9.

Constiinta
Constiinta profesionala
Rolul de medic= rol social, investitura oficiala, este unul din rolurile care in momente deosebite confera
sacralitate gestului si mintii umane=>obligatia morala de a lupta pentru viata in orice conditii, pentru
orice fiinta umana, de unde si dreptul nostru de a transa in favoarea vietii o situatie de maxim pericol
respectand demnitatea constiintei de sine a semenului aflat in pericol; obligatia de a incerca tot ce este
legal si moral posibil pentru a forta opinia unui suferind spre directia a ceea ce din punctul profesiunii
noastre este mai bine, de a incerca sa impunem solutia medicala optima vietii.
Structura constiintei.
• Nivele: =nivelul la care functiona in acel moment si raportul ei cu structura constiintei din
momentul expertizei

• Se pot distinge 4 nivele:

• 1.constiinta elementara, care asigura : nivelul de veghe, vigilenta, prezenta temporo-spatiala.
• 2.constiinta operational-logica, prin care procesele intelectuale, perceptuale si de gandire au
coerenta si reflecta obiectiv realitatea.
• 3.constiinta axiologica, de optiune a valorilor dupa criteriile sociale curente.
• 4.constiinta etica, prin care subiectul este in stare sa discearna binele si raul pe care faptele sale
le pot produce societatii.
• Precizarea nivelelor de constiinta trebuie facuta pentru cele doua momente: -al comiterii faptei
si cel al expertizei.

Constiinta bolii
-lipsa constiintei bolii presupune un proces pe mai multe trepte,
-pornind de la lipsa oricarei informari a existentei unei anumite probleme, a unui anumit factor de risc;
-urmeaza apoi etapa de incertitudine, de respingere vehementa iar uneori acceptare neconditionata si
actiune decisa in vederea schimbarii.
-Constiinta bolii deplina permite un grad mare de libertate personala, autonomie, abilitati de rezolvare a
problemelor individului.
-Insa nu oricine poate duce povara constienta a unei boli psihice. Nu oricine poate accepta dependenta
de alte persoane

Conştiinţa
Etimologic: scientia= cunoastere si con=care insoteste;
ŞTIU CĂ ŞTIU!
In biologie si patologia mintala:
=>Funcţie complexă de integrare “aici şi acum” a persoanei şi în consecinţă corespunde sensului de
cunoştinţă, conştienţă, conştiinţă cu diversele sale niveluri de integrare bio-psiho-socială la care dorim să
ne raportăm.
Conştiinţa

1
Conştiinţa este fenomenul mintal datorită căruia o persoană cunoaşte ceea ce este în jurul ei şi în
sinele ei, şi această cunoaştere are loc deodată ce ea aparţine existenţei sale.
Conştiinţa apare în acelaşi timp ca un aport de informaţie şi ca ceva “trăit” propriu şi original, legat
de cordonatele imediate ale existenţei, timp şi durată, spaţiu şi orientare, continuitate a “ EU-lui “;
Activitatea conştiinţei depinde de funcţiile “instrumentale” ale percepţiei senzitive şi senzoriale , de
activitatea stării de vigilitate şi de conservarea capacităţii intelectuale.
Conştiinţa
Psihologic:
conştinţa =un fenomen complex prin intermediul căruia se reflectă EU - l ( conştiinţa SINE-
lui ),activitatea şi continuitatea persoanei ca fiinţă unică şi irepetabilă, şi non-EU-l ( ambianţa), adică
mediul încojurător, delimitat în timp şi spaţiu şi în raport cu trinomul: EU, TU şi EL.
JASPERS:
conştinţa = ” Viaţa psihică a individului la un moment dat ”.
În psihiatrie:
- conştiinţa are un caracter distinctiv- al activităţii psihice globale.
- ea reprezintă conştiinţa imediată şi spontană care ne dă posibilitatea ca în orice moment să ne
putem autodefini în raport cu ceilalţi ( EU, TU, EL – CEILALŢI ), încadraţi în TIMP şi SPAŢIU.
Conştiinţa
In filozofie- de multe ori echivalenta ca sens cu existenta umana sau chiar cu personalitatea.
Conştiinţa
După EY, pentru a fi conştienţi este nevoie de următoarele două nivele fundamentale:
1.Conştiinţa care se opreşte la actualizarea experienţei trecute, adică conştiinţa timpului trăit ; şi
2.conştiinţa de sine, care se dezvoltă în sistemul persoanei .
EY afirmă că pentru a fi conştient înseamnă a dispune de un model personal asupra lumii,
=>conştiinţa este atunci posibilitatea individului de-a se constitui el însuşi în obiect pentru sine şi
pentru alţii.
Conştiinţa are o structurare tridimensională: operaţională, logică sau axiologică .
Conştiinţa
Prin noţiunea de “câmp al conştiinţei” definim ansamblul fenomenelor psihice ale existenţei
noastre la un moment dat: percepţii, trăiri afective, pulsiuni, imaginaţie, activitate, atenţie, oboseală,
epuizare, somnolenţă, somn etc.,
care,
în funcţie de calitatea şi conţinutul lor pot acţiona în sens pozitiv sau negativ asupra calităţii
stării de conştientizare.
Altfel spus, câmpul conştiinţei este “ prezenţa noastră în lume la un moment dat ” al subiectului
conştient sau inconştient, a căror calitate este influenţată de factorii mai sus menţionaţi.
Conştiinţa
De altfel, structura câmpului conştiinţei are următoarele trei nivele:
Conştiinţa elementară care asigură starea de veghe, prezentă şi la animale(şi ţine de structurile
subcorticale);
Conştiinţa operaţional-logică, prin care cu ajutorul percepţiilor şi gândirii
se realizează o reflectare coerentă a realităţii şi

2
Conştiinţa axiologică, se obţine pentru anumite valori.
Conştiinţa
Nivelul calităţii conştiiţei prezintă
-trepte diferite, la acelaşi subiect, dar şi
-variaţii ciclice(alternanţe ) .
Psihologia s-a ocupat cu descrierea nivelurilor constiintei.
Subconştientul
După definirea conştiinţei, să revenim cu câteva date şi asupra subconştientului şi inconştientului :
Subconştientul este reprezentat prin totalitatea fenomenelor psihice situate la un moment dat în
afara câmpului conştiinţei, dar care au fost anterior conştientizate şi pot oricând să fie rechemate
sau reconştientizate.(proces postconstient)
El este suficient pentru a autoriza o activitate automată, dar insuficient pentru a fi netă şi precisă.
Inconştientul
Inconştientul este un domeniu important al constiintei;
Este mai vag delimitat dar mult mai vast si mai constant decat starea de veghe a constiintei.
Freud considera inconştientul forţa care influenţează viaţa.
Jung il asemuia cu un mare fluviu colectiv si ancestral al persoanei
Inconştientul
este constituit din totalitatea fenomenelor psihice care scapă conştienţei (care nu au fost
conştientizate sau care nu se conştientizează):
- perioadele care preced formarea conştiinţei individuale,elemente potential statice ale amintirilor
- automatisme, obişnuinţe, stereotipii, eliberând astfel conştientul de ele,
-pulsiunile subsenzoriale,- imagini şi reprezentări ce apar în timpul visului, frământări care au drept
scop apariţia noilor creaţii( laboratorul psihismului)
-trăirile psihofizice din episoadele confuzive, stările comatoase etc.
Nu trebuie neglijat faptul că inconştientul nu este în totalitatea lui incognoscibil şi că în mod
psihofiziologic îl trăim ca fenomen normal în timpul somnului, condiţii în care uneori visul poate fi
comparat cu “ o nebunie scurtă, iar nebunia cu un vis lung “.

Conştiinţa
Substratul material al constiintei:
-cercetarile de neurofiziologie
-Moruzzi si Magoun, in1949, au relevat semnificatia substantei reticulate in realizarea starii de veghe;
-Bremer, in 1957, a descifrat rolul circuitelor corticale in realizarea constiintei;
Conştiinţa
Pe planul psihofiziologiei,
funcţia vigilă condiţionează exercitarea conştiinţei,
somnul o opreşte o suspendă.
Dar funcţia vigilă şi conştiinţa nu pot fi asimilate.
Studierea subiecţilor în stare de comă prelungită a permis constatarea menţinerii ritmului vigil cu
incoştienţă sau stupoare, fenomenul de conştiinţă este specific omului.
Conştiinţa

3
Conştiinţa de SINE
permite individului să se separe de ceilalţi şi a lui .
Animalul are percepţii, el nu are conştiinţă de sine. Spre vârsta de 3 ani copilul începe să se
cunoască şi să se simtă un subiect distinct, deosebit de ceilalţi.
Dar, trebuie să ajungă la vârsta adultă pentru ca să găsească formulele cu ajutorul cărora va putea
să-şi exprime individualitatea subiectivă.

Conştiinţa
De asemenea, trebuie remarcat faptul că sistemul nervos central, în special cortexul reprezintă
nivelul superior al activităţi psihice,
=suprastructura facultativă, dar nu “centrul conştinţei” ,
=> ci centrencefalul şi formaţia reticulată a trunchiului cerebral în special, care joacă un rol
activator şi reprezintă dispozitivul de alarmă al conştinţei.
Această formaţiune activatoare, ea însăşi activată de diferiţi stimuli exteriori şi interiori, care vin
de jos în sus, dar şi de sus în jos, prin căile aferent-centrifuge, constituind un vast sistem de
“feedback”.
Conştiinţa
Deci, conştiinţa reprezintă un proces complex (realizat pe fondul stării de veghe), de prelucrare a
informaţiilor oferite de organele senzoriale, realizând atât o reflectare subiectivă a realităţii
obiective, cât şi o orientare adecvată în comportamentul de adaptare la situaţiile în care se află
subiecul.

Conştiinţa
Constiinta in ansamblul sau este considerata fundamentul functional necesar desfasurarii normale a
proceselor cognitive si volitive; pe de alta parte aceste procese psihice influenteaza in larga masura
constiinta.
Astfel, toate trairile afective intense, in special cele negative( emotii, afecte, pasiuni) stramtoreaza
campul constiintei, in timp ce trairile pozitive, de satisfactie si multumire largesc campul constiintei.
Forme de manifestare a constiintei
Starea de veghe- cea mai simpla si fundamentala stare de constiinta necesara unei bune functionari a
psihicului.
Este imediata;
Se realizeaza fara effort;
Aduce cu sine incadrarea corecta in timp si spatiu si asupra propriei persoane.
Forme de manifestare a constiintei
Constiinta mediata
Se realizeaza cu efort;
Presupune o tensiune psihologica;
Vizeaza dirijarea intregii activitati psihice spre ceva anume( spre cunoastere, spre insusirea de
cunostinte, spre alerta, spre executarea de diferite actiuni, etc.)
Constituie o activitate adaptativa in care atentia si memoria au o semnificatie orientativa de prim ordin.
Forme de manifestare a constiintei

4
Somnul
Reprezinta perioada reparatorie a organismului in care este suspendata functia de veghe;
Inregistrarile poligrafice au semnalat alternarea fazelor de somn lent cu fazele paradoxale;
Somnul lent- durata aprox 80 min; corpul ramane imobil, respiratie rara, regulata, calma; EEG cu 5 stadii
de profunzime diferita:1. rarefierea undelor alfa, 2.voltaj scazut, 3.varfuri si complex K, 4 si 5 cu aparitia
undelor lente.
5-6 cicluri de somn lent pe noapte/ alternand cu somnul paradoxal.
Forme de manifestare a constiintei
Faza paradoxala
Durata mai scurta, aprox 10 min;
Corespunde visului;
Corpul prezinta o serie de miscari,
Apar tulburari ale ritmului respirator si cardiac;
Globii oculari realizeaza o serie de miscari;
EEG prezinta frecvente unde alfa si teta;
3-6 faze paradoxale pe noapte.
Forme de manifestare a constiintei
Popoviciu, Jouvet si Passonat au constatat ca suprimarea fazelor paradoxale creeaza fenomene de
intoleranta, neliniste, iritabilitate, disconfort si subiectul nu se simte deloc odihnit.
La om durata limita de veghe neintrerupta este de aprox 100 ore apoi apar tulburari ca iluzii, halucinatii,
stari onirico-confuzive, etc.
Forme de manifestare a constiintei
Visul
Se realizeaza in cursul starii paradoxale
Este format dintr-o suita de imagini, amintiri, reminiscente care se desfasoara haotic si fara ierarhizare
prealabila a elementelor componente;
Persoana poate participa al ce se intampla in jurul sau, jucand in acelasi timp rolul de actor, regizor si
spectator.
Tulburările calitative ale conştiinţei

constau într-o alterare a sintezei mintale, în disoluţii globale şi omogene ale conştiinţei la stadii
diferite de regresiune cu încadrări în realitate adecvate acestora.
îngustarea tubulară a câmpului conştiinţei, de obicei de sorginte emoţional-afectivă, psihotraume, a
unui conflict, a unui eşec sau decepţii etc.
conştiinţa putându-se manifesta sub următoarele forme: stare crepusulară,/ stare secundă, /stare
onirică /sau oneiroidă.
Tulburările calitative ale conştiinţei
Starea crepusculara
Tulburările calitative ale conştiinţei
Starea secunda
Tulburările calitative ale conştiinţei
Starea oneiroida

5
Starea onirica
Confuzia minală
Confuzia minală reprezintă sindromul cel mai complet al tulburărilor generale ale conştiinţei cu
diferitele
1. grade de alterare cantitativă :
obnubilare, stare crepusculară, confuzue, comă vigilă, şi
2.de alterare calitativă : perplexitate, rătăcire, dezorientare dintre care cea mai curioasă este “starea
de ciudăţenie ” paroxistică sau de durată cât mai lungă, ea este o senzaţie neplăcută a unei stări
bizare. De nedefinit, inefabilă, uneori de anomalie a ambianţei, a locurilor, a persoanelor, a
momentului şi a duratei trăite şi chiar a propriei persoane cu anxietate şi îmbrăcând uneori forma
stării de vis sau de vis treaz(cu ochii deschişi).
discernamantul
O definitie operationala:
=functia psihica de sinteza care se manifesta in capacitatea subiectului de a concepe planul unei actiuni,
scopul ei, ordinea etapelor desfasurarii ei si rezultatul( consecintele) care decurg din savarsirea ei.
Este capacitatea subiectului de a organiza motivat activitatea sa.
discernamantul
-in el se exprima libertatea de vointa a subiectului de a savarsi acte conform cu necesitatea social-
istorica, norme pe care subiectul si le-a insusit si le respecta ca o comanda sociala interiorizata, ca o
datorie morala a cetateanului civilizat fata de convietuirea sociala.
discernamantul
Aceasta functie depinde de doi factori:
1. structura personalitatii subiectului;
2.structura constiintei acestuia in momentul comiterii faptei.
Structura personalitatii
5 parametri:
1. gradul de dezvoltare intelectuala
2. gradul de instructie generala si profesionala
3.gradul de educatie familiala si institutionala,
4.experienta de viata a subiectului,
5.prezenta unui factor organic cerebral, somatovisceral, susceptibil de a scadea nivelul personalitatii:
toxici,traumatici, dismetabolici, involutivi..
Structura constiintei. Nivele:
=nivelul la care functiona in acel moment si raportul ei cu structura constiintei din momentul expertizei
Se pot distinge 4 nivele:
1.constiinta elementara, care asigura : nivelul de veghe, vigilenta, prezenta temporo-spatiala.
Structura constiintei -Nivele:
2.constiinta operational-logica, prin care procesele intelectuale, perceptuale si de gandire au coerenta si
reflecta obiectiv realitatea.
3.constiinta axiologica, de optiune a valorilor dupa criteriile sociale curente.
4.constiinta etica, prin care subiectul este in stare sa discearna binele si raul pe care faptele sale le pot
produce societatii.

6
Nivele de constiinta
Precizarea nivelelor de constiinta trebuie facuta pentru cele doua momente: -al comiterii faptei si cel al
expertizei.
Constiinta bolii
-lipsa constiintei bolii presupune un proces pe mai multe trepte,
-pornind de la lipsa oricarei informari a existentei unei anumite probleme, a unui anumit factor de risc;
-urmeaza apoi etapa de incertitudine, de respingere vehementa iar uneori acceptare neconditionata si
actiune decisa in vederea schimbarii.
-Constiinta bolii deplina permite un grad mare de libertate personala, autonomie, abilitati de rezolvare a
problemelor individului.
-Insa nu oricine poate duce povara constienta a unei boli psihice. Nu oricine poate accepta dependenta
de alte persoane
responsabilitatea medicului, constiinta profesionala
“Cine imi da mie dreptul de a dispune de un semen al meu?”
“Decat viu, mutilat si mirosind a …, mai bine mort.”
Rolul de medic= rol social, investitura oficiala, este unul din rolurile care in momente deosebite confera
sacralitate gestului si mintii umane=>obligatia morala de a lupta pentru viata in orice conditii, pentru
orice fiinta umana, de unde si dreptul nostru de a transa in favoarea vietii o situatie de maxim pericol
respectand demnitatea constiintei de sine a semenului aflat in pericol; obligatia de a incerca tot ce este
legal si moral posibil pentru a forta opinia unui suferind spre directia a ceea ce din punctul profesiunii
noastre este mai bine, de a incerca sa impunem solutia medicala optima vietii.
Norme juridice ale responsabilitatii medicale
Orice act medical, inainte de a fi un fapt este o stare atitudinala care precede decizia si implica:
O atitudine teoretica, apartenenta la o paradigma a cunoasterii omului,
O atitudine practica, dependenta de evolutia cunoasterii tehnice,
O atitudine moral-antropologica( sacralitatea vietii, libertatea umana, demnitatea umana, deontologia
actului medical)
O atitudine juridica
Consimtamantul informat
Studiile de cercetare, studiile fara beneficiu terapeutic nu sunt lipsite de supraveghere legala.
Pasi stricti in evaluarea potentialilor subiecti.
Lipsa timpului, numarul mare de pacienti in asteptarea tratamentului= dificultati in dorinta medicului de
a comunica eficient cu pacientul.