Mai este oare acesta un om?

de Primo Levi

Antonia Muraru, NO-FR

 Voi, ce trăiți la adăpost
În casele voastre tihnite,
Voi, care seara, întorcându-vă, găsiți
Mâncare caldă, chipuri prietenoase:
Gândiți-vă, mai este oare acesta
un om,
Când trudește-n glod,
Când nu știe ce-i tihna,
INTRODUCERE Când luptă pentru un codru amar
de pâine,
Când moare pentr-un da sau un
nu?
Gândiți-vă, femeie-i aceasta,
Fără cosițe, fără nume,
Fără puterea de a-și mai aminti,
Cu ochii goliți, cu frigul în pântece
Ca broasca-n vremuiala iernii?
Antonia Muraru, NO-FR
Gândiți-vă că toate acestea au fost
aievea:
Vă-ncredințez aceste slove.
Săpați-le în inimile voastre
Când stați acasă sau mergeți pe
stradă,
Când vă culcați, când vă sculați;
Repetați-le copiilor vostri.
De nu, să vi se năruie căminul,
De pat vă țintuiască boala,
Iar pruncii voștri de la voi întoarca-și
fața.
  „ (...) cartea mea nu aduce nimic nou față de ceea ce
cititorii din întreaga lume știu despre neliniștitoarea
problemă a lagărelor morții. Ea nu a fost scrisă cu
intenția de a formula noi capete de acuzare, ci, mai
curând, ar putea furniza date pentru un studiu
nepărtinitor privind unele laturi ale sufletului
omenesc.”
INTRODUCERE  „Multor persoane particulare sau popoare li se poate
întâmpla să considere, mai mult sau mai puțin
conștient, că orice străin este un dușman.”
 „Nevoia de a le povesti celorlalți, de a-i face și pe ceilalți
partași, luase pentru noi, înainte și după eliberare,
forma unui impuls nemijlocit și imperios (...) cartea a
fost scrisă pentru a satisface această necesitate;
așadar, din dorința eliberării interioare.”

Antonia Muraru, NO-FR

  „În momentul sosirii mele, adică la sfârșitul lui ianuarie
1944, în lagăr se aflau vreo sută cinzeci de evrei italieni,
dar în câteva săptămâni numărul lor a ajuns la mai bine
de șase sute. (...) era vorba despre familii întregi
capturate de fasciști sau de naziști, din cauza propriei
imprudențe sau în urma denunțurilor.”
CAPITOLUL I  „Sentimentele contradictorii care ne frământau, de
resemnare, de revoltă neputincioasă, de abandon
religios, de teamă, de disperare, se contopeau acum,
CĂLĂTORIA după o noapte de nesomn, într-o nebunie colectivă,
nestăpânita.”
 „Vagoane de marfă închise pe dinafară , iar înăuntru
femei, bărbați, copii, îndesați fără milă, ca marfa de
duzină, în drum spre neant, în drum povârnit, spre
adâncuri.”

Antonia Muraru, NO-FR

  „Mai devreme sau mai târziu, toți descoperă pe pielea
lor că fericirea deplină nu este posibilă în viață”
 „Tocmai neajunsurile, loviturile, frigul, setea au fost
CAPITOLUL I cele care ne-au ținut la suprafață în disperarea fără
fund din timpul călătoriei și după aceea.”
CĂLĂTORIA  „Ce s-a întâmplat cu ceilalți, cu femeile, cu copiii, cu
bătrânii, n-am putut afla nici atunci, nici după aceea:
pur și simplu i-a înghițit noaptea.”

Antonia Muraru, NO-FR

  „Ăsta e infernul. Azi, în zilele noastre, așa trebuie să
arate infernul: o cameră mare și goală, iar noi să stăm
obosiți în picioare, un robinet picură, dar apa nu se
poate bea, noi așteptăm ceva, desigur îngrozitor, dar
nu se întâmplă nimic și continuă să nu se întâmple
CAPITOLUL II nimic. Cum gândești? Nu mai poți gândi, e ca și cum ai
fi murit.”
 „totul se sfârșise și ne simțeam în afara lumii, iar
LA FUND singurul lucru care ne mai rămânea de făcut era să ne
supunem.”
 „e clar că ne omoară, cine crede că o să trăiască e
nebun, se amăgește zadarnic; eu unul nu cred!”
 „Avem impresia că asistăm la o dramă absurdă”

Antonia Muraru, NO-FR

  „limba noastră nu are cuvinte pentru a exprima
această ofensă: desființarea unui om.”
 „Mai jos de atât nu poți să decazi: nu există o condiție
omenească mai mizeră și nici nu e de conceput.”
 „Nimic nu mai e al nostru: ne-au luat hainele, pantofii,
CAPITOLUL II până și părul (...). Au să ne ia și numele”
 „Numele meu este 174517; am fost botezați și o să
LA FUND purtăm cât vom trăi însemnul tatuat pe brațul stâng.”
 „Moartea începe de la pantofi (...) adevărate
instrumente de tortură, care după câteva ore de marș
îți făceau răni dureroase, ce se infectau fără excepție.”
 „Iată-mă deci la fund. Când te împinge nevoia, înveți
ușor să ștergi cu buretele trecutul și viitorul.”

