„Horodiște” de Ion Druță - nuvelă autobiografică

Linkul către descărcarea acestui fișier:

https://docs.google.com/document/d/1AygEYDyEIjBNTmGu0HnqfgzGZ1hD7qRb/edit?
usp=sharing&ouid=114103076668097799315&rtpof=true&sd=true
Tipul uman 1. „Aveam un scris pocit, literele se risipeau în rând ca stilpii dintr-un gard vechi”
Ion Druță 2. „Câteva veri ne-am tot jucat, copiii din mahală, lângă biserica cea veche […] mă puteam strecura prin
Copil universal gratiile de la fereastră înăuntrul bisericii, să smulg două-trei fire aurite din nişte odăjdii preoțești vechi”

Mama Tipul uman 1. „era harnică și silitoare ca o furnică”

(Sofiica) Mamă iubitoare 2. „dragostea ei pentru mine creștea ca o pîne de grâu curat”

Tata Tipul uman 1. „tata mi se părea voinic, demn şi veşnic”, „era plin de demnitate, arțăgos și încăpățânat”
(Pentelei) Tată demn 2. „Vorbea incet, rar, înşurubând aburul curiozităţii şi ridicindu-l pînă la punctul critic al exploziei”

Temele/ Tema: Societatea rurală din secolul XX Tema: Copilăria

Imaginile 1. „Pe vremea ceea a fi un gospodar bun însemna în primul 1. „frumoasă împărație care se numeşte copilărie...”
identificate rînd să ai o bucată bună de pămînt” 2. „ Mama - „pasărea ceea albă a copilăriei mele”
2. „Pentru a răzbate în lume, era nevoie de pământ”

Tema: Satul Tema: Școala/învățământul/profesorul

1. „pământurile Horodiştei erau bune, un cernoziom bun şi
gras”
2. „Bătrâna Horodişte, cu drumurile sale înguste şi
întortocheate, cu cătina crescută pe sub garduri, cu
acoperişuri de case vechi, cârpite ici-colo cu muşchi verde”
1. „scrisul frumos era pe atunci calitatea supremă a elevului”
2. „Invățam scriind cu grafit pe-o placă, scrii şi ştergi cu
mâneca, iară scrii și iară ștergi, pentru că bani pentru caiete și
creioane rar cine avea”
3. „Ne-a fost învățător în primele clase Pavel al Gafiței, feciorul
unei vecine, flăcău nalt și frumos” - imaginea dacălului

Tema: Familia
1. „eram patru copii în familie, nu atât patru eram, cât doi și iară doi. Atunci când eu şi sora Aniuta, mai mare cu doi ani decît
mine, am ajuns buni de şcoală, ceilalți doi frați erau de acum flăcăi ieșiți în sat. Pavel se şi însurase, făcea armata, iar
Gheorghe, cu doi ani mai mic, zbârnâia să se însoare și el”
2. „în copilărie, tata mi se părea voinic, demn şi veşnic. Voinic era într-adevăr, căci la trintă nu tin minte să-l fi dovedit cineva in
Horodişte. Şi demn era în măsura în care demn putea fi un țăran cu patru copii și cu patru hectare. Cit despre veşnicie - fireşte,
 se schimba şi el puțin cîte puțin, dar se schimba singur, cu măsura și soroacele sale, nicidecum cu lumea ce-l înconjura”

Opere similare „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă