Ce inseamna empatie?

22.10.2007 | Dezvoltare personala, Inteligenta emotionala (EQ) Daca ne luam dupa Wikipedia empatia poate fi definita ca abilitatea de a recunoaste, percepe si a simti direct emotiile celorlalte persoane. Vag si incomplet. Tot acolo mai gasiti ca empatia e capacitatea de a te pune in pielea celuilalt (”put oneself into another’s shoes”) sau “un fel de rezonanta emotionala”. In continuare incomplet.

Ce inseamna empatie?
In primul rand, o persoana empatica poate identifica usor emotiile celorlalti iar aici ma refer, evident, la emotiile latente, care nu sunt exprimate. Oricine isi poate face o idee despre cum se simte un om care plange dar putini reusesc sa identifice faptul ca o persoana sufera atunci cand acea persoana face tot posibilul sa nu o arate, ascunzandu-se dupa o masca. Oamenii empatici vad dincolo de masti, cu usurinta. Ei fac insa mai mult decat a identifica automat ceea ce simt persoanele din jurul lor; au si capacitatea de a isi imagina foarte exact cum trebuie sa se simta persoana respectiva chiar daca ei nu au trecut niciodata prin exact aceeasi situatie. Deasemenea, empatia ii ajuta pe oameni sa citeasca mai usor limbajul corpului sau sa vada acele sclipiri in ochii oamenilor. Datorita acestei intelegeri a firii umane de care sunt capabili, oamenii empatici sunt de obicei intelegatori cu cei din jur si dau dovada de compasiune.

Cum recunosti un om empatic?
E cald si afectuos, nu se simte stanjenit sau incurcat atunci cand te vede plangand si nu are o problema cu a plange el insusi. Deasemenea, recunoaste cu usurinta ca si el are sentimente puternice si greu de controlat si iti impartaseste o parte dintre ele. Are incredere in tine si in faptul ca poti depasi situatiile dificile prin care treci si iti aduce aminte de punctele tale tari atunci cand tu uiti ca le ai. Inca un lucru pe care empaticii il fac de obicei este acela ca incearca sa inteleaga ce inseamna un anumit lucru pentru tine chiar daca a se gandi la acel lucru ii face pe ei sa sufere

Partile proaste ale empatiei
Da, din pacate, exista si astfel de parti. E si motivul principal pentru care am ales sa scriu despre empatie. Lumea isi imagineaza ca totul e roz, ca oamenii empatici beneficiaza de niste bonus-uri pe care ceilalti nu le au si atat, ceea ce e fals. Partile bune ale empatiei vin la pachet si cu altele, mai putin bune.

Oamenii empatici sunt in general persoane care gandesc mult, carora le place sa rezolve probleme si merg in general pe ideea ca acolo unde a aparut problema se afla si raspunsul, rezolvarea acelei probleme. Sunt cei care nu adorm noaptea pana cand nu gasesc raspunsul la o intrebare ce ii macina. Iar de multe ori, problemele la care se gandesc nici macar nu sunt ale lor. In plus, a arde la o intensitate atat de mare incat sa empatizezi cu o alta persoana, sa te auto-depasesti continuu incercand sa te transpui in starea respectiva si, mai apoi, sa faci eforturi pentru a gasi o solutie de a alina suferinta celuilalt, e mult mai complicat chiar decat suna si putin probabil sa se intample fara sa lase urme. Empaticii se consuma mai repede decat oamenii obisnuiti si de multe ori functioneaza ca un burete: absorb din emotiile celorlalti ceea ce ii ajuta sa inteleaga si sa se puna in locul acelor persoane insa, in momentul in care interactiunea s-a incheiat, in loc sa renunte la tot ce au absorbit, pastreaza in ei o parte din acele emotii. ***Alte articole ce au legatura cu empatia si cu inteligenta emotionala: - IQ + EQ + SQ - Teoria inteligentelor multiple (Gardner) - 3 inteligente necesare unui leader

Empatia
________________________________________________________
Unul dintre secretele comunicarii eficiente consta in capacitatea de a te pune in situatia celui din fata ta si a intelege modul lui de a vedea lucrurile. Poate cuvantul empatie nu iti sugereaza nimic, dar stii, probabil, ca o zicala stramoseasca ne indeamna sa ne punem in pielea celui de langa noi inainte de a-i comenta purtarea sau modul de a gandi. Intelepciunea izvorata din aceasta experienta de viata - "pune-te in pielea lui", indemna la toleranta cu mult inainte de aparitia conceptului de comunicare. Anglo-saxonii si spaniolii au si ei o vorba asemanatoare care te invata de ce e mai bine "sa te incalti cu pantofii celuilalt" inainte de a-ti da cu parerea despre aproapele tau. "Pune-te in pielea lui" nu se refera numai la eventualele aprecieri negative pe care le facem la adresa semenilor nostri, ci si la capacitatea de a le intelege sentimentele si reactiile. Daca un prieten sufera o replica de genul "Inteleg prin ce treci", arta ca iti pasa si spune mai multe decat "Totul va fi bine", desi nici unul nu aveti certitudinea ca asa va fi. In loc de o exprimare stereotipa, interlocutorul asteapta ca tu sa percepi problema cu care se confrunta ca pe un fapt care ii afecteaza viata si sa-i arati ca stii prin ce trece. Empatia nu inseamna sa te identifici cu celalalt anulandu-ti tie personalitatea, ci sa te transpui in mintea si sufletul lui pentru a intelege cum percepe lucrurile. De multe ori comunicarea dintre noi sufera din cauza lipsei de empatie. Suntem obisnuiti sa nu mai acceptam si o alta perspectiva asupra lucrurilor. Criticam si nu-i dam celui de langa noi dreptul de a-si spune opinia pentru ca o percepem din start

Este un mod de comunicare (mai ales. in ciuda unei satisfactii personale ("ce persoana intelegatoare sunt eu") vei dori ca si prietenul sa faca la fel. vesele sau triste. conditionata de experienta subiectului si de perceptia directa. Conceptul de empatie a fost lansat de filozoful german Robert Vischer (1847-1933). mai abstracta si mai contiua. mai intai pe baza contagiunii afective. La urma urmei. De cele mai multe ori raspunsul nu va fi reciproc si asta te determina sa renunti. Mai tarziu. mai puternic spiritualizat. In mod evident. o transpunere in starea probabila celuilalt. d) empatia de transpunere – o multiplicare a eu-lui.ca fiind gresita. nu poti spune "de maine incep sa empatizez cu toata lumea". daca un copil plange. Theodor Lipps (1851-1914). Este acel fel in care „stim ce e in sufletul celuilalt”. tocmai pentru ca nu vine in concordanta cu a noastra. Antrenamentul este dificil si frustrant pentru ca. Dar cum ar fi sa-i spui drept in fata "empatizeaza cu mine pentru ca si eu empatizez cu tine". dincolo de intelesul semantic la limbajului. Un alt filozof si estetician german. Aceasta se dezvolta inca din primele luni de viata. c) empatia dispozitiei – reactii senzoriale de tipul definirii culorilor ca fiind calde sau reci. a definit patru feluri empatie: a) empatia generala sau aperceptiva. capacitatea de a cunoaste pe cel de alaturi. de tip uman. disponibilitatea sau indisponibilitatea . de receptare) afectiva. Ceea ce intereseaza in relatiile interpersonale este mai ales empatia de transpunere. de unde si traducerea in termenul englezesc empathy. Intr-o alta clasificare. se identifica empatia practica si empatia estetica. intervin in joc alti factori: experientele afective proprii ale subiectului. Empatia practica este mai limitata. de identificare a simbolurilor. care a denumit fenomenul in limba sa materna Einfühlung. in momentul in care comunici empatic cu cineva. Empatia este o modalitate de cunoastere intuitiva. Copilul mic tinde sa preia starea emotionala a celor din jur: daca in jur se rade. comunicarea se face la un nivel profund. ceea ce ramane este stare si este o cunoastere empatica. probabil ca toti copiii mici din preajma vor incepe sa planga. Daca depasim faza de decodificare. Empatia estetica este o manifestare la un nivel superior. precursor al psihologiei si continuator al conceptului de Einfühlung. echivalent cu a spune simaptia estetica. adica o atiudine proprie. b) empatia naturala sau empirica – se atribuie obiectelor forta si miscare. empatia intervine in receptarea artei. rade si el. As putea spune ca a empatiza presupune diminuarea orgoliului personal si un pas inainte spre o comunicare mai bune. senzoriala. Pe de alta parte.

