Fișă de lectură

Titlul textului: „O mie nouă sute optzeci și patru”

Autorul: George Orwell
Informații despre autor: (pseudonimul literar şi jurnalistic al lui Eric Arthur Blair) (n. 25
iunie 1903, India — d. 21 ianuarie 1950, Londra) a fost un scriitor englez, comentator al
radio BBC, editorialist şi reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de
partea comuniştilor. A scris romane, eseuri şi critică literară.
George Orwell este autorul a două faimoase romane satiră în care care atacă totalitarismul:
"Ferma Animalelor" (1945) şi
"O mie nouă sute optzeci şi patru" (1949).
Data și locul publicării textului: În anul 1945 Orwell a recenzat romanul anti- Utopic
(distopic) Noi de Evgeni Zamiatin pentru gazeta Tribune. Cartea autorului rus avea să-i
inspire romanul său propriu, O mie nouă sute optzeci şi patru.
Inițial a fost publicat de Martin Secker & Warburg, Londra, în 1949. Prima ediție broșată
(paperback) a apărut la Penguin Books, Harmondsworth, în 1954.
Tipul textului: distopie
Tema textului, însoțită de o secvență relevantă:
„Libertatea este libertatea de a spune că doi plus doi fac patru.”

În unul dintre cele mai citite romane din literatura universală George
Orwell cuprinde în totalitate toate defectele sistemelor totalitare
împreună cu teroarea pe care acestea le impun asupra populației,
distrugând și ultima „fărâmă” de umanitate prezentă în populație.
Este uimitor cum, acum 73 de ani Orwell, reușește să centralizeze
ideologiile sistemelor totalitare și să creeze un roman distopic devenit „o
legendă” a literaturii.Personal,eu consider că romanul lui Orwell este atât
de citit și de discutat fiindcă subiectul acestuia reprezintă, și a
reprezentat un subiect foarte important, care poate schimba și a
schimbat șirul poveștii de-a lungul istoriei.
Acesta își focusează romanul pe povestea lui Winston care este un
„impostor” într-o societate în care toată lumea respectă regulile și se
focuseaza pe scopul principal: munca. Orwell introduce în roman și o
prezență sentimentală, o femeie misterioasă, pentru care Winston
creează o adevărată pasiune, deși orice fel de sentimente umane sunt
interzise. Acum, după ce a creat un ansamblu de probleme: un
„impostor” într-o societate foarte securizată cu un sistem totalitar
extremist, și o pasiune pentru o femeie misterioasă, Orwell creează un
roman pe care fiecare cititor îl va percepe diferit, îl va citi diferit, și va
avea un loc diferit în mintea acestuia.
Perspectiva narativă:
Naratorul folosește o perspectivă narativă obiectivă, acesta nu participă la
acțiune direct.
● Prezentarea unor particularități ale textului sau elemente de
structură și de compoziție:

Modelul de expunere dominant este narațiunea și descrierea de tip tablou și tip

portret. Autorul își centralizează opera pe personajul principal și povestea
acestuia,însă acesta conturează foarte bine și societatea și sistemul totalitar, pe care
îl critică.
● Identificarea unor pasaje reprezentative pentru tiparele
textuale (narativ, descriptiv, dialogat,monologat, explicativ,
informativ):
NARATIV: „Inspiră adânc și deschise ușa.Îl năpădi imediat un val
cald de ușurare…”
DESCRIPTIV: „ Parsons era coleg cu Winston la Ministerul
Adevărului. Era un ins durduliu, dar activ, de o prostie paralizantă,
un morman de entuziasme imbecile…”
DIALOG: „-Aveți o cheie? întreabă Winston, meșterind la bucșa cotului.
-O cheie, spune doamna Parsons, devenit brusc molâie. Habar n-am, zău.
Poate copii…”
EXPLICATIV: „Forțele noastre din India de Sud au repurtar o victorie
glorioasă”
INFORMATIV:„Aerodromul Unu, de exemplu, nu se chemase așa: se
chemase Anglia sau Marea Britanie, deși Winston era destul de sigur că
Londra se chemase întotdeauna Londra”
● Prezentarea nucleului cărții/ rezumatul/întâmplări sau
evenimente important:
Personajul principal, Winston, un bărbat de treizeci și nouă de ani trăiește în
locul numit de ei „Oceania”. În această societate, „fratele cel mare” este cel
care conduce locul, iar rolul său este să te privească mereu, acesta se
interesează de soarta ta și îl preocupă gândurile tale, însă nu poți nici măcar
să respiri sau să clipești fără ca acesta să nu știe. Cine este cu adevărat
fratele cel mare,sau dacă acesta este sau nu o persoană adevărată ori
constituie doar o entitate rămâne o întrebare pe care oamenii din Oceania nici
nu au voie să o gândească.