Antonia Muraru, NO-FR

  „Amestecul de limbi e o componentă fundamentală a
traiului de aici; ești înconjurat de un veșnic Babel, în
care toți urlă ordine și amenințări în limbi nemaiauzite
și vai de cel ce nu prinde sensul din zbor.”
 „Aici nimeni n-are timp, nimeni n-are răbdare, nimeni
CAPITOLUL III nu te ascultă; noi, ultimii veniți, ne strângem instinctiv
pe la colțuri, cum fac oile, lipindu-ne de ziduri ca să ne
simțim, la propriu, spatele acoperit.”
INIȚIEREA  „La propreté, c’est la santé.”
 „(...) Lagărul e o mașină uriașă care transformă oamenii
în animale, noi nu trebuie să devenim animale. Și aici se
poate supraviețui și prin urmare trebuie să-ți dorești să
supraviețuiești, pentru a putea povesti și a depune
mărturie.”

Antonia Muraru, NO-FR

  Giorgio Agamben, Ce rămîne din Auschwitz. Arhiva și
martorul
 „Auschwitzul nu trebuie să rămâna indicibil, ceva rupt
complet de limbaj, pentru că acest lucru înseamnă a-l
MĂRTURIA – sacraliza, a-l adora în tăcere ca pe un zeu”
ÎNTRE  Musulmanul – viața nudă (Homo Sacer), zona gri dintre
viață și moarte, el a văzut Medusa, el nu poate depune
PARADOX ȘI mărturie
LACUNĂ  Paradox: cel care nu poate depune mărturie este martorul
adevărat
 Primo Levi - eu nu am fost musulman și mi-e rușine; încerc
CINE ESTE să mărturisesc despre musulman
MARTORUL?  A mărturisi despre cel care nu are voce – a depune
mărturie despre imposibilitatea de a depune mărturie – o
responsabilitate etică
 Lacuna: subiectul suveran, rațional dispare; martorul
adevărat dispare; subiectul e gol

Antonia Muraru, NO-FR

  „(...) tovarășul meu de azi (...) Este Null Achtzen. Numai
așa i se spune, Zero Optsprezece, ultimele trei cifre ale
numărului său matricol: ca și cum și-ar fi dat seama că
numai un om este demn să aibă un nume, iar Null
Achtzen nu mai e om. Cred că și el și-a uitat numele;
CAPITOLUL IV (...) lasă impresia că este cu desăvârșire gol pe
dinăuntru, că nu e nimic altceva decât un înveliș (...).”
 „(...)nu suntem decât niște animale obosite.”
KA-BE
 „Ka-Be este prescurtarea de la Krankenbau, infirmeria.”
 „Viața în Ka-Be este viața dintr-un limb. Neajunsurile
materiale sunt relativ puține, lăsând deoparte foamea
și suferințele, iar dacă nu comiți nicio abatere, nu ești
lovit.”

Antonia Muraru, NO-FR

  „Melodiile (...) sunt vocea Lagărului, expresia concretă a
nebuniei sale geometrice, al hotărârii altora de a ne desființa
mai întâi ca oameni, pentru ca apoi să ne ucidă încetul cu
încetul.”
 „(...) hipnoza ritmului neîntrerupt, care ucide gândul și
amorțește durerea (...). Dar trebuie să ieși de sub puterea
CAPITOLUL IV vrăjii, să auzi muzica din afară, cum se întâmplă în Ka-Be și
cum ne-o amintim astăzi, după eliberare și după renaștere,
fără să i te supui, fără să o suporți, pentru a înțelege ce era
(...).”
KA-BE
 „Ka-Be înseamnă Lagăr fără disconfortul fizic. De aceea,
cine mai are o fărâmă de conștiință și-o recapătă pe deplin”
 „Nimeni nu trebuie să iasă de aici, nimeni care ar putea să
ducă lumii, împreună cu semnul imprimat în carne,
grozanica veste despre ceea ce la Auschwitz a putut face
sufletul omenesc din om.”

Antonia Muraru, NO-FR