adaugand ca o consecinta capacitatea de a anticipa comportamentul altora in situatii date. Intr-o maniera mai clara si mai simpla de a spune lucrurilor pe nume. Mihail Ralea (1896 1964) defineste empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a intelege trairile altora.(indiferenta). transpunere. empatie. einfühlung. simaptia estetica. theodor lipps. cunoastere. robert vischer. Vasile Pavelcu (1900-1991) completeaza definitia. empatia este mai evidenta la femei decat la barbati. Strict legata de intuitie si de disponibilitate. vasile pavelcu Cuvinte cheie: . intuitie. receptare. mihail ralea. empathy. empatic.

conţine prin ea însăşi potenţial educativ: transmitere de cunoştinţe. atunci vom recunoaşte o relativă indeterminare a limbajului didactic. atât cea didactică cât şi cea de la nivelul societăţii. o anumită standardizare sau stereotipie. Această relativă libertate poate fi înţeleasă în sensul ei pozitiv. instruirea şcolară are la îndemână un instrument fundamental. în acelaşi timp. limbajul. o comunicare în care pierderea de informaţii să fie minimă. prin claritate şi concizie facilitând atât transferul cât şi înţelegerea mesajului transmis. etc. obţinându-se o satisfacţie pentru ambii interlocultori. transmiterea codurilor caracteristice fiecărei ştiinţe. În aceste condiţii de „bombardament informaţional” instruirea şcolară capătă valenţe şi responsabilităţi suplimentare. modul uzual de expunere pentru că va recurge la noţiunile de transmis cu ajutorul acestora. între comunicare şi educaţie existând un raport de interdependenţă.. Limbajul didactic are caracteristici proprii. . căpătând aspect de „caracter impus „şi „receptare pasivă”. În plus. anulând particularităţile individuale şi de grup şi limitând aspectele formative ale individului. cum ar fi impactul educativ al mass-media existente în societatea modernă. cât şi a altor mijloace cu acţiune educativă. rămâne o problemă deschisă pentru cercetare în privinţa posibilităţile de realizare a unei comunicări integrale . favorizând gândirea şi formularea exprimării potrivite. dar poate deveni şi obstacol când se transmit cunoştinţe noi. Se pot menţiona şi unele contradicţii posibile între educaţie şi comunicare. material bibliografic. fiind. dar care se manifestă cu precădere într-o singură direcţie. şi în care ceea ce se receptează să coincidă într-o măsură semnificativă cu input-ul de la capătul emitere. în ultimă instanţă. Comunicarea. printre care aceea de a-i învăţa pe educaţi de a integra /structura şi analiza informaţia. obiectivelor didactice şi nivelului intelectual al cursanţilor. În acest scop. dezvoltându-le capacitatea de a transforma un mesaj în semnificaţie. vocabularul. informaţia obţinută prin aceste mijloace şi în special. informaţiile transmise trebuie adaptate scopului. un act de comunicare. prin mass-media. prelegerea ţinută de profesor. la rândul său. poate acuza o lipsă de coerenţă.COMUNICAREA DIDACTICĂ Este un fapt bine cunoscut că procesul de învăţământ se realizează prin şi pentru comunicare. autoreglarea activităţii intelectuale. În comunicarea didactică trebuie să fim precişi şi expresivi. structurile gramaticale. dar comunicarea presupune mai mult de atât. Utilizează limbajul obişnuit. Dacă se are în vedere că cele mai multe dintre noţiuni au multiple semnificaţii. formarea gândirii şi facilitarea operaţiilor intelectuale. Comunicarea.

mobilizarea unitară a cunoştinţelor spre crearea nevoii de cercetare şi a altora. interesul. Polirom. ceea ce respinge şi ceea ce acceptă în dialogul educaţional. profesorul exercitându-şi influenţa simultan asupra conţinuturilor şi a elevului. I. dar şi ceea ce aşteaptă de la elevi. comunicarea didactică este una evaluativă şi autoevaluativă atât pentru profesor cât şi pentru elev. 1988. de posibilităţile şi experienţele acestora. apaud.În comunicarea didactică.favorizează comunicarea în direcţia profesorului. Unii autori extind această arie la toate lucrurile care ne reprezintă.. Nonverbalul şi paraverbalul exprimă atitudini şi formează comportamente. de aceea se poate spune că limbajul didactic are un destinatar precis definit. paraverbal şi nonverbal utilizate de profesori în corelaţie cu obiectivele didactice şi cu partenerii elevi. ştiinţifică şi culturală. nu poate fi despărţită de comunicarea didactică. Unele cercetări includ în aria nonverbalului şi oferirea de daruri. a profesorului şi mediului de învăţare prezintă învăţarea învăţării. prezentarea şi exprimarea cunoştinţelor îmbracă forme diferenţiate.. sugerează reacţii în funcţie de situaţiile de comunicare. În acest context se evidenţiază raportul dintre limbajele verbal.)sugerează că părinţii care oferă cărţi copiilor pot să le ceară acestora să fie mai studioşi. şi nu între elevi. Unii profesori consideră că prin abuz verbal ţin sub control clasa. evaluarea în raport cu noile achiziţii. . în funcţie de auditoriul căruia îi sunt destinate. Centrarea pe obiective a elevului. încorporarea reprezentărilor între cele oferite de viaţa socială. Comunicarea nonverbală defineşte un cadru deosebit de fertil în dezvoltarea interrelaţionării didactice. Pânişoară. variabil după nivelul. Câte poţi spune despre un om numai privindu-l din perspectiva modului în care îşi alege îmbrăcămintea pe care o consideră potrivită cu statutul său. Un mesaj este mai credibil şi suportă o înţelegere mai profundă atunci când. Consacrată fiind învăţării de a învăţa. în transmiterea lui suportul verbal şi nonverbal se îmbină eficient. Sau aranjarea mobilierului în aşa fel încât să încurajeze interacţiunea de grup. 2006. acţiunea didactică urmăreşte capacitatea de a pune în relaţie informaţii anterioare cu cele noi. formele de utilizare viitoare a celor comunicate. (De Vito. de interlocutori. aranjarea băncilor în clase – sociofugală. Aria nonverbalului adaugă opţiuni pe zi ce trece. O. Din păcate. Stilul profesorului defineşte predominanţa verbal-nonverbal prin atitudinile personale care demonstrează ceea ce crede. altfel spus. Determinantă rămâne caracteristica formativă a comunicării didactice.

Dacă. O comunicare deschisă. apelând la întregul arsenal metodic şi logistic de care dispune. nu se ştie “cine dă şi cine primeşte”. fără impact real asupra receptorului. birocratice şi alte manifestări psihocomportamentale din partea unor cadre didactice face să scadă randamentul comunicării şi implicit cel şcolar. să le accepte şi să se supună acestora. fără formalism şi ritualuri inutile măreşte încrederea membrilor în virtuţile grupului şcolar. este un mediu de comunicare prilejuit de sarcina comună şi de relaţiile interindividuale ale membrilor. depăşind simplul şi plictisitorul monolog într-o expunere elevată şi argumentată care va schimba conformismul în participare şi activism.şi neutru. Astfel. la confuzii.Clasa de elevi şi colectivitatea şcolară în general. datorită statusului profesorului. acţionând ca factor de omogenizare. cadrul didactic poate să exercite comportamente de rol constructive. fără restricţii. capacitatea de influenţă este net superioară elevilor şi studenţilor şi este normal să fie aşa. Folosind un limbaj inteligibil şi adecvat.cu efecte pozitive . pot să cedeze presiunilor sociale. Funcţionând normal. autoritate. . prestigiu. În şcoală se regăsesc şi bariere de comunicare cum ar fi distorsiunile sau inexistenţa unui repertoriu comun între profesor şi elev/student care duce deseori la perturbarea comunicării.cu impact negativ . nuanţat.. cerinţelor educative. . cadrele didactice trebuie să înveţe deopotrivă cu elevii şi chiar de la aceştia. profesorul se face „acceptat” de elevi se creează condiţii ca grupul şcolar (clasa)să devină receptiv şi deschis cooperării. argumentat şi inteligibil. valorizează pe fiecare membru. prin comportamentul său. Prin intermediul comunicării didactice profesorii şi elevii sau studenţii pot să se conformeze normelor şcolare sau pot să-şi păstreze independenţa. asigură coeziunea grupului. sau distructive. competenţă. Supraâncarcarea informaţională care pune elevul în faţa unei abundenţe extreme de informaţie poate duce la dezvoltarea unui refuz faţă activitatea respectivă. În toate situaţiile educaţionale. cadrul didactic va încerca să transfere conţinutul predat în mod atractiv. Blocarea comunicării prin relaţii reci. epuizare fizică şi motivaţională. pe principiul feed-back-ului procesul de comunicare facilitează realizarea sarcinii. bazat pe o comunicare expresivă şi convingătoare. Prin intermediul feed-back-ului influenţarea devine bilaterală pentru că aşa cum spunea Leon Bloy . În acest mod profesorul şi elevii/studenţii trebuie să se influenţeze unul pe altul dialogul devenind mai viu şi mai nuanţat în funcţie de aşteptările ambilor termeni ai relaţiei implicate în activitatea didactică şi nu în mod unilateral. În asemenea relaţii de influenţare a elevilor sau studenţilor prin comunicare . .

a componentelor motivaţional-afective şi volitive. în care greşelile de exprimare sunt considerate fără importanţă şi în care nimeni nu răspunde pentru ce a spus. motivaţia. comunicarea didactică apare ca formă particulară obligatorie în vehicularea unor conţinuturi determinate specifice unui act de învăţare sistematică asistată. Să dezvolţi gândirea. în subordonarea nemijlocită faţă de conducerea unei asemenea instituţii. a comportamentelor. O. E. PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ. comportamentelor.P.PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ ŞI OPTIM EDUCAŢIONAL... atitudinile şi manifestările comportamentale ale celor cu care comunici. A. indiferent de conţinuturile. a comunica eficient şi expresiv cu ceilalţi şi cu sine presupune: Să informezi inteligibil şi să facilitezi înţelegerea mesajului transmis. În literatura de specialitate nu există un consens asupra conceptului de comunicare didactică. Să convingi pe cei cu care comunici. Din perspectiva educaţiei formale comunicarea didactică constituie baza procesului de predare şi asimilare a cunoştinţelor în cadrul instutuţionalizat al şcolii şi între parteneri cu statusuri determinate: cadrele didactice ca principali agenţi educaţionali şi cele ale elevilor sau studenţilor . BIBLIOGRAFIE COSMOVICI. este şi un proces psihosocial de influenţare prin limbaje specifice a atitudinilor. 2002 PÎNIŞOARĂ. Comunicarea didactică nu este numai o activitate ce pune în relaţie cadrul didactic şi elevul pentru realizarea unor obiective comune. Orice cadru didactic trebuie să fie conştient de responsabilitatea faţă de cuvântul rostit într-o societate în care totul se petrece sub semnul rapidităţii. POLIROM .D. afectivitatea. Să sesizezi şi să conştientizezi reacţiile. I. astfel că se mai utilizează şi cel de comunicare educaţională sau pedagogică. comunicarea didactică cunoaşte mai multe abordări şi mai multe definiţii. Faţă de acestea. 1999 JUDE.. formele sau partenerii implicaţi. COMUNICAREA EFICIENTĂ. POLIROM. De aceea. I. convingerilor. nivelurile. BUC. care mijlocesc fenomenul educaţional în ansamblul său..Fiind un proces atât de complex. în care nimeni nu aşteaptă răspuns la intervenţia sa într-o conversaţie.. LUMINIŢA IACOB. voinţa şi personalitatea elevilor şi studenţilor.

auditiv. Tipuri de comunicare umana: caracteristici. manualul scolar. imagine. materiale didactice. folosind diferita canale: vizual. obligatorie in transmiterea unor continuturi determinate. asistata. harti. nivelurile. indiferent de continuturile. imaginea. In situatiile scolare de instruire. DORINA. starile afective etc. miscarea. Comunicarea psihopedagogica si psiholingvistica Comunicarea este un proces relational. Informatia este permisa unui act de comunicare. Comportamentul interlocutorilor are valoare comunicativa. POLIROM. etc. blazarea. este necesara si intelegerea ei. absenta intetiei de comunicare nu anuleaza comunicarea – se pot transmiterea nehotararea. Fiind o relatie de schimb de informatii. Codurile folosite in comunicare sunt: cuvantul. pozitie) si acceptarea multicanalitatii comunicarii (auditiv. gest. cuvant. PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI. carti. 2004 ŞOITU. se inteleg si se influenteaza intre ei. atlase. tactil etc. 2. Comportamentul uman poate deveni comunicare. sursele comunicarii pot fi: mesajul didactic si educational al profesorului. Comunicarea didactica este baza procesului de predare-invatare a cunostintelor in cadru institutionalizat al scolaii si intre parteneri cu roluri determinate: profesor. Comunicarea didactica este o forma particulara. in realitatea vie a comunicarii aceste forme coexistand Clasificarea comunicarii: I. Comunicarea educationala si didactica sunt forme specializate ale comunicare umane. se poate comunica si fara cuvinte .olfactiv). gestul. vizual. in cadrul caruia doi sau mai multi interlocutori fac schimb de informatii. INSTITUTUL EUROPEAN. specifice unui act de invatare sistematica. L. formele sau partenerii implicati. elevi.SĂLĂVĂSTRU. 2001 1. Doar din necesitati didactice se fac delimitari transante. videodisc. Comunicarea este relatia bazata pe co-impartasirea unei semnificatii. video-text. relatii Un tip de comunicare anume este o problema de dominanta si nu de exclusivitate. Exista o diversitate de coduri utilizate (sunet. Comunicarea educationala sau pedagogica este cea care mijloceste realizeaza fenomenul educational in asamblul sau.tactil. lectii televizate sau radio-difuzate etc. dar nu o putem intelege din cauza necunoasterii limbii. interlocutorii pot deveni in acest timp atat receptori cat si emitatori. (O propozitie intr-o limba necunoscunoscuta contine informatie. dupa numarul de parteneri: . PEDAGOGIA COMUNICĂRII. cinetica. filme si diafilme didactice. reviste. nelinistea. A comunica presupune castigarea si activarea competentei comunicative care este deopotriva aptitudinala si dobandita.

. alintat-hotarat.a. morfo-sintactic. b.in aceste categorii se inscriu: • caracteristicile vocii (tanar-batran. utilizeaza canalul auditiv sau vizual. b.este obiectul unor cercetari menite sa-i aprofundeze mecanismele si functiile.): . ritmul si debitul.V): . dupa codul folosit: a. are forma orala sau scrisa. c. mimica. intonatia. comunicare interpersonala (intre doua persoane).informatia este codificta si transmisa printr-o diversitate de semne legate direct de postura. comunicare verticala (elev-profesor.permite inmagazinarea si transmiterea unor continuturi extrem de complexe. . gesturile.P.N. dupa statutul interlocutorilor: a. miscarea. monologul). energic-epuizat).informatia este codificata si transmisa prin cuvant si prin tot ceea ce tine de acesta sub aspect fonetic. pauza. TV). . radio. c. comunicare intrapersonala (cu sine.V. comunicare in grup mic. comunicare verbala (C. soldat-ofiter).V): . III. . comunicarea paraverbala (C. d. . comunicare orizontala (elev-elev. • particularitati de pronuntie (urban-rural. miting. • intensitatea rostirii. infatisarea partenerilor. b. comunicare publica (conferinte. comunicarea non-verbala (C. profesor-profesor). II.este specific umana. lexical.informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale care insotesc cuvantul si vorbirea in general. zona de provenienta).

V.P. elevul care-si rasuceste automat suvita de par. comunicare subiectiva: exprima direct starea afectiva a locutorului din necesitatea descarcarii si reechilibrarii. si C. pe un scop precis.V. Comportamentele comunicative reale pot fi cu dominanta verbala. b. de exemplu exclamatia de surpriza la un raspuns deosebit: „Bravo.capacitatea de a se modifica in functie de reactia aprtenerilor.acest tip de comunicare este dominant in actul didactic. In realitate aceste forme de comunicare coexista. de exemplu. comunicat mai mult sau mai putin partenerilor. c. copile! “.atingerea lui printr-un efect anumit urmarit la nivelul comportamentului receptorului. fara ca acest fapt sa excluda si prezenta celorlalte doua. „M-ati suparat!“. poate fi simultana acestora.V. in timp ce C. sport. in urma acumularii unei tensiuni psihice (pozitive sau negative). Continuturile afectiv-atitudinale. 38% paraverbal si 7% verbal. cu dominanta nonverbala sau mixte.: 55% nonverbal. limbajul surdomutilor. profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii pe masura ascultarii raspunsurilor. pantomima).P.poate exista si ca forma de comunicare de sine statatoare (dans. comunicarea profesorului poate fi o comunicare in grup (se adreseaza tuturor o cerinta). comunicare incidentala: se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii. tonul ridicat al reprosului. Comunicarea verbala .N. doar. „este X atent la ceea ce am spus?”). o comunicare interpersonala (accentueaza o idee ca raspuns direct pt. dupa finalitatea actului comunicativ: a. ce nu sunt destinate procesului de invatare (de exemplu constatarea lipsei cretei sau a buretelui). sunt obligatii simultane.. elevul X) si intrapersonala (se autointerogheaza: „m-au inteles?”. IV. . dar sa le si anticipeze sau sa le succeada.V.focalizarea intentionata si vadita.N. . si C. Intre cele trei forme de comunicare se stabilesc anumite relatii temporale si de sens. indispensabile pentru dimensiunea relationala a oricarei comunicari. Astfel C.V. pentru a-si atinge obiectivele. doar va aparea raspunsul. se transmit in proportii hotaratoare prin C. . comunicarea instrumentala apare atunci cand sunt reunite o serie de particularitati: .

a saluta c)atractivitate d)impodobirea e)spatiul si distanta(ca indicatori ai f)atingerea(functional-profesionala. corpului. si utilizeaza canalul auditiv si/sau vizual. g)timpul cand/cat are Comunicarea .miscari ce se traduc direct in cuvinte(ex. Limbajul -de -de are urmatoarele functii: comunicare . statului sau intimitatii). social-politicoasa. Mimica fetei si gestica acompaniaza limbajul vorbit.E specific umana. prietenoasa.caldurosintimal-erotica). ciulind urechile.tarie) : –emblemele. orientarea corpului. marimea etc. pozitia si distanta dintre parteneri sunt esentiale intr-o comunicare). Exprimarea verbala este inlesnita de prezenta gesticulatiei. mimica. (privirea. Comunicarea a) b)miscarea nonverbala paralimbaj se (inaltime. fizionomia si tinuta fizica a educatorului. expresiva(vizeaza pe cel ce vorbeste). nonverbala Comunicarea Informatia este codificata si transmiterea prin semnele. semnul maini pt. apel (orientata spre destinatar) . Discursul verbal ocupa un loc principal in predarea-verificarea cunostintelor. prelungeste sau intregeste semnificatia cuvintelor.volum. gesturile. –adaptorii –a strange mana. metalingvistica(orientata spre cod). miscarea. corpului realizeaza prin: ton. –expozitorii – a rosi de rusine. –regulatorii – a te pregati sa asculti ridicand ochii. „luati loc”): –ilustratorii –se arata cu mana directia. loc Comunicare incidentala(accidentala) . are forma orala si/sau scrisa. poetica(are ca obiect enuntul). infatisarea partenerilor. De ex.

c)capacitatea de a se modifica. c)O comunicare complexa (verbala si nonverbala) usureaza realizarea . Comunicarea instrumentala este dominata in actul didactic.Se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii. transmis de profesor concomintent cu mesajul verbal al demonstratiei. copilul care face bucati creta in timpul raspunsului oral. b)Comunicarea nonverbala pregateste terenul pentru mesajul verbal. De exemplu. comunicat mai mult sau mai putin partenerilor. Comunicarea subiectiva are si aspectele comunicarii nonverbale: elevul care-si aranjeaza bluza in timp ce raspunde. Componenta nonverbala exprima atitudini. care l-ar fi scutit pe el de nervi si de blam pe elevul de serviciu. exclamatia de surpriza la un raspuns corect: „Bravo copile!” sau tonul ridicat al reprosului: „M-ati suparat!”. ii prilejuieste profesorului o remarca-paranteza cu privire la necesitate retroproiectorului. Rolul afectivitatii este important. Elevul are sentimetul de importanta continutului ce i se propune. care nu sunt vizate expres de emitator si care sunt destinate proces de invatare dezvoltat de receptor. starea afectiva a celui care vorbeste din necesitatea descarcarii si echilibrarii. Implicatiile psihopedagogice a)Randamentul comunicarii: didactica nu se reduce la stapanirea continuturilor verbale. profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii Comunicarea Apare cand sunt reunite o serie de instrumentala particularitati: a)focalizarea intetionata si vadita pe un scop precis. b)urmarirea atingerii lui prin obtinerea unui efect anumit in comportamentul receptorului. in urma acumularii de tensiuni psihice (pozitive sau negative). pentru a-si atinge obiectivul. in functie de reactia partenerilor.nonverbal). Comunicarea subiectiva Se caracterizeaza prin faptul ca exprima direct (verbal. informatiile receptate pe un fond afectiv pozitiv sunt mai bine retinute. constatarea lipsei cretei si buretelui in momentul transcrierii la tabla a textului tocmai citit. De exemplu.

cand se explica notiunea de spirala. Schema unei comunicari cuprinde: .restrictii de continut. In aceasta definire a comunicarii didactica se observa ca nu apar restrictii de continut (invatarea poate fi centrata pe dobandirea de cunostinte.restrictii de cadru institutional. Comunicarea didactica este un tip instrumental pentru ca se bazeaza pe un scop precis.unor sarcini diferite. paraverbalul atentioneaza prin intonatie. comunicarea didactica apare si in prezenta urmatoarelor „cupluri”: elevelev. Comunicarea este predominant verbala. . In aceste acceptiuni nu apar: . Verbal informeaza prin cuvant. Se elimina monotonia lectiei. mecanisme. caracteristici Comunicarea didactica este o comunicare instrumentala convergenta direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare.factorii comunicarii (actorii. agentii comunicarii). se bazeaza pe dialogul scolar.restrictii privitoare la parteneri. faciliteaza realizarea mai multor sarcini didactice. Comunicare si interactiune didactica: definire. motivatii. d)Folosirea multicanalitatii in transmiterea si receptarea mesajului. Este o comunicare instrumentala. e mult mai clar atunci cand se schiteaza in aer o spirala). de cadru institutional (comunicarea didactica poate exista si in afara procesului de invatare) sau privitoare la parteneri. este bazat pe o multitudine de coduri (ganduri. Dupa felul atitudinii (pozitiva sau negativa). antrenor-antrenati etc. . Modelul comunicarii didactice este unul interactiv. nonverbalul actioneaza prin gest. . e)Combinarea variata a mesajelor verbale si nonverbale reprezinta un spor de claritate(de exemplu. iar pentru intelegerea mesajului se realizeaza astfel o economie de timp. structura cadru. Actul de invatare da unei comunicari statutul de comunicare didactica. formari de deprinderi. direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. instructor-instruiti. Comunicarea didactica este complexa si convergenta. 3. ea poate facilita actul comunicarii didactice. (paraverbal pot fi atentionati cei neatenti prin ridicarea tonului vocii) si nonverbal se solicita caietul unui elev pentru verificarea consemnarii unei informatii anterioare. personajele. De exemplu. se faciliteaza prelucrarea si retinere unei mari cantitati de informatii. Astfel. verbal se ofera o explicatie. gusturi). manual-elev. carte-persoana care invata. atitudini).

Caracteristici: . • de continut. . .cadrul si contextul institutional.dimensiunea explicativa a discursului didactic este pronuntata deoarece vizeaza. Blocajele apar si cand informatia nu corespunde problemelor pe care elevii le au de rezolvat.repertoriile active sau latente. . personalizeaza continuturile. dezbateri. . influentandule negativ pe cele noi.comunicarea didactica trebuie structurata conform logicii pedagogice (aceasta are ca prima cerinta facilitarea intelegerii unui adevar si nu simpla lui enuntare). fiind prea .distanta dintre ei.personalizarea continutului didactic (in functie de propriile particularitati de structura psihica si de filozofia educatiei la care adera.pericolul transferarii autoritatii de statut asupra continuturilor. . • de forma. vorbeste prea incet sau prea repede. disfunctii.combinarea celor doua forme verbale. prin producerea de interferente ce le modifica (distorsioneaza) continutul. ghidat fiind de programa in vigoare si de manualul pentru care a optat). lectii). prioritar. organizeaza. oralul si scrisul. profesorul accentueaza una sau alta dintre dimensiunile comunicarii: cea informatica. elevii nu au unostintele necesare pentru a intelege comunicarea sau acele cunostinte nu sunt bine fixate. 4. blocaje Blocajele de comunicare sau distorsiunea informatiei pot interveni atunci cand: emitatorul nu stapaneste textul..situatia enuntiativa (interese. duce la o serie de particularitati: • de ritm.dispozitia asezarii. Relatii de comunicare in actul didactic: tipuri. nu creeaza motivatii. cea pragmatica). ci pentru ca provine de la o sursa „cu autoritate“). cea relationala. are o expunere neclara. intelegerea celor transmise. . .rolul activ pe care-l are profesorul fata de continuturile stiintifice cu care va opera (profesorul actioneaza ca un filtru ce selectioneaza. . sub forma argumentului autoritatii (riscul ca un lucru sa fi considerat adevarat sau fals nu pentru ca faptul acesta este demonstrabil. .

In teoria psihopedagogica. atent la evolutia fiecarui elev. te poti ocupa special de un copil dupa ce a luat o nota nesatisfacatoare (feed-back) sau preventiv. creandu-se intre ei relatie de schimb de idei si cercetari. In postura de profesor. Comunicarea didactica implica fenomenul de retroactiune. profesorul si elevul fiind in acelasi timp emitator si receptor. iar feed-back-ul este temeinic analizat. feed-back-ul oferit de comunicare in contextul situatiilor didactice EMITATOR (profesorul): . . neangajand elevii in elaborarea cunostintelor. Comunicarea didactica prin dialog apare ca un model interactiv. 5.recepteaza mesajul ameliorat (feed-back II). .analizeaza metodele (feed-back II). Modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate este o retroactiune de tip feed-forward. Feed-back-ul este modalitatea prin care finalitatea devine cauzalitate.recepteaza mesajul prin canalul de transmitere. iar ei nefiind dispusi sa le asimileze.recepteaza raspunsul (feed-back I). . RECEPTOR (elevul): . .emite mesajul didactic prin canalul de transmitere. feed-forward este abia semnalat. psihomotrice sau afectiv-motivationale. In comunicarea didactica exista doua feluri de retroactiuni: feed-back-ul si feed-forward-ul.prelucreaza informatia.emite raspunsuri (feed-back I).stocheaza informatia. . Competenta de comunicare a profesorului.abstracte. Feed-back-ul intra in functie dupa atingerea finalitatii. anticipand o evolutie spre o nota nesatisfacatoare (feed-forward). . care sa duca la formarea si dezvoltarea de noi structuri cognitiv-senzoriale. comunicarea este multilaterala sau chiar bilaterala. dar cu efective scazute. Caracteristici. .

cat si de capacitatatile intelectuale ale elevului. individual. aceeasi realizare: nota. prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbari si distorsiuni. continuu etc. -feed-back redundant cu fbI: reluarea aceleiasi informatii. nota comunicata .reactia la tema. premiere etc. prin actiune (Ra). Actul didactica impune existenta a doua feed-back-uri. si este si o persoana disponibila la transformare. O clasificare mai riguroasa s-ar putea face in functie de urmatoarele criterii: 1) dupa activitatea reglata: -fbI (al mesajului) –atentia clasei. Comunicarea se autoreagleaza cu ajutorul unor retroactiuni (feed-back si feed-forward). cand intervine ca mijloc indispensabil de orientare a actului de invatare fb II. colectiv. 2) dupa nivelul feed-back-ului: -feed-back-0: cu fbI: lectia prin TV. In cazul comunicarii didactice. ca beneficiar al mesajului. Emitatorul este si sursa de informatii (Ei) si educator (Ee). periodic.radio si fbII: extemporal neadus. este receptor de informatii (Ri). Cel care invata. in urma unui proces de invatare ce incorporeaza si informatia primita. Exista mai multe tipuri de feed-back: verbal. prin conventie fb I. inlaturand blocajele care pot aparea pe parcurs. iar fbII: nota in serie . iar fbII: evaluarea (nota) explicativa. -feed-back optim cu fbI: indicii edificatori asupra cauzei reactiei copiilor. de reglare si autoreglare a informatiilor transmise. si care regleaza activitatea de transmitere a informatiilor. comentarea raspunsului. -feed-back-insuficient: cu fbI: indici ai neintelegerii fara detalii despre cauze. exces pe aceeasi tema. A doua forma de feed-back este proprie unei comunicari ce vizeaza invatarea sistematica. a caror emitere o sustine prin feed-back I.calitatea raspunsurilor .Feed-back-ul poate fi privit ca fiind comunicarea despre comunicare si invatare. Al doilea feed-back (fbII) este oferit de emitator – receptorului si are ca scop sa regleze activitatea dominata a celui din urma. Prima forma de feed-back poate fi intalnita in orice tip de comunicare umana. lauda. diferite prin sens si functie. Feed-back-ul indeplineste functiile de control. -fbII (al invatarii) –nota. 3) dupa calea urmata de feed-back: . pt. Eficienta comunicarii depinde atat de pregatirea si aptitudinile de a comunica ale profesorului. dominata pentru receptor este activitatea de invatare. iar fbII abundenta penalizarilor/incurajarilor. Un prim feed-back aduce informatii de la receptor la emitator-numit.

fbII: prof. fbII: corectarea temei. parinte.feed-back colectiv fbI: clasa sincronia ei interactionala . examenului. gestica. „repetati”. -feed-back nonverbal: mimica.invatarii sau altor feed-backuri) -feed-back consistent fbI :confirmarea interesului la predare prin raspunsurile bune de a doua zi .lauda. inconsecventa in cerinte. fbII: note pe merit . fbII: reactia clasei la activitatea elevului 8)dupa semnificatia feed-back-ului pt. . fbII: comentarii.privire. „n-am inteles”. fbII-nota. situatie). 4) dupa momentul aparitiei feed-back-ului: -feed-back concomitent fbI: reactia clasei in timpul predarii lectiei . un coleg . raspunsuri slabe a doua zi. cartea. miscarea clasei. intrebari. fbIIinformatia ocolita care ajunge la elev prin: coleg. fbII: evaluare gresita. blamul personal. -feed-back indirect-fbI interventia unui intermediar (diriginte. fbII asistenta pe moment in realizarea sarcinilor de invatare. feed-back mixt : sursa combinarile celor de mai inainte : 7)dupa feed-back-ului .-feed-back direct: fbI-reactia spontana a clasei. 6) dupa modalitatea de codificare: -feed-back verbal: fbI: interventii de genul : „mai tare”. accent. -feed-back inconsistent: fbI: reactiepozitiva la predare. beneficiari(E/R): . concursul 5) dupa raportul cu continuturile anterioare(ale mesajului. exprimarea atitudinii . -feed-back uletrior: fbI: raspunsurile la ascultare curenta/recapitulativa. parinte. diriginte. pauza semnificativa . -feed-back paraverbal : prin intonatie.feed-back individual fbI:unul sau altul dintre elevi.carte etc.

Ei . prin urmaatorul exemplu: profesorul de fizica expune elevilor modul in care trebuie sa se desfasoare un experiment din laborator. privirea si mimica exprimand concentrare etc. profesorul va obtine o crestere a eficientei mesajului sau. oboseala. profesorul reia explicatia. Daca exercitiile sunt asezate inaintea comunicarii. II. ca mijloace verbale. fbII: blamul. fbII: incurajarea. gen „fata de poker” 9)dupa continut : -feed-back limitat :-indiferent de forma (verbal. il informeaza pe profesor daca au inteles sau nu. neatentia. preocuparile laterale. . in momentul in care pe cale verbala sau nonverbala. nota slaba. de a cerceta si vor ajunge sa simta necesitatea informarii. interogarea receptorilor. comentariile auditoriului.poate observa semnele nonverbale: neatentia. incecrcand sa execute experimentul conform indrumarilor primite. -feed-back liber : orice informatie necesara lamuririi profesorului sau elevului.. I. sincronia interactionala. lauda. elevii vor pusi in situatia de a cauta.feed-back alb reactii neclasificabile prin „opacitatea” lor. Ca sa poata avea loc acest tip de feed-back trebuie sa lasam elevilor initiativa actiunii. nota buna . Daca are abilitatea de a folosi aceste informatii. admonestarea. Pentru obtinerea informatiilor despre comunicare. daca au inteles sau nu. pe cale verbala sau nonverbala. Acum are loc cel de-al II-lea tip de feedback.feed-back pozitiv: fbI:confirmarea. Feed-back-ul de tip I Elevii (receptorul) ii ofera emitatorului (profesorul) informatii cu privire la modul in care a comunicat. -feed-back negativ: fbI: lipsa nesincroniei. profesorul aproba sau dezaproba ceea ce fac elevii si regleaza din mers comunicarea didactica.poate folosi. Receptorii. Retroactiunea anticipata (feed-forward) poate fi obtinuta prin inversarea ordinii clasice: informare-exercitii practice. emitatorul: . de la emitator la receptor. Feed-back-ul de tip II Poate fi ilustrat. nonverbal) el „spune” doar Da/Nu . dezinteresul. . apoi elevii trec la actiune.

nivelul de aspiratie). feed-back-ul. de invatare si de evaluare (unii specialisti in domeniu adauga si o a patra functie. al receptarii si asimilarii informatiei de catre elev/student. Relatiile afective pozitive stimuleaza invatarea. a intrebarilor retorice. date cu valoare motivationala. Avand diverse sinonime (conexiune inversa. retroactiune). motivationaliaptitudinali. deductiva. competitie. profesorul va efectua mai multe operatii: stabilirea obiectivelor si a continutului esential al comunicarii. prin analogie sau combinata). O expunere lenta este enervanta. Procesul de invatamant indeplineste trei functii: de predare. De asemenea profesorul va preciza si strategia comunicarii (inductiva. anticipand informatii de care au nevoie elevii in continuare. educatorul si educatul. sau care determina reflectii (Ce se intampla daca? Din ce cauza? Ar putea fi si altfel? La ce credeti ca va folosesc aceste informatii?). De aceea. stilul de conducere al profesorului). principiul . instrumentali (relatii de cooperare. a intrebarilor-problema. Feed-back si Feed-forward in comunicarea didactica Autor: Adela David Procesul de invatamant este un act de comunicare didactica iar aceasta presupune intalnirea celor doi actori. Trebuie sa tinem cont de faptul ca daca elevii sunt ascultati si educati sa intrebe. care-si va organiza din mers comunicarea. este un mecanism de reglare/autoreglare deosebit de important deoarece faciliteaza atat actul predarii. ca forma de conexiune inversa. cat si actul invatarii. aferentatie inversa. Inaintea oricarei comunicari didactice. in care fiecare si-a asumat un rol bine definit. a caror folosire sporeste receptia.vor formula anumite intrebari emitatorului. favorizand invatarea. euristica. factori de structura (varsta si numarul elevilor din clasa) si factori proiectivi anticipativi (scopuri. cea de autoinvatare). conceptii. precum si mijloacele audio-vizuale. idealuri. in timp ce alta prea rapida nu poate fi urmarita. fapte. a unor explicatii. cognitivi-axiologici (cunoasterea interpersonala. supus unei judecati de valoare. atunci se ajunge la o receptare activa si acceptare critica (in sens constructiv) a mesajului educativ. al comunicarii cunostintelor de catre instructor. ii mentionam pe cei socio-afectivi (relatii de simpatie sau antipatie). Respiratia si viteza vorbirii sunt factori importanti ce pot optimiza sau distorsiona expunerea. exemple. Dintre factorii care genereaza un climat psihosocial pozitiv in clasa. convingeri). explicativ-demonstrativa.

de la comanda la executie. Din aceasta perspectiva se poate aprecia. Procesul de invatamant. prin prisma celor doua importante atribute ale sale: comanda. in afara unui cadru normativ specific. sisteme cu autoreglare. se impune ca o necesitate obiectiva. poate fi considerat un astfel de sistem cu autoreglare. puse in evidenta mai ales atunci cand analizam procesul de predare-invatare ca sistem. comanda isi schimba modalitatile de a se organiza si desfasura in raport direct cu informatiile obtinute pe baza studierii efectelor actiunii anterior comandate. iar aplicarea sa pe intreg parcursul desfasurarii lectiei si.¬ controlul. relatia instructor-elev va fi una directa. din acest motiv. iar sistemele care functioneaza pe baza principiilor comenzii si controlului se numesc. in sistemele cibernetice si. procesul de invatamant militar este. afirma Ioan Nicola [8]. in ansamblul sau. Constituindu-se ca un ansamblu de actiuni exercitate in mod constient si sistematic de catre educatori asupra educatilor. intr-un cadru institutional organizat. comunicarea didactica va avea un caracter bilateral.feed-back-ului este fundamentul pentru orice actiune eficienta intrucat asigura operativitatea informatiilor cu privire la efectul actiunii respective. comanda insasi este comandata de propriul efect. este un mecanism de reglare/autoreglare care faciliteaza atat actul predarii. Instructorul este cel care transforma mesajele oferite de memoria sociala in mesaje didactice care creeaza situatii de invatare menite sa faciliteze optimizarea relatiilor ce iau nastere intre personalitatea elevului/studentului/cursantului si mesajele cu care cadrul didactic intervine in desfasurarea invatarii. ca principiul conexiunii inverse reprezinta o legitate a actului didactic.¬ Comanda este cea care va asigura prelucrarea si transmiterea informatiei astfel incat sa se obtina cel mai bun efect in planul instruirii/formarii elevului. indiferent de continutul sau. in acest fel. al receptarii si asimilarii informatiei de catre elev/student. cat si actul invatarii. Atat emiterea cat si receptionarea informatiilor au insa sensuri diferite. al comunicarii cunostintelor de catre instructor. fara a ne preocupa de efectul pe care acestea il produc in plan formativ si cognitiv. Iata de ce este insuficienta doar transmiterea informatiilor necesare elevilor. expresia unei interactiuni permanente dintre instructor si elev/student/cursant. in fapt. dintre activitatea instructorului si cea a elevului. in orice sistem bazat pe autoreglare. fara a beneficia de informatiile cu rol reglator pe care le furnizeaza insusi procesul de invatamant. pe buna dreptate. a intregului proces de invatamant. diferite in functie de personalitatea celui care invata si de situatia concreta in care se deruleaza invatarea. in general. de dirijare permanenta a activitatii de invatare si formare a individului ca personalitate. Feed-back-ul. a legitatilor pe care le presupune actul sistematic de invatare. intrucat cunoasterea in cadrul procesului de invatamant se realizeaza pe fondul interactiunilor multiple si neunivoce dintre predare si invatare. in acest caz. faciliteaza si stimuleaza procesul invatarii in concordanta cu variabilele pedagogice pe care le implica. Aceasta inseamna ca. devine mesaj didactic din momentul in care declanseaza. nici relatia de comunicare instructor-elev nu poate fi considerata o comunicare didactica autentica. in general. intrucat el este un tip aparte de comanda si control. avand astfel un caracter . fiecare dintre cei doi poli ai procesului instructiv-formativ putand emite si receptiona informatie. ca forma de conexiune inversa. Un mesaj oarecare.

Totodata. elevul isi poate autocontrola actul de receptare a informatiei. operatiilor. de ducere a ei la bun sfarsit. Odata cu functia controlului intram in sfera de actiune a feed-back-ului.¬ comportamentelor etc. [7]. de la executie la comanda. insasi relatia interpersonala ce ia nastere intre cei doi agenti implicati in actul didactic. finalitatea ei redevine cauzalitate. activitatea de predare-invatare presupune nu numai o modalitate practica de realizare a acesteia. Convins de necesitatea realizarii feed-back-ului in activitatea de predare-invatare si mai ales de eficienta lui.. insotita de un control imediat si sistematic al rezultatelor partiale inregistrate (de evaluare) si de corectare si ajustare a mersului mai departe a ciclului instructiv dat (idem.unilateral. Literatura de specialitate [6]. fara eficienta. Mucchielli afirma intr-o lucrare consacrata metodelor active in pedagogia adultilor ca „privarea de feed-back reduce invatarea la un discurs fara receptare. acordata nota finala. p. factor declansator al unor noi actiuni educative. elemente de comanda sau de dirijare a activitatii¬ elevului/studentului. caz in care relatia instructor-elev se inverseaza. fiecare dintre acestea avand un rol aparte in cadrul acestui proces. Iata de ce situatiile de invatare in care lipseste. nu poate . p. Ea trebuie sa reprezinte o tehnica de lucru care incorporeaza in sine: elemente de programare (a secventelor. fara a se ingriji apoi de aducerea acestora in fata clasei in timp util sau de a nu face comentarii si aprecieri asupra calitatii lor. de pilda. Feed-back-ul nu mai apare astfel doar ca un mijloc eficient de reglare a mesajului didactic. respectiv.20). Interpretata din perspectiva comunicarii didactice. si. ci si o modalitate de control. va capata noi valente si va conduce la performante scolare ridicate. la fel de bine structurata. Cu privire la cel de-al doilea aspect supus analizei. in acest fel.). care sa ne indice masura si eficienta cu care obiectivile actiunilor intreprinse au fost finalizate. [9] evidentiaza astfel existenta unui feed-back ce regleaza mesajul didactic. activitatea de transmitere a informatiilor. metoda de invatare apare ca o modalitate de directionare a invatarii. de invatare pe baza reperelor oferite de catre cadrul didactic. elemente de legatura retroactiva (feed-back). Aceasta este si semnificatia „cibernetica” pe care Ioan Cerghit (2006. atitudinea sa fata de actul de predare in functie de modul in care este receptat mesajul sau de catre elev/student. mai ales pentru elevi” [7]. conexiunea inversa poate fi analizata in doua sensuri diferite. 20) o atribuia metodei de invatamant utilizata de catre profesor in actul didactic [2]. a conexiunii inverse ca modalitate specifica prin care efectul actiunii educative. cercetare etc. receptarea si asimilarea informatiilor. Altfel spus.¬ in aceasta acceptiune. comentarea raspunsurilor oferite de catre elev sau explicarea criteriilor in baza carora a fost realizata evaluarea. literatura de specialitate interpreteaza actul invatarii nu numai dintr-o perspectiva praxiologica ci si una cibernetica. Instructorul isi regleaza in permanenta forma si continutul informatiei transmise si. Practica adoptata de unii instructori de a solicita elevilor/studentilor realizarea unor lucrari de seminar. R. prin interventia stimulativa a programarii. Controlul este cel care urmareste modul in care efectul anticipat prin comanda s-a infaptuit. dar si a unuia care regleza invatarea. frustrant pentru ambii parteneri. nu pot asigura un grad de eficienta sporit activitatii de invatare. in general. ci si ca o modalitate specifica de autoreglare a invatarii. fiind o relatie de la receptor la emitator.

apelul la obiectivitate si responsabilitate in actul notarii.) (2001). [2]. gradul de incorporare a unor valori etc. Cucos. [6]. de asemenea. lauda. [7]. incurajarea. cel de feedforward care desemneaza. Sibiu. Sibiu. Editura Didactica si Pedagogica. A. in acest sens. I. Consiliere educationala. Iasi. observatiile. Editura polirom. a sistemului de pedepse si recompense. (1998). . Indiferent insa pe care dintre cele doua modalitati de actiune se va pune accentul. se utilizeaza tot mai mult. Iata. (coord. Bibliografie [1]. fie pe dezvoltarea capacitatii profesorului de a anticipa posibilitatile elevilor sau chiar finalitatea actului de invatare. atitudinile manifestate de catre elevi/studenti. Editura Polirom. o forma specifica de retroactiune. feedforward-ul reprezinta modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate [6]. ofera instructorului posibilitatea de a da mai multa consistenta feed-backului didactic realizat. [5].. a drumului de la diagnosticarea calitatii si eficientei invatarii la optimizarea acesteia. Cluj-Napoca. acordarea notelor mari sau. in ultimii ani. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. fie pe integrarea eforturilor elevilor si a exploatarii dispozitiilor psihice ale acestora pentru invatare. David. Bucuresti. E. Metode active in pedagogia adultilor. Daca feed-back-ul reprezinta modalitatea prin care finalitatea redevine cauzalitate. La fel de importanta este. I. Mucchielli. Comunicarea didactica in Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice. Pedagogie: formarea initiala a profesorilor. in consecinta. (2001). beneficiile pe care utilizarea lor le aduce atat instructorului cat si elevului/studentului sa fie apreciate in mod obiectiv si. cu obiectivitate. Editura Psinet.asigura feed-back-ul necesar activitatii de invatare. cu precadere. (1996). [3]. Metode de invatamant. (coord. Editura Polirom. altii decat cunostintele acumulate. Pedagogie. la fel ca si primul.) (2005). anticipand o evolutie catre astfel de rezultate (feed-forward). Baban. Prin intermediul acestui tip de retroactiune. instructorul poate adapta din mers actul de comunicare didactica pe baza sesizarii anticipate a posibilitatilor care apar si care prefigureaza atingerea sau nu a finalitatii scontate. Iacob. D. (2006). (1982). Alaturi de conceptul de feed-back. acordarea notelor mediocre sau nesatisfacatoare isi indeplinesc functia educativa doar atunci cand sunt utilizate in conformitate cu principiile docimologice. C. Cretu. fie va actiona preventiv. luarea in consideratie pe parcursul evaluarii si a altor indicatori. Astfel. care este cadrul de formare si dezvoltare profesionala: O atentie aparte este acordata in literatura de specialitate modalitatilor utilizate de catre cadrul didactic pentru scurtarea feed-back-ului. dimpotriva. [4]. cum ar fi comportamentul. R. sa nu fie neglijata insemnatatea lor pentru calitatea actului didactic. Iasi. important este ca in activitatea de predare-invatare. cele doua forme de conexiune inversa se completeaza reciproc: fie instructorul va actiona mai intens atunci cand rezultatele elevilor/studentilor la examene sunt nesatisfacatoare (feed-back). Cerghit. in acest sens se insista. aplicarea corecta. Mai mult. intrebari si raspunsuri pe teme pedagogice. Iasi.

C. poate fi interactivă. sprijină procesul de implementare a deciziilor şi schimbării. – Funcţia de influenţare şi convingere. cât şi a celor externe. I. Comunicarea orală îmbracă o serie de situaţii specifice: – Comunicarea faţă în faţă cu o persoană are avantajul că este directă şi că permite folosirea tuturor mijloacelor verbale şi non-verbale de comunicare. de dare de instrucţiuni.prezentările sunt neconvingătoare. pe baza feed-back-ului verbal şi non-verbal. de obicei. Aspecte deontologice. Nicola. De asemenea.prezentările sunt prea lungi. programe sau proceduri. [9]. – Briefingul este o prezentare mai scurtă. – Funcţia de integrare şi menţinere. R. Din analiza activităţilor manageriale în cadrul unei organizaţii s-a observat faptul că procesul de comunicare ocupă aproximativ o treime din timpul de lucru.. (1998). MODALITĂŢI DE COMUNICARE Există următoarele tipuri de comunicare: A. au fost identificate şi funcţiile comunicării: – Funcţia de informare. canal. Poenaru. (1996). Bucuresti. Alte probleme care pot să apară atât în cazul prezentărilor interne. . Comunicare scrisă. sunt: prezentările sunt confuze. B. pot apărea două probleme importante: . acel fenomen care permite crearea de legături între oameni.faza dificilă a întrebărilor şi răspunsurilor. să facă referiri la viitorul proiectului. Comunicarea este deci. Comunicarea – schimbul de informaţii. destinată analizei muncii la . Didactogenia in scoala. de rezolvare de conflicte. între instituţii şi între instituţii şi oameni. Bucuresti.stilul de prezentare a informaţiilor este deficitar. cu scop de rezumare a unor informaţii sau cu scop de informare la zi privind activităţi de afaceri. – Comunicarea managerială în grup are o serie de funcţii caracteristice cum ar fi: ajută la definirea grupului. Toate activităţile specifice managerului au ca principiu fundamental comunicarea. – Raportul are ca scop analiza situaţiei unei activităţi sau a unui proiect şi constă în prezentarea de informaţii relevante pentru o anumită fază a acestora sau pentru finalizarea lor. . În cazul prezentărilor în interiorul organizaţiei se presupune. Ca format. de negociere etc.[8]. fie în exteriorul ei. Sava. În legătură cu prezentările în faţa unui auditoriu extern organizaţiei. psihologice si pedagogice. O formă a comunicării în grup este comunicarea în faţa unui auditoriu. De asemenea. – Comunicarea interpersonală este importantă în situaţii de evaluare a performanţei şi motivare. de la vorbitor spre auditoriu (procesul de informare poate implica şi auditoriul). Tratat de pedagogie scolara. îndrumare şi sfătuire. b) Raportul final – este o prezentare formală majoră de 40-60 minute.dificultatea adaptării prezentării şi a vorbitorului la auditoriul şi cadrul extern. Comunicare orală. în general. mai puţin cunoscute. Scopul acestuia este de a familiariza auditoriul cu starea la zi a proiectului sau activităţii şi. Componentele procesului de comunicare sunt reprezentate de: emiţător. uneori. Comunicarea interpersonală focalizată pe construirea de realţii interpersonale este necesară în procesul de îndrumare şi sfătuire da angajaţilor. II. . Comunicare non-verbală. briefingul este. mesaj. permiţând ajustarea mesajelor pe parcurs. – Funcţia de comandă şi instruire. A. . Editura Danubius. proiecte în desfăşurare. receptor. idei şi sentimente – a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere şi recepţie de simboluri care au ataşate înţelesuri. Adresarea orală ara ca forme specifice mai importante: – Prezentarea. F. o comunicare într-un singur sens. Există două tipuri: a) Raportul de situaţie – se face printr-o prezentare de 30-40 minute. Editura Didactica si Pedagogica. care poate avea loc fie în interiorul organizaţiei. că auditoriul are caracteristici comune.

– se va ţine cont de scopul expunerii.se vor da răspunsuri clare şi precise pentru a elimina orice neînţelegere. c) modul de desfăşureare a convorbirii: . adică tendinţa de a evita comunicarea ştirilor proaste celorlalţi.discuţia va fi condusă şi controlată.se vor rezuma punctele comune la care s-a ajuns. b) începutul întrevederii: . – Jargonul este limbajul specializat folosit de deţinătorii unui anumit loc de muncă. . prezentarea unui rezultat final al muncii în cadrul unui proiect. precisă. – Comunicarea cu mass-media poate îmbrăca mai multe forme: .se va rezerva timpul necesar. O altă problemă este faptul că receptorul nu încearcă să citească printre rânduri. Avantajul acestui tip de comunicare este nediluarea informaţiei care ajunge în mod direct de la angajat la manager. cum ar fi perioada mare de timp necesară unui manager pentru a-i asculta pe toţi angajaţii care au de făcut propuneri sau probleme de adus la cunoştinţa sa.se va crea o ambianţă plăcută. – discutarea doar a aspectelor bine fondate.se va urmări să se obţină acordul interlocutorului. gesticulările şi ticurile. – Comunicarea prin telefon. evitând exagerările. Totodată. aflată în circulaţie. – se va folosi o exprimare clară. . Dintre regulile care trebuie respectate în timpul unei conversaţii. .interviuri în exclusivitate sau spontane. cu convingere şi fără exagerări. . .se va preciza problema care se discută.interlocutorul va fi încurajat să spună tot ceea ce îl preocupă. Aceasta generează o distanţă psihologică faţă de interlocutor care duce în mod firesc la un conţinut depersonalizat al mesajului. tonul şi gesturile interlocutorului. – Politica uşilor deschise concretizată prin posibilitatea oferită de manager angajaţilor de a comunica direct. – se va păstra contactul vizual în timpul comunicării. De asemenea.întregul proiect. – se va practiva stilul concret. creând stări conflictuale sau oferind motive de bucurie care mai apoi nu pot fi concretizate. . de la început până la sfârşit. – Efectul de cocoloşire. . fiind mereu obiectiv. Alte tipuri de comunicare orală: – Filtrarea – reprezintă tendinţa de a dilua sau de a opri un mesaj în curs de transmitere. menţionăm: – siguranţa în expunere. De aici apare dificultatea de concentrare asupra mesajului. managerul sau funcţionarul public trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: a) crearea condiţiilor: . Aspectul distinctiv al acestei comunicări este lipsa din mesaj a elementelor de natură non-verbală.se vor evita întreruperile şi deranjul din partea altor persoane. B. . Pentru o comunicare orală eficientă.comunicate de presă. – Zvonul – reprezintă comunicarea neverificată.conferinţe de presă. – se va controla mimica. d) sfârşitul convorbirii: . sugestivă. are avantajul că evită o eventuală panică creată de o veste proastă. – se va vorbi calm. .se va avea în vedere scopul care trebuie atins. Literatura de specialitate evidenţiază faptul că viteza de gândire este de 400 de Cuvinte pe minut.chiar dacă nu se ajunge la nici o înţelegere. cu fapte precise şi exemple.se vor evita contrazicerile directe şi cearta. . iar cea de vorbire de 275 de cuvinte pe minut.managerul va căuta să facă în aşa fel încât cel cu care comunică să se simtă bine. dar şi dezavantajul că îi împiedică pe angajaţii care ar putea avea soluţii sau idei de rezolvare a crizei să îşi aducă aportul la clarificarea situaţiei.managerul va rămâne calm. Comunicarea scrisă . există şi dezavantaje. fără alte persoane interpuse. Aduce multe deservicii organizaţiei. fără a parcurge circuitul ierarhic. Are ca scop recomandarea pentru luarea unor decizii sau rezolvarea unei probleme.managerul va conduce convorbirea astfel încât solicitantul să treacă repede la subiect. . . existând tendinţa de a ne gândi simultan la mai multe lucruri în timp ce ascultăm un mesaj. s-a observat faptul că faptele sau cifrele sunt ascultate cu mai multă atenţie. să înţeleagă mesajul ascuns dincolo de cuvintele. managerul se va despărţi în termeni cordiali de interlocutor. . politicos şi stăpân pe sine în orice moment.

Caracteristicile pe care trebuie să le întrunească un mesaj scris pentru a fi eficient sunt următoarele: – să fie uşor de citit. gesturilor şi posturii corpului. Înainte de a comunica ceva trebuie stabilit scopul pentru care se doreşte transmiterea mesajului. În cadrul comunicării non-verbale se poate analiza şi mediul în care are loc comunicarea. faţă în faţă. – sistematizarea. adică dacă este oportună transmiterea mesajului. care are loc în cadrul comunicării orale. Este foarte important de menţionat faptul că a gândi şi a scrie reprezintă două procese diferite. Următorul pas în procesul de scriere este clarificarea şi sistematizarea gândurilor în legărură cu materialul asupra căruia s-a decis că e oportună scrierea lui. – să fie corect. modulaţiilor vocii. – să fie adecvat direcţiei de transmitere. aşa cum se poate vedea din graficul de mai jos: C. etapa de gândire reprezintă aproximativ 40% din timpul necesar întocmirii mesajului scris. . – să fie bine gândit. – organizarea materialului. Astfel. Comunicarea non-verbală reprezintă tipul de comunicare concretizat în transmiterea de mesaje prin intermediul expresiilor faciale. directe. dacă reacţia de răspuns este favorabilă şi dacă mesajul transmis are şanse de a-şi atinge scopul. Ultimul pas îl reprezintă scrierea propriu-zisă a mesajului. Ambientul contribuie la o bună desfăşurare a şedinţelor sau a întrevederilor de orice fel. începând cu redactarea lui şi continuând cu editarea şi punerea lui în forma adecvată. Acest proces cuprinde următoarele faze: – generarea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful