România în a doua jumătate a anilor

’60 - sf. anilor ’80: consolidarea şi criza

regimului totalitar comunist.
 Tema: Evoluţia regimului politic: de la
autoritarism la totalitarism.
Plan:
1. Problema succesiunii lui Gheorghe Gheorghiu-
Dej (martie 1965)

2. Ascensiunea lui N. Ceauşescu (1965-1971/74)

3. Instaurarea cultului personalităţii lui N.

Ceauşescu (1971-1974). Cauze interne şi externe.

4. Criza regimului politic.

 Bibliografie.
1.Boia Lucian, Miturile comunismului românesc, Bucureşti, 2006
2.Deletant Dennis, România sub regimul comunist, Bucureşti, Editura
Fundaţia Academică Civică, 1998.
3.Idem, Ceauşescu şi Securitatea, 1998.
4.Frunză Victor, Istoria stalinismului în România, Bucureşti, 1991.
5.Ionescu Ghiţă, Comunismul în România, Bucureşti, Editura Litera, 1994.
6.Nicolae Paul, Pas cu pas. Viziuni istoriografice privind perioadele
comunismului în România. În : ,,Analele ANTIM”, 2006, nr. 7, p. 258-264.
7.O istorie a comunismului din România. Red. Stămătescu ş. a., Iaşi, Editura
Polirom, 2009.
8.Pacepa I. M., Cartea Neagră a Securităţii, Bucureşti, Editura Omega, vol 1-
3, 1999.
9.Tănase Stelian, Miracolul revoluţiei, Bucureşti, 1994.
10.Idem, Revoluţia ca eşec. Elite şi societate, 2009.
11.Tismăneanu Vladimir, Condamnaţi la fericire: experimentul comunist în
România, Sibiu-Braşov, 1991.
Obiective:
-caracterizarea celor două perioade ale comunismului
românesc

-analiza etapelor ascensiunii lui N. Ceauşescu

-determinarea premiselor interne şi externe ale statornicirii

cultului personalităţii lui N. Ceauşescu

-identificarea cauzelor şi formelor de manifestare ale crizei

regimului politic în România
Două epoci ale evoluţiei comunismului românesc:

1) Epoca Dej (1945/47-1965): statornicirea regimului totalitar comunist (sub

aspect politic, economic, spiritual)

- forme de manifestare:
a) în plan intern: (a evoluat de la represiune la liberalizare)

b) în plan extern: (de la subordonare şi satelizare faţă de URSS la distanţare

şi autonomizare)

2) Epoca Ceauşescu (1965-1989): evoluţia-consolidarea-criza-căderea

regimului comunist.

- forme de manifestare:
a) în plan intern: (a evoluat de la liberalizare la intensificarea caracterului
represiv al regimului)

b) în plan extern (de la distanţare de URSS-OTV-CAER: individualizare-la

revenire ....,,întoarcerea fiului rătăcit”)
Epoca Ceauşescu cronologic începe în 1965, dar îşi va
contura trăsăturile mai târziu

Se desprind câteva etape:

1.1965-1971: consolidarea puteri personale, înlăturarea rivalilor,

baronilor lui Dej; condamnarea represiunilor, reabilitarea lui L.
Pătrăşcanu, adeptul ,,democraţiei interne de partid”, reformator.
1967-cumularea funcţilor, 1968-apogeul-condamnarea invaziei
sovietice în Cehoslovacia

2.1971-1974: etapa de tranziţie (vizita în Coreea de Nord şi

China, ,,tezele din iulie” 1971)

3.1974-1989: etapa de ,,vărf” (1974-alegerea în calitate de

Preşedinte al României)-instaurarea dictaturii personale,
,,socialism dinastic”, cultul personalităţii
I.Problema succesiunii lui Dej

-19.03.1965: decesul lui Gh. Gh. Dej (1961-1965)-zvonul

iradierii

Trei versiuni ale sucesiunii:

1. N. Ceauşesu-în eventualitatea unei intervenţii sovietice-cel mai
indicat
2. Gh. Apostol
3. Partajarea funcţiilor (12.03. 1965 I. Gh. Maurer-Preşedinte al
CM, 22.03.1965-N. Cauşescu-I secretar, Chivu Stoica-Preşedine
al CS.
Argumente în favoarea lui N. Ceauşescu:

-funcţia de I secretar nu era decisivă (putere era

exercitată de un triumvirat)

-temerile ,,gărzii vechi” de A. Draghici, precum şi

speranţa de a-l manipula pe N. Ceauşescu

-originea naţională, socială, ,,gruparea internă”

-I. Gh. Maurer-autorul ,,noii doctrine”, l-a considerat pe

N. C. drept unicul capabil să înfrunte presiunile
sovietice
II. Ascensiunea lui N. Ceauşescu

-22.03.1965 N. C. (47 ani) I secretar

-n. 26.01.1918: din ţărani (al 3 din 10 copii)
-la 11 ani se stabileşte la Bucureşti (aderă la mişcarea muncitorească)
-1936-1940: secretar C J al UTC, secretar al CC al UTCR
-de 4 ori arestat (1940-1940-Tg. Jiu)
-23.08.1944: seful UTCR
-1946 secretarul org. de partid din Oltenia
-1949-locţiitorul ministrului agriculturii
-1950-ministru-adjunct al apărării (şeful secţiei politice)
-1952-secretar al CC al PMR
-1954/ 1955-candiadat, membru al Biroului Politic, responsabil de cadre

(N.B.)
( biografie tipică, originea socială, în vizorul celor mai mari)
După 1965 - problema majoră-înlăturarea lui A. Draghici (MAI,
CC)
a)pentru a atenua legătura dintre Partid şi Teroare
b)o modalitate de a-şi consolida propria putere

24.07.1965 Congresul IX al PCR: Art. 13 din Statut: interdicţia de a

cumula funcţiile de partid şi de stat
-A. Draghici-secretar CC
-Cornel Onescu-ministru de interne

1967 - N. Ceauşescu ales şi Preşedinte al CS

-,,vechea gardă” înlăturată: (Gh. Apostol, Chivu Stoica, A.
Draghici ş. a)
-sunt promovaţi protejaţii lui Ceauşescu (A. Bârlădeanu, Niculescu
Mizil, I. Verdeţ, C. Mânescu, I. Iliescu ş.a.)
1969 Congresul X al PCR-2/3 din CC promovaţi de Ceauşescu
Unicul oponent-I ministru-I. Gh. Maurer
-Prim-viceprim ministru: I. Verdeţ (protejatul lui Ceauşescu)
1968-,,anul de glorie”

1971-anul de cotitură: vizita lui Ceauşescu în RPC şi RPDC

,,Tezele din iulie”

-lupta împotriva cosmopolitismului şi a ideologiei burgheze
-,,puritatea ideologică”
-intensificarea educaţiei politice
-primatul ideologiei marxist-leniniste
-controlul ideologic-cenzura (presă, literatură, teatru, cinema etc.)
Cauzele: o liberalizare profundă ar putea conduce la pierderea
controlului din partea partidului asupra societăţii şi ar putea servi
drept pretext pentru o intervenţie sovietică

Se schimbă metodele de gestionare a societăţii:

-tehnocraţii sunt înlocuiţi cu lucrătorii ideologici;
-conducerea prin ,,indicaţiile preţioase ale conducătorului” în
toate domeniile;
-04.1972 principiul ,,rotaţiei cadrelor”=,,epoca fanariotă”
(înlăturarea potenţialilor concurenţi, cultivarea docilităţii); (I.
Iliescu-ostracizat)
-06.1973 este promovată E. Ceauşescu (prim vice-primministru)
,,Monarhie bicefală comunistă”-S. Daly

Începutul degenerării regimului comunist

III.Instaurarea cultului personalităţii lui N. Ceauşescu. Cauze
interne şi externe.

28.03.1974 retragerea lui I. Gh. Maurer

28.03.1974-N. Ceauşescu: Preşedinte al RS România

,,Cel mai iubit fiu al naţiunii”, ,,Ceauşescu este România, noi

suntem copiii lui”, Scorniceşti-patria primului homosapiens
european
26.01-sărbătoare naţională
Obsesia pentru istorie-legitimarea regimului

Regimul se personifică şi se asociază cu N. şi E. Ceauşescu

Se instaurează un ,,socialism dinastic” (asocierea rudelor la

guvernare)

