PSIHOPATOLOGIE AN 1 SEM 1

CURS 1 - 07.10.2021 – ANA ILIE

Lecția de azi n-o să vă ducă direct în psihologie; mai degrabă o să introducem psihologia în contextul
în care se găsește. Deci e vorba pur și simplu de o disciplină care e încadrată în sociologie, dar eu
pentru că fac psihopatologie, o încadrez în științele bio-sociale, adică e ceva intermediar între medicină
și științele sociale, culturale.
Va trebui, chiar dacă nu e foarte plăcut, să ne limităm la domeniul nostru.
Prima lecție - context: lume. Dar nu într-un sens rapsodic, ci cosmic, adică științific, obiectiv.
Rămâne să aderați către unul din acești 2 factori: ori este un cosmos material, și atunci tot ce derivă din
el, este un (?), ori este un cosmos teologic, părerea mea oarecum, o știe oricine, sunt ambele: deci ne
aflăm într-un cosmos divino-material pe care putem să-l transpunem din psihologie în corp și psihic.
Avem nevoie de ambele ca să înțelegem multitudinea evenimentelor prin care trecem.
Unii din cei mai mari gânditori ai lumii - Kant- a iubit cel mai mult pe lumea asta ordinea cosmică, a
stelelor, și ordinea în gândire; ceea ce de la el a devenit ordinea exterioară și ordinea interioară.
Bineînțeles că sunt discipline din antichitate până acum specializate pe studiul lumii exterioare;
Psihologia a existat diferențiat și precis din sec. al XIX-lea.
În această lume avem diverse straturi de organizare: lumea fizică, astronomia, ecologia, o lume socială
și lumea omului, care este antropologia.
Există un "așa se vede" și un dedesubt al lucrurilor. Știința se ocupă de acest dedesubt al lucrurilor.
Psihic - sunt multe sinonimii populare, dar voi trebuie să vă țineți de sistemul care se predă.
Sinonimia antică pentru psihic este pneuma = (ră)suflare; deci era sinonim cu viața. Prin urmare,
vedeți că din cele mai vechi timpuri termenul de psihic e legat de o manifestare vitală a organismului.
Existați pentru că manifestați viață prin suflare, iar dpdv. științific, această impresie nu-i suficientă.
Prin psihic înțelegem o legătură cu lumea.

CONTINUARE CURS 1 – CĂTĂLINA BARBU

În cadrul psihicului avem o multistratificare, cel mai profund strat fiind cel de suflet. Nu este o
sinonimie perfectă între psihic și suflet.
Henry Ey atribuie psihicului două cuvinte: CONȘTIINȚĂ (sincron) și PERSONALITATE (diacron).
Problema psihologului este complexitatea, ambiguitatea a ceea ce stă în fața lui, fiind necesară a se face
diferența dintre aparență și esență.
Freud a descoperit inconștientul și, în cadrul lui, sexul. Freud a arătat raportul dintre inconștient și
conștient (între sex și spirit). El definește inconștientul ca fiind o forță invizibilă care se manifestă în
noi în orice moment al conștiinței noastre. Între conștient și inconștient este necesar să existe un
echilibru, acestea constituind arheologia omului.
Cel mai important factor este sufletul, care conține și sexul, dar nu este numai asta.
Suntem o legătură indirectă, simbolică dublă (conștiință și personalitate, conștient și inconștient, sex și
spirit).

CURS 2 PSIHOPATOLOGIE I – 14.10.2021 – CĂTĂLINA BARBU

DESCRIEREA PSIHICULUI

Psihicul este legătura omului cu lumea, cu mediul. Psihicul are mai multe funcții ce pot fi descrise în
trei feluri.

Descripția 1: SCHEMA SINCRONĂ: Avem funcții sau procese:

1. Cognitive – atenția, percepția, memoria, gândirea și imaginația;
2. Afective – forme de afectivitate (emoții și dispoziții) și coținuturi de afectivitate (plăcere-durere,
dorință-nedorință, atracție-respingere);
3. Practice – aptitudinile și realizările sociale

Descripția 2: SCHEMA DIACRONĂ (corespondentele de lungă durată) pornind de la sincron:

1. Cognitive:
atenția = observație
percepția = descrierea
memoria = reprezentări, deschiderea arhivei personale
gândirea (cuvintele ce se nasc sincron) = inteligență
imaginația = creația

2. Afective
Formele de afectivitate sunt sincron emoții și dispoziții și se traduc diacron în sentimente și pasiuni
Conținuturile de afectivitate sunt sincron plăcere sau durere, dorință sau nedorință, atracție sau
respingere și se traduc diacron în voință.

3. Practice
Activitatea sincronă = aptitudini, iar diacron înseamnă cine ești cu adevărat, cu totul.

Descripția 3: TREI PERECHI (Henry Ey)

Perechea 1: personalitate și conștiință
Perechea 2: sine și ego
Perechea 3: opera (ce produci) și activitatea psihosocială.

DESCRIEREA FUNCȚIILOR COGNITIVE

ATENȚIA:
 este o unificare instant a psihicului cu trecerea din afectivitate în cunoaștere
 este un transfer de la rădăcinile afective către prezent
  nu este o funcție fixă, putând fi puternică sau slabă; poate fi atenție prezentă, puternică sau
poate fi în toate părțile, slabă. Atenția împrăștiată = lipsă de atenție; atenția concentrată duce la
oboseală și la neatenție, deficit de atenție (ADHD)
 este legată de toate celelalte funcții și are o importanță foarte mare, fiind necesar să funcționeze
optim
Dacă ai atenție, ai percepție. Unită cu o memorie bună ai idei, și deci o cunoaștere bună.
Dacă nu ai atenție, acest lucru poate duce până la oligofrenie.
Sub funcția atenției stă o funcție biologică, și anume trunchiul cerebral care trebuie activat. De aceea
sunt folosiți excitanți (cafea, droguri stimulative) și inhibanți (alcool, droguri) ai atenției.

PERCEPȚIA:
 este o sinteză a senzațiilor
 cere o claritate a obiectului pe un anumit fond (de ex. lumina din cameră dă un fond mai bun
pentru a identifica obiectul sau persoana, sau dacă lumina e stinsă percepția obiectului e mai
greu de realizat). Deci percepția este clară sau neclară. Apoi percepția se fixează.

ATENȚIE, PERCEPȚIE, MEMORIE = prima traptă a intelectului (Kant) = contactul cu realitatea.

Kant mai spune că intelectul e baza adevărului și are 2 trepte: cea senzorială (atenție, percepție,
memorie) și cea ideatică (gândirea, ideile). Cei cu handicap senzorial (orb, surd) fac eforturi mari
pentru a supraviețui.

MEMORIA:
 experiența este fixată în memorie și ea trebuie evocată. Trebuie să fii într-o stare de evocare și
nu emoțional. Dacă nu evoci bine confunzi, nu îți amintești, leșini etc.
 este descrescendo de-a lungul vieții
 trebuie să fie inteligentă, selectivă
 este ajutată și de gestică. Este important să identifici ce vrei și să găsești gestul care să te ajute

Este necesar să ai un PLAN, o claritate mintală, să ai atenția cu care așezi informația în minte.

GÂNDIREA:
 limbajul are o ierarhie de abstracții care începe cu noțiunile, conceptele, categoriile, concepțiile,
convingerile, credințele.
 este trecerea de la limbaj la idee (ce vrea să spună? care este ideea?)

IDEEA = a lega un capăt de celălalt

Există idei:
a) serioase și neserioase (cele neserioase se bazează pe oameni neserioși și lipsiți de experiență)
b) mici și mari (cele mari se bazează pe idei mici adevărate
c) adevărate și false (cele false sunt fake news, breaking news)
Toate ideile trebuie să fie unite, în coeziune ca să aibă sens. Descartes – metoda ideilor clare și
distincte.
Aristotel – logica (a pune ordine în idei) = idei care sunt clare, distincte, ierarhice și sunt un tot ordonat.

