Ce inseamna empatie?

22.10.2007 | Dezvoltare personala, Inteligenta emotionala (EQ) Daca ne luam dupa Wikipedia empatia poate fi definita ca abilitatea de a recunoaste, percepe si a simti direct emotiile celorlalte persoane. Vag si incomplet. Tot acolo mai gasiti ca empatia e capacitatea de a te pune in pielea celuilalt (”put oneself into another’s shoes”) sau “un fel de rezonanta emotionala”. In continuare incomplet.

Ce inseamna empatie?
In primul rand, o persoana empatica poate identifica usor emotiile celorlalti iar aici ma refer, evident, la emotiile latente, care nu sunt exprimate. Oricine isi poate face o idee despre cum se simte un om care plange dar putini reusesc sa identifice faptul ca o persoana sufera atunci cand acea persoana face tot posibilul sa nu o arate, ascunzandu-se dupa o masca. Oamenii empatici vad dincolo de masti, cu usurinta. Ei fac insa mai mult decat a identifica automat ceea ce simt persoanele din jurul lor; au si capacitatea de a isi imagina foarte exact cum trebuie sa se simta persoana respectiva chiar daca ei nu au trecut niciodata prin exact aceeasi situatie. Deasemenea, empatia ii ajuta pe oameni sa citeasca mai usor limbajul corpului sau sa vada acele sclipiri in ochii oamenilor. Datorita acestei intelegeri a firii umane de care sunt capabili, oamenii empatici sunt de obicei intelegatori cu cei din jur si dau dovada de compasiune.

Cum recunosti un om empatic?
E cald si afectuos, nu se simte stanjenit sau incurcat atunci cand te vede plangand si nu are o problema cu a plange el insusi. Deasemenea, recunoaste cu usurinta ca si el are sentimente puternice si greu de controlat si iti impartaseste o parte dintre