ATENȚIA

A elaborat eleva grupei 12 AE

Bugaescu Corina
 CUPRINS
• 1 Conținutul informațional al atenției
• 2 Funcțiile atenției
• 3 Structurile operatorii ale atenției
• 4 Produsul atenției
• 5 Bibliografie
 DEFINITIE
• Atenția se definește ca funcție sau mecanism de orientare, focalizare și
fixare a conștiinței asupra unui obiect, sarcini, întrebări, probleme,si
altele.
• Atenția face parte din categoria fenomenelor psihice care susțin
energetic activitatea. Ea este o funcție prin care se modulează tonusul
nervos, necesar pentru desfășurarea celorlalte procese și structuri
psihice. Prezența ei asigură o bună receptare senzorială și perceptivă a
stimulilor, înțelegerea mai profundă a ideilor, o memorare mai trainică și
mai fidelă, selectarea și exersarea mai adecvată a priceperilor și
deprinderilor, s.a.m.d.
CONȚINUTUL INFORMAȚIONAL AL ATENȚIEI

• Atenția nu are un conținut

informațional propriu. Totuși, ea
are întotdeauna un obiect
asupra căruia se concentrează,
se focalizează
 FUNCȚIILE ATENȚIEI

• Funcția specifică a atenției este cea de orientare,

selectare și concentrare selectivă a energiei
psihonervoase în vederea facilitării proceselor de
cunoaștere. Funcția adaptativ reglatorie a atenției
este cea de adaptare, reglare, susținere energetică.
În baza acestei funcții, atenția realizează o adaptare
eficientă prin semnalarea evenimentelor, situațiilor,
care se află în zona câmpului de conștiință.
STRUCTURILE OPERATORII ALE ATENȚIEI

• Atenția are la bază mecanismele neurofiziologice ale

stării de veghe și ale vigilenței, dar în calitate de
mecanism psihic reglator dezvoltă o serie de strategii,
de deprinderi (atenția postvoluntară). În formele ei
superioare, atenția se învață, se perfecționează, se
organizează și devine eficientă, implicând mai ales
rolul voinței și al gândirii.
 PRODUSUL ATENȚIEI

• În plan subiectiv, atenția este trăită ca o stare de

concentrare selectivă, orientată, astfel încât obiectul
atenției este selectat din câmpul perceptiv, este
evidențiat, pus în valoare și, în același timp, sursele
externe care pot distrage atenția sunt inhibate,
îndepărtate. Starea de atenție este inseparabil legată
de starea de veghe, este trăită ca o focalizare,
concentrare, orientare asupra obiectului atenției.
 BIBLIOGRAFIE

• V. Kreindler, A.
Apostol Creierul și activitatea
mintală, EȘE, 1982