Poveștile lui Ion Creangă- leagănul copilăriei

Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români și o figura principală a
literaturii române. El este cunoscut pentru autobiografia ,,Amintiri din copilarie ”, precum si
pentru nuvelele si povestirile sale. Creangă este considerat unul dintre cei patru mari clasici al
literaturii române. De asemenea, autorul înfrumusețeaza copilăria tuturor prin basmele si
poveștile sale ce impresioneaza prin fabulos si imaginatie. Unele dintre ele sunt ,,Fata babei si
fata mosneagului ”, ,,Punguta cu doi bani ”, ,,Capra cu trei iezi ”. Cu aceste povesti au crescut si
s-au format generatii întregi si au fost reper in viata tuturor copiilor. Totodata, operele scriitorului
transmit numeroase valori sacre precum: bunatate, darnicie, harnicie, grija.

O lucrare definitoare a autorului este povestirea autobiografica ,,Amintiri din copilarie ”. In

acest roman, scriitorul isi descrie perioada copilariei sale, relația cu părinții, școala, satul natal și
toate momentele prin care a trecut. Tema abordată în operă este copilăria. De asemenea se
conturează mai multe aspecte: dragostea față de casa parintească, față de părinți și se relevează
acțiunile din copilăria unui micuț năzbitios. Protagonistul operei este Nică. El face parte din
tipologia copilului universal- Nică este un copil timid, deducem din autocaracterizare: ,,... eram și
eu, un băiat prizărit, rușinos și fricos și de umbra mea... ”. Totodată, Nică făcea multe peripeții,
concluzionăm din autocaracterizare: ,,... s-apucă de însemnat greșeli... una, două, până la 29 ”. În
partea a-II-a a textului îl descoperim pe Nică mai năstrușnic, desprindem din
autocaracterizare: ,, ... în loc de înțelepciune, mă făceam tot mai neastâmpărat. ”. El participă la
toate întâmplările amuzante și este prezentat ca un copil inteligent și calculat, deducem din
autocaracterizare: ,, ... mă abat pe la tei, cu gând să prind pupăza, căci aveam grozavă ciudă pe
dânsa. ”.

Dacă la început Nică era un copil zburdalnic, care mereu nimerea în situații amuzante, spre
final el se cumințește, se maturizează, astfel se valorifică drumul inițiatic parcurs de Nică,
deducem din autocaracterizare: ,,...așa am fost eu răbdător și statornic la vorbă în felul meu ”.
Astfel, observăm etepele formării copilului, de la un băiat care făcea doar pozne și ștrengării, a
ajuns un flăcău cuminte și ascultător. Relația sa cu mama era una specială și deosebită. Ea voia să
îl facă om învățat, deducem din autocaracterizare: ,, Mama însă era în stare să toarcă-n furcă, și să
învăț mai departe”. De aici desprindem ideea că mama era gata de orice sacrificiu pentru copilul
său și pentru ca acesta să-și continuie studiile. De asemenea, atitudinea mamei față de Nică era
una afectuasă și plină de gingășie, subînțelegem din secvența: ,,Și-ntro-zi o văz că mă sărută și-
mi zice cu blândețe: -Dumnezeu să te înzilească, Ionică, dragul mamei și să îți dea de toate
darurile sale cele bogate... ”. Cuvintele duioase ale mamei reflectă dragostea sa imensă. Relația
lor e una strânsă și armonioasă, evidențiindu-se figura maternă și sentimentul profund de dragoste
pe care îl are.

Așadar, opera ,,Amintiri din copilărie ” este una de mare valoare în care se valorifică
importanța școlii și însemnătatea studiilor pentru oameni, importanța păstrării tradițiilor.
Imaginea copilului universal cu toate valorile, atitudinile, acțiunile și năzbâtiile sale, relația copil-
părinte și nu în ultimul rînd este valorificată formarea preșcolarilor în perioada vieții.

O altă lucrare a scriitorului Ion Creangă este basmul nuvelistic ,, Fata babei și fata moșneagului
” care este construită prin antiteză pentru a face diferența dintre bine și rău, evidențiat fiind
comportamentul diferit a celor două fete și a celor doi părinți. Din secvența „fata babei era slută,
leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă; iar fata moşului era frumoasă, harnică, ascultătoare, bună la
inimă, robace şi răbdătoare”, observăm trăsăturile total diferite ce le posedă fetele, ceea ce îi
învață pe copii valorile adevărate ale vieții. Fata babei întruchipează tot răul pământesc, în timp
ce fata moșneagului dă dovadă de bunătate, milostivire și credință, întruchipând binele, de pe
urma căruia va avea numai de câștigat în viață. În continuare, aș dori să adaug că opera ne învață
mereu să păstrăm cu sfințenie valorile sacre, educația, deoarece acestea sunt arme puternice ce ne
ajută să interacționăm cu oamenii din jurul nostru, să fim apreciați, să promovăm lucruri de
importanță majoră. Din secvența ,,Pe drumul de întoarcere, fetei i-au apărut în cale aceleași
„suflete”, la fel ca la plecare, însă de această dată, cu toții au răsplătit-o pe drumeață: cuptorul i-a
dat plăcinte, fântâna i-a dat apă rece și limpede precum lacrima, părul i-a dat fructe, iar cățelușa i-
a oferit o salbă de galbeni.,, asta demonstrează și convinge copiii că orice lucru bun pe care îl
facem este răsplatit la momentul potrivit. Însă, fata babei care: ,,La întoarcere, cuptorul nu a
lăsat-o să guste din plăcinte, fântâna a secat când fata a dorit să bea apă, părul s-a făcut tot mai
mare, nelăsând-o să ia roade, iar cățelușa o mușcat-o,, este un exemplu negativ de unde învățăm
copiii ce nu e bine, etic și moral de a face în societate. Astfel, de aici copilul învață să fie mai
bun, mai receptiv la nevoile celorlalți, să ajute în caz că cineva are nevoie și astfel va avea
aprecierea celor din jur, dar și se va simți mai bine făcând fapte bune.
 Așadar, acest basm nuvelistic plin de fantastic și miraculos, le deschide ochii copiilor și le
educă valori morale și etice ce trebuie folosite zi de zi, iar cele două tipuri de personaje: fata
babei și fata moșneagului sunt exemple ce se găsesc în viața noastră, însă noi trebuie să alegem
comportamentul etic și responsabil.

În concluzie, poveștile lui Creangă sunt leagănul copilăriei, cele cu care au crescut și s-au
format multe generații. Poveştile crengiene sunt pentru generaţii de copii un mesaj de triumf al
binelui asupra răului, iar bunul simţ asupra prostiei.