Eseu argumentativ despre importanța paginilor literare în formarea copiilor

Literatura este baza capacității copilului de a citi, scrie, comunica, socializa și de a se orienta
în viață. Ea nu are ca scop doar faptul că distrează copiii cu nenumărate povești, însă oferă și
lecții de viață, povețe ce ajută copiii să înțeleagă mai bine lumea înconjurătoare.

În primul rând, afirmația: ,, Copilul se naște curios de lume și nerăbdător de a se orienta în ea.
Literatura care îi satisface această pornire, îl încântă,, oferă o semnificație aparte importanței
literaturii, și anume că ea amplifică imaginația copiilor, creativitatea lor și le dăruiește cunoștințe
despre societate. Scopul lecturii, este acela de a forma progresiv un copil cu o cultură
comunicaţională şi literară de bază, capabil să înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să
interacţioneze cu semenii, exprimându-şi gânduri, stări, sentimente, opinii, să fie sensibil la
frumosul din natură şi la cel creat de om. De aceea, copiii fiind curioși de tot ceea ce îi
înconjoară, literatura le alimentează această satisfacție de fantastic, de cunoaștere pe care ei o au.

În al doilea rând, literatura este ceea ce îl învață pe copil moravurile vieții, ce e bine și ce e
rău, ce e frumos și ce e urât. În susținerea afirmației mele vine opera ,, Fata babei și fata
moșneagului,, de I. Creangă care este o poveste pentru copii, construită prin antiteză pentru a face
diferența dintre bine și rău, evidențiat fiind comportamentul diferit a celor două fete și a celor doi
părinți. Din secvența „fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă; iar fata moşului era
frumoasă, harnică, ascultătoare, bună la inimă, robace şi răbdătoare”, observăm trăsăturile total
diferite ce le posedă fetele, ceea ce îi învață pe copii valorile adevărate ale vieții. Fata babei
întruchipează tot răul pământesc, în timp ce fata moșneagului dă dovadă de bunătate, milostivire
și credință, întruchipând binele, de pe urma căruia va avea numai de câștigat în viață.

În continuare, aș dori să adaug că lectura ne învață mereu să păstrăm cu sfințenie valorile

sacre, educația, deoarece acestea sunt arme puternice ce ne ajută să interacționăm cu oamenii din
jurul nostru, să fim apreciați, să promovăm lucruri de importanță majoră. Din secvența ,,Pe
drumul de întoarcere, fetei i-au apărut în cale aceleași „suflete”, la fel ca la plecare, însă de
această dată, cu toții au răsplătit-o pe drumeață: cuptorul i-a dat plăcinte, fântâna i-a dat apă rece
și limpede precum lacrima, părul i-a dat fructe, iar cățelușa i-a oferit o salbă de galbeni.,, asta
demonstrează și convinge copiii că orice lucru bun pe care îl facem este răsplatit la momentul
potrivit. Însă, fata babei care: ,,La întoarcere, cuptorul nu a lăsat-o să guste din plăcinte, fântâna a
secat când fata a dorit să bea apă, părul s-a făcut tot mai mare, nelăsând-o să ia roade, iar cățelușa
o mușcat-o,, este un exemplu negativ de unde învățăm copiii ce nu e bine, etic și moral de a face
în societate. Astfel, de aici copilul învață să fie mai bun, mai receptiv la nevoile celorlalți, să ajute
în caz că cineva are nevoie și astfel va avea aprecierea celor din jur, dar și se va simți mai bine
făcând fapte bune.

În concluzie, copiii sunt ca niște cărți deschise ce așteaptă să le umpli filele cu cele mai bune
lecții de viață, iar poveștile vin ca o mână de ajutor în educarea și sculptarea caracterului
copilului. Lectura are valoare, implicaţii şi eficienţă deosebite, deoarece cartea reprezintă unul
din importantele mijloace de memorare şi transmitere de-a lungul generaţiilor a tezaurului
cultural, absolut necesar continuităţii dezvoltării cunoaşterii şi societăţii, precum şi dezvoltării
personalităţii tinerelor generaţii.