ATENŢIA

Definiţie: Atenţia este orientarea, selectivitatea şi concentrarea conştiinţei asupra unor stimuli
(interiori sau exteriori).

Atenţia nu este proces de cunoaştere, pentru că nu are conţinut informaţional-reflectoriu propriu.

Atenţia nu este activitate psihică propriu-zisă.

Atenţia este o condiţie facilitatoare pentru procesele de cunoaştere şi activităţile psihice.

Formele atenţiei

I. În funcţie de prezenţa/absenţa efortului depus şi a gradului de conştientizare:

1. Atenţia involuntară (reflexul de orientare: apariţia şi oprirea bruscă a unor stimuli, caracterul
inedit al unor stimuli, intensitatea/contrastul/mişcarea stimulilor)
2. Atenţia voluntară presupune depunerea unui efort în orientarea/selectivitatea/concentrarea
conştiinţei…
3. Atenţia postvoluntară (deprinderea de a fi atent)

II. În funcţie de direcţia principală de orientare:

1. Atenţia internă (gânduri, imagini, sentimente)
2. Atenţia externă (obiecte, persoane, fenomene)
3. Atenţia expectativă (de aşteptare a unei acţiuni)

Însuşirile atenţiei

a. Volumul se referă la numărul de stimuli incluşi concomitent în sfera de cuprindere a atenţiei

(7±2).
b. Stabilitatea este capacitatea de a fi atent la un stimul o perioadă mare de timp.
c. Distributivitatea se referă la capacitatea de a se cocentra simultan asupra a doi sau mai mulţi
stimuli.
d. Mobilitatea este uşurinţa deplasării atenţiei de la o activitate la alta.
e. Distragerea este incapacitatea concentrării atenţiei.