selectivă, concentrare şi orientare a energiei psihonervoase în vederea desfăşurării optime a activităţii psihice, cu deosebire a proceselor senzoriale şi cognitive. 1. În funcţie de natura reglajului (involuntar/voluntar), atenţia poate fi: a) Atenţia involuntară, întâlnită şi la animale. Ea poate fi determinată de factori externi (intensitatea stimulilor, apariţia sau dispariţia bruscă a stimulilor, mobilitatea unui stimul pe fondul unor stimuli ficşi, gradul de complexitate al stimulului) şi factori interni (interesul faţă de un obiect, trăirea afectivă pozitivă a relaţiei cu obiectul); b) Atentia voluntară, este intenţionată şi autoreglată conştient. Autoreglajul se exprimă în orientarea intenţionată spre obiectul atenţiei, intensificarea activităţii psihice, inhibarea altor preocupări, izolarea de excitanţi perturbatori, mentinerea concentrării atenţiei pe durata necesară etc. 2. În funcţie de direcţia principală de orientare, atenţia poate fi: a) Atenţia externă- obiectul atenţiei se află în exteriorul individului (observarea unui peisaj, ascultarea unei conferinţe etc.); b) Atenţia internă- obiectul atenţiei se află în interiorul psihicului individului: suntem preocupaţi de rezolvarea unei probleme, suntem captivaţi de amintiri etc. Însuşirile atenţiei 1) Volumul atenţiei- cantitatea de elemente asupra cărora se poate orienta şi concentra atenţia simultan. Volumul mediu al atenţiei este de 5-7 elemente. 2) Stabilitatea atenţiei- persistenţa în timp a posibilităţii de a menţine atenţia asupra unui obiect, fenomen sau acţiune. Ea creşte odată cu vârsta (12-15 minute la preşcolari, 40-50 minute la adulţi). 3) Concentrarea atenţiei- focalizarea atenţiei asupra unui obiect şi inhibarea altor factori perturbatori. 4) Distributivitatea atenţiei- focalizarea atenţiei asupra mai multor obiecte în mod simultan. De exmplu, un elev poate asculta ce spune profesorul şi lua notiţe în acelaşi timp. 5) Mobilitatea sau flexibilitatea atenţiei- deplasarea şi orientarea de la un obiect la altul în intervalele cerute de desfăşurarea activităţii. De exemplu, piloţii aparatelor de zbor trebuie să perceapă rapid o multitudine de stimuli care variază în timp.