Redactează un eseu argumentativ de 1-1,5 pagini, în raport cu aserțiunea lui Samuel Smiles: O casă în

care cresc copii va fi bună sau rea, după cum vor fi şi acei care o conduc. În cazul când în acea casă domneşte
dragostea şi simţul datoriei, când capul şi inima comandă deopotrivă, când viaţa zilnică este cinstită şi
virtuoasă, atunci ne putem aştepta ca din acea casă să iasă fiinţe sănătoase, utile şi fericite, care vor putea păşi
pe urmele părinţilor lor.
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
a) exprimarea clară a opiniei;
b) formularea a două idei/teze distincte;
c) susţinerea fiecărei teze cu câte un argument;
d) referinţa la două texte literare studiate sau citite independent

INTRODUCEREA
Casa părintească este acel loc în care cineva se naște și crește îngrijit și iubit de către părinți. Aceasta
devine un fel de cetate unde omul desprinde valori și tot aici începe devenirea lui demnă, formarea unei
identități și a unui caracter prin educație.
Textele lectura cărora m-au ajutat să definesc conceptul de casă părintească sunt: „Hronicul și cântecul
vârstelor” de L. Blaga, „Horodiște” de I. Druță, „Frunze de dor” de I. Druță, cât și texte din literatura
universală, cum ar fi „Amintirile unei fete cuminți” de Simoine de Beauvoir.
CUPRINS
În opinia mea/consider/după părerea mea, aserțiunea lui Samuel Smiles: „O casă....” reliefează un adevăr,
întrucât casa în care crește omul, casa în care domnește dragostea, ea devine un loc inițiatic, axis mundi, al
copilului în formare.
Prima teză distinctă este că încă din copilărie, părinții trebuie să le dezvolte copiilor săi virtuți...
Un argument stenic în acest sens este rolul familiei de a promova bunătatea, manifestând grijă pentru
fiecare membru, oferind copilului tot ce e mai frumos.
Un exemplu pertinent este opera „Horodiște” de I. Druță. Imaginea casei părintești rămâne vie în
memoria autorului, casa fiind locul unde își împărtășește gândurile și întâmplările frumoase Valoarea
fundamentală transmisă în familie era bunătatea, aceștia ajutându-se reciproc. Naratorul descrie întâmplările
vieții, copilăria în Horodiște și trăsăturile familiei sale, ocupațiile. În relația tată-fiu, tatăl său era distant
spunând că lumea o să-l învețe mai multe. În schimb, manifestă o deosebită admirație față de mama sa,
trăsătura fundamentală a ei fiind grija pentru aproapele: „masa era grija ei dintotdeauna”. Ionică, având la baza
trăsătura de caracter – perseverența , este premiat la școală: „mama tocmai pregătea masa când am intrat cu
medalie cu tot.”
A doua teză evidentă este că copii pășesc mereu pe urmele părinților săi...
Un argument plauzibil este importanța părinților de a se prezenta copiilor ca adevărate modele de
conduită...
Un exemplu oportun este romanul realist „Amintiri din copilărie” de I. Creangă. Nică, protagonistul, se
caracterizează prin inteligență, autocaracterizându-se: „Am fost și eu o bucatăde humă însuflețită din
Humulești, care nici frumos până la douăzeci...”. Fiind crescut în familie de țărani, a fost îndrumat să urmeze o
meserie nobilă, cea de preot, încurajând fiind de Smaranda, care învățase a citi împreună cu Nică. Anume
mama, devine pentru Nică un exemplu de urmat: „Și mama, care era cunoscută pentru minunățiile sale”...
ÎNCHIERE
În concluzie/prin urmare, casa părintească, unde copii crescuți în armonie și grijă, este un punct de
plecare în lume, e începutul tuturor începuturilor și locul unde omul își clădește peesonalitatea, iar părinții sunt
acele două aripi care vor susține tânărul în zborul lui spre cunoașterea lumii.