CURS 3 - 21.10.2021 – NICOLETA LĂZĂRESCU

Afectivitatea: e un strat mai profund al psihicului, prin care toate procesele mai superficiale de
cunoaștere, de acțiune, dau un răsunet. E un strat care nu se vede, dar voi îl simțiți. Dacă înțelegeți și se
potrivește cu momentul vostru vă place și vă atrage, invers nu vă place, respingeți. Lucrul asta îl știți
doar voi, puteți exprima sau nu, sau falsifica, de aici începe complicația psihologiei, că celălalt poate
ascunde treaba asta. Uneori se vede o expresie a celuilalt, dacă îi place sau nu, dar asta e treaba fiecrui
subiect, că o știe sau nu, o verbalizează sau nu, o redă exact sau nu.
Afectivitatea se exprimă sincron în emoții, dispoziții și diacron prin sentimente și pasiuni. Toate cele 4
dau o satisfacție, o mulțumire sau o nesatisfacție, dau o frustrare. Cu alte civinte avem forme și conținut
sincrone și diacrone și în total afectivitate pozitivă și negativă sau voință pozitivă sau negativă.
Noi suntem în același timp foarte analitici iar prin punctul analitic exprimăm tot despre noi. Iată de ce
psihologia e un fel de peștele în apă și nu e să pui tu mâna pe pește. Să vezi peștele îți face plăcere dar
el își vede de ale lui și el văzându-și de ale lui și tu de ale tale e o oarecare structură.
Ce e nou la afectivitate e că afectivitatea e instinct versus spirit. Iar în acest instinct, Freud a ales sexul.
Cu alte cuvinte afectivitatea rămâne inferioară la nivel freudian de sex și se dezvoltă că de-aia suntem
oameni. Omul e spirit. România are o contribuție excepțională pe acest termen de spirit.
Deci suntem și sex și spirit, pe momente, pe proporții.
Toată povestea omului și mai ales a psihologului e să satisfacă convențional, stratul acesta inferior ca
să nu rămână la el și să-l depășească și sp ajungă la spirit.
Stratul inferior e f puternic și fiecare om știe asta și simte asta și până să deschidă gura se străduiește să
fie atractiv.
Lucrurile se complică și nu pot rămâne așa pentru că lumea nu e plătită pentru plăcerile ei, ci pentru a
face servicii pt celălalt și prin urmare trebuie să fii om.
Să trecem la nivelul următor, aici spiritul are în primul rând un fel de umbră, de alter ego care îi dă
tonalitatea și e sufletul lui. Fiecare la spiritul pe care îl afișați acum aveți un suflet care e compus din
zeci de anii voștri??. Elementele lui sunt caracterul, discernământul și axiologia.
Ne uităm unii la alții, și asta e meseria noastră, deci într-un prim plan vâd ceva senzorial, și să văd bla
bla și ajungem la cele 3. Nu avem un comportament întâmplător, ci avem ceva bătătorit, acest bătătorit
e tocmai caracterul nostru, adică un mod de a fi. Deci acest caracter e un stil, un mod de a fi și el are
următoarele 3 bipolarități: îngustă sau largă. Deci cătălina e o tipă strictă, la obiectul ei sau e o
deschidere largă umană, enciclopedică, aici intră și prost și deștept după cum l –ai cântărit deja pe
celălalt. Pt această dimensiune e o varietate de răspunsuri și pt această dimensiune s-a căsnit f mult
psihologia demult să separe deștepții de proști și apoi și-a dat seama că trebuie și alte dimensiuni la
caracter. A doua dimensiune e înalt- jos. Sunt unii care prin felul lor de a fi smecheresc tot timpu relația
asta de ai impresia că sunt disponibili pentru contacte, prostii. Poate te-am prins într-un moment de sus,
poate făceai rugăciune. Deci sus jos înseamnă sex sau spirit. A 3 a e superficial –profund. Mai bine
admitem că suntem într-o lume superficială. Trebuie să construim un psiholog cu cele mai bune din
cele 3 dimensiuni, să fie echilibrat dar mai ales să aibă cea de a 3 a dimensiune.
Acest caracter se formează în timp, de multe ori se reia de la mamă tată cineva din familie, dar din
păcate din adolescență se creează în juru fiecăruia un front de influență care malformează caracterul și
te presează să fii ca ei (hai trage cătălina din țigară și mai tărziu se trezește mama cu telefon de la
poliție etc). Nu e o noțiune fixă, nu toată lumea de intuiește, te citește, te poate citi pe invers. Se
reflectă nu prin ce spune cătălina despre caracterul ei ci în discernământul ei, ce face ea în practică, ce
alege ea. Discernământul e despre bine și rău. Dacă face în cunoștință de cauză,își asumă
răspunderea(dă cu mașina peste unu își asumă sau găsește victima vinovat ca s-a aruncat în fața
mașinii). Sunt unii care spun că au avut sincopă și atunci trebuie totu probat dacă a avut sau nu,
secunda de discernământ. Discernământul implică răspundere.
Al 3 lea punct despre spirit este selecția pe care sufletul fiecăruia o face pt valori. Presupun că nimeni
nu are toate valorile în capul lui și tot timpul trebuie să le selecteze. Fiecare are o selceție de valori.
Lista valorilor nu a făcut-o nimeni, sigur că ar fi bine să treacă în prim plan cele naționale, după cele
universale, toată șmecheria acum e fii atent cum te dai, european sau universalist etc. Lista de valori te
duce către acțiune.
O mare discuție spirituală este dacă cu spiritul fiecăruia transcendem, adică dacă trecem de la realitate
la Dzeu și așteptăm duhu sfânt, adică să fim trimiși. Dacă în mod f rarisim toată lumea se convinge că
tu ai transcens atunci ești pe lista cu arsenie boca. Sunt o mulțime de oameni care prin credință se lipesc
de vârfurile cele mai înalte ale purității sufletești. Lumea, în profunzimea sufletului fiecăruia, în fine
voi sunteți tineri stați pe sex, dar cu timpul o să stați...
Psihologia oferă afectivitate înaltă sau joasă la toate structurile societății.
Stratul prin care interacționăm zilnic e cel al intereselor.
Afectivitatea e cu mult mai dezvoltată zi și noapte, toată viața, pe când acțiunea, redusă la CV e mai
mititică. Ca să avem acțiune trebuie să avem aptitudini potrivite. Școala creează aptitudini. Ca să
stabilești aptitudinile faci o discriminare (teste). avem aptitudini fizice și intelectuale.
Aptitudinile servesc serviciilor sociale, pentru celălalt, au o dimesiune etică, să încercăm să i ajutăm pe
ceilalți. pSihologia e un intermediar nu un scop în sine și contribuie la bunăstarea celorlalți. Dacă ai
bucuria, iluzia că aduci celorlalți luminișuri care îi va lumina, e cel mai înalt scop al nostru. Din
punctul de vedere al activității se produce o obiectivare care nu mai poți să o negi.
Nicio funcție psihică nu funcționează independent. Psihologul clasic se repezea la inteligență. În
privința inteligenței ține atât de o profunzime nativă, că dacă nu ești din naștere cu minte clară nu se
poate clarifica, însă atenție că nu e de neglijat combinația intelgienței cu caracterul. Pt că din spirit vine
discernământul, degeaba ești deștept dacă ești diabolic, atunci devii chiar antisocial.
Trecerea către interpretarea 3 care încă nu și-a epuizat farmecul e următoarea: tot psihicul în plan
practic se împarte în sine și ego. Și acest plan practic ascultă de altă pereche superioară ei care este
conștiința și personalitatea. Ești barbu cătălina cu cnp pt poliția din sectorul tău, dar nu e suficient,
trebuie să precizăm cel puțin aceste 4 noțiuni. Va trebui să subordonăm acestor noțiuni toate celelalte.
Primul lucru care îl ascunde comportamentul nostru acum o ascunde pe cătălina, ascunde ego ul ei.
Adică această funcție sintetică care trebuie să adune toate info din tot psihicul și să dea instrucțiuni
specifice activității, adică e vectorul efectiv- executive director. Protocolul e managerul, el este
organizarea. Și cătălina și cu carmen și toți etc suntem un ego ca să organizăm cursu asta de la 8 la 10.
Vă dați seama că trebuie să fim deștepți și vrem să fim eficienți și eficace, să profităm cât mai mult de
viața asta dar să fim atenți sp fim și etici, să nu fim răi și egoiști etc. Deci ego e un mic nebunatic care
vrea avere, profit. Când iei poziția asta a egoului ești dracu pe pământ. Cu această metaforă vrei să spui
că nu-ți pasă, tai în carne vie. Cătălina nu putea să atingă nivelele astea dacă toată viața ei nu-și
construia un sine. A avut un sine biologic, a adăugat o viață familială, a adăugat școala, stă zi și noapte
pe fbk ca să nu piardă cine știe ce, și are sex și spiritul care să facă un sine bogat, puternic. Asta e când
vine cătălina la psiholog, și el începe să o întrebe, atât asupra egoului adică asupra realizărilor și
întrebările curente sunt ai casă, masina, barbat, copil cât și asupra sinelui ei unde ai fpcut scoala, ce ti a
placut, ai fost mai tare de cap la matematici sau invers. Mă rog, sinele trimite un vector egoului de
forță, ambiție.
Dacă sinele tău, își cultivă atât partea de forță ca să nu se văicărească, blablabla și pe urmă cerința asta
de cultivare a spiritului, blablabla
Viața asta practică , psihologică, se învârte între ego, adică între manager, blablabla treceți la perechea
spirituală de conștiință și personalitate.
În pshilogie centrarea teoretică pe aceste 2 noțiuni a adus-o Henri Ey.
Ce vrea să spună cel de conștiință: în cartea lui despre conștiință, a vorbit de 3 nivele de conștiință: 1
conștiență care e vigilență, trezirea dacă o intreb pe cătălina unde se află acum tre să răspundă că e
aproape 10, suntem la ora de psihoetc și asta e vigilența și după o pun să pună o story și ea spune etc
asta se cheamă stratul de mijloc conștiința operațională și 3 conștiința morală sau etică, adică grija față
de ceilalți, teoretic o avem toți dar practic tot la card ne gândim.
Conștiința se divide în conștiință obiectuală adică a lumii, și de sine subiectivă, conștiință adică de
posibilitățile tale practice, adică de sine și ego tău. Ea combinând toate forțele psihicului ea răspunde de
aspirații, ideal, plan, program și așa mai departe. Această conștiință nu primește ordine decât de la
personalitate și dacă pers e deplasată ea spune avem limite, mijloacele noastre sunt astea, dacă nu
facem așa ratăm.
Deci rezultatul final stă în această personalitate care a dat ordin, a trecut de la conștiinta la sine la ego
la activitate, are rezultate la bancă la card și atunci e o personalitate victorioasă, dacă nu e un eșec.

