Jocul și literatura

De când putem observa acest duo în literatura

❏ Homo Ludens o carte publicată în anul 1938 de istoricul olandez
Johan Huizinga ne oferă informații despre modul în care jocurile din
fiecare perioadă a antichității ajută la dezvoltarea popoarelor și cum
sunt puncte de start ale unor activități complexe ale oamenilor
precum drepturi,războaie,limbă,artă etc.
❏ Această carte împreuna cu toate dovezile arheologice găsite până
în momentul actual ne arată ca strămoșii noștri au pus mult accent
pe joc și au scris despre acesta din cele mai vechi timpuri.
❏ Unul din cele mai vechi jocuri descrise în istorie este un joc de masă
din Egiptul Antic care datează din anul 3500 î.Hr.
 Tipuri de jocuri folosite
în literatură
Datorită faptului ca jocul este o activitate
complexă a fost nevoie de un mod de a le
diferenția așa ca a apărut următoarea
clasificare:
Paidia și cu Ludus definesc
complexitatea jocurilor. Pidia este
ce care arată simplitatea jocului iar
Ludus se referă la jocurile cu un
nivel mai complex de înțelegere și
participare.
Aceasta categorie se divide într-o
subcategorie mai mare.Aceasta
conține:
● AGON- jocuri competitive
● ALEA- jocuri de noroc
● MIMICRY- jocuri de simulare
● ILINX- jocuri de vertij
Autori cunoscuți pentru folosirea acestui duo

Autori străini Autori români

❏ Ion Creangă- Amintiri din

❏ Soren Sveistrup- Omul de
copilărie
castane
❏ Simona Popescu- Exuvii
❏ Stephen KIng- Cimitirul
❏ Marin Sorescu- Unde fugim de-
animalelor acasa
❏ C.J Tudor- Dispariția lui ❏ Ana Blandiana
Anni Thorne ❏ Tudor Arghezi
❏ William Shakespeare ❏ George Coșbuc
❏ Victor Hugo
❏ Mark Twain
Micul Print de Antoine de Saint-Exupéry
● Recenzie:
Micul Prinț de Antoine de Saint Exupery este acea carte
care trăiește veșnic în inimile cit itorilor. Acest mic volu m p rinde viață,
din nou și din nou, în inimi necunoscute și se perindă prin minți precu m
sângele prin vene.
De ce am ales tocmai această carte? Răspunsul nu se
limitează doar la un motiv, ci, sincer vorbind, există o sumedenie de
motive pentru care îndrăgesc atât de mult această carte.
Unul d intre motive ar putea fi faptul că deși pare pentru
copii, Micu l Prinț este mai mult decât atât. M icul Prinț este o
întruchipare a evoluției, a curajului și a încrederii în sine.
Cit ind această operă vei observa că nimic nu este
întâmplător și lucrurile, aparent banale, capătă o însemnătate aparte.
Cu gândurile focusate pe întregul univers în care se
petrece povestea, cititorilor li se va permite să își expună părerea despre
ceea ce citesc, dar și despre ceea ce văd.
● Caracterizarea Micului Print:
Aparut absolut pe neasteptate in preajma autorului,aflat el insusi,in
urma unei defectiuni de avion in desert,Micul Print e o faptura fermecatoare si
grava,curioasa si plina de incredere,care nu raspunde niciodata la intrebarile cuiva dar el
insusi pune foarte multe; de aceea aflam,noi si autorul insusi,foarte tarziu, ca nazdravanul
personaj nu e pamantean ci vine de pe o alta, mica, planeta.Cazut,din intamplare,in plin
desert,Micul Print vrea sa stie totul despre toate; si,desi pare nestiutor vedem cu surpriza
ca stie ce e o oaie,e pretentios dorind sa i se deseneze una perfecta,iar atunci cand
scriitorul,excedat de pretentiile insolitului musafir,ii ofera o cutie in care oaia ceruta s-ar
afla,acesta se insenineaza privind cutia desenata si se declara multumit de oaia dinlauntru.
Micul Print este intruchiparea inocentei,a puritatii,a dorintei de cunoastere dar si a nevoii
de caldura sufleteasca pe care o cauta atat pe planeta lui,in apropierea trandafirului,floarea
sa iubita,dar si pe Pamant,planeta pe care a cazut,si unde-si face prieten pe scriitor dar si
pe un pui de vulpe sau chiar un sarpe care, in final, il va ajuta sa se intoarca pe planeta
natala.Pana la a ajunge pe Pamant,Micul Print a poposit si pe alte planete,prilej pentru el
de a descoperi diferite aspecte ale unor presupuse existente:vanitatea,aroganta,dorinta de
uitare, preferinta pentru afaceri, etc.Umanizat,Micul Print marturiseste,indirect,doar prin
secvente de amintire,cat de trist a putut fi sufletul sau in ziua in care a privit, mutandu-si
scaunul pe mica sa planeta, 43 de asfintituri; aflam,deasemeni,ca iubeste mult floarea de
acasa, ca are nevoie de prieteni si ca pustiul i se pare frumos pentru ca ascunde in imensa
intindere a sa, o fantana.Gingas si fragil,pur si inocent,Micul Print este cea mai
fermecatoare faptura imaginata de mintea omeneasca,Si,ciudat,atunci cand noi insine ne
simtim fermecati de frumusetea florilor,a stelelor, a universului intreg, il regasim pe Micul
PRINT in inimile noastre.
Exuvii de Simona Popescu
● Recenzie:
Dacă în încercarea de a se descoperi pe sine, de a îşi înţelege
identitatea – sau identităţile –, scriitorii fac adesea apel la amintiri, povestindu-şi viaţa sau
fragmente care par a fi relevante, nu toţi reuşesc însă a se înţelege pe sine mai bine în
urma acestui demers. Dacă apelul la amintiri, cel mai adesea din copilărie sau adolescenţă,
reprezintă la unii autori soluţia necesară pentru redescoperirea de sine, pentru înţelegerea
mai clară a modului în care fragmente, poate unele aparent nesemnificative, din trecut au
ajuns să formeze o personalitate complexă, există unele cazuri în care apropierea prea
mare de sine duce, paradoxal, la imposibilitatea de a întrevedea cu acurateţe ţesătura
complicată pecarese construieşteidentitatea.
Un astfel de caz este cel al cărții Exuvii de Simona Popescu, în care
întoarcerea către propriul o împinge pe autoare la o rătăcire în hăţişul avatarurilor pe care
diferitele identităţi le-au încarnat de-a lungul anilor; aceste identităţi variate devin, în
procesul de înţelegere a sinelui, adevărate personaje, toate avînd acelaşi punct de plecare –
o fiinţă complexă şi complicată, a cărei dorinţă de autocunoaştere se confundă cu plăcerea
pentru scris, cu pierderea într-o lume a poeticului, a scriiturii care constituie firul roşu ce
uneşte toateaceste identităţi.
Adîncirea în propria interioritate se face încă de la început, exteriorul nepărînd niciodată
altceva decît proiecţia subiectivă a lumii văzute din interior, o lume existentă doar ca
pretext pentru explorări cît mai variate în adevărata lume, cea creată de sentimentele şi
gîndurile unei fiinţe care, indiferent de vîrstă, nu încetează să descopere permanent lucruri
noi şi unghiuri inedite de a privi lumea şi pe sine.
Excursul Simonei Popescu în Exuvii se face printre numeroasele înfăţişări pe care, de-a
lungul timpului, le-a luat eul său, iar în lumea sa, alţi oameni practic nu există, şi atunci
cînd apar, sînt pretexte pentru o nouă „aventură“ a sinelui. Referinţele la ceilalţi sînt
convenţionale şi apar doar atunci cînd sînt cerute strict de logica construcţiei textului.
● Caracterizarea lui Carmen:
Cartea Simonei Popescu este foarte interesantă deoarece dezbate problemele specifice vârstei
adolescentine şi ale copilăriei. Cartea are nuanţe autobiografice, dar problemele fiecărei etape a vieţii sunt prezente aici.
Autoarea se imaginează pe sine ca un ansamblu de personalităţi: copil, adolescent, tânăr şi, cu o oarecare spaimă, bătrân,
chiar se teme la un moment dat că nu va putea vorbi în acelaşi timp despre fetiţa de cinci ani şi despre tânăra de 15. Îşi
aminteşte despre joaca ei cu fata cu pampon, Dana, prietena de joacă, prieteniile şi supărările între fete. O altă amintire ar
fi cea despre fata urâtă care era închisă faţă de alţii, vorbea foarte puţin, dar i se deschide dintr-o dată eroinei-autoare,
vorbindu-i filosofie. Eroina află, astfel, despre o posibilă migrare a sufletelor şi despre viaţa de dincolo. Fiecare moment
trăit, fiecare poveste este pentru ea o experienţă unică, eroina învaţă din ea. Experienţele o ajută să unească micile "părţi"
ale sufletului sau ale personalităţii ei, construită asemenea păpuşilor "Matrioşca", una în cealaltă. Acest ansamblu de
personalităţi o face unică, îi conferă ceea ce ea numeşte "simonism", "simonitate", cu o nuanţă uşor narcisistă. Toate
amintirile, tot ce a învăţat şi a auzit contribuie la evoluţia personalităţii eroinei, la clădirea eica om în lume. Termenul de
exuvie din titlu nu este ales deloc la întâmplare. Cuvântul desemnează acel înveliş din care larvele insectelor ies pentru a
se transforma în pupe, apoi în viitoarele insecte. Omul, prin evoluţia vârstelor lui, iese dintr-un fel de exuvii, se dezvoltă,
se maturizează, se armonizează cu timpul pe care îl trăieşte. Jocurile de altădată i se par acum de o naivitate
extraordinară. Este un fel de încercare de recuperare a copilăriei, prin lucrurile mărunte de altădată: caiete, frunze
colecţionate, celebrul oracol, desene. Profesoara de desen i se părea cândva un model. Imaginea picturii este
semnificativă pentru încercarea de recuperare a trecutului. Fata descoperă un desen, o pictură, unde i-a desenat pe toţi
membrii familiei, într-o manieră naivă, desigur, cu menţiunea că ea lipsea de acolo fiindcă picta; nici Dana, prietena ei,
nu lipseşte din picturi, deşi acum nu-şi mai aminteşte bine de ea, decât doar că purta pamponul. Pasiunea pentru pictură îi
va aduce prima dragoste, un puştan pe nume Hari, care îi năclăise desenul, dar pe care ea l-a completat cu o mulţime de
alte culori, era desenul LOR. Toate aceste elemente pot constitui simboluri ale trecutului, care nu revine decât în
amintire. Desenul este o lume, iar cartea Simonei Popescu este o pictură a cuvintelor, care aduc aminte de copilărie şi
adolescenţă. Dulapul, podul casei pot fi considerate depozite ale amintirilor. Autoarea nu e deloc nostalgică, e realistă,
ştie că timpul nu poate fi oprit. Visul cu acel lup gata să o sfâşie poate însemna lupta cu timpul, care trece şi nu iartă
nimic. Gândul că va arăta altfel la 30, 40, 50 de ani o înspăimântă. Singura salvare rămân micile obiecte care-i amintesc
de micul univers din trecut. Imaginea din final, cu fetiţa care îşi aruncă păpuşa pe geam, echivalează cu pierderea
inocenţei şi ieşirea din "exuvie", maturizarea, percepută în acelaşi timp ca "groază" şi ca "fericire.Eroina-autoare se
maturizează, dar nu se desparte de niciuna din acele exuvii, ci încearcă să le recompună, pentru că toate fac parte din
personalitatea ei.Cartea Simonei Popescu este într-adevăr deosebită, conţine adevăruri şi experienţe trăite de fiecare din
noi. Lumea întreagă se recompune la nivel de text.