▣ Născut la 27 noiembrie 1885 la Tarlisaua, in tinutul Năsăudului,
Liviu este cel dintâi venit pe lume într-o familie numeroasă de 14 copii. A fost un prozator și dramaturg român, membru titular al Academiei Române. Publica nuvele in revista Luceafarul de la Sibiu, incepe colaborarea la revistele Convorbiri critice, Viata romaneasca si Ramuri. A debutat cu un volum, Framantari (1912), urmat de Golanii (1916), Marturisire, Rafuiala (1919). S-a impus in literatura romana in special ca romancier: Ion (1920), Padurea spanzuratilor (1922), Adam Si eva (1925), Ciuleandra (1927), Rascoala (1923), etc. De asemenea, in 1940, devine membru al Acedemiei Romane; discursul lui de recepție se intitulează Lauda țăranului român.
▣ Nicolae Tabără pleacă de acasă împreună cu fiul său la gară, dis-
de-dimineață, ca să prindă trenul. Este noapte afară încă. Ajung pe peron și se așează pe o bancă în așteptarea trenului. Între timp se luminează și pe peron mai apare și o babă care așteaptă trenul. Ceva mai târziu se trezesște și hamalul, care dormea în cocioaba sa, apoi apar și alți oameni în gară. într- un târziu vine și vânzătorul de bilete și se face aglomerație la ghișeu. Se aude trenul apropiindu-se și lumea se îmbulzeste la bilete. Nicolae Tabără reușeste să cumpere bilete într-un târziu, dar trenul pleacă din loc și acesta încearcă să urce din mers. Este dat jos de un conductor, care îi spune să se scoale mai devreme altă dată. Nicolae Tabără, fiul său și o babă o iau în urma trenului.