Ce inseamna empatie?

22.10.2007 | Dezvoltare personala, Inteligenta emotionala (EQ) Daca ne luam dupa Wikipedia empatia poate fi definita ca abilitatea de a recunoaste, percepe si a simti direct emotiile celorlalte persoane. Vag si incomplet. Tot acolo mai gasiti ca empatia e capacitatea de a te pune in pielea celuilalt (”put oneself into another’s shoes”) sau “un fel de rezonanta emotionala”. In continuare incomplet.

Ce inseamna empatie?
In primul rand, o persoana empatica poate identifica usor emotiile celorlalti iar aici ma refer, evident, la emotiile latente, care nu sunt exprimate. Oricine isi poate face o idee despre cum se simte un om care plange dar putini reusesc sa identifice faptul ca o persoana sufera atunci cand acea persoana face tot posibilul sa nu o arate, ascunzandu-se dupa o masca. Oamenii empatici vad dincolo de masti, cu usurinta. Ei fac insa mai mult decat a identifica automat ceea ce simt persoanele din jurul lor; au si capacitatea de a isi imagina foarte exact cum trebuie sa se simta persoana respectiva chiar daca ei nu au trecut niciodata prin exact aceeasi situatie. Deasemenea, empatia ii ajuta pe oameni sa citeasca mai usor limbajul corpului sau sa vada acele sclipiri in ochii oamenilor. Datorita acestei intelegeri a firii umane de care sunt capabili, oamenii empatici sunt de obicei intelegatori cu cei din jur si dau dovada de compasiune.

Cum recunosti un om empatic?
E cald si afectuos, nu se simte stanjenit sau incurcat atunci cand te vede plangand si nu are o problema cu a plange el insusi. Deasemenea, recunoaste cu usurinta ca si el are sentimente puternice si greu de controlat si iti impartaseste o parte dintre ele. Are incredere in tine si in faptul ca poti depasi situatiile dificile prin care treci si iti aduce aminte de punctele tale tari atunci cand tu uiti ca le ai. Inca un lucru pe care empaticii il fac de obicei este acela ca incearca sa inteleaga ce inseamna un anumit lucru pentru tine chiar daca a se gandi la acel lucru ii face pe ei sa sufere

Partile proaste ale empatiei
Da, din pacate, exista si astfel de parti. E si motivul principal pentru care am ales sa scriu despre empatie. Lumea isi imagineaza ca totul e roz, ca oamenii empatici beneficiaza de niste bonus-uri pe care ceilalti nu le au si atat, ceea ce e fals. Partile bune ale empatiei vin la pachet si cu altele, mai putin bune.

Oamenii empatici sunt in general persoane care gandesc mult, carora le place sa rezolve probleme si merg in general pe ideea ca acolo unde a aparut problema se afla si raspunsul, rezolvarea acelei probleme. Sunt cei care nu adorm noaptea pana cand nu gasesc raspunsul la o intrebare ce ii macina. Iar de multe ori, problemele la care se gandesc nici macar nu sunt ale lor. In plus, a arde la o intensitate atat de mare incat sa empatizezi cu o alta persoana, sa te auto-depasesti continuu incercand sa te transpui in starea respectiva si, mai apoi, sa faci eforturi pentru a gasi o solutie de a alina suferinta celuilalt, e mult mai complicat chiar decat suna si putin probabil sa se intample fara sa lase urme. Empaticii se consuma mai repede decat oamenii obisnuiti si de multe ori functioneaza ca un burete: absorb din emotiile celorlalti ceea ce ii ajuta sa inteleaga si sa se puna in locul acelor persoane insa, in momentul in care interactiunea s-a incheiat, in loc sa renunte la tot ce au absorbit, pastreaza in ei o parte din acele emotii. ***Alte articole ce au legatura cu empatia si cu inteligenta emotionala: - IQ + EQ + SQ - Teoria inteligentelor multiple (Gardner) - 3 inteligente necesare unui leader

Empatia
________________________________________________________
Unul dintre secretele comunicarii eficiente consta in capacitatea de a te pune in situatia celui din fata ta si a intelege modul lui de a vedea lucrurile. Poate cuvantul empatie nu iti sugereaza nimic, dar stii, probabil, ca o zicala stramoseasca ne indeamna sa ne punem in pielea celui de langa noi inainte de a-i comenta purtarea sau modul de a gandi. Intelepciunea izvorata din aceasta experienta de viata - "pune-te in pielea lui", indemna la toleranta cu mult inainte de aparitia conceptului de comunicare. Anglo-saxonii si spaniolii au si ei o vorba asemanatoare care te invata de ce e mai bine "sa te incalti cu pantofii celuilalt" inainte de a-ti da cu parerea despre aproapele tau. "Pune-te in pielea lui" nu se refera numai la eventualele aprecieri negative pe care le facem la adresa semenilor nostri, ci si la capacitatea de a le intelege sentimentele si reactiile. Daca un prieten sufera o replica de genul "Inteleg prin ce treci", arta ca iti pasa si spune mai multe decat "Totul va fi bine", desi nici unul nu aveti certitudinea ca asa va fi. In loc de o exprimare stereotipa, interlocutorul asteapta ca tu sa percepi problema cu care se confrunta ca pe un fapt care ii afecteaza viata si sa-i arati ca stii prin ce trece. Empatia nu inseamna sa te identifici cu celalalt anulandu-ti tie personalitatea, ci sa te transpui in mintea si sufletul lui pentru a intelege cum percepe lucrurile. De multe ori comunicarea dintre noi sufera din cauza lipsei de empatie. Suntem obisnuiti sa nu mai acceptam si o alta perspectiva asupra lucrurilor. Criticam si nu-i dam celui de langa noi dreptul de a-si spune opinia pentru ca o percepem din start

de receptare) afectiva. Conceptul de empatie a fost lansat de filozoful german Robert Vischer (1847-1933). daca un copil plange. Este un mod de comunicare (mai ales. vesele sau triste. d) empatia de transpunere – o multiplicare a eu-lui. echivalent cu a spune simaptia estetica. in momentul in care comunici empatic cu cineva. Antrenamentul este dificil si frustrant pentru ca. care a denumit fenomenul in limba sa materna Einfühlung.ca fiind gresita. mai puternic spiritualizat. de tip uman. senzoriala. se identifica empatia practica si empatia estetica. Empatia estetica este o manifestare la un nivel superior. Pe de alta parte. a definit patru feluri empatie: a) empatia generala sau aperceptiva. probabil ca toti copiii mici din preajma vor incepe sa planga. c) empatia dispozitiei – reactii senzoriale de tipul definirii culorilor ca fiind calde sau reci. conditionata de experienta subiectului si de perceptia directa. rade si el. mai abstracta si mai contiua. Dar cum ar fi sa-i spui drept in fata "empatizeaza cu mine pentru ca si eu empatizez cu tine". empatia intervine in receptarea artei. de identificare a simbolurilor. in ciuda unei satisfactii personale ("ce persoana intelegatoare sunt eu") vei dori ca si prietenul sa faca la fel. ceea ce ramane este stare si este o cunoastere empatica. Ceea ce intereseaza in relatiile interpersonale este mai ales empatia de transpunere. La urma urmei. disponibilitatea sau indisponibilitatea . intervin in joc alti factori: experientele afective proprii ale subiectului. precursor al psihologiei si continuator al conceptului de Einfühlung. Empatia practica este mai limitata. Intr-o alta clasificare. Copilul mic tinde sa preia starea emotionala a celor din jur: daca in jur se rade. adica o atiudine proprie. Aceasta se dezvolta inca din primele luni de viata. nu poti spune "de maine incep sa empatizez cu toata lumea". de unde si traducerea in termenul englezesc empathy. b) empatia naturala sau empirica – se atribuie obiectelor forta si miscare. As putea spune ca a empatiza presupune diminuarea orgoliului personal si un pas inainte spre o comunicare mai bune. In mod evident. mai intai pe baza contagiunii afective. capacitatea de a cunoaste pe cel de alaturi. o transpunere in starea probabila celuilalt. Empatia este o modalitate de cunoastere intuitiva. Un alt filozof si estetician german. comunicarea se face la un nivel profund. De cele mai multe ori raspunsul nu va fi reciproc si asta te determina sa renunti. Daca depasim faza de decodificare. dincolo de intelesul semantic la limbajului. Este acel fel in care „stim ce e in sufletul celuilalt”. tocmai pentru ca nu vine in concordanta cu a noastra. Theodor Lipps (1851-1914). Mai tarziu.

transpunere. simaptia estetica. intuitie. Vasile Pavelcu (1900-1991) completeaza definitia. cunoastere. empathy. Strict legata de intuitie si de disponibilitate. theodor lipps. receptare. Intr-o maniera mai clara si mai simpla de a spune lucrurilor pe nume. empatia este mai evidenta la femei decat la barbati. einfühlung.(indiferenta). robert vischer. empatie. adaugand ca o consecinta capacitatea de a anticipa comportamentul altora in situatii date. mihail ralea. empatic. vasile pavelcu Cuvinte cheie: . Mihail Ralea (1896 1964) defineste empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a intelege trairile altora.

