1. 2. 3. 4. 5.

Definitie Specific psihologic Nivele ale controlului atenional: procesri automate i procesri controlate Formele atentiei Calitatile

1. Definitie
De-a lungul anilor, atentia a avut o evolutie sinuoasa, uneori fiind recunoscuta ca o facultate psihica centrala, iar alteori fiind ignorata si chiar izgonita din psihologie. Introspectionistii o considerau o facultate de sine statatoare, independenta, avand un rol important, caci prin intemediul ei se explica bogatia vietii interioare. Functionalistii o coniderau o functie activa, avand un rol selectiv. Structuralistii vedeau atentia ca stare a constiintei caracterizata prin cresterea concentrarii si a claritatii senzoriale. Pentru Theodule Ribot, atenia este un monodeism intelectual, asociat cu o adaptare spontan sau artificial a individului. n opinia lui Alexandru Roca atenia const n orientarea selectiv i n concentrarea activitii psihice asupra unor obiecte sau fenomene, ceea ce are ca efect reflectarea lor mai clar i mai complet, precum i creterea eficienei activitii. Inlcuznd i o dimensiune fiziologic, Vasile Preda definete atenia drept un proces psihofiziologic care const n orientarea i concentrarea selectiv a activitii psihice asupra unor stimuli sau sarcini, n vederea obinerii unei percepii optime, rezolvrii adecvate a sarcinilor, a situaiilor-problem i adaptrii comportamentului senzorio-motor, cognitiv i afectiv la mobilitatea condiiilor externe i la dinamica motivelor i scopurilor persoanei. Mai recent, Mihai Golu adopt o perspectiv similar: atenia este un proces psihofiziologic de orientare, concentrare i potenare selectiv a funciilor i activitilor psihice i psihocomportamentale modale specifice n raport cu obiectul i finalitatea lor proprii, asigurndu-le atingerea unui nivel optim de eficien adaptativ. Dincolo de diversitatea terminologic, majoritatea definiiilor date ateniei relev notele eseniale ale acesteia, care i confer un specific aparte n cadrul sistemului psihic uman: orientarea, selecia i focalizarea.

2. Specific psihologic
Fenomenele prin prisma carora a fost explicata atentia sunt: - Reflexul neconditionat de orientare consta intr-un sistem de manifestari fiziologice si comportamentale la receptarea unui stimul, in special in elemente motrice externe precum intoarcerea capului, incordarea privirii, diminuarea miscarilor, dublate de modificari ale activitatii cerebrale. - Selectia atentionala consta in stabilirea voluntara sau involuntara a unor prioritati. Data fiind diversitatea stimulilor si capacitatea redusa de prelucrare a informatiilor, apare necesitatea unei selectii. O data receptate, elementele alese sunt supuse analizei, in vederea decodarii lor. - Focalizarea (concentrarea) consta in crearea unui focar de excitatie la nivelul scoartei cerebrale si in inhibarea vecinatatilor. Comportamental, focalizarea se refera la rezistenta la factori perturbatori (ex: momentele de cufundare n lectur chiar n condiiile unor zgomote de fond, strile de meditaie specifice practicilor orientale ce pot merge pn la abolirea senzaiilor de durere).

Dintre funciile ce-i revin ateniei n activitatea uman, cele mai importante sunt urmtoarele: - funcia de explorare i baleiaj a cmpului perceptiv extern, proces implicat n orientare i selecie; - funcia de explorare i scanare a repertoriului memoriei de lung durat, specific etapei intermediare, interne a fluxului de prelucrri informaionale, finalizat cu activarea selectiv a informaiilor utile n situaia dat; - funcia de filtrare-selecie a datelor cu potenial motivaional-adaptativ i ignorareblocare a celor irelevante; - funcia de accentuare a contrastelor n vederea unepi concentrri mai profunde; - funcia de orientare-direcionare, ce servete la elaborarea montajelor interne adecvate desfurrii proceselor i aciunilor comandate; - funcia de potenare, de regenerare a efortului neuropsihic necesar pe toat durata activitii; - funcia de avertizare i alertare, ce se concretizeaz n momentele de accentuare a vigilenei, prudenei, discernmntului n situaii imprevizibile sau critice. 3. Nivele ale controlului atenional: procesri automate i procesri

controlate
Controlul atentiei asupra activitatilor pe care le desfasuram nu este unul omogen: unele sarcini, cele simple sau cele suprainvatate (deprinderile), nu necesita atentie, permitandu-ne sa ne concentram si asupra altor aspecte (ex: mersul). Insa, in timpul elaborarii unui referat, este putin probabil sa putem fi atenti si la altceva. In concluzie, sarcini diferite sau momente diferite ale aceleiai sarcini, solicit diferite grade de implicare a ateniei. n funcie de aceasta, se disting dou nivele ale controlului atenional: procesri automate i procesri controlate (strategice).

4. Formele atentiei
n funcie de prezena sau absena inteniei de a fi atent, a depunerii unui efort voluntar n vederea atingerii unui scop stabilit, atenia poate fi involuntar, voluntar i postvoluntar. - Atentia involuntara forma elementara, naturala a atentiei, caracterizata prin declansare spontana, neintentionata. Se explica prin prisma reflexului neconditionat de orientare si apare in special cand intalnim stimuli noi, care apar pe neasteptate. Are un rol important deoarece reprezinta un mecanism de control cognitiv asupra mediului care detecteaza si analizeaza rapid stimulii relevanti. Poate fi indelung mentinuta, datorita consumului redus de energie. - Atentia voluntara forma superioara, specific umana a atentiei. Implica orientarea selectiva si concentrarea voita asupra obiectului, sarcinii sau activitatii desfasurate si este stans legata de existenta unei intentii. Prezinta un focar de excitatie la nivelul scoartei cerebrale. Atentia expectativa, forma particulara a atentiei voluntare, este declansata anticipativ, individul intuind si asteptand o schimbare in mediu (pescarul care asteapta sa prinda un peste, golul care pluteste in aer). Atentia voluntara sustine activitatea individului atat in desfasurarea activitatilor placute, cat si a celor neatractive. Prelungita, determina stari de oboseala si epuizare psihica. - Atentia postvoluntara poate fi definit ca un ansamblu de structuri operatorii ce funcioneaz automat n monitorizarea i reglarea activitii, un sistem de deprinderi de a fi atent. Consta in automatizarea unor sarcini, initial controlate, prin desfasurarea

lor repetata in mod constient si voluntar (ex: schimbarea vitezelor). O forma a atentiei postvoluntare o reprezinta atentia atitudinala, mentinuta de interese cognitive, afectivitate si motivatie, asigurand o focalizare indelungata, fara a genera stare de discomfort, oboseala (ex: vizionarea unor filme).

5. Calitatile atentiei
Atentia difera de la caz la caz in functie de calitatile sale: volumul, concentrarea, stabilitatea, mobilitatea si distributivitatea. Volumul se refera la numarul de elemente pe care un subiect le poate urmari in acelasi timp cu claritate. Valoarea acestuia depinde de experienta cu acea categorie de stimuli, de posibilitatea sintetizarii informatiei, de forma sub care se prezinta informatia, de intensitatea si durata stimularii si de motivatia subiectului. Concentrarea este o calitate specifica atentiei si reprezinta profunzimea procesarii. Intra in corelatie negativa cu volumul: cu cat stimulii sunt mai multi si mai diversi, cu atat prelucrarea este mai precara, mai superficiala si viceversa. Se exprim prin gradul de rezisten la factorii perturbatori. Pentru o concentrare adecvat este nevoie de o susinere afectiv-motivaional corespunztoare. Stabilitatea se refera la durata mentinerii atentiei in vederea indeplinirii cu succes a unor sarcini. Performantele obtinute in desfasurarea unor activitati depind atat de stabilitatea atentiei, cat si de apartenenta la o anumita categorie de varsta (prescolar vs. adult). Aceasta calitate poate fi imbunatatita prin exercitiu. Mobilitatea reprezinta trecerea de la focalizarea asupra unui aspect al realitatii la concentrarea asupra altuia. Este importanta rapiditatea cu care individul realizeaza aceasta schimbare intenionat a obiectului ateniei. Putem distinge intre inertia atentiei, trasatura negativa exprima printr-o schimbare lenta, si fluctuatia atentiei, inteleasa ca o oscilare continua asupra stimulilor, fara ca individul sa se poate concentra asupra datelor esentiale. Distributivitatea capacitatea atentiei de a exercita simultan doua sau mai multe activitati diferite. Conditiile in care aceasta calitate se manifesta sunt: - una din activitati este principala, celelalte sunt secundare - una necesita concentrare voluntara, celelalte fiind automatizate - toate activitatile sunt subordonate unei activitati mai complexe

Bibliografie Cioara, M., Introducere in psihologie note de curs, Oradea, 2009.

Zlate, M., Fundamentele psihologiei, Editura Polirom, Iasi, 2009.