place să se joace mult, activitățile lui preferate
presupun construcții cu ajutorul cuburilor, îi place să deseneze, să se joace cu mingea, să
demonteze mașinuțe. De asemenea, îi place să petreacă mult timp cu mama lui în bucătărie,
copiind acțiunile pe care le face (ex: sparge ouă, decojește portocală, se joacă cu aluatul etc.)

Din păcate, M. pe lângă sindromul pe care îl are, se confruntă cu alte probleme de


sănătate, precum: luxație habituală, reflux gastro-esofagian (toată mâncarea pe care o primește
este pasată), hipotiroidie, insuficiență cardiacă (problemă rezolvată în prezent).

14
7. Bibliografie

 Gheorghe, R. Psihopedagogia deficitului de intelect. Suport de curs. Universitatea


„Ovidius” Constanţa. Facultatea de Psihologie;
 http://www.asociatiadown.ro/sindromul-down/ - Accesat la data de 11.01.2017;
 http://www.desprecopii.com/info-id-11760-nm-SINDROMUL-DOWN-simptome-cauze-
diagnostic-si-riscuri.htm- Accesat la data de 11.01.2017;
 http://www.sindrom-down.ro/sindromul-down/despre-sindromul-down/ - Accesat la data
de 11.01.2017;
 http://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/copilul-cu-nevoi-speciale/sindromul-down-1-
cauze-preventie-nou-nascutul - Accesat la data de 11.01.2017;
 https://www.updown.ro/despre-sindromul-down/testele-prenatale/- Accesat la data de
11.01.2017;

15