COMUNICAREA DIDACTICĂ Este un fapt bine cunoscut că procesul de învăţământ se realizează prin şi pentru comunicare. o comunicare în care pierderea de informaţii să fie minimă. dar comunicarea presupune mai mult de atât.. un act de comunicare. fiind. printre care aceea de a-i învăţa pe educaţi de a integra /structura şi analiza informaţia. vocabularul. şi în care ceea ce se receptează să coincidă într-o măsură semnificativă cu input-ul de la capătul emitere. cum ar fi impactul educativ al mass-media existente în societatea modernă. structurile gramaticale. autoreglarea activităţii intelectuale. obţinându-se o satisfacţie pentru ambii interlocultori. limbajul. dar poate deveni şi obstacol când se transmit cunoştinţe noi. În aceste condiţii de „bombardament informaţional” instruirea şcolară capătă valenţe şi responsabilităţi suplimentare. rămâne o problemă deschisă pentru cercetare în privinţa posibilităţile de realizare a unei comunicări integrale . etc. în acelaşi timp. atunci vom recunoaşte o relativă indeterminare a limbajului didactic. instruirea şcolară are la îndemână un instrument fundamental. În plus. transmiterea codurilor caracteristice fiecărei ştiinţe. Dacă se are în vedere că cele mai multe dintre noţiuni au multiple semnificaţii. anulând particularităţile individuale şi de grup şi limitând aspectele formative ale individului. modul uzual de expunere pentru că va recurge la noţiunile de transmis cu ajutorul acestora. În comunicarea didactică trebuie să fim precişi şi expresivi. material bibliografic. poate acuza o lipsă de coerenţă. dezvoltându-le capacitatea de a transforma un mesaj în semnificaţie. prin mass-media. dar care se manifestă cu precădere într-o singură direcţie. informaţiile transmise trebuie adaptate scopului. între comunicare şi educaţie existând un raport de interdependenţă. Comunicarea. Utilizează limbajul obişnuit. Comunicarea. o anumită standardizare sau stereotipie. Această relativă libertate poate fi înţeleasă în sensul ei pozitiv. prin claritate şi concizie facilitând atât transferul cât şi înţelegerea mesajului transmis. în ultimă instanţă. În acest scop. favorizând gândirea şi formularea exprimării potrivite. atât cea didactică cât şi cea de la nivelul societăţii. formarea gândirii şi facilitarea operaţiilor intelectuale. conţine prin ea însăşi potenţial educativ: transmitere de cunoştinţe. informaţia obţinută prin aceste mijloace şi în special. . prelegerea ţinută de profesor. Se pot menţiona şi unele contradicţii posibile între educaţie şi comunicare. căpătând aspect de „caracter impus „şi „receptare pasivă”. la rândul său. cât şi a altor mijloace cu acţiune educativă. Limbajul didactic are caracteristici proprii. obiectivelor didactice şi nivelului intelectual al cursanţilor.

dar şi ceea ce aşteaptă de la elevi.În comunicarea didactică. acţiunea didactică urmăreşte capacitatea de a pune în relaţie informaţii anterioare cu cele noi. apaud. Nonverbalul şi paraverbalul exprimă atitudini şi formează comportamente. Stilul profesorului defineşte predominanţa verbal-nonverbal prin atitudinile personale care demonstrează ceea ce crede. paraverbal şi nonverbal utilizate de profesori în corelaţie cu obiectivele didactice şi cu partenerii elevi. în funcţie de auditoriul căruia îi sunt destinate. (De Vito. Unele cercetări includ în aria nonverbalului şi oferirea de daruri. 1988. O. Comunicarea nonverbală defineşte un cadru deosebit de fertil în dezvoltarea interrelaţionării didactice. aranjarea băncilor în clase – sociofugală. sugerează reacţii în funcţie de situaţiile de comunicare. I. ştiinţifică şi culturală. Din păcate. evaluarea în raport cu noile achiziţii. În acest context se evidenţiază raportul dintre limbajele verbal.favorizează comunicarea în direcţia profesorului. Sau aranjarea mobilierului în aşa fel încât să încurajeze interacţiunea de grup. nu poate fi despărţită de comunicarea didactică. de posibilităţile şi experienţele acestora. Unii autori extind această arie la toate lucrurile care ne reprezintă. interesul. Polirom. profesorul exercitându-şi influenţa simultan asupra conţinuturilor şi a elevului. prezentarea şi exprimarea cunoştinţelor îmbracă forme diferenţiate. Determinantă rămâne caracteristica formativă a comunicării didactice. Unii profesori consideră că prin abuz verbal ţin sub control clasa. comunicarea didactică este una evaluativă şi autoevaluativă atât pentru profesor cât şi pentru elev. . Câte poţi spune despre un om numai privindu-l din perspectiva modului în care îşi alege îmbrăcămintea pe care o consideră potrivită cu statutul său. în transmiterea lui suportul verbal şi nonverbal se îmbină eficient.. şi nu între elevi. a profesorului şi mediului de învăţare prezintă învăţarea învăţării.. Pânişoară. de aceea se poate spune că limbajul didactic are un destinatar precis definit. formele de utilizare viitoare a celor comunicate. variabil după nivelul. Aria nonverbalului adaugă opţiuni pe zi ce trece. mobilizarea unitară a cunoştinţelor spre crearea nevoii de cercetare şi a altora. ceea ce respinge şi ceea ce acceptă în dialogul educaţional. 2006. încorporarea reprezentărilor între cele oferite de viaţa socială. Un mesaj este mai credibil şi suportă o înţelegere mai profundă atunci când. de interlocutori. Consacrată fiind învăţării de a învăţa. altfel spus.)sugerează că părinţii care oferă cărţi copiilor pot să le ceară acestora să fie mai studioşi. Centrarea pe obiective a elevului.

depăşind simplul şi plictisitorul monolog într-o expunere elevată şi argumentată care va schimba conformismul în participare şi activism. sau distructive. Astfel. Supraâncarcarea informaţională care pune elevul în faţa unei abundenţe extreme de informaţie poate duce la dezvoltarea unui refuz faţă activitatea respectivă. În toate situaţiile educaţionale. capacitatea de influenţă este net superioară elevilor şi studenţilor şi este normal să fie aşa. prin comportamentul său. nuanţat..Clasa de elevi şi colectivitatea şcolară în general. la confuzii. În asemenea relaţii de influenţare a elevilor sau studenţilor prin comunicare . O comunicare deschisă. . nu se ştie “cine dă şi cine primeşte”. este un mediu de comunicare prilejuit de sarcina comună şi de relaţiile interindividuale ale membrilor. cadrul didactic poate să exercite comportamente de rol constructive. prestigiu. fără restricţii. valorizează pe fiecare membru. competenţă. Funcţionând normal. birocratice şi alte manifestări psihocomportamentale din partea unor cadre didactice face să scadă randamentul comunicării şi implicit cel şcolar. acţionând ca factor de omogenizare.şi neutru. Prin intermediul feed-back-ului influenţarea devine bilaterală pentru că aşa cum spunea Leon Bloy . fără formalism şi ritualuri inutile măreşte încrederea membrilor în virtuţile grupului şcolar. argumentat şi inteligibil. pot să cedeze presiunilor sociale. pe principiul feed-back-ului procesul de comunicare facilitează realizarea sarcinii. cadrele didactice trebuie să înveţe deopotrivă cu elevii şi chiar de la aceştia. În acest mod profesorul şi elevii/studenţii trebuie să se influenţeze unul pe altul dialogul devenind mai viu şi mai nuanţat în funcţie de aşteptările ambilor termeni ai relaţiei implicate în activitatea didactică şi nu în mod unilateral. Prin intermediul comunicării didactice profesorii şi elevii sau studenţii pot să se conformeze normelor şcolare sau pot să-şi păstreze independenţa. autoritate.cu efecte pozitive .cu impact negativ . fără impact real asupra receptorului. Dacă. profesorul se face „acceptat” de elevi se creează condiţii ca grupul şcolar (clasa)să devină receptiv şi deschis cooperării. . Blocarea comunicării prin relaţii reci. să le accepte şi să se supună acestora. asigură coeziunea grupului. datorită statusului profesorului. cadrul didactic va încerca să transfere conţinutul predat în mod atractiv. epuizare fizică şi motivaţională. Folosind un limbaj inteligibil şi adecvat. bazat pe o comunicare expresivă şi convingătoare. cerinţelor educative. . În şcoală se regăsesc şi bariere de comunicare cum ar fi distorsiunile sau inexistenţa unui repertoriu comun între profesor şi elev/student care duce deseori la perturbarea comunicării. apelând la întregul arsenal metodic şi logistic de care dispune.

atitudinile şi manifestările comportamentale ale celor cu care comunici. a componentelor motivaţional-afective şi volitive. comunicarea didactică cunoaşte mai multe abordări şi mai multe definiţii. I. Faţă de acestea.PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ ŞI OPTIM EDUCAŢIONAL. motivaţia. În literatura de specialitate nu există un consens asupra conceptului de comunicare didactică. BUC. astfel că se mai utilizează şi cel de comunicare educaţională sau pedagogică. comportamentelor.D. POLIROM. E. în care nimeni nu aşteaptă răspuns la intervenţia sa într-o conversaţie. în care greşelile de exprimare sunt considerate fără importanţă şi în care nimeni nu răspunde pentru ce a spus. afectivitatea. Orice cadru didactic trebuie să fie conştient de responsabilitatea faţă de cuvântul rostit într-o societate în care totul se petrece sub semnul rapidităţii..Fiind un proces atât de complex. De aceea. 2002 PÎNIŞOARĂ. Din perspectiva educaţiei formale comunicarea didactică constituie baza procesului de predare şi asimilare a cunoştinţelor în cadrul instutuţionalizat al şcolii şi între parteneri cu statusuri determinate: cadrele didactice ca principali agenţi educaţionali şi cele ale elevilor sau studenţilor . LUMINIŢA IACOB. 1999 JUDE.. PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ..P. voinţa şi personalitatea elevilor şi studenţilor. nivelurile. comunicarea didactică apare ca formă particulară obligatorie în vehicularea unor conţinuturi determinate specifice unui act de învăţare sistematică asistată. Comunicarea didactică nu este numai o activitate ce pune în relaţie cadrul didactic şi elevul pentru realizarea unor obiective comune. BIBLIOGRAFIE COSMOVICI. în subordonarea nemijlocită faţă de conducerea unei asemenea instituţii. Să convingi pe cei cu care comunici. a comportamentelor. A. a comunica eficient şi expresiv cu ceilalţi şi cu sine presupune: Să informezi inteligibil şi să facilitezi înţelegerea mesajului transmis. care mijlocesc fenomenul educaţional în ansamblul său. formele sau partenerii implicaţi. O. convingerilor.. POLIROM . este şi un proces psihosocial de influenţare prin limbaje specifice a atitudinilor. Să dezvolţi gândirea. indiferent de conţinuturile. COMUNICAREA EFICIENTĂ. Să sesizezi şi să conştientizezi reacţiile. I..

video-text. asistata. sursele comunicarii pot fi: mesajul didactic si educational al profesorului. gest. carti. nelinistea. L. miscarea. Comunicarea educationala sau pedagogica este cea care mijloceste realizeaza fenomenul educational in asamblul sau. este necesara si intelegerea ei. harti. dupa numarul de parteneri: .olfactiv). tactil etc. Comunicarea este relatia bazata pe co-impartasirea unei semnificatii. absenta intetiei de comunicare nu anuleaza comunicarea – se pot transmiterea nehotararea. A comunica presupune castigarea si activarea competentei comunicative care este deopotriva aptitudinala si dobandita. blazarea. manualul scolar. PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI. materiale didactice. nivelurile. cuvant. obligatorie in transmiterea unor continuturi determinate. starile afective etc. in cadrul caruia doi sau mai multi interlocutori fac schimb de informatii. dar nu o putem intelege din cauza necunoasterii limbii.tactil. (O propozitie intr-o limba necunoscunoscuta contine informatie.SĂLĂVĂSTRU. POLIROM. specifice unui act de invatare sistematica. Comunicarea didactica este baza procesului de predare-invatare a cunostintelor in cadru institutionalizat al scolaii si intre parteneri cu roluri determinate: profesor. Comunicarea psihopedagogica si psiholingvistica Comunicarea este un proces relational. Codurile folosite in comunicare sunt: cuvantul. indiferent de continuturile. relatii Un tip de comunicare anume este o problema de dominanta si nu de exclusivitate. imaginea. Exista o diversitate de coduri utilizate (sunet. Comunicarea educationala si didactica sunt forme specializate ale comunicare umane. 2001 1. imagine. Doar din necesitati didactice se fac delimitari transante. videodisc. 2004 ŞOITU. Fiind o relatie de schimb de informatii. Comportamentul uman poate deveni comunicare. folosind diferita canale: vizual. interlocutorii pot deveni in acest timp atat receptori cat si emitatori. filme si diafilme didactice. reviste. vizual. formele sau partenerii implicati. gestul. lectii televizate sau radio-difuzate etc. PEDAGOGIA COMUNICĂRII. atlase. Comportamentul interlocutorilor are valoare comunicativa. In situatiile scolare de instruire. Informatia este permisa unui act de comunicare. in realitatea vie a comunicarii aceste forme coexistand Clasificarea comunicarii: I. Tipuri de comunicare umana: caracteristici. INSTITUTUL EUROPEAN. cinetica. etc. 2. pozitie) si acceptarea multicanalitatii comunicarii (auditiv. auditiv. Comunicarea didactica este o forma particulara. se inteleg si se influenteaza intre ei. DORINA. elevi. se poate comunica si fara cuvinte .

): .V): . TV). comunicare verticala (elev-profesor. mimica. gesturile. alintat-hotarat. b. profesor-profesor). comunicare orizontala (elev-elev.V. . infatisarea partenerilor.informatia este codificta si transmisa printr-o diversitate de semne legate direct de postura. comunicare in grup mic. b.informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale care insotesc cuvantul si vorbirea in general.P. c. utilizeaza canalul auditiv sau vizual. II. comunicarea non-verbala (C. lexical. • intensitatea rostirii. . III.este obiectul unor cercetari menite sa-i aprofundeze mecanismele si functiile.informatia este codificata si transmisa prin cuvant si prin tot ceea ce tine de acesta sub aspect fonetic.a. morfo-sintactic. d. dupa statutul interlocutorilor: a. miscarea. dupa codul folosit: a.N. pauza. ritmul si debitul. comunicare verbala (C.in aceste categorii se inscriu: • caracteristicile vocii (tanar-batran. comunicare intrapersonala (cu sine. .V): . comunicarea paraverbala (C. c. monologul). b. soldat-ofiter). comunicare interpersonala (intre doua persoane). miting. . . intonatia. zona de provenienta). • particularitati de pronuntie (urban-rural. energic-epuizat). radio. comunicare publica (conferinte.permite inmagazinarea si transmiterea unor continuturi extrem de complexe.este specific umana. are forma orala sau scrisa.

in timp ce C. copile! “. IV. sunt obligatii simultane. comunicarea profesorului poate fi o comunicare in grup (se adreseaza tuturor o cerinta). comunicarea instrumentala apare atunci cand sunt reunite o serie de particularitati: . In realitate aceste forme de comunicare coexista. comunicat mai mult sau mai putin partenerilor. .atingerea lui printr-un efect anumit urmarit la nivelul comportamentului receptorului. ce nu sunt destinate procesului de invatare (de exemplu constatarea lipsei cretei sau a buretelui).focalizarea intentionata si vadita. Astfel C. elevul X) si intrapersonala (se autointerogheaza: „m-au inteles?”. Continuturile afectiv-atitudinale.poate exista si ca forma de comunicare de sine statatoare (dans.acest tip de comunicare este dominant in actul didactic. doar va aparea raspunsul.V. Intre cele trei forme de comunicare se stabilesc anumite relatii temporale si de sens. comunicare subiectiva: exprima direct starea afectiva a locutorului din necesitatea descarcarii si reechilibrarii. comunicare incidentala: se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii. o comunicare interpersonala (accentueaza o idee ca raspuns direct pt. se transmit in proportii hotaratoare prin C. de exemplu exclamatia de surpriza la un raspuns deosebit: „Bravo. limbajul surdomutilor. pe un scop precis.P. sport.N. tonul ridicat al reprosului. pentru a-si atinge obiectivele. doar. Comunicarea verbala . profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii pe masura ascultarii raspunsurilor. c.V. 38% paraverbal si 7% verbal. .V.: 55% nonverbal. Comportamentele comunicative reale pot fi cu dominanta verbala. poate fi simultana acestora. indispensabile pentru dimensiunea relationala a oricarei comunicari. dupa finalitatea actului comunicativ: a. de exemplu. in urma acumularii unei tensiuni psihice (pozitive sau negative). „este X atent la ceea ce am spus?”). fara ca acest fapt sa excluda si prezenta celorlalte doua.V. „M-ati suparat!“.V. si C.N. cu dominanta nonverbala sau mixte. dar sa le si anticipeze sau sa le succeada. si C. b.P.. pantomima).capacitatea de a se modifica in functie de reactia aprtenerilor. elevul care-si rasuceste automat suvita de par. .

miscarea. corpului. si utilizeaza canalul auditiv si/sau vizual.caldurosintimal-erotica). g)timpul cand/cat are Comunicarea . Limbajul -de -de are urmatoarele functii: comunicare .volum. social-politicoasa. metalingvistica(orientata spre cod). corpului realizeaza prin: ton. statului sau intimitatii). prelungeste sau intregeste semnificatia cuvintelor. Comunicarea a) b)miscarea nonverbala paralimbaj se (inaltime. Mimica fetei si gestica acompaniaza limbajul vorbit. apel (orientata spre destinatar) . „luati loc”): –ilustratorii –se arata cu mana directia. –adaptorii –a strange mana.tarie) : –emblemele.miscari ce se traduc direct in cuvinte(ex. poetica(are ca obiect enuntul). loc Comunicare incidentala(accidentala) . marimea etc.E specific umana. Exprimarea verbala este inlesnita de prezenta gesticulatiei. prietenoasa. a saluta c)atractivitate d)impodobirea e)spatiul si distanta(ca indicatori ai f)atingerea(functional-profesionala. De ex. nonverbala Comunicarea Informatia este codificata si transmiterea prin semnele. are forma orala si/sau scrisa. gesturile. –regulatorii – a te pregati sa asculti ridicand ochii. expresiva(vizeaza pe cel ce vorbeste). Discursul verbal ocupa un loc principal in predarea-verificarea cunostintelor. mimica. fizionomia si tinuta fizica a educatorului. (privirea. orientarea corpului. semnul maini pt. ciulind urechile. infatisarea partenerilor. pozitia si distanta dintre parteneri sunt esentiale intr-o comunicare). –expozitorii – a rosi de rusine.

nonverbal). transmis de profesor concomintent cu mesajul verbal al demonstratiei. Comunicarea subiectiva are si aspectele comunicarii nonverbale: elevul care-si aranjeaza bluza in timp ce raspunde. Comunicarea subiectiva Se caracterizeaza prin faptul ca exprima direct (verbal. Implicatiile psihopedagogice a)Randamentul comunicarii: didactica nu se reduce la stapanirea continuturilor verbale. b)Comunicarea nonverbala pregateste terenul pentru mesajul verbal. care l-ar fi scutit pe el de nervi si de blam pe elevul de serviciu. b)urmarirea atingerii lui prin obtinerea unui efect anumit in comportamentul receptorului. profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii Comunicarea Apare cand sunt reunite o serie de instrumentala particularitati: a)focalizarea intetionata si vadita pe un scop precis. ii prilejuieste profesorului o remarca-paranteza cu privire la necesitate retroproiectorului. copilul care face bucati creta in timpul raspunsului oral. pentru a-si atinge obiectivul. Elevul are sentimetul de importanta continutului ce i se propune. comunicat mai mult sau mai putin partenerilor. in functie de reactia partenerilor. in urma acumularii de tensiuni psihice (pozitive sau negative). starea afectiva a celui care vorbeste din necesitatea descarcarii si echilibrarii. constatarea lipsei cretei si buretelui in momentul transcrierii la tabla a textului tocmai citit. care nu sunt vizate expres de emitator si care sunt destinate proces de invatare dezvoltat de receptor. Rolul afectivitatii este important. Comunicarea instrumentala este dominata in actul didactic. De exemplu. c)capacitatea de a se modifica. exclamatia de surpriza la un raspuns corect: „Bravo copile!” sau tonul ridicat al reprosului: „M-ati suparat!”.Se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii. c)O comunicare complexa (verbala si nonverbala) usureaza realizarea . informatiile receptate pe un fond afectiv pozitiv sunt mai bine retinute. Componenta nonverbala exprima atitudini. De exemplu.

verbal se ofera o explicatie. e mult mai clar atunci cand se schiteaza in aer o spirala). Comunicarea didactica este un tip instrumental pentru ca se bazeaza pe un scop precis.restrictii privitoare la parteneri. Verbal informeaza prin cuvant. d)Folosirea multicanalitatii in transmiterea si receptarea mesajului. . atitudini). antrenor-antrenati etc.restrictii de cadru institutional. Modelul comunicarii didactice este unul interactiv. carte-persoana care invata. structura cadru. de cadru institutional (comunicarea didactica poate exista si in afara procesului de invatare) sau privitoare la parteneri. faciliteaza realizarea mai multor sarcini didactice. caracteristici Comunicarea didactica este o comunicare instrumentala convergenta direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. se bazeaza pe dialogul scolar. direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. Dupa felul atitudinii (pozitiva sau negativa). agentii comunicarii). motivatii. instructor-instruiti. Comunicare si interactiune didactica: definire. este bazat pe o multitudine de coduri (ganduri. ea poate facilita actul comunicarii didactice. In aceasta definire a comunicarii didactica se observa ca nu apar restrictii de continut (invatarea poate fi centrata pe dobandirea de cunostinte.unor sarcini diferite. Schema unei comunicari cuprinde: . De exemplu. 3. Este o comunicare instrumentala. In aceste acceptiuni nu apar: . personajele. manual-elev. nonverbalul actioneaza prin gest. (paraverbal pot fi atentionati cei neatenti prin ridicarea tonului vocii) si nonverbal se solicita caietul unui elev pentru verificarea consemnarii unei informatii anterioare.factorii comunicarii (actorii. cand se explica notiunea de spirala. iar pentru intelegerea mesajului se realizeaza astfel o economie de timp. Actul de invatare da unei comunicari statutul de comunicare didactica. Comunicarea este predominant verbala. mecanisme. Se elimina monotonia lectiei. paraverbalul atentioneaza prin intonatie. formari de deprinderi. .restrictii de continut. gusturi). e)Combinarea variata a mesajelor verbale si nonverbale reprezinta un spor de claritate(de exemplu. Comunicarea didactica este complexa si convergenta. se faciliteaza prelucrarea si retinere unei mari cantitati de informatii. comunicarea didactica apare si in prezenta urmatoarelor „cupluri”: elevelev. Astfel. .

nu creeaza motivatii. . . • de continut. Blocajele apar si cand informatia nu corespunde problemelor pe care elevii le au de rezolvat. Caracteristici: .. disfunctii.pericolul transferarii autoritatii de statut asupra continuturilor.personalizarea continutului didactic (in functie de propriile particularitati de structura psihica si de filozofia educatiei la care adera. prin producerea de interferente ce le modifica (distorsioneaza) continutul. elevii nu au unostintele necesare pentru a intelege comunicarea sau acele cunostinte nu sunt bine fixate. influentandule negativ pe cele noi. personalizeaza continuturile. sub forma argumentului autoritatii (riscul ca un lucru sa fi considerat adevarat sau fals nu pentru ca faptul acesta este demonstrabil. organizeaza. ci pentru ca provine de la o sursa „cu autoritate“). fiind prea .combinarea celor doua forme verbale.distanta dintre ei. vorbeste prea incet sau prea repede. 4. . blocaje Blocajele de comunicare sau distorsiunea informatiei pot interveni atunci cand: emitatorul nu stapaneste textul.dispozitia asezarii. ghidat fiind de programa in vigoare si de manualul pentru care a optat).comunicarea didactica trebuie structurata conform logicii pedagogice (aceasta are ca prima cerinta facilitarea intelegerii unui adevar si nu simpla lui enuntare). . . profesorul accentueaza una sau alta dintre dimensiunile comunicarii: cea informatica. . cea relationala.cadrul si contextul institutional. intelegerea celor transmise. . duce la o serie de particularitati: • de ritm. . Relatii de comunicare in actul didactic: tipuri. .situatia enuntiativa (interese. are o expunere neclara.repertoriile active sau latente. oralul si scrisul. lectii). dezbateri.dimensiunea explicativa a discursului didactic este pronuntata deoarece vizeaza. prioritar. • de forma. cea pragmatica).rolul activ pe care-l are profesorul fata de continuturile stiintifice cu care va opera (profesorul actioneaza ca un filtru ce selectioneaza.

anticipand o evolutie spre o nota nesatisfacatoare (feed-forward). In teoria psihopedagogica. te poti ocupa special de un copil dupa ce a luat o nota nesatisfacatoare (feed-back) sau preventiv. care sa duca la formarea si dezvoltarea de noi structuri cognitiv-senzoriale. feed-back-ul oferit de comunicare in contextul situatiilor didactice EMITATOR (profesorul): . In comunicarea didactica exista doua feluri de retroactiuni: feed-back-ul si feed-forward-ul. Comunicarea didactica prin dialog apare ca un model interactiv. Feed-back-ul este modalitatea prin care finalitatea devine cauzalitate.recepteaza mesajul ameliorat (feed-back II). iar feed-back-ul este temeinic analizat. neangajand elevii in elaborarea cunostintelor.prelucreaza informatia. profesorul si elevul fiind in acelasi timp emitator si receptor. .abstracte. Caracteristici. comunicarea este multilaterala sau chiar bilaterala. . In postura de profesor. feed-forward este abia semnalat. .analizeaza metodele (feed-back II). creandu-se intre ei relatie de schimb de idei si cercetari. 5.emite mesajul didactic prin canalul de transmitere. Competenta de comunicare a profesorului.emite raspunsuri (feed-back I). Modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate este o retroactiune de tip feed-forward.recepteaza raspunsul (feed-back I).recepteaza mesajul prin canalul de transmitere. Comunicarea didactica implica fenomenul de retroactiune. psihomotrice sau afectiv-motivationale. Feed-back-ul intra in functie dupa atingerea finalitatii. . atent la evolutia fiecarui elev. . . dar cu efective scazute.stocheaza informatia. . iar ei nefiind dispusi sa le asimileze. RECEPTOR (elevul): .

nota comunicata . Eficienta comunicarii depinde atat de pregatirea si aptitudinile de a comunica ale profesorului. -feed-back-insuficient: cu fbI: indici ai neintelegerii fara detalii despre cauze.reactia la tema. prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbari si distorsiuni.Feed-back-ul poate fi privit ca fiind comunicarea despre comunicare si invatare. cat si de capacitatatile intelectuale ale elevului. periodic. In cazul comunicarii didactice. pt. Exista mai multe tipuri de feed-back: verbal. in urma unui proces de invatare ce incorporeaza si informatia primita. -feed-back optim cu fbI: indicii edificatori asupra cauzei reactiei copiilor. A doua forma de feed-back este proprie unei comunicari ce vizeaza invatarea sistematica. -fbII (al invatarii) –nota. iar fbII abundenta penalizarilor/incurajarilor. lauda. 3) dupa calea urmata de feed-back: . iar fbII: nota in serie . aceeasi realizare: nota. 2) dupa nivelul feed-back-ului: -feed-back-0: cu fbI: lectia prin TV. premiere etc.radio si fbII: extemporal neadus. cand intervine ca mijloc indispensabil de orientare a actului de invatare fb II. Feed-back-ul indeplineste functiile de control. prin actiune (Ra). a caror emitere o sustine prin feed-back I. Al doilea feed-back (fbII) este oferit de emitator – receptorului si are ca scop sa regleze activitatea dominata a celui din urma. dominata pentru receptor este activitatea de invatare. si care regleaza activitatea de transmitere a informatiilor. comentarea raspunsului. este receptor de informatii (Ri). prin conventie fb I. de reglare si autoreglare a informatiilor transmise. inlaturand blocajele care pot aparea pe parcurs.calitatea raspunsurilor . Emitatorul este si sursa de informatii (Ei) si educator (Ee). Prima forma de feed-back poate fi intalnita in orice tip de comunicare umana. Actul didactica impune existenta a doua feed-back-uri. Un prim feed-back aduce informatii de la receptor la emitator-numit. colectiv. exces pe aceeasi tema. continuu etc. iar fbII: evaluarea (nota) explicativa. si este si o persoana disponibila la transformare. ca beneficiar al mesajului. Comunicarea se autoreagleaza cu ajutorul unor retroactiuni (feed-back si feed-forward). diferite prin sens si functie. -feed-back redundant cu fbI: reluarea aceleiasi informatii. Cel care invata. individual. O clasificare mai riguroasa s-ar putea face in functie de urmatoarele criterii: 1) dupa activitatea reglata: -fbI (al mesajului) –atentia clasei.

examenului.invatarii sau altor feed-backuri) -feed-back consistent fbI :confirmarea interesului la predare prin raspunsurile bune de a doua zi .-feed-back direct: fbI-reactia spontana a clasei. pauza semnificativa .feed-back colectiv fbI: clasa sincronia ei interactionala . inconsecventa in cerinte. fbIIinformatia ocolita care ajunge la elev prin: coleg. fbII: corectarea temei. „repetati”. parinte. . intrebari. feed-back mixt : sursa combinarile celor de mai inainte : 7)dupa feed-back-ului . fbII: prof. „n-am inteles”. fbII asistenta pe moment in realizarea sarcinilor de invatare. fbII: comentarii. fbII: note pe merit . -feed-back inconsistent: fbI: reactiepozitiva la predare. concursul 5) dupa raportul cu continuturile anterioare(ale mesajului.lauda. raspunsuri slabe a doua zi. -feed-back paraverbal : prin intonatie. beneficiari(E/R): . miscarea clasei. fbII: reactia clasei la activitatea elevului 8)dupa semnificatia feed-back-ului pt. un coleg . cartea. 4) dupa momentul aparitiei feed-back-ului: -feed-back concomitent fbI: reactia clasei in timpul predarii lectiei .privire. accent. -feed-back uletrior: fbI: raspunsurile la ascultare curenta/recapitulativa.feed-back individual fbI:unul sau altul dintre elevi. blamul personal. -feed-back nonverbal: mimica. fbII-nota.carte etc. fbII: evaluare gresita. parinte. diriginte. exprimarea atitudinii . -feed-back indirect-fbI interventia unui intermediar (diriginte. 6) dupa modalitatea de codificare: -feed-back verbal: fbI: interventii de genul : „mai tare”. gestica. situatie).

poate folosi. admonestarea. Feed-back-ul de tip II Poate fi ilustrat.. pe cale verbala sau nonverbala. Daca are abilitatea de a folosi aceste informatii. comentariile auditoriului. Retroactiunea anticipata (feed-forward) poate fi obtinuta prin inversarea ordinii clasice: informare-exercitii practice. de la emitator la receptor. lauda. -feed-back negativ: fbI: lipsa nesincroniei. Acum are loc cel de-al II-lea tip de feedback. Daca exercitiile sunt asezate inaintea comunicarii. -feed-back liber : orice informatie necesara lamuririi profesorului sau elevului. incecrcand sa execute experimentul conform indrumarilor primite. ca mijloace verbale. profesorul va obtine o crestere a eficientei mesajului sau. privirea si mimica exprimand concentrare etc. Ei . gen „fata de poker” 9)dupa continut : -feed-back limitat :-indiferent de forma (verbal. Pentru obtinerea informatiilor despre comunicare. emitatorul: . neatentia. Feed-back-ul de tip I Elevii (receptorul) ii ofera emitatorului (profesorul) informatii cu privire la modul in care a comunicat. profesorul aproba sau dezaproba ceea ce fac elevii si regleaza din mers comunicarea didactica. preocuparile laterale. dezinteresul. II. I. fbII: incurajarea. elevii vor pusi in situatia de a cauta.feed-back alb reactii neclasificabile prin „opacitatea” lor. in momentul in care pe cale verbala sau nonverbala. daca au inteles sau nu. de a cerceta si vor ajunge sa simta necesitatea informarii. .feed-back pozitiv: fbI:confirmarea. il informeaza pe profesor daca au inteles sau nu.poate observa semnele nonverbale: neatentia. sincronia interactionala. interogarea receptorilor. Ca sa poata avea loc acest tip de feed-back trebuie sa lasam elevilor initiativa actiunii. profesorul reia explicatia. Receptorii. nonverbal) el „spune” doar Da/Nu . prin urmaatorul exemplu: profesorul de fizica expune elevilor modul in care trebuie sa se desfasoare un experiment din laborator. nota slaba. nota buna . oboseala. apoi elevii trec la actiune. fbII: blamul. .

ii mentionam pe cei socio-afectivi (relatii de simpatie sau antipatie). Avand diverse sinonime (conexiune inversa. a intrebarilor-problema. favorizand invatarea. anticipand informatii de care au nevoie elevii in continuare. de invatare si de evaluare (unii specialisti in domeniu adauga si o a patra functie. a unor explicatii. motivationaliaptitudinali. retroactiune). conceptii. prin analogie sau combinata). principiul . Feed-back si Feed-forward in comunicarea didactica Autor: Adela David Procesul de invatamant este un act de comunicare didactica iar aceasta presupune intalnirea celor doi actori. a caror folosire sporeste receptia. Inaintea oricarei comunicari didactice. cat si actul invatarii. in timp ce alta prea rapida nu poate fi urmarita. fapte. De aceea. aferentatie inversa. instrumentali (relatii de cooperare. este un mecanism de reglare/autoreglare deosebit de important deoarece faciliteaza atat actul predarii. sau care determina reflectii (Ce se intampla daca? Din ce cauza? Ar putea fi si altfel? La ce credeti ca va folosesc aceste informatii?). in care fiecare si-a asumat un rol bine definit. cea de autoinvatare). stilul de conducere al profesorului). ca forma de conexiune inversa. Relatiile afective pozitive stimuleaza invatarea. euristica. Procesul de invatamant indeplineste trei functii: de predare. deductiva. O expunere lenta este enervanta. competitie. al receptarii si asimilarii informatiei de catre elev/student. date cu valoare motivationala. feed-back-ul. educatorul si educatul. convingeri). supus unei judecati de valoare. cognitivi-axiologici (cunoasterea interpersonala. al comunicarii cunostintelor de catre instructor. Trebuie sa tinem cont de faptul ca daca elevii sunt ascultati si educati sa intrebe. care-si va organiza din mers comunicarea. explicativ-demonstrativa. a intrebarilor retorice. De asemenea profesorul va preciza si strategia comunicarii (inductiva. Respiratia si viteza vorbirii sunt factori importanti ce pot optimiza sau distorsiona expunerea. atunci se ajunge la o receptare activa si acceptare critica (in sens constructiv) a mesajului educativ. idealuri. exemple.vor formula anumite intrebari emitatorului. profesorul va efectua mai multe operatii: stabilirea obiectivelor si a continutului esential al comunicarii. precum si mijloacele audio-vizuale. nivelul de aspiratie). factori de structura (varsta si numarul elevilor din clasa) si factori proiectivi anticipativi (scopuri. Dintre factorii care genereaza un climat psihosocial pozitiv in clasa.

comanda insasi este comandata de propriul efect. al receptarii si asimilarii informatiei de catre elev/student. in general. dintre activitatea instructorului si cea a elevului. Atat emiterea cat si receptionarea informatiilor au insa sensuri diferite. fara a beneficia de informatiile cu rol reglator pe care le furnizeaza insusi procesul de invatamant.¬ controlul. indiferent de continutul sau. poate fi considerat un astfel de sistem cu autoreglare. Constituindu-se ca un ansamblu de actiuni exercitate in mod constient si sistematic de catre educatori asupra educatilor. iar aplicarea sa pe intreg parcursul desfasurarii lectiei si. sisteme cu autoreglare. ca principiul conexiunii inverse reprezinta o legitate a actului didactic. a legitatilor pe care le presupune actul sistematic de invatare. din acest motiv. in acest caz. in fapt.feed-back-ului este fundamentul pentru orice actiune eficienta intrucat asigura operativitatea informatiilor cu privire la efectul actiunii respective. Iata de ce este insuficienta doar transmiterea informatiilor necesare elevilor. fara a ne preocupa de efectul pe care acestea il produc in plan formativ si cognitiv. prin prisma celor doua importante atribute ale sale: comanda. diferite in functie de personalitatea celui care invata si de situatia concreta in care se deruleaza invatarea. Procesul de invatamant. nici relatia de comunicare instructor-elev nu poate fi considerata o comunicare didactica autentica. intrucat el este un tip aparte de comanda si control. este un mecanism de reglare/autoreglare care faciliteaza atat actul predarii. se impune ca o necesitate obiectiva. in afara unui cadru normativ specific. iar sistemele care functioneaza pe baza principiilor comenzii si controlului se numesc. Din aceasta perspectiva se poate aprecia.¬ Comanda este cea care va asigura prelucrarea si transmiterea informatiei astfel incat sa se obtina cel mai bun efect in planul instruirii/formarii elevului. ca forma de conexiune inversa. Aceasta inseamna ca. intrucat cunoasterea in cadrul procesului de invatamant se realizeaza pe fondul interactiunilor multiple si neunivoce dintre predare si invatare. in sistemele cibernetice si. devine mesaj didactic din momentul in care declanseaza. de la comanda la executie. expresia unei interactiuni permanente dintre instructor si elev/student/cursant. procesul de invatamant militar este. a intregului proces de invatamant. de dirijare permanenta a activitatii de invatare si formare a individului ca personalitate. pe buna dreptate. in ansamblul sau. Un mesaj oarecare. puse in evidenta mai ales atunci cand analizam procesul de predare-invatare ca sistem. faciliteaza si stimuleaza procesul invatarii in concordanta cu variabilele pedagogice pe care le implica. relatia instructor-elev va fi una directa. cat si actul invatarii. in general. avand astfel un caracter . fiecare dintre cei doi poli ai procesului instructiv-formativ putand emite si receptiona informatie. in acest fel. Feed-back-ul. intr-un cadru institutional organizat. comanda isi schimba modalitatile de a se organiza si desfasura in raport direct cu informatiile obtinute pe baza studierii efectelor actiunii anterior comandate. afirma Ioan Nicola [8]. al comunicarii cunostintelor de catre instructor. comunicarea didactica va avea un caracter bilateral. in orice sistem bazat pe autoreglare. Instructorul este cel care transforma mesajele oferite de memoria sociala in mesaje didactice care creeaza situatii de invatare menite sa faciliteze optimizarea relatiilor ce iau nastere intre personalitatea elevului/studentului/cursantului si mesajele cu care cadrul didactic intervine in desfasurarea invatarii.

