ATENȚIA

BORDEA
NOEMI
ȚÎRLEA ALEXANDRA
CLASA A X-A A
FII ATENT!


♡ A FI ATENT, ÎNSEAMNĂ A FI ORIENTAT CĂTRE

CEVA ANUME.
♡ A FI ATENT ÎNSEAMNĂ A FI ATRAS DE CEVA
ANUME.
♡ A FI ATENT ÎNSEAMNĂ A IGNORA CÂT MAI
MULT DIN TOT CEEA CE EXISTĂ ȘI SE ÎNTÂMPLĂ
ÎN JURUL A CEVA ANUME DE CARE NE
OCUPĂM.
♡ A FI ATENT ÎNSEAMNĂ A FI CONCENTRAT
ASUPRA A CEVA ANUME
Definiție
ATENŢIA ESTE ORIENTAREA,
SELECTIVITATEA ŞI
CONCENTRAREA CONŞTIINŢEI
NOASTRE ASUPRA
UNOR STIMULI AFLAȚI ÎN AFARA
NOASTRĂ SAU ÎN
INTERIORUL NOSTRU.
 CELE TREI NOTE DEFINITORII ALE ATENȚIEI SUNT:
☆
SELECTIVITATEA
☆
CONCENTRAREA
☆
ORIENTAREA

SELECTIVITATEA ATENŢIEI SE
PRODUCE
DIFERIT ÎN FUNCȚIE DE
PUNCTELE DE REPER. DE
EXEMPLU, ÎN FIGURA
ALĂTURATĂ VEŢI VEDEA
CERCURI SAU UN CUB.
MECANISMUL ATENȚIEI
ÎNDEPLINEȘTE DOUĂ
FUNCȚII:

1. Filtrare-selectare
2. Activare focalizată
Exemplu
LA COMANDA,
INTERNĂ SAU EXTERNĂ, ,,FII ATENT
LA FIGURA
5", ACEASTA AFLÂNDU-SE
ÎNTR-UN CONTEXT ÎN CARE
SUNT 15 FIGURI, EA DEVINE
DINTR-O DATĂ PARCĂ CEL
MAI INTENS LUMINATĂ.
Atenția este legată strâns de starea de veghe a
persoanei, ceea ce înseamnă că persoana nu
poate fi atentă în timpul somnului (chiar dacă
visează că este sau i se cere să fie atentă la
ceva) sau în oricare altă situație în care
conştiinţa este afectată: stare de comă, stare
de ebrietate, febră mare, consum de droguri
etc.

 Atenția nu face parte nici din categoria

proceselor de cunoaştere, deoarece nu are un
conținut informational-reflectoriu propriu, nici
din categoria activităților psihice. Ea apare mai
mult în calitate de condiție facilitatoare pentru
acestea. Percepem şi observăm mult mai bine şi
mai corect dacă suntem atenți. Rezolvăm mult
mai uşor şi mult mai bine probleme cu cât le
acordăm mai multă atenție. În mod cert
înțelegem şi învățăm mai bine dacă ne
concentrăm atenția asupra sarcinilor şcolare.
 Deci atenția este factor facilitator, optimizator,
asigurând pe de o parte o mai mare claritate a
obiectivului asupra căruia acționăm și pe de altă parte
stoparea şi înlăturarea aspectelor şi fac- torilor ce se
află în jurul obiectivului şi care pot actiona
perturbator.
Atenția este foarte strâns legată de motivație
și mai ales de interese. În cazul în care
persoana este preocupată și atrasă de
anumite categorii de stimuli, orice semn al
prezenței acestora îi va capta imediat atenția.
Ore în şir un colecționar va fi absorbit în
totalitate de un nou catalog de timbre în timp
ce o altă persoană, care nu are asemenea
interese, nu-i va acorda nici o atenție.
FORMELE ATENȚIEI

În funcție de prezența sau

absența efortului depus și
a gradului de
conștientizare:
 ♡Atenția involuntară
Fiind foarte cufundat în lecturarea
unui roman, dacă eşti strigat pe
nume de o persoană, întrerupi
brusc activitatea şi-ți îndrepți
atenția către noua sursă de
stimulare.
Această formă a atenției se
confundă aproape cu reflexul de
orientare.
Atenția involuntară este
legată de stimularea
externă și poate fi
provocată de o serie de
aspecte ale acesteia:
•apariția și oprirea bruscă
a unor stimuli
•caracterul inedit al unor
stimuli
•intensități mari ale unor
stimuli
•contrastul dintre stimuli
•mișcarea stimulilor
 ♡Atenția voluntară
"Trebuie să fiu mai atent!" -
concentrarea din interior
"Concentrează-te mai mult!" -
persoana e susținută și dirijată din
exterior

 ♡Atenția postvoluntară
Sunt multe activități care în urma desfășurării
lor conduc la formarea unor deprinderi și la
dezvoltarea unor atitudini pozitive. Reluarea
lor nu va mai necesita un efort voluntar.
 În funcție de direcția
principală de orientare
pot fi diferențiate:
♡Atenția internă
este orientată către
diferite aspecte ale psihologiei proprii:
gânduri, imagini, sentimente etc. Ea
intervine în cadrul comunicării cu sine
(introspecție, reflecţie interioară), iar
rezultatele unui
asemenea gen de comunicare pot sau nu
să fie transmise şi altor persoane.
 ♡Atenția externă
este orientată către lumea exterioară (obiecte, persoane, fenomene). Ea
intervine practic în toate tipurile de activitate umană: muncă, joc, învățare,
creație.
Desigur între cele două forme poate să existe un anumit echilibru la nivel
individual sau dimpotrivă să nu existe un asemenea echilibru în sensul că
poate să predomine fie atenția internă, fie atenția externă. În cadrul tipologiei
umane la persoanele introvertite, predomină atenția internă, iar la
persoanele extrovertite, predomină atenția externă. Mai putem diferenţia şi
atenţia expectativă sau de aşteptare, atunci când suntem în aşteptarea
iniţierii sau finalizării unor acţiuni. Astfel, de exemplu, suntem foarte
concentrați înainte de începerea unui examen important, înainte de
începerea unui
concurs sau înainte de afişarea unor liste care să comunice rezultatele la un
examen de selecţie (admiterea în facultate sau obţinerea unei slujbe).
Însușirile atenției și educarea lor
♡VOLUMUL
♡CONCENTRAREA ATENȚIEI
♡STABILITATEA
♡DISTRIBUTIVITATEA
♡MOBILITATEA
♡DISTRAGEREA
 VOLUMUL
Volumul se referă la aspectul
cantitativ, adică la numărul de elemente
(stimuli) pe care
le putem include
concomitent în sfera de cuprindere a atenţiei.
O modalitate cu ajutorul căreia putem să
extindem volumul atenţiei o constituie
exerciţiul, antrenamentul.
CONCENTRAREA ATENȚIEI
Concentrarea atenţiei este abordarea
racordării atenţiei la un stimul din
perspectiva intensității. Cineva poate fi mai
mult sau mai puțin concentrat asupra unui
obiectiv şi cu cât este mai concentrat, cu atât
mai mult îi sporesc şansele de reuşită. Cel
care este maximal concentrat manifestă o
mare rezistenţă faţă de orice factori
perturbatori.
Gradul de concentrare a atenţiei depinde
atât de anumite particularităţi psiho-
fiziologice ale individului, cât şi de o serie de
factori, precum: motivaţia pentru sarcină;
nivelul de importanţă şi de utilitate al
sarcinii; experiența privind confruntarea cu
factori perturbatori..
 STABILITATEA
Stabilitatea este capacitatea de a
menţine racordată atenţia la un stimul o
perioadă mai mare de timp. Desigur şi această
însuşire este influenţată de particularităţile
individuale şi de caracteristicile câmpului
perceptiv şi acţional. Pe de altă parte, ea se
dezvoltă odată cu vârsta, cercetările
experimentale evidenţiind faptul că dacă la
copilul mic media privind durata stabilităţii
este de 10-15 minute, la adulți această medie
creşte până la 45-60 de minute.
DISTRIBUTIVITATEA

Distributivitatea se referă la
capacitatea persoanei de a-şi
concentra simultan
atenția asupra a doi sau mai mulţi
stimuli.
 MOBILITATEA
Mobilitatea este uşurinţa comutării
atenției de la un stimul la altul, de la o
activitate la alta. Opusul ei ar fi fixitatea sau
rigiditatea în sensul că persoana nu-şi poate
deplasa uşor atenția, iar dacă este obligată
s-o facă, poate comite numeroase erori
odată cu instalarea la nivel interior a unor
stări tensionale.
 DISTRAGEREA

Distragerea este incapacitatea

de a fi atent, adică persoanele
sunt ,,distrase" de orice
modificare a mediului extern sau
intern.
 Atenția individului trebuie
să se caracterizeze prin concentrare, stabilitate,
distributivitate, mobilitate. De aceea în cadrul
examenului psihologic sunt folosite teste cu ajutorul
cărora se scoate în evidenţă dacă solicitantul
corespunde sau nu cerinţelor şi solicitărilor
profesionale privind atenţia. Sunt teste special
construite pentru măsurarea fiecăreia dintre calitățile
atenției.
 VĂ MULȚUMIM PENTRU
ATENȚIE!

Sursă: manual PSIHOLOGIE pentru clasa a X-a,

editura ARAMIS 2005, AUTORI: Mielu Zlate
(coordonator), Tinca Crețu, Nicolae Mitrofan și
Mihai Aniței