În Oceania,teritoriul este în continuu război, oamenii fiind chiar surprinși de

bombe în fiecare zi,însă nimeni nu știa dacă acestea veneau din partea
inamicilor sau erau date de către guvern.În fiecare casă există un „tele-ecran”
prin care „puterea teritoriului” putea să transmită mesaje zilnice locuitorilor,
dar și să îi urmărească mereu, acesta ne putut fiind oprit.În fiecare dimineață
locuitorii aveau programe de înviorare și de informare.Pe străzi sunt mereu
prezente afișe cu fratele cel mare care reamintesc populației că „FRATELE
CEL MARE TE URMĂREȘTE”.

În Oceania,orice informație este cenzurată, populația ne mai având șansa să

se informeze din diferite surse, singura sursă fiind statul, care reușea să-i
manipuleze, fiindcă informațiile nu mai treceau printr-un filtru de gândire,
acestea erau pur și simplu stocate în memoria populației. Spre exemplu,
aceștia credeau și trebuiau să creadă în faptul că 2+2 este 5 fiindcă așa
fuseseră informați și învățați.

Cu disperarea de a creea o lume nouă diferită de vechea lume „capitalistă”, conducătorii

Oceaniei au creat o nouă limbă „neolimba”. Disperarea pentru această limbă nouă
provine din dorința lor foarte mare de a avea oamenii care nu mai gândesc, nu mai
creează, nu mai simt. Neolimba fiind singura limbă care își scurtează vocabularul de la
an la an.În această limbă gramatica nu mai este complexă, nu îți mai dă libertatea să
dezvolți ideei, să combini cuvinte sau să te exprimi cursiv, limbajul fiind unul foarte
simplist și minimalist.Un alt mod prin care conducătorii oceaniei reușeau să dețină
controlul asupra populației era așa numita „Poliție a gândirii” care te putea lua în orice
secundă din propria locuință, iar existența ta să rămână un mister.Un alt concept straniu
întâlnit în această societate este „Cele 2 minute de ură” unde zilnic la ora unsprezece,
oamenii își întrerup orice altă activitate, și se așeză cu toți în fața unui teleecran pentru
a-și exterioriza sentimentele de ură impuse de partid împotriva inamicului numărul unu al
Oceaniei Goldenstein, care ar fii colaborat cu țara cu care aceștia sunt în război Eurasia.

În funcție de interesele Partidului, orice urmă a vreunui eveniment, lucru ori persoană
poate lua calea „găurilor de memorie”, ajungând scrum, și fiind cu desăvârșire uitat (sau
înlocuit – cum se întâmplă în cazul dușmanului, respectiv aliatului de război al Oceaniei:
rolul era schimbat odată la câțiva ani între Eurasia și Estasia , dar totul ca și cum alianța,
respectiv adversitatea, ar fi durat de o veșnicie, fiind neschimbate și imposibil de
schimbat vreodată.Durabilitatea sistemului stă tocmai în teroare .

◼ Citate reprezentative din text:

RĂZBOIUL ESTE PACE
LIBERTATEA ESTE SCLAVIE
IGNORANȚA ESTE PUTERE.

„Dacă vrei să păstrezi un secret, trebuie să-l

ascunzi chiar și de tine.”
„Cine controlează trecutul controlează viitorul.
Cine controlează prezentul controlează trecutul”
„Poate cineva nu-și dorește atât de mult să fie iubit, pe cât își dorește să fie înțeles.”