cercetare etc. receptarea si asimilarea informatiilor. fiind o relatie de la receptor la emitator. insotita de un control imediat si sistematic al rezultatelor partiale inregistrate (de evaluare) si de corectare si ajustare a mersului mai departe a ciclului instructiv dat (idem. Practica adoptata de unii instructori de a solicita elevilor/studentilor realizarea unor lucrari de seminar. comentarea raspunsurilor oferite de catre elev sau explicarea criteriilor in baza carora a fost realizata evaluarea. fiecare dintre acestea avand un rol aparte in cadrul acestui proces. Iata de ce situatiile de invatare in care lipseste. [9] evidentiaza astfel existenta unui feed-back ce regleaza mesajul didactic. Odata cu functia controlului intram in sfera de actiune a feed-back-ului. activitatea de transmitere a informatiilor. Cu privire la cel de-al doilea aspect supus analizei. elevul isi poate autocontrola actul de receptare a informatiei. literatura de specialitate interpreteaza actul invatarii nu numai dintr-o perspectiva praxiologica ci si una cibernetica. finalitatea ei redevine cauzalitate. nu pot asigura un grad de eficienta sporit activitatii de invatare. atitudinea sa fata de actul de predare in functie de modul in care este receptat mesajul sau de catre elev/student. fara a se ingriji apoi de aducerea acestora in fata clasei in timp util sau de a nu face comentarii si aprecieri asupra calitatii lor.unilateral. Instructorul isi regleaza in permanenta forma si continutul informatiei transmise si. respectiv. elemente de comanda sau de dirijare a activitatii¬ elevului/studentului. dar si a unuia care regleza invatarea. fara eficienta. prin interventia stimulativa a programarii. ci si ca o modalitate specifica de autoreglare a invatarii. Convins de necesitatea realizarii feed-back-ului in activitatea de predare-invatare si mai ales de eficienta lui. in acest fel. 20) o atribuia metodei de invatamant utilizata de catre profesor in actul didactic [2]. Altfel spus. Literatura de specialitate [6]. Totodata. p. Mucchielli afirma intr-o lucrare consacrata metodelor active in pedagogia adultilor ca „privarea de feed-back reduce invatarea la un discurs fara receptare. in general.. metoda de invatare apare ca o modalitate de directionare a invatarii. caz in care relatia instructor-elev se inverseaza. Aceasta este si semnificatia „cibernetica” pe care Ioan Cerghit (2006. de la executie la comanda.¬ comportamentelor etc.¬ in aceasta acceptiune. va capata noi valente si va conduce la performante scolare ridicate. factor declansator al unor noi actiuni educative. nu poate . acordata nota finala. de ducere a ei la bun sfarsit. insasi relatia interpersonala ce ia nastere intre cei doi agenti implicati in actul didactic.). conexiunea inversa poate fi analizata in doua sensuri diferite. la fel de bine structurata. activitatea de predare-invatare presupune nu numai o modalitate practica de realizare a acesteia. p. mai ales pentru elevi” [7]. Ea trebuie sa reprezinte o tehnica de lucru care incorporeaza in sine: elemente de programare (a secventelor. Interpretata din perspectiva comunicarii didactice. si. de pilda. ci si o modalitate de control. a conexiunii inverse ca modalitate specifica prin care efectul actiunii educative. elemente de legatura retroactiva (feed-back). operatiilor.20). frustrant pentru ambii parteneri. de invatare pe baza reperelor oferite de catre cadrul didactic. Feed-back-ul nu mai apare astfel doar ca un mijloc eficient de reglare a mesajului didactic. care sa ne indice masura si eficienta cu care obiectivile actiunilor intreprinse au fost finalizate. Controlul este cel care urmareste modul in care efectul anticipat prin comanda s-a infaptuit. [7]. R.

Cretu. Baban.asigura feed-back-ul necesar activitatii de invatare. a drumului de la diagnosticarea calitatii si eficientei invatarii la optimizarea acesteia. Editura Didactica si Pedagogica. Indiferent insa pe care dintre cele doua modalitati de actiune se va pune accentul. cel de feedforward care desemneaza. acordarea notelor mari sau. Cerghit. de asemenea. Mai mult. Cluj-Napoca. beneficiile pe care utilizarea lor le aduce atat instructorului cat si elevului/studentului sa fie apreciate in mod obiectiv si. Editura Polirom. cu precadere. D. Alaturi de conceptul de feed-back. cum ar fi comportamentul. R. (1996). apelul la obiectivitate si responsabilitate in actul notarii. altii decat cunostintele acumulate. acordarea notelor mediocre sau nesatisfacatoare isi indeplinesc functia educativa doar atunci cand sunt utilizate in conformitate cu principiile docimologice. (2006). o forma specifica de retroactiune. E. (2001). sa nu fie neglijata insemnatatea lor pentru calitatea actului didactic. La fel de importanta este. dimpotriva. gradul de incorporare a unor valori etc. important este ca in activitatea de predare-invatare. aplicarea corecta. in acest sens. Cucos. Iasi. ofera instructorului posibilitatea de a da mai multa consistenta feed-backului didactic realizat. (1982). Editura Universitatii „Lucian Blaga”. cele doua forme de conexiune inversa se completeaza reciproc: fie instructorul va actiona mai intens atunci cand rezultatele elevilor/studentilor la examene sunt nesatisfacatoare (feed-back).) (2005). Metode de invatamant. [3]. Editura polirom. Iasi. observatiile. luarea in consideratie pe parcursul evaluarii si a altor indicatori. Mucchielli. Editura Polirom. feedforward-ul reprezinta modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate [6].) (2001). Daca feed-back-ul reprezinta modalitatea prin care finalitatea redevine cauzalitate. incurajarea. Iasi. [2]. Sibiu. Bucuresti. fie va actiona preventiv. I. . C. fie pe dezvoltarea capacitatii profesorului de a anticipa posibilitatile elevilor sau chiar finalitatea actului de invatare. se utilizeaza tot mai mult. (1998). (coord. lauda. Prin intermediul acestui tip de retroactiune. Bibliografie [1]. A. [5]. Iacob. Iata. atitudinile manifestate de catre elevi/studenti. Comunicarea didactica in Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice. I. la fel ca si primul. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. instructorul poate adapta din mers actul de comunicare didactica pe baza sesizarii anticipate a posibilitatilor care apar si care prefigureaza atingerea sau nu a finalitatii scontate. [6]. Metode active in pedagogia adultilor. a sistemului de pedepse si recompense. in consecinta. David. [4]. Astfel.. (coord. Pedagogie: formarea initiala a profesorilor. Sibiu. in ultimii ani. cu obiectivitate. fie pe integrarea eforturilor elevilor si a exploatarii dispozitiilor psihice ale acestora pentru invatare. intrebari si raspunsuri pe teme pedagogice. Pedagogie. care este cadrul de formare si dezvoltare profesionala: O atentie aparte este acordata in literatura de specialitate modalitatilor utilizate de catre cadrul didactic pentru scurtarea feed-back-ului. anticipand o evolutie catre astfel de rezultate (feed-forward). Editura Psinet. in acest sens se insista. [7]. Consiliere educationala.

pot apărea două probleme importante: . I. Alte probleme care pot să apară atât în cazul prezentărilor interne. Tratat de pedagogie scolara. Din analiza activităţilor manageriale în cadrul unei organizaţii s-a observat faptul că procesul de comunicare ocupă aproximativ o treime din timpul de lucru. de obicei. mesaj. Aspecte deontologice. . sunt: prezentările sunt confuze. Comunicare scrisă. A. să facă referiri la viitorul proiectului. – Funcţia de influenţare şi convingere.prezentările sunt prea lungi. de dare de instrucţiuni. destinată analizei muncii la . mai puţin cunoscute. Didactogenia in scoala.dificultatea adaptării prezentării şi a vorbitorului la auditoriul şi cadrul extern. care poate avea loc fie în interiorul organizaţiei. Adresarea orală ara ca forme specifice mai importante: – Prezentarea.. îndrumare şi sfătuire. II. fie în exteriorul ei.prezentările sunt neconvingătoare. . între instituţii şi între instituţii şi oameni.faza dificilă a întrebărilor şi răspunsurilor.stilul de prezentare a informaţiilor este deficitar. Comunicarea orală îmbracă o serie de situaţii specifice: – Comunicarea faţă în faţă cu o persoană are avantajul că este directă şi că permite folosirea tuturor mijloacelor verbale şi non-verbale de comunicare. – Funcţia de integrare şi menţinere. O formă a comunicării în grup este comunicarea în faţa unui auditoriu. poate fi interactivă. Editura Didactica si Pedagogica. uneori. că auditoriul are caracteristici comune. – Comunicarea interpersonală este importantă în situaţii de evaluare a performanţei şi motivare. Editura Danubius. [9]. În legătură cu prezentările în faţa unui auditoriu extern organizaţiei. de negociere etc. Comunicarea – schimbul de informaţii. Bucuresti. briefingul este. Componentele procesului de comunicare sunt reprezentate de: emiţător. idei şi sentimente – a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere şi recepţie de simboluri care au ataşate înţelesuri. acel fenomen care permite crearea de legături între oameni. au fost identificate şi funcţiile comunicării: – Funcţia de informare. Bucuresti. . Ca format. F. de rezolvare de conflicte. de la vorbitor spre auditoriu (procesul de informare poate implica şi auditoriul). C. – Funcţia de comandă şi instruire. De asemenea. MODALITĂŢI DE COMUNICARE Există următoarele tipuri de comunicare: A. Comunicarea interpersonală focalizată pe construirea de realţii interpersonale este necesară în procesul de îndrumare şi sfătuire da angajaţilor. receptor. În cazul prezentărilor în interiorul organizaţiei se presupune. o comunicare într-un singur sens. în general. Nicola. Poenaru. – Comunicarea managerială în grup are o serie de funcţii caracteristice cum ar fi: ajută la definirea grupului. programe sau proceduri. (1996).[8]. Toate activităţile specifice managerului au ca principiu fundamental comunicarea. Comunicare orală. Sava. sprijină procesul de implementare a deciziilor şi schimbării. cu scop de rezumare a unor informaţii sau cu scop de informare la zi privind activităţi de afaceri. – Raportul are ca scop analiza situaţiei unei activităţi sau a unui proiect şi constă în prezentarea de informaţii relevante pentru o anumită fază a acestora sau pentru finalizarea lor. (1998). pe baza feed-back-ului verbal şi non-verbal. psihologice si pedagogice. . De asemenea. cât şi a celor externe. Comunicare non-verbală. – Briefingul este o prezentare mai scurtă. canal. Există două tipuri: a) Raportul de situaţie – se face printr-o prezentare de 30-40 minute. permiţând ajustarea mesajelor pe parcurs. proiecte în desfăşurare. B. b) Raportul final – este o prezentare formală majoră de 40-60 minute. Scopul acestuia este de a familiariza auditoriul cu starea la zi a proiectului sau activităţii şi. Comunicarea este deci. R.

se vor da răspunsuri clare şi precise pentru a elimina orice neînţelegere. există şi dezavantaje. Literatura de specialitate evidenţiază faptul că viteza de gândire este de 400 de Cuvinte pe minut. d) sfârşitul convorbirii: . – Comunicarea prin telefon. iar cea de vorbire de 275 de cuvinte pe minut. De asemenea. să înţeleagă mesajul ascuns dincolo de cuvintele. gesticulările şi ticurile. .se va avea în vedere scopul care trebuie atins. .chiar dacă nu se ajunge la nici o înţelegere.interviuri în exclusivitate sau spontane.se va rezerva timpul necesar. – se va practiva stilul concret. – se va folosi o exprimare clară. – Politica uşilor deschise concretizată prin posibilitatea oferită de manager angajaţilor de a comunica direct.întregul proiect. – discutarea doar a aspectelor bine fondate. cu fapte precise şi exemple. . Comunicarea scrisă . fără alte persoane interpuse. dar şi dezavantajul că îi împiedică pe angajaţii care ar putea avea soluţii sau idei de rezolvare a crizei să îşi aducă aportul la clarificarea situaţiei. Aspectul distinctiv al acestei comunicări este lipsa din mesaj a elementelor de natură non-verbală. fiind mereu obiectiv. – se va păstra contactul vizual în timpul comunicării. .se va crea o ambianţă plăcută. Aceasta generează o distanţă psihologică faţă de interlocutor care duce în mod firesc la un conţinut depersonalizat al mesajului. . . – Zvonul – reprezintă comunicarea neverificată. adică tendinţa de a evita comunicarea ştirilor proaste celorlalţi. fără a parcurge circuitul ierarhic.managerul va rămâne calm. – Jargonul este limbajul specializat folosit de deţinătorii unui anumit loc de muncă. are avantajul că evită o eventuală panică creată de o veste proastă. evitând exagerările. managerul sau funcţionarul public trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: a) crearea condiţiilor: . – se va vorbi calm. aflată în circulaţie. Are ca scop recomandarea pentru luarea unor decizii sau rezolvarea unei probleme. . – Efectul de cocoloşire. Pentru o comunicare orală eficientă. s-a observat faptul că faptele sau cifrele sunt ascultate cu mai multă atenţie. – se va controla mimica.interlocutorul va fi încurajat să spună tot ceea ce îl preocupă.managerul va căuta să facă în aşa fel încât cel cu care comunică să se simtă bine.se va preciza problema care se discută. O altă problemă este faptul că receptorul nu încearcă să citească printre rânduri. . – se va ţine cont de scopul expunerii. De aici apare dificultatea de concentrare asupra mesajului. . – Comunicarea cu mass-media poate îmbrăca mai multe forme: . creând stări conflictuale sau oferind motive de bucurie care mai apoi nu pot fi concretizate.conferinţe de presă. tonul şi gesturile interlocutorului.comunicate de presă. precisă. Aduce multe deservicii organizaţiei.se vor rezuma punctele comune la care s-a ajuns. Totodată.se vor evita întreruperile şi deranjul din partea altor persoane. c) modul de desfăşureare a convorbirii: . cum ar fi perioada mare de timp necesară unui manager pentru a-i asculta pe toţi angajaţii care au de făcut propuneri sau probleme de adus la cunoştinţa sa.discuţia va fi condusă şi controlată. cu convingere şi fără exagerări. managerul se va despărţi în termeni cordiali de interlocutor. b) începutul întrevederii: . Alte tipuri de comunicare orală: – Filtrarea – reprezintă tendinţa de a dilua sau de a opri un mesaj în curs de transmitere. menţionăm: – siguranţa în expunere. . Avantajul acestui tip de comunicare este nediluarea informaţiei care ajunge în mod direct de la angajat la manager. existând tendinţa de a ne gândi simultan la mai multe lucruri în timp ce ascultăm un mesaj.managerul va conduce convorbirea astfel încât solicitantul să treacă repede la subiect.se vor evita contrazicerile directe şi cearta. sugestivă.se va urmări să se obţină acordul interlocutorului. B. prezentarea unui rezultat final al muncii în cadrul unui proiect. . Dintre regulile care trebuie respectate în timpul unei conversaţii. . . de la început până la sfârşit. politicos şi stăpân pe sine în orice moment.

adică dacă este oportună transmiterea mesajului. care are loc în cadrul comunicării orale. dacă reacţia de răspuns este favorabilă şi dacă mesajul transmis are şanse de a-şi atinge scopul. modulaţiilor vocii. . – organizarea materialului. Este foarte important de menţionat faptul că a gândi şi a scrie reprezintă două procese diferite. Acest proces cuprinde următoarele faze: – generarea. – să fie corect. În cadrul comunicării non-verbale se poate analiza şi mediul în care are loc comunicarea. aşa cum se poate vedea din graficul de mai jos: C. Înainte de a comunica ceva trebuie stabilit scopul pentru care se doreşte transmiterea mesajului. – sistematizarea. faţă în faţă. Comunicarea non-verbală reprezintă tipul de comunicare concretizat în transmiterea de mesaje prin intermediul expresiilor faciale. Ambientul contribuie la o bună desfăşurare a şedinţelor sau a întrevederilor de orice fel.Caracteristicile pe care trebuie să le întrunească un mesaj scris pentru a fi eficient sunt următoarele: – să fie uşor de citit. Astfel. directe. etapa de gândire reprezintă aproximativ 40% din timpul necesar întocmirii mesajului scris. începând cu redactarea lui şi continuând cu editarea şi punerea lui în forma adecvată. gesturilor şi posturii corpului. – să fie bine gândit. Ultimul pas îl reprezintă scrierea propriu-zisă a mesajului. Următorul pas în procesul de scriere este clarificarea şi sistematizarea gândurilor în legărură cu materialul asupra căruia s-a decis că e oportună scrierea lui. – să fie adecvat direcţiei de transmitere.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful