DORU DAVIDOVICI

„S C R I I T O R U L Z B U R A T O R”
n. 6 iulie 1945, București,
România – d. 20 aprilie
1989, Ștefan cel Mare,
Călărași, România
Doru Davidovici
• Doru Davidovici a fost un aviator și scriitor român de origine evreiască. A fost unul dintre cei mai
cunoscuți piloți români de după 1945, în anii '80 devenind unul dintre cei mai iubiți scriitori, cărțile
sale creând un sens neobișnuit de libertate în perioada comunistă. Davidovici a fost influențat de
operele scriitorilor Ray Bradbury, Radu Tudoran și Bertolt Brecht. Datorită cărților sale, a profesiei,
dar și a modului în care a trecut în neființă, a fost deseori comparat cu Antoine de Saint-Exupéry.
• Doru Davidovici a absolvit Școala Superioară de Ofițeri Activi de Aviație în anul 1967 cu gradul
de locotenent și Academia Militară în perioada 1977-1979. A fost pilot, comandant de patrulă și
de escadrilă în Regimentul 86 Aviație vânătoare (Cocargeaua – Borcea), inspector pentru aviația
de vânătoare în Comandamentul Aviației Militare între1981-1986. A devenit instructor cu
întrebuințarea în luptă a aviației în Regimentul 86 Aviație vânătoare în perioada 1986-19
• În după-amiaza zilei de 20 aprilie 1989, Doru Davidovici a zburat pentru ultima oară. În al șaselea
zbor din acea zi, avionul MIG-21, pilotat de Davidovici împreună cu elevul său, locotenentul
major Dumitru Petra, s-a prăbușit de la 1000 de metri, din motive necunoscute, la revenirea dintr-
un zbor de antrenament.
 Opere
◦ Cărțile sale au reușit să creeze în perioada comunistă un sens neobișnuit de libertate prin descrierea
experienței de zbor și a apropierii nu numai dintre piloți, ci și dintre piloți și avioane. Avionul nu este văzut de
Davidovici ca un simplu aparat ci aveau un caracter cu propria personalitate și aproape propriul lor suflet.
◦ Dintre volumele apărute:
• Caii de la Voroneț, Editura Eminescu, București, 1973 (Premiul I la Concursul pentru debut al Editurii Eminescu
1973).
• Ultima aventură a lui Nat Pinkerton, Editura Eminescu, col. Clepsidra, București, 1975.
• Insula nevăzută, Editura Ion Creangă, București, 1976; Editura Litera, București, 1994.
• Intrarea actorilor, Editura Militară, București, 1977; Editura Labirint, București, 1991
• Zeița de oricalc, Editura Albatros, București, 1977.
• Celula de alarmă, Editura Eminescu, București, 1979
• Culoarea cerului, Editura Militară, București, 1981
• Aripi de argint, Editura Militară, București, 1983
• Lumi galactice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986 (cu titlu inițial Colegii mei din neștiut);
Editura Rum-Irina, București, 1992
• V de la Victorie, Editura Militară, București, 1987
• Ridică-te și mergi, Editura Cartea Românească, București, 1991 - postum
• Dezmințire la Mit, 1991 - postum
Doru Davidovici, pilotul care a învăţat păsările să zboare

◦ Prietenii şi colegii săi povestesc cum Doru Davidovici a învăţat la un moment

dat un cocor să zboare. „Era un cocor căzut pe câmp, epuizat. L-a găsit Tom,
Doru l-a luat acasă şi l-a îngrijit. Îl scotea zilnic afară şi aştepta că el să
reînveţe a zbura. Ceea ce s-a şi petrecut. O cădere. O ridicare în aer. O altă
cădere... Cocorul, "Grus grus" e la chinezi simbol al longevităţii şi nemuririi“.
 Receptare critică
◦ În cartea Lumi galactice (titlu original Colegii mei din neștiut), Davidovici dezvoltă într-un stil
propriu și cu o competență conferită de profesia sa de pilot militar, o serie de teorii asupra
probabilităților și implicațiilor existenței civilizațiilor extraterestre. Prin această carte și-a arătat o
altă față, aceea de cercetător împătimit al teoriilor despre lumi paralele și al fenomenului OZN. O
confirmare în acest sens sunt și discuțiile pe această temă pe care le-a avut cu bunul său
prieten Dumitru Prunariu.

◦ Despre volumul Zeița de oricalc, Mircea Opriță scria: „Tratamentul stilistic al problemei contează,
în consecință, pe virtuțile literaturii de acțiune. Situațiile imaginate se derulează în regim de
viteză, ca trăiri intense, fulgerătoare. Rafinamentele încap mai greu într-o astfel de scriitură, dar
relatarea are ritm și chiar un farmec al nonșalanței, al rostirii sincere și precipitate. Ochiul
alunecă rapid peste lucruri, atent totuși, cu o profundă foame de amănunt. Primează verbul, ca
depozitar al faptei. Paginile se umplu astfel până la saturație de mici acțiuni narate alert, cu o
claritate aproape suspectă: ca și cum prim-planul ar avea de ascuns, prin însăși vânzoleala
materiei sale străvezii, năluca profilată în fundal. Motivul SF se presară în cantități bine dozate,
cu un calculat efect al surprizei. El fisurează treptat imaginea „realistă”, introducând în ea un
grad de stranietate ce face trăirea momentului tulbure și alarmantă. [...] În ciuda afișatei
sprinteneli sportive a povestirilor lui Doru Davidovici, tușa lor e discret sentimentală.”
 Fii atent...
Fii atent cui te dai,
Deschide ochii larg, priveşte în jur
S-a cam perimat noţiunea de "pur"
Fii atent În secolul nostru motorizat...
Fii atent cum te dai, Suntem alţii
De noi înşine puţin depăşiţi,
Niciodată de tot. De noi înşine puţin înspăimântaţi şi siliţi
Păstrează ceva, de o parte pus bine Să facem totdeauna ce-am vrea.
Doar pentru tine. Oamenii nu sunt teribili de buni, nu sunt nici răi,
Oamenii-s oameni
O carte, un crez, un cuvânt Crede doar în ochii deschişi mai larg ca ai tăi.
Ca un borcan cu dulceaţă, ascuns de bunica-n cămară. Oricum ar fi...
E păcat pentru noi
Locul unde revii fără să doară Să risipim
Numai al tău, tăinuit, Orzul pe gâşte
Şi pâinea albă pe oi
În care poţi dormi liniştit, cu tine împăcat (Ultima fărâmă, ştii bine
Somn adânc, legănat Niciodată n-o păstrezi pentru tine
Şi unde poţi fi pe rând sau deodată Totdeauna e altul care are nevoie mai mare
Face parte din a fi tare).
Pirat
Aviator Fii atent cum te dai, fii atent cui te dai
Oamenii nu-s buni, nu sunt nici răi,
Pompier Oamenii-s oameni
Şi axa de roată dinţată. Crede doar în ochii mai larg deschişi ca ai tăi.
◦ Doru Davidovici... un nume care a fost, cândva, sinonim cu evadarea din
cenușiu. Aviator și scriitor, el a dat curaj celor care au îndrăznit să spere.
În cărțile sale, piloții, avioanele, aerodromul, ceața, ploaia, viscolul,
seninul, pământul privit de sus, cerul privit de oriunde – se înfruntă să-și
câștige întâietatea pe pagină. Filele se încarcă de atmosferă, pasiuni și
gânduri, transformate în perfuzie pentru creierul avid al cititorului...
Mulțumesc pentru atenție!
Mihai Tudose
Clasa XI B, Liceul Teoretic „Carol I” Fetești
Sub coordonarea prof. Șerban Aurora