Fragmente din Henri Ey, din introducere.

Conștiința este organizarea vieții noastre psihice și modelul personal al lumii, o structură dinamică de
trecere a omului din condiția sa primară, imediat organică, intrapsihică și mecanic socială, într-una
mediată, rațională, activă și liber creatoare.
Viața psihică e descompusă în părți (funcții psihice).
Conștiința este descompusă în mecanisme (memorie, gândire etc) fiind o totalitate abstractă și nu e un
fenomen natural. C nu e un atribut ci o structură fundamentală: omul nu are o conștiință, ci e conștient,
structural conștient. C este un mediu, o mișcare, un dinamism, construcția unui model al lumii.
Divizarea internă a C e temporală (nu spațială): - actualitatea experienței subiective (sincronie) și –
trecutul istoric (diacronie).
Pentru a dispune de un model al lumii (de C) trebuie să dispunem de timp (memorie). C nu e complet
subiectivă, nici complet obiectivă, e o realitate bilateral subiectiv-obiectivă și are 2 modalități :
conștiința trăirii (obiectivă) și conștiința de sine (subiectivă).
Experiența nu poate fi trecută în conștiință decât dacă e organizată după structuri proprii (Câmpul).
Structurii actualității Câmpului îi corespunde Eul. Pt a avea conștiință trebuie să fii conștient de sine,
conștiința se subordonează Eului (autoconstrucția personalității în conștiința de sine ).
Pt a fi conștient trebuie în primul rînd să simți (senzații), orice fenomen conștient se bazează pe datele
de simț. Prin infrastructura simțirii, conștiința se leagă de inconștient, de fenomene vitale care au un
astfel de caracter (afectivitate și motivație).
A fi conștient înseamnă și a percepe (face parte din capacitatea operațională a ființei noastre conștiente,
alături de memorie și comunicare verbală). Percepția e o configurație a simțirii, având un câmp extern
și unul intern.
Limbajul (infrastructură a C): a fi conștient înseamnă a cunoaște propria experiență; Cuvântul joacă
rolul medierii prin care experiența este pusă la dispoziția subiectului. Limbajul implică inconștientul,
care se manifestă în lacunele și subînțelesurile discursului.
C se manifestă prin suprastructuri facultative:
Atenția: activitate psihic generală (se manifestă la nivel maxim în reflexie)
Personalitatea (organizarea cea mai înaltă, valorică a C) e o istorie, o biografie a Eului.
Ey susține integrarea treptată a inconștientului ca fundament al progresului organizat al construcției
umanului, în C. În raport cu inconștientul, conștientul își impune ordinea și interdicția.
A fi conștient înseamnă a nu mai fi inconștient, a integra inconștientul. Structurile conștiinței sunt
inseparabile de funcțiile cerebrale de organizare, de sistemul nervos.
C și viața afectivă:
Ființa noastră conștientă e subiectul unei experienșe sensibile, care emerge din inconștient. Plăcerile
sau suferințele se nasc din tendințe inconștiente. Sentimentele sunt ambivalente, întodeauna sunt, cel
puțin în parte, inconștiente.
Eul este conștiința reflexiei constituită într-un ”sistem” de valori proprii persoanei.

CURS 4 - 28.10.2021 – MIHAELA CIORTAN + ANA-MARIA CIOBANU

Prima parte a psihicului se numește psihicul sincron. A doua parte se numește psihicul diacron.
Din prima parte, adică din anatomia psihicului reținem: cunoașterea, afectivitatea și activitatea.
Cunoașterea cuprinde:
- pe prima treaptă atenția, memoria și percepția.
- pe a doua treaptă cuprinde gândirea și imaginația.
În a doua parte a psihicului diacron avem: voință, inteligență și destin.
A treia interpretare actuală a psihicului este formată din următorii 3 termeni:
1. Conștiință și Personalitate.
2. Sine și Ego.
3. Opera socială.
Personalitatea comandă conștiinței (conștiinței externe și interne).
Omul obișnuit se gândește la conștiința de sine. Și de mai rămâne timp se ocupă și de conștiința
obiectivă. Conștiința de sine pentru a se realiza trebuie să aibă sine și ego. Adica SINE, corp
voință, și spirit. Adică caracater, discernământ, valori. Și toate acestea trimit ego-ului o bază. Cui îi
revine execuția? Și anume să organizeze acțiunea? Are sine bogat, ego-ul își trage inteligența,
inteligența își trage caracterul, ambele își trag voința și iată că iese un program de a câștiga socialul.
De a-l servi pe celălat, pe ceilalți și iese o producție, un capital, o întreprindere, o productivitate (iese o
economie, ies bani, ies carduri). Toate acestea în numele personalității de la care s-a plecat. Astfel este
limpede că avem un cerc.

Psihicul se poate desface anatomic și se poate înțelege funcționarea lui iar în fine pentru a treia
interpretare el este valabil pentru societate, ex; pentru televiziune. La unii sensul lui baletează stânga-
dreapta cum ar fi Cîțu, Băsescu... Aceștia toți conțin stratul 1 și 2 dar nu vorbesc de el.
Sunt 3 straturi/structuri ale psihicului. O noțiune rezultă din celelalte. Atunci de unde rezultă ego-ul
tău?
Care este ego-ul tău? Ego = buletinul tău psihologic.
 Raspuns colege: Ego-ul conține conștiință și umanitate iar acestea două trebuie să fie în
echilibru pentru a fi persoane etice si morale. Ego-ul ne dă instrucțiuni despre cum să avem activități.
Cum să interacționăm cu ceilalți dacă avem o conștiință puternică noi putem interacționa în așa fel
încât se ajutăm pe ceilalți. Dacă avem o personalitate individualistă deficitară și ne lăsăm în totalitate
condusă de ea suntem mai voi ști și acționăm doar pentru interesele noastre.

Exemplul cu Carefour cu una din colegele noastre despre Ego.

Situație concretă, să zicem că ești angajată la Carrefour: portar sau manager. Acestea sunt două
situații ale ego-urilor și sunt coordonate de alte ego-uri mai mari (șefi), dacă e îți spun să faci ceva asta
faci = Ego-urile se structurează ierarhic.
Funcția Ego-ului unui portar este de discriminare: să alegi după temperatura individului dacă
intră sau nu în magazin. Poți face asta cu brutalitate sau elegant. Managerul te-a pus în acel post pentru
că poate conta pe tine, deoarece are referințe despre SINELE tău: că ești un om serios, că ai învățat, că
ai o familie... toate acestea sunt argumente să aibă încredere în tine.
Mereu un ego se adaptează la ceea ce i se cere, ce vrea instituția la care lucrează, nu face după
capul lui. Trebuie să fim eficienți și etici în ceea ce facem. Suntem îndreptățiți de ego. (sau
indragostiti?)
În subsolul noțiunii de "normalitate"stă o posibilă patologie sau poate să stea o oboseală, o
plictiseală, un dezinteres. Ex: Ce te faci că faci pe aici? Fac și eu ce pot.... Uneori suntem indragostiți
de acest Ego iar alte ori un depresiv e "o frunză în vânt" (atunci nu ești îndrăgostit de tine).

Ca sa te încălzesti și sa intri pe teren trebuie să te antrenezi o saptamână înainte și când vine

momentul să intri pe teren, crainicul te prezintă cam așa: e cutare, s-a format acolo, are următoarele
performanțe, prin urmare, sperăm să facă o muncă bună. Ce a făcut crainicul? Crainicul a prezentat
sinele.
Care este SINELE TĂU?
Răspuns colegă: Nume, educație, familie, funcția la job, realizările, interesele, aspirațiile,
dorințele ei personale de evoluție.
Deci dumneata ai structura asta a Sinelui, deși trebuia să precizezi două lucruri esențiale:
În structura sinelui avem două trăsături esențiale de urmărit, 1 dacă ești o persoană de forță,
sau daca ești o mămăliga, și 2 dacă ești o persoană de simț, adică crezi că lumea trebuie să ajungă la
caracter, sau lasa-o încolo de lume că face și ea ce poate. Sinele (ex: a făcut cutare performanță, stă cu
medaliile obținute în cameră etc).
Sigur că noi nu ne uităm tot timpul în oglindă, însă facem exercițiul ăsta ca tu să îl cauți la
clientul care îl ai, înțelegi? Pentru că altfel dacă nu ai o disciplină a întrebărilor, o succesiune bună a
răspunsurilor nu poți să le recompui în buletinul final ( să îi faci profilul psihologic). Deci clientul tău
ideal este sau nu puternic, are sau nu caracter? Lucrurile acestea nu sunt ușoare bineînțeles, că prin
aceste răspunsuri apare acea persoană (personalitatea).
Colega: Adică ne referim la construirea personalității?
Profesor: Păi tot timpul ne referim. Adică psihicul la 30, 40 de ani e deja personalitate. Nu mai
e bebeluș și trebuie să îi precizăm lucrurile acestea. Noi nu o facem de obicei. Nu ne interesează cine e
lângă noi de exemplu în tramvai autobuz dacă nu face ceva ieșit din comun. Când unul din ăsta vine să
îl ajut ca client, ca psiholog eu pe ce mă bazez? Ce caut eu? Si atunci o să vedeți rostul acestor noțiuni
principale.
Nu am timp sa descojesc nuca fiecăruia, dar toți aveți acest lucru, unii mai pozitiv alții mai
negativ. Însă toți avem acest lucru. Toți aveți ego.
Vă doresc să nici nu dormiți la noapte până nu vă precizați ce Ego aveți. Pentru că dacă nu,
sunteți așa între o mare de nori în care plutiți până adormiți și mâine o luați de la capăt. Dar eu vreau
să vă precizați (egoul) ca să vă adunați forța asta psihologică și să îl ajutați pe celălalt. Eu sunt
puternic. Cum să îl fac și pe celălalt puternic? Cum m-am făcut eu puternic? Poate că am mâncat, m-
am plimbat, am exersaț și din asta rog pe celălalt: uite nu zace în pat dimineața, scoală-te, spală-te,
plimbă-te câteva minute. O să vezi că capeți o brumă de energie pentru a avea o stare de bine.

Lucrurile complicate, foarte complicate sunt cele ale spiritului. Pt că nu e usor să spui ce este
(ce trebuie să facă) și celălat să-l aibe, aici stau obiceiuri de zeci de ani venite din neam. Cred că sunt
destule teste de valori în care îl pui pe celălalt să-și compună alegerile lui. Și el își va compune. Și
ultimul cuvânt e și cel mai vechi, adică SUFLETUL.
Sufletul e si cel mai vechi. Toti avem suflete, dar unii suntem mai diabolici si altii mai sacrii.
Noi vrem in principal macar copii nostrii sa-i crestem in valori bune, frumoase. Ajuta-l mama, "mama
dar m-a injurat", lasa-l mama, dar de ce ii dai dreptate, lasa-o ca e mica, iart-o si tu . Copii pana in
scoala arata cateva trasaturi: unii de mici ajuta animale neajutorate sau ranite. Aici se lucra caracterul,
sa fii tolerant, bun, sa ai suflet bun. Și cea mai primitivă noțiune se observă foarte expresive aa căței.
Cel mai important pentru cățeii e să simtă bine cu proprietarul, nu contează: universul există nu există.
Se produce ceva sufletesc între ei. Ceilalți spun a ieșit și baba aia cu cățelul dar nu își dau seama ce
compensare și legătură există între aceste două ființe.
Toti avem ego si sine si speram ca tot poporul sa fac un progres in domeniul acesta mai ales in
domeniul caracterului sa contam unii pe altii.
Obs caracter - sa dureze ce facem, sa contam unii cu altii, sa avem grija unii de altii.
În afară de lucrurile practice acum apar și de o logie lumea are idei și caută să le impună celorlalți, să îi
domine" ieșiți, faceți, dregeti. Manipulează valori, noțiunii ideologii, idei, politice.

Vointa: Vointa este afectivitate, afectivitate diacrona, puterea de a transforma in actiune niste
etape. Este forta, este motorul, energia. Din aceasta functie se trage toata vitalitatea noastra, toata
tinerea noastra, toata ambitia noastra, tot curajul nostru de a dobora viitorul. Vointa este un motor.
Tu ești Alexandru cel Mare! Insă și el știa că mediul conține dușmani. Cu toată Voința sa
extraordinară a fost ucis. Factorul acesta care pun în mișcare totul, voința, de obicei e o "vană" adică
antecesorii lui Alexandru cel Mare au avut această fibră, forța, moștenire,putere,motor.
Alcoolul, oboseala, surmenajul diminueaza vointa. Somnul, odihna ajuta la recapatarea fortei.

Interesul: interesul misca psihicul: “interesul poarta fesul”. Il ingusteaza fata de cate solicitari
ar putea avea. El urmareste ceva. Negustorul la Londra urmareste sa-ti vanda ceva. Este o tintire , o
focusare a interesului. Interesul pt psihopatologie este o treaba de-o viata. Ce interese are toata lumea?
Sa faca bani, sa faca avere, acum se mai adauga si cele elementare, biologice, vrei sa rasuflii. Nici nu
te-ai gandit toata viata ca vrei sa rasuflii, dar daca te trezesti ca nu mai poti esti f interesant sa rasuflii.
La interesele comune fiecare mai avem interese particulare. Noi, ca mame in general suntem cu copii,
copiii sunt cu ale lor, cu varsta lor, nu sunt asa de ingrijorati ca un om de stat cu raspunderile de
rigoare. Fiecare cu interesele lui. Avem interese inguste si largi, mai inalte mai joase, ni le stim fiecare
pe toate si ni le ordonam sa le satisfacem pe cat se poate. Nimeni nu ne poate satisface toate interesele.
Sunt interese de moment si de durata. In mare trebuie sa avem un interes fundamental pentru viata,
pentru copii tai.
Avem dovezi cand spunem de pilda "si-a dat tot interesul sa-i reuseasca operatia". Isi da tot interesul ca
s ama faca bine. Dar daca spune, "e, e doar un interes, iti ia banii si la revedere". Vedeti cum joaca
notiunea de interes? Daca adaugi si placere se transforma in pasiune.

Pasiunea este flacara vointei. Si pe durata este forta, staruinta. De exemplu: Arata uneori o
gratuitate, tu ti-ai facut un iaz, ti-ai cumparat pesti, le dai de mancare. Ce spune familia? A facut o
pasiune. La ce ne folosesc noua pestisorii aceia? Nu vad interes, dar el are o pasiune. E bine sa ai
pasiune, pentru ca treci peste dezamagiri. Nu poti face o ipoteza buna, o lucrare buna fara pasiune,
exista obstacole peste care sa staruiesti sa treci, sa te auto-incurajezi, sa crezi ca poti reusi. Totul e sa
fie o pasiune pozitiva, nu gresita, fanatica ca atunci faci rau la lume pentru ca esti un infocat pasionat.
Lumea e pusa mai mult pe interese decat pe pasiuni.

Patimi: Patimile în general se ascund. Stii cum se spune: "patimi ascunse". Mergi să cumperi o
mașină second hand, mergi cu unul care se pricepe la vicii ascunse pentru că tu ca prostul nu o să îți dai
seama dacă mașina e bună sau nu. Ai patimi de care nu poti scăpa. De exemplu vinul, băutura de seară,
când bei că dormi bine și după un timp nu mai poți să te oprești, că ai făcut o patimă.
Retineti cu totii: patima e un lucru rau, o razbunare, o rautate. Ex: "eu nu ma las pana nu o termin pe
asta". Fumatul e o patima. Patima patimilor și la români acum e averea. Patima averii. Patima
orgoliului: păi de aia am învățat eu ca să mă pună ăștia pe la poartă pe acolo și să îmi dea 2000 RON pe
lună. Că eu pot răsturna Imperiul Finanțelor. Pai acceptă acceptă evoluția graduală, începe de undeva și
apoi o să vezi ce poți face. Multe din problemele actuale se explică prin această hipertrofie, prin acest
orgoliu, prin supraevaluarea noastră ca persoane. Lasă pe alții să te laude.
Vedeți ce fin e psihicul nostru în toate noțiunile acestea. În orice caz, lumea nu vine la noi de bine și
vine că suferă. Ăștia fericiți să facă ce vrea! Și toată treaba asta afectivității, a voinței, a nu știu ce ... e
zona principală în care trebuie să acționăm și să cunoaștem toate componentele. Și aici, oricât de
milimetrică am obține un rezultat, tot e mai bun decât să nu obține. Ne întâmpinăm clientul cel puțin cu
o aparență de bunăvoință, zâmbet și întrebări.

Emoții de bază: bucurie, tristete, furie, dezgust, frica. pozitive (bucurie), negative (tristete,
teama). Cand e dusa mai catre extrema bucuria se cheama extaz. Freud înseamnă bucurie în limba
germană. Imnul Europei e o poezie de Schiller care se cheamă "Odă bucuriei" și este pusă pe muzică de
Beethoven.

Idealul: Idealul odata gasit ne va ghida comportamentele si actiunile. Idealul e un fel de

obiectiv final, mai indepartat care te sustine in activitatile subordonate din fiecare zi. De exemplu:
pentru compensarea generala e destul sa il rogi pe Dzeu sa ajungi bunic, bunica, sa iti vezi copii,
nepotii aranjati. Alarmant e că foarte mulți se gândesc la idealuri politice dar nu au idealuri dovedite
(nu au făcut nimic concret) doar vorbesc despre ele în talk show-uri politice.

V. Frankl: "Principala preocupare a omului nu este de a obtine placerea sau de a evita durerea, ci, mai
degraba de a vedea un sens al vietii sale. De aceea, omul este pregatit sa sufere, cu conditia sa aiba
sens."
Credința: Problema credinței este problema primului factor care sta in psihicul unui om, si nu
cere un alt factor care sa-l justifice. De pilda e aproape absurd sa te intreb daca tu crezi in Dzeu si de
ce? Tu crezi in Dzeu, nu mai ai nevoie de alt factor anterior acestuia. Si pe baza acestei credinte ai
automat o speranta. Si te tine, cand te tine? La greu, la rau! Zici, Doamne nu ma lasa! De ex acum prin
toate spitalele, ATI-urile vor fi si oameni cu credinta si oameni fara. Dar e bine ca psihologul sa aiba un
factor de baza si care e o mai mare decat el ( sa creada in ceva mai mare decat el). Aceasta credinta
face viitorul umanitatii. Atunci nu ne vom teme unii de altii. Ce v-ati face voi în meseria asta dacă nu
ați avea încredere în puterea psihicului? Credinta e o forta care te poate tine. Credinta noastra chiar e
bazata pe valori incercate. Aici intra in primul rand crestinismul. Cata diferenta o fi intre noi, bulgari,
etc dar avem credinta ca avem ceva comun, credem in acelasi Dzeu in Hristos.

Întrepătrunderea acestor factori dau până la urmă particularitatea personalității.

CURS 5 - 04.11.2021 – IULIA FILIP + MAGDA IONESCU
Interpretarea semantica a psihicului: Constiinta si personalitate
Sine si Ego
Opera sociala formata din activitatea subiectiva si cea obiectiva.

Psihicul se metarformozeaza in 6 parti care functioneaza in cerc, pleaca de la personalitate, trece

prin toate instantele si se intaorce la personalitate. Chestiunea aceasta e ca o spirala care ajunge mai sus
in normalitate, mai jos in patologie.
Personalitate Constiinta Sine Ego Activitate sociala Personalitate
Activitatea noastra Rezultatele actvitatii noastre

Fiecare din cele sase instante se compune din:

1. Personalitatea: caracter = aptitudini
temperament
Este nevoie de armonie intre acesti 3 factori, + sau – caracter/ temperament/ aptitudini, insa nici
prea mult, nici prea putin.
Ca sa iasa rezultate bune la personalitate trebuie sa stii ce caracter ai, ce temperament ai, ce
aptitudini ai. Prin urmare, clientul trebuie analizat si daca are toate aceste 3 componente in armonie este
o personalitate de succes, invers e o personalitate patologica.
Dezechilibrul se produce intre caracter si temperament, care deranjeaza aptitudinile. Trebuie sa
regasim cele 3 componente + aptitudini fizice + aptitudini intelectuale (oameni care gandesc ordonat,
care pot comunica).

2. Constiinta
Constiinta subiectiva = Sinele
Costiinta obiectiva
Daca se inverseaza si constiinta subiectiva e prea mare fata de cea obiectiva, sunteti nebuni.
Constiinta subiectiva trebuie sa fie in armonie cu cea obiectiva, dar nu exista nici constiinta obiectiva
absoluta fara cea subiectiva. Constiinta subiectiva poate deforma constiinta obiectiva.

3. Sine = corp psihic + spirit

Corp psihic – vad corpul, dar cu psihicul vorbesc.
- notiune inventata de Henry Ey. Daca corpul doarme, psihicul doarme.
- jumatatea bazala a sinelui, cu o varietate extraordinara de varsta, sex, greutate, familie
etc. Si o varietate de psihic: timbrala in asa fel incat daca ne auzim ajungm sa ne cunoastem
dupa timpul vocii.
Spirit – strat al sinelui, din el se extrage discernamantul + caracterul care se construieste in mod
constant.
- notiunea cea mai inalta, platforma cu care transcendem la Dumnezeu.
- caracterul, discernamantul, valorile, axiologia, cultura, insa toate nu dau sufletul, sa nu
confundam, sufletul e si corpul nostru.
Caracterul – inalt sau jos. Daca ii dai ceva totul curge.
-esti bun sau rau in functie de caracterul tau. Caracter ideal nu are nimeni.
Sine - corp psihic + diverse caractere care se probeaza in timp. Din diferentele de caracter rezulta
certurile, conflictele.

4. Ego – fiecare are relativa independenta;

- este fuziunea dintre vointa si inteligenta.

Vointa – motorul energetic, pofta de viata, de a trai , de a supravietui.

-expresia corpului psihic.
Inteligenta – gandirea diacrona;
- consta in capacitatea extinsa de cunoastere a lumii, capacitatea de abstractizare.
- e o alegere intre 2 lucruri – puterea de a sti ce e superior si ce e inferior. Este o alegere
prin care decizi.
- gandirea diacrona zilnica se reflecta in decizii care sa ajute sa alegem partea buna,
inteligenta a lucrurilor, cu ajutorul simtului critic.

5. Aptitudinile + obiectivarea sociala

Aptitudinile sunt folosirea precisa, riguroasa a psihicului in anumite conventii.
Ex. Fotbalistul are aptitudini, nu oricine e fotbalist, dar conteaza si la ce echipa joaca pt a folosi
aptitudinile.

CURS 6 - 11.11.2021 – NINETA MAHMOUD

Forme de Interpretare a Psihicului Uman Normal

A. PRIMA FORMA ACADEMICA de interpretare analitica a psihicului uman, este cea de la

Atentie ( sincrona) la Personalitate ( diacrona). Ele inseamna Cunoastere - Afectivitate -
Activitate.
Cunoasterea, Afectivitatea si Activitatea pot fi sincrone sau diacrone, adica poate fi legate in Constiinta
prezenta de “ acum “, sau, poate fi legata dealungul existentei.
Cunoasterea este acea porțiune a Constiintei care permite Reflectarea realitatii exterioare si
interioare.

Analitic, ea se compune din douã straturi:

- unul imediat, concret, intuitiv, senzorial: SENZAȚII, PERCEPȚII, REPREZENTÃRI
(MEMORIE)
- un al doilea strat, abstract: GÂNDIRE (sincron) și INTELIGENȚĂ (diacron).
Deci, Cunoasterea este diacrona prin Inteligenta (ex; o stiinta pe care sa te poti baza )si sincrona prin
Gandire. Sincronia este aplicarea si infaptuire cu inteligenta a lucrului ce trebuie infaptuit.
Partea inferioară la GÂNDIRE și INTELIGENȚĂ = INTELECT
Partea superioară la GÂNDIRE și INTELIGENȚĂ = RAȚIUNE/ METAFIZICĂ
Ca urmare, aceste 3 laturi ale timpului pot fi imediate sau durabile
Imediata ; ex ; ma uit la voi, va cunosc pe voi, si judec – e bine, e rau …imi imaginez ..9 cunoastere).
Acest lucru imi face placere sau nu, mie sau voua, 9 afectivitate) si imi da un impuls catre activitate.
( activitate)
Daca ma uit la voi, vreau sa ajung de la Atentie la Personalitate. Aceasta se face prin e prin analiza
psihologica. Care este prezenta, in cantitate mai mica sau mai mare decat media, si conchide ca este
sau nu, o Personalitate.
In situatia din curs, suntem si Constiinta si Personalitate.
1.CUNOASTEREA.
a. Se spune formula de genul “Ce mai faci ?’ (si care, ar trebui insotita de Afectivitate si
Activitate) ” Imi pare bine ca vorbim ! ” (Afectivitate) si sper sa facem un exercitiu bun
(Activitate).
b. Deci, intai ne Cunoastem, apoi Simtim si apoi Actionam.
c. Se poate si altfel ; ex; “Ce bine imi pare ca te vad” ( primul loc este ocupat de Afectivitate )
d. Sau, ; “Despre ce vorbim astazi” ( Activitatea pe primul loc ).
Prin urmare, Forma Academica a Psihologiei Normale este ; Ne cunoastem, Ne simtim, Actionam .
Deci, va vad, e bine, ( afectiv) si trecem la planul nostrum de actiune. ( lectia).
Sa luam, detaliat, o parte din aceasta forma academica. De ex; Gandirea (sincrona).
Expresia ; “ Ia gandeste-te !” nu suna natural, ptr ca gandim oricum. Decat daca dorim sa -I dam ceva
sa aprofundeze, o tema, la care sa se gandeasca.

Gandirea se bazeaza pe Limbaj ( cuvinte) cu ajutorul caruia ne exprimam, fabricam idei, ca sa

exprimam “cunoasterea”. Ideea este sa mi exprim “cunoasterea” (cum ar fi cunoasterea adevarului
despre noi). Ideile pot fi afirmative, de rationament, sau negative. Adica, calea este Limbaj,
Rationament si Concluzie.

2. AFECTIVITATEA- releva ca momentul este real, adevarat, sincer. Afectivitatea este insa
ascunsa. Adevarul poate fi si el ascuns, malformat de caracterul fiecaruia.
3. ACTIUNEA Actiunea….???
Forma Academica e buna, dar are limite. Ptr ca scopul este intoarcerea la personalitate, cu un castig.

B. A 2-a FORMA DE INTERPRETARE - a psihicului uman este sintetica si contine 3 perechi de

notiuni:

1. -- Personalitate (1) + Constiinta (2)

2. – Sine (3) + Ego (4)
3. – Activitate (6) si Activitate sociala (7) - Totul se intoarce la Personalitate si profit.

Personalitatea (1) – se deschide Constiinta (2), se aduce tot ceea ce am invatat in facultate si se
introduce in Constiinta de sine. Se face, prin urmare, “un program (protocol)”, proiect pe care il
trecem la perechea 2-a.
Sine (3) si Ego (4)- se pune problema daca toti participantii au un sine bine pregatit. Unii mai mult,
altii mai putin. Adica sa inteleaga limbajul pe care il folosesc eu cu voi. Sinele este tot trecutul nostru
pana la momentul present. Sinele se compune din Corpul Psihic + Spirit.
Corpul psihic este energia , forta, caldura pe care o avem. Spiritul este un strat al Sinelui,
tamponat de un caracter moderat. Deci, in Spirit gasim Caracterul, Discernamantul, Axiologia ,
Valorile. Esential este sa existe caracterul. De ex; trecem prin viata si obtinem experienta.
Vorbim de un caracter generos, nu egoist. Ca de ex mama fata de copil = sacrificiu.
Deci, am trecut in revista Personalitate , Constiinta si Sinele. Sa mergem acum la Ego.
Ego (4)= Inteligenta, Caracter, Vointa. Ego este instanta de conducere este Managerul,
organizatorul. Ego realizeaza Activitatea. Are inteligenta, are vointa, organizeaza activitatea. Are
planul primit de la Constiinta si prin Inteligenta si Vointa se infaptuieste Activitatea.

Activitate (5)+ Activitatea sociala (6)

Activitatea se desfasoare in baza Aptitudinilor (intelectuale, fizice, tehnice, organizatorice)
Activitate sociala consta in ; ex; gasirea aparaturii, cladirii, planului , echipei de lucru, - trecem la
infaptuire – apoi distribuire…si se infaptuieste activitaea sociala.
Nota; A doua varianta de interpretare a psihicului uman, implica prima varianta de interpretare.

Aplicatii
Aceste 3 perechi le putem aplica sa vedem daca concluzia este pozitiva sau negative.
Cea pozitiva = personalitate este in castig
Concluzia negative = ratare, Personalitate in faliment.
Sa luam in discutie o varianta, ca exemplu, de concluzie pozitiva;
O persoana agreabila, sociabila, lucreaza intr un mediu bazat pe network, bazat pe relatii soc puternice.
Este sociabil. are o personalitate placuta, agreabila, stabileste rel prof necesare atingerii scopului lui.
( Personalitate) - are (Constiinta ) targheturi, obtine armonie in grupul de lucru. Am evidentiat pana
acum ca X are o personalitate asa …si asa …In Constiinta trebuie sa aiba programul, cu care vine la
Ego. Personalitatea trimite Constiintei ordinul “sa faca” iar Constiinta face un program. Sinele trebuie
sa cunoasca bine actiunea, sa poata fi desfasurata. Analizeaza motivatiile ptr desfasurarea actiunii.
Egoul organizeaza activitate apoi, trecem la Aptitudini si Activitate sociala. Rezulta un plan de lucru
( organizarea etapelor de lucru)

Concluzie negativă.
Ex; o persoană dependentă puternic de alcool, cu o personalitate denaturată, devine apatic, agresiv,
dispus la compromisuri ptr a obține alcool.
Își planifică ziua în așa fel încât să se elibereze cât mai mult și nu se mai implică în nimic.
Sine + ego;
Este influențat de acest program pe care și-l creează. Își atribuie însușiri ale sinelui nefondarte pe
realitate.
În final activitatea lui este redusă, datorită comportamentului său negativ are impact asupra familiei și
prietenilor apropiați care, la rândul lor, afectează personalitatea lui.
Deci; Personalitatea dă ordin Conștiinței.
Conștiința are programul
Sinele și Ego slabe, sunt compromise de alcool
Activitatea și Activitatea socială e slabă și nu ies bani. Rezultă Eșec în personalitate.

Aceste trei perechi de instanțe reprezintă Buletinul Psihologic.

CURS 7 - 18.11.2021 – NASTASIA MÎRZA + FLORENTINA BICHIU

Psihic uman:
1.Personaliate. 2 Constiinta. 3. Sine. 4. Ego. 5. Activitate proprie/propiu-zisa. 6. Activitate sociala
si ajunge din nou la Personalitate.
Totul arata cum functioneaza psihicul uman, de la teorie la practica si cum se ajuta intre ele.
Fiecare factor aduce ceva, din interactiunea factorilor se ajunge la eficacitatea sociala. Fiecare instanta
in parte si rolul lor in context integrat.
De la psihic la personalitate este o dezvoltare de 10 ani cu trepte stiute ale ontogeniei.
Psihicul nu este un scop in sine, este un instrument de adaptare principal la societate, el isi aduce o
contributie si in felul asta personalitatea se imbunatateste.
Joc de roului cu 3-6 persoane, pentru a vedea cum functioneaza si legatura dintre aceste 6
notiuni/instante principale ale psihicului uman:
 1. Personalitatea
2. Constiinta
3. Sinele
4. Ego
5. Activitatea proprie/propriu-zisa
6. Activitatea sociala

Speta 1;
Un parinte care se prezinta cu un copil de 8 ani la psiholog, pentru a rezolva problemele de concentrare
a copilului/nu poate sta locului/rezultate slabe la invatatura/probleme de concentrare si atentie.
Speta;2.
Tanar nu se poate concentra/nu performeaza la serviciu.
1. Personalitatea- discutie si aflam problema/ ne cunoastem
Este forta subiectiva care se opune acestei situatii.
Intrebam ce problema are? Este o intrebare fundamentala de a intra in contact cu clientul.
Putem repeat intrebarea. Psihologul rezolva problema.
Atentie: Notiunea de problema arata o anomalie, este invadat de o problema afectiva.
Subiectiv este o personalitate fac sau nu fac si predai sarcina Constiintei.
2. Constiinta- Se face un plan/protocol/program, vom apela la Sine-Ego-Activitate sa-l
scoatem din asta.
Apelam la constiinta subiectiva in prima parte si initiem o discutie/legatura cu copilul ca,
eventual dupa, sa intre in actiune constiinta obiectiva.
X a expus o problema si Constiinta face din problema un plan de actiune/protocol(Ce face
copilul asta?), acest protocol se da mai departe.
La schizophrenic nu se poate face un plan decat cu psihiatrul/spitalul.
Constiinta nu realizeaza direct planul/protocolul, acesta se duce la Sine. Clientul pleaca la Sine
cu un plan.
3. Sinele-recunoaste resursele si actioneaza in pasii planului respectiv/sa fie pregatit sa
analizeze si sa aloce resursele corespunzator.
Resurse - joase- corpul psihic(afectiv/odihnit, etc).
- inalte -adica Spiritul- caracter/discernamant/cultura.

Caracter puternic- ofera rezistenta de a cunoaste/intelege/actiona pe valori morale si sociale.

Sinele descopera mijloacele necesare pentru a realiza protocolul Constiintei!
Ce face Sinele sa rezolve problema?
Sinele se foloseste de corp psihic si spirit.
Corpul psihic are nevoie de energia care lucreaza, energia este corporala cat si psihica.
Energia are o baza fizica adica- linistit/odihnit/in putere- si ai un psihic care trebuie sa simta
energie.
Energia este in plan obiectiv si subiectiv.
Subiectiv- conteaza foarte mult sa pornesti cu energie.
 Obiectiv-pana la nivel mondial.
Dimineata simtim mai multa energie matinala, avem forta sa aplicam/sa vrem.
Spiritul- sunt valori educate in ce priveste discernamantul/caracterul.
In Sine este o armatura, bazala/energie cat si in Spirit care are obisnuinte de a aplica.Stii
ce ai de facut!
Intai apreciezi acest copil daca stie sa invete. Iti dai seama daca copilul are o metoda de
invatat/nu-si noteaza/ crede ca stie/neatent.Trebuie vazut ca stie ce are de facut/ daca e copil
obisnuit/daca are metoda de invatare/ se lucreaza cu el la materiile scolare, sa-si imbunatateasca
metoda de invatare. Ex. Opera lui Creanga- sa spuna cateva cuvinte despre autor/idei despre
opera/vedem ca are idee, retine. In baza Sinelui nostru, a experientei noastre, suntem convinsi
ca i-am imbogatit metoda de invatare.
4. Ego - este managerul care organizeaza activitatea, seful inteligentei/vointei/caracterului.
Vedem nivelul de inteligenta si vointa al copilului, ca ele duc la actiune.
Vedem cum lucreaza Ego-ul psihologului la Ego-ul copilului, Organizezi informatiile si dai
instructiuni, Te convingi ca este un copil intelligent. Vezi ce va face el maine la scoala.
Ego-ul psihologului-Ego-ul profesorului- Ego-ul copilului- rezulta planul concret de a merge la
Actiunea propriu-zisa, prin aptitudini.
Cum iti dai seama de inteligenta la adult? Ce lucreaza la munca, sintetizat, ii dai 2 variante, o
comparatie. In functie de ce alege clientul, variant superioara buna/proasta/de amanare/lucrul de
acasa/sa aleaga.
Ex. Varianta inteligenta- sa te informezi/sa te pregatesti/prevederi ale actiunii/ sa prevezi
timpul/deplasarea. Varianta mai putin inspirata- sa dormi mult/pauza de cafea/sa privesti la TV.
De a allege cel putin din 2 variante-anticipare continua se numeste antrenament. Asta a fost
problema subiectiva si trecem la proba practica Activitatea proprie sau actiune.
5. Activitatea propriu-zisa sau proprie- inseamna actiune.

Actiune- daca are aptitudini fizice(munca fizica) si intelectuale(scrie/citeste)

Cuprinde aptitudinile, daca a integrat programul si a realizat opera sociala, ce realizeaza el
practic.
La activitatea propriu-zisa sau proprie vedem aptitudinile intelectuale(copilul poate sa
vorbeasca/sa se exprime/sa orbeasca cu curaj).
Ii dezvoltam curajul/expresia/vocabularul/conduita de a povesti, adica aptitudinile, facem
probe.Aptitudini intelectuale are studii.
Nota la scoala da personalitatii un castig si este o evaluare sociala, un instrument pedagogic.
Conflictul la scoala duce la esec scolar/resentimente/aprecieri gresite/ura.
Noi vorbim de metoda subiectiva care isi are aparatul ei de punere la punct. Creierul se vede
din primii 4 ani, daca este oligofren nu ajunge sa scrie/citeasca. Copilul nu are psihic de baza,
procesul invatatului se dezvolta sis a incurajam tehnica de a povesti.Psihologul previne
nevroza daca sties a lucreze cu familia/profesorul/dirigintele/copilul.Daca nevroza intervine se
face psihoterapie cu familia/profesorul/dirigintele/copilul si lucrurile se abordeaza
optimist.Psihologul se afla intr-o psihoterapie de grup si face preventive a conduitelor intre ei.
Ura este patologie. Cu cat omul este mai putin educat cu atat mai mult este pus pe ura-
psihologie negative.
Toata constructia de 3 perechi sta pe Inconstientul persoanei, care va fi abordat in Sem.2.
6. Activitatea sociala-comptente/activitate productiva/obligatia sociala/rezultat.
 Activitatea sociala;
-este controlata
-apreciata
-competenta ta
Factorul subiectiv ajunge la factorul obiectiv si se concretizeaza in
tehnologie/eficacitate/evaluare/control.
Cele mai frecvente teme fata de cei cu copii sunt cele de;
-familie-intelegeri/neintelegeri, suparari/divort.
Familia inseamna conexiune durabila.

Psihic uman:
1.Personaliate. 2 Constiinta. 3. Sine. 4. Ego. 5. Activitate proprie/propiu-zisa. 6.
Activitate sociala si ajunge din nou la Personalitate.
Totul arata cum functioneaza psihicul uman, de la teorie la practica si cum se ajuta intre ele.
Fiecare factor aduce ceva, din interactiunea factorilor se ajunge la eficacitatea sociala. Fiecare instanta
in parte si rolul lor in context integrat.

CURS 8 PSIHOPATOLOGIE I – 25.11.2021 – CĂTĂLINA BARBU

Perechea 1 – Pesonalitate – Conștiință = conștiința subiectivă – conștiința obiectivă

Perechea 2 – Sine – Ego = Concertul
Perechea 3 – Activitatea socială
EXEMPLU: Evenimentul = Ședința de guvern
Personalitatea ia act de evenimentul respectiv, locul unde să participe, să ia probe de la Parlament ca
să dea putere Guvernului.
Conștiința – Personalitatea dă putere Guvernului ca să implementeze programul; va conține toate
acțiunile care se vor desfășura: ce vom face până la data de ...? șosele, personal, transporturi etc.
(partitura)
Sine – analizăm ce resurse avem, ce mijloace folosim cu care să executăm (facem planul) – specialiști
pentru șosele, spitale etc.
Ego – inteligența și voința – pune în aplicare planul, organizează activitatea: se aduc muncitori
calificați, aparaură, ce teren avem, naționalizăm pământurile, ce râuri se trec, aspecte tehnice legate de
pământ să nu se dărâme etc.
Activitatea socială - predarea șoselelor pentru a fi folosite.
Acest schelet nu funcționează bine dacă nu avem funcționarea bună a uneia dintre componente.
După ce se face asta de sus în jos, vine reversul = criticile în acest exemplu, iar la om = condiția mai
joasă de sănătate biologică.
Reversul psihologic = psihopatologia,
Căderea din normal se poate face prin 2 feluri:
  CRISIS (Cădere bruscă)
 LYSIS (Cădere lentă)
CRISIS are 4 modele / niveluri de degradare (crizele personalității), și anume:
1. lipsa de caracter – psihopatia (nedezvoltarea caracterului; deformare a realului pe
antisocialitate);
2. lipsa de afectivitate – nevrotic (nu se poate orienta bine; deformare a realului pe neputință);
3. lipsa de cunoaștere – psihoza (omul e rupt de social și nu produce nimic pentru social; se
situeză în afara socialului, nu are scop);
4. lipsa de personalitate – crisis demențial.
Psihoză – cognitive
Nevroză – afective
Psihopatii – spirituale

Structura normalului = cele 3 etaje ale subiectivității: personalitate și conștiință, sine și ego, activitate și
opera socială.
Funcția de bază – psihic care e diferențiat, complex, dar cu sarcini precise, devenind o oglindă a
realității obiective. Realitatea obiectivă nu este identică, fiecare om are o subiectivitate personală
(ontogenie), deci suntem ființe, adulți cu o subiectivitate care știe să filtreze obiectivitatea
(discernământ).
Psihicul ne apără de persoana noastră, iar noi ne vedem de programele noastre.
Speranța = voința de a trăi, de conservare – orizontul pozitiv. Inversul = antisocialul.

CURS 9 PSIHOPATOLOGIE I – 02.12.2021 – CĂTĂLINA BARBU

Psihicul normal = factorul subiectiv

Reflecția omului = partea obiectivă
Totul se petrece între subiectiv și obiectiv.
Această întâlnire este variabilă pentru că și subiectivul nostru și obiectivul (clientul) vin după o
ontogenie de zeci de ani. Condiția nr. 1 e limba. Limbajul de comunicare e simbolic. Comportamentul
privit din afară reprezintă reacția subiectului la lume.
Întâlnirea subiect-obiect: în ultimii 50 de ani problema obiectului s-a pus în termeni noi, în sensul că la
Pavlov era condiționat, însă Selye, în anii ’50 a pus problema acestui comportament în termeni de stres.
Americanii folosesc cuvântul challenge (provocare).
Anxietatea e involuntară, o fâțâială care exprimă inconștientul fiecăruia.
Izbucnirea de vulcan e psihopatologia.
Sensul (Freud) e supraviețuirea, libidoul.
Oamenii se apropie ca să trăiască mai ușor. Dacă această conviețuire este conflictuală, ea are limite
chiar istorice. Conviețuirea subiect-obiect se bazează pe social.
Activitatea psihosocială e clasificată în teoretică și practică, iar cea teoretică – culturală, e mai debilă
decât cea economico-politică.
Tot acest tablou complex psiho-social ține de cei 5 factori în ordine inversă:
1. Factorul de aptitudini (activitate psiho-socială și de competențe). Avem nevoie de o societate cu
cât mai multe aptitudini care să fie competitive. Este vorba despre competență, competiție, concurență.
Ca să facem față concurenței nu e de ajuns să știm obiectivele psihicului, ci avem nevoie și de know-
how.
Valoarea subiectivă se bazează pe Ego, Sine și Personalitate.
2. Factorul de Ego (să fii organizat). Orice virtute are 2 extreme: ego extrem de puternic (care duce la
patologie, paranoia, narcisism) sau ego slab (fricos).
Există egouri puternice care nu sunt influențate de tot ce e în exterior.
Indirect, un Ego poate deranja alte Egouri. El e un simbol, e ascuns. Egourile se apără și există
involuntar complexul centru-periferie, centru-provincie. Avem și indicatori obiectivi. Egoul are
secretul că noi, pe lângă ce spunem, avem și un dublu (ex.: eu contez pe x, îl cunosc, pot spune că e
drăguț)
3. Factorul de Sine. Factorul cheie care diferențiază popoarele e sinele social, cel care ne dă credința
în istoria noastră. Clientul care vine la terapeut are o genă din cei care au murit la Mărășești etc. Avem
un respect continuu pentru istorie. Sinele fiecăruia emerge din sinele național, din sinele universal.
Sinele – corpul psihic (înzestrarea, forțele fizice și psihologice);
– spiritul (caracterul).
4. Factorul de Conștiință – conștientizarea, îmi dau seama de, mă uit în oglinda conștiinței mele.
Conștiința – valoarea reală pe care o ai pentru societate.
– insuficienței (îmbătrânirea, nesiguranța față de viitorul copiilor) = materia psihologului
(frământarea, religia). Aici se dau problemele fundamentale (păcatul, vina).
= secretul frământării fiecăruia. Aici avem mecanisme secrete prin care ne limpezim.
5. Factorul de Personalitate – umilință sau demnitate
Demnitate – prea mare (+) = paranoic
– prea mică (-) = melancolic.
Omul reprezintă tot ceea ce s-a vorbit la acest curs, cei 6 factori, peste care este Sufletul (trup și suflet).

CURS 10 PSIHOPATOLOGIE I – 09.12.2021 – CĂTĂLINA BARBU

Psihicul nostru se dezvoltă (ONTOGENIE) și ajunge la maturitate (ONTOLOGIE). Subiectivitatea =

factorul S (subiectiv) se confruntă cu lumea = factorul O (obiectiv).
Trebuie să existe o corespondență între obiectivitate și sufletul omenesc.
Când analizăm cele 3 perechi (C-P, S-E, Act. – Act. socială) constatăm că foarte rar întâlnim o armonie
perfectă între aceste 6 noțiuni.
Psihopatologia = omul este într-un dezechilibru. Din confruntarea normal – patologic rezultă
necesitatea psihoterapiei. Scopul terapeutului = descifrarea și corectarea .... normal – patologic.
Pe lângă psihanaliza lui Freud, s-a adăugat și testologia. Testele obiectivează un defect. Avem 6 grupe
de teste fundamentale: de proiecție (ale personalității), de conștiință, de ego, de sine, de activitate și de
activitate socială.
Cardul / banii pe care îi produci – vorbește despre activitatea socială.
Trebuie combinate datele obiective cu cele subiective ale testelor.
În practică, se începe cu sfârșitul: ai sau nu ai personalitate. Dacă nu ai personalitate în mod sever
(oligofren) este foarte probabil ca intervenția terapeutului să nu fie utilă. Oligofrenul nu poate duce o
viață socială normală, nu poate face nimic, nu poate comunica (nu are limbaj).
Dacă are limbaj, atunci și știe să facă ceva (de ex. gunoier). De la importanța socială începe totul.
În conștiința obiectivă sau subiectivă e un nivel de dezvoltare care e necesar pentru a efectua planurile
personalității. Pentru asta, până la 7 ani, se dezvoltă ambele laturi (conștiința obiectivă și cea
subiectivă). Apoi școala preia și o dezvoltă. Cea mai importantă parte a dezvoltării persoanei e de la 7
la 10 ani cu aptitudinile de citit și scris. Este perioada în care viteza de asimilare este cea mai mare.
Dezvoltarea continuă către maturitate și vine o perioadă mai complicată (adolescența și tinerețea) în
care psihicul e mai complicat prin dezvoltarea fiziologică. Apoi ne maturizăm, știm să facem ceva, să
câștigăm un ban și să ducem o viață socială.
Existența = suma experiențelor fiecăruia, personalitatea potențială a unei persoane. Ea se află în
perechea a 2-a, în sinele nostru.
Sinele este pregătit cu facultate sau meserie. Este un factor pozitiv pentru viața socială.
Grijile și preocupările noastre sunt întotdeauna pe mai multe planuri, cel mai important fiind cel psiho-
social, care implică și obligațiile familiale.
Avem și limite de suportabilitate a stresului de care trebuie să ținem cont (banalitatea vieții). Stresul e
pozitiv și negativ. Lumea actuală trăiește în cel negativ (prea mult stres), de unde apare cerința
refacerii, apărării de stres. Definiția actuală pentru apărarea de stres este relaxarea. Și asta are o limită,
pentru că prea multă relaxare desființează viața socială. Concluzionăm că între stres și relaxare trebuie
să fie o convenție.
Exemplu: Un client are suficientă personalitate (are școală) și îl întrebăm pentru ce vine la noi. Îl
deranjează ceva în conștiința lui subiectivă, cum ar fi scăderea capacității de muncă. Dacă nu doarme, a
doua zi capacitatea e mai scăzută, ești mai obosit. Ajungi la epuizare și abia atunci ceri ajutor. Egoul
tău nu mai face ce făcea. El are programul în cap, dar forța lui fizică nu îl mai ascultă, e obosit. Un
efort se plătește în mod firesc prin oboseală. După ora 11 scade randamentul și atenția. Va fi mai ușor
ajutat cel cu potențial al sinelui mai bun (corp psihic și spirit).
Cifra de afaceri este sinteza activității sociale. Aici se ascund și cei care nu mai pot; a nu mai putea =
factor subiectiv care trebuie recunoscut, altfel sarcinile tot vin.
Scopul psihologiei = să fie scop social = să aducă menținerea sau creșterea cifrei de profit.
Psihologul e un antrenor pentru celălalt, care poate deveni în timp psiholog de grup, de comunitate, de
echipă  dezvoltarea pentru psihologi, pentru noi. Psihologia clinică se va completa cu psihologia
comunitară (de grup). Succesul grupului este și al psihologului. Avem implicat în noi și factorul
inconștient de răime, de ceartă, de conflict, într-un cadru în care ne simțim bine ca și premisă, trebuie
să apăsă, pe bine, pe pozitiv. Astfel se dezvoltă empatia = etica psihologului.
CURS 11 PSIHOPATOLOGIE I – 16.12.2021 – CĂTĂLINA BARBU – doar prima parte

LISTA – SINCRONĂ – CUNOAȘTERE (cognitive) – atenția, percepția, memoria, gândirea și

imaginația
– AFECTIVITATE (afective) – forme de afectivitate (emoții și dispoziții) și
conținuturi de afectivitate (plăcere/durere,
dorință/nedorință, atracție/respingere)
– ACTIVITATE (practice) – aptitudinile și realizările sociale
– DIACRONĂ – INTELIGENȚĂ – observația, descrierea, reprezentarea, adevărul și creația
– VOINȚĂ – forme – sentimente și pasiuni
– conținuturi – voința
– ACTIVITATE SOCIALĂ – aptitudinile
– A MATURULUI / A FIINȚEI – CONȘTIINȚĂ ȘI PERSONALITATE
– SINE ȘI EGO
– ACTIVITATE ȘI ACTIVITATE SOCIALĂ