Atenția

Atenția este orientarea, selectivitatea și concentrarea conștiinței noastre asupra unor

stimuli aflați în afara noastră sau interiorul nostru.
Caracterizare generală:
– atenția este strâns legată de starea de veghe;
– nu face parte din categoria proceselor psihice, deoarece nu are un conținut informațional –
reflector propriu;
– este o condiție care facilitează procesele și activitățile psihice, deoarece susține energetic
activitatea;
– este o condiție necesară și obligatorie pentru reușita activității noastre, dar nu este
suficientă; pentru rezolvarea sarcinii, subiectul are nevoie și de cunoștințe, deprinderi, etc.
Mecanismul atenției îndeplinește două funcții:
a. de filtrare-selectare
b. de activare focalizata
- este în strânsă legătură cu motivația, mecanismele voluntare de activare și organizare și
mecanismele verbale.
Formele atenției:
A. În funcție de prezența sau absența efortului depus și a gradului de conștientizare,
avem:
1. Atenția involuntară
- este declanșată fără să ne propunem să fim atenți; ea este determinată de stimulare externă,
dar este influențată și de factori interni: interesul persoanei pentru stimul, actualizarea unor
motive, trăirea afectivă pozitivă a relației cu stimulul
Rolul atenției involuntare:
– menține contactul cu modificările și schimbările din mediu;
– asigură protecția față de eventualele acțiuni periculoase din mediu;
– are avantajul că prin mecanismele ei neurofuncționale specifice asigură eficiența pentru
activitate fără să ne obosească, dar și dezavantajul că nu este suficientă pentru toate
activitățile noastre și pentru toate momentele acestora; în activitățile monotone, neatrăgătoare
este necesară atenția voluntară.
2. Atenția voluntară- Presupune mobilizarea și concentrarea conștiinței noastre din interior,
ca urmare a existenței intenției de a fi atent.
Rolul atenției voluntare:
- este forma care se implică în majoritatea activităților noastre, fiind o condiție a reușitei;
– susține activitatea atât în momentele ei atrăgătoare, ușoare, cat și în cele neplăcute sau grele;
– are dezavantajul că presupune depunerea unui efort care este cu atât mai mare cu cat
motivația persoanei pentru activitatea respectivă este mai mică;
– consumul de energie face ca ea să nu se poate manifesta pe timp nelimitat, apar momente de
oboseală, slăbire a atenției, stare de somnolență.
3. Atenția postvoluntară reprezintă deprinderea de a fi atent, se formează prin exercițiu
îndelungat și prin dezvoltarea unei atitudini pozitive față de activitățile respective.
Avantaje:
– este la fel de bine organizată ca și atenția voluntară, dar în virtutea automatismelor create nu
mai necesită efort voluntar;
– permite desfășurarea activității timp îndelungat.
În activitate, omul combina cele trei forme ale atenției, conform unui principiu de
eficiență în utilizarea energiei psihonervoase.
B. În funcție de direcția principală de orientare:
1. Atenția internă – este orientată către diverse aspecte ale psihologiei proprii: gânduri,
imagini, sentimente. Intervine în cazul introspecției. Este predominantă la persoanele
introvertite.
2. Atenția externă este orientată către lumea exterioară, intervine în toate tipurile de
activitate umană: muncă, joc, învățare și creație. Este predominantă la persoanele extravertite.
3. Atenția expectativă este atenția de așteptare. Se manifestă când așteptăm inițierea unei
acțiuni sau finalizarea ei.
La rândul lor, aceste forme pot fi involuntare, voluntare sau postvoluntare.
Însușirile atenției și educarea lor
- volumul atenției: cantitatea de elemente pe care le putem include concomitent în sfera de
cuprindere a atenției: în mod normal, în medie, între 5– 7 stimuli.
– concentrarea atenției: rezistența la orice factori perturbatori; condiționează eficiența
percepției, gândirii, memoriei, activităților practice, asigurând precizie și profunzime în
desfășurarea acestora. Distragerea / oscilația atenției constă în incapacitatea de a te
concentra, de a fi atent.
– stabilitatea atenției: capacitatea de a menține atenția concentrată la un stimul o perioadă
mare de timp; se dezvoltă odată cu vârsta: la copii este de 10 – 15 minute, iar la adulți media
este de 45 – 60 minute.
– distributivitatea atenției: capacitatea persoanei de a-și concentra simultan atenția asupra a
două sau mai multe activități, cu condiția ca unele dintre ele să fie relativ automatizate.
– mobilitatea atenției: ușurința comutării atenției de la un stimul la altul, de la o activitate la
alta, în intervalul cerut de desfășurarea activității. Opusul ei este fixitatea sau rigiditatea /
inerția atenției, când persoana nu-și poate deplasa ușor atenția iar dacă face acest lucru,
comite erori și la nivel intern se instalează stări tensionale.
Calitățile atenției se pot forma, dezvolta prin exerciții, fiind condiții obligatorii în
exercitarea anumitor profesii.