Sf. an’70-încep.’80 regimul alunecă spre ,,neostalinism” dar se

deosebeşte:
-este mai puţin brutal;
-teroarea generalizată este înlocuită cu represiune selectivă,
preventivă;
-asocierea rudelor la guvernare.
Cultul personalităţii este străin trecutului istoric al românilor (....)
Cultul personalităţii lui Ceauşescu s-a născut din convergenţa a trei factori:
modelul stalinist de construire a socialismului (dictatura proletariatului-
partidul-conducătorul). Ceauşescu-produs al sistemlui;
dorinţa şi voinţa liderului (setea de putere, ambiţia, intoleranţa,
neîncrederea, carisma, strateg)
concursul activ sau pasiv al populaţiei:
S-a cultivat şi creat imaginea ,,părintelui naţiunii”, ,,salvatorului
României”.
a) activ-prin cei cca 4 mln comunişti şi nomenclatură (politica promovată
în plan intern -în 1965-1971 i-a creat o imagine pozitivă: reforme,
condamnarea represiunilor, dispariţia dosarului personal; în plan extern-
cursul autonom în cadrul blocului sovietic, distanţarea de URSS, abordarea
prob. teritor. şi a Tezaurului (războiul sovieto-român în domeniul istoriei),
poziţie distinctă în CAER, OTV, ONU, în relaţiile cu alte state; deschiderea
către Occident (vizite reciproce, credite, tehnologie, clauza naţiunii celei
mai favorizate etc.), condamnarea invaziei din 1968 (De ce?).
b) pasiv-acceptarea regimului......, lipsa unei opoziţii faţă de regim,
cultivarea fricii faţă de regim.
Factorii externi:

Regimul Ceauşescu s-a bucurat:

-iniţial de o susţinere din partea Occidentului (1965-sf- an’70)
-ulterior de o toleranţă (până la mij. anilor’80)
Cauzele: -relativa independenţă faţă de URSS; -stimularea disensiunilor
din cadrul blocului sovietic ca ,,O” modalitate de subminare a unităţii
acestuia şi prăbuşire (N. B.)
Suportul Occidentului s-a manifestat prin:
-acordarea de credite, tehnologie, documentaţie tehnică, pregătirea
specialiştilor
-,,clauza naţiuni celei mai favorizate”, FMI
-Ceauşescu este invitat şi realizează peste 150 vizite peste hotare
-România este vizitată de W. Brandt (1967), Ch. De Goule (1968), R.
Nixon (1969) - impactul asupra conştiinţei populaţiei
Stâlpii regimului:

1. Birocraţia (nomenclatura) privilegiată=200 mii

2. Securitatea (dosarele, reţeaua de informatori)
3.Legislaţia restrictivă (înregistrarea: 1981-
convorbirilor cu străinii; 1983-a maşinilor de
dactilografiat)
Regimul Ceauşescu a fost ,,tolerat” de sovietici:

-soarta socialismului în România nu era periclitată (PCR-stăpân pe

situaţie)
-geostrategic: România o insulă în lagărul socialist
-versiunea unui spectacol sovieto-român (pentru a crea imaginea unei
libertăţi în cadrul sistemului; pentru a avea acces la tehnologia
occidentală, cazul Moroşanu, colaborarea la nivelul Securităţii şi KGB-
ului s-a menţinut)

Distanţarea de URSS n-a semnificat abandonarea modelului sovietic,

PCR a pledat:

-pentru neamesteul în treburile interne;

-respectarea particularităţilor naţionale;
-răpuns la ,,doctrina Brejnev”-principiul suveranităţii limitate
Modelul chinez:

-infaibilitatea liderului, conducătorului;

-primatul ideologiei;
-naţionalismul exacerbat
IV.Criza regimului politic (formele de manifestare)

-monopolizarea puterii de către familia Ceauşescu (cultul

personalităţii);
-ignorarea principiilor statului de drept (separarea puterilor în
stat; respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti; alegeri
libere, democratice; pluripartitism; cenzura);
-înteţirea caracterului represiv-restrictiv;
-apariţia acţiunilor de protest: a)disidenţii; b)grevele; c)critici din
cadrul partidului
-neacceptarea politicii de ,,perestroika”
-regimul Ceauşescu nu mai este acceptat de Occident
Consecinţe:

-eşecul politicii economice a condus la criza

economică
-lipsa unei opoziţii liberale în partid

Soluţia:
-înlăturarea prin violenţă a regimului