ATENȚIA

ATENŢIA

 Atenţia este fenomenul psihic de activare

selectivă, concentrare şi orientare a energiei
psihonervoase în vederea desfăşurării optime a
activităţii psihice, cu deosebire a proceselor
senzoriale şi cognitive.
1. În funcţie de natura reglajului
(involuntar/voluntar), atenţia poate fi:
a) Atenţia involuntară, întâlnită şi la animale.
Ea poate fi determinată de factori externi
(intensitatea stimulilor, apariţia sau dispariţia
bruscă a stimulilor, mobilitatea unui stimul pe
fondul unor stimuli ficşi, gradul de
complexitate al stimulului) şi factori interni
(interesul faţă de un obiect, trăirea afectivă
pozitivă a relaţiei cu obiectul);
b) Atentia voluntară, este intenţionată şi
autoreglată conştient. Autoreglajul se exprimă
în orientarea intenţionată spre obiectul
atenţiei, intensificarea activităţii psihice,
inhibarea altor preocupări, izolarea de
excitanţi perturbatori, mentinerea concentrării
atenţiei pe durata necesară etc.
2. În funcţie de direcţia principală de orientare,
atenţia poate fi:
a) Atenţia externă- obiectul atenţiei se află în
exteriorul individului (observarea unui peisaj,
ascultarea unei conferinţe etc.);
b) Atenţia internă- obiectul atenţiei se află în
interiorul psihicului individului: suntem preocupaţi
de rezolvarea unei probleme, suntem captivaţi de
amintiri etc.
 Însuşirile atenţiei
1) Volumul atenţiei- cantitatea de elemente asupra cărora se poate orienta
şi concentra atenţia simultan. Volumul mediu al atenţiei este de 5-7
elemente.
2) Stabilitatea atenţiei- persistenţa în timp a posibilităţii de a menţine
atenţia asupra unui obiect, fenomen sau acţiune. Ea creşte odată cu
vârsta (12-15 minute la preşcolari, 40-50 minute la adulţi).
3) Concentrarea atenţiei- focalizarea atenţiei asupra unui obiect şi
inhibarea altor factori perturbatori.
4) Distributivitatea atenţiei- focalizarea atenţiei asupra mai multor
obiecte în mod simultan. De exmplu, un elev poate asculta ce spune
profesorul şi lua notiţe în acelaşi timp.
5) Mobilitatea sau flexibilitatea atenţiei- deplasarea şi orientarea de la
un obiect la altul în intervalele cerute de desfăşurarea activităţii. De
exemplu, piloţii aparatelor de zbor trebuie să perceapă rapid o
multitudine de stimuli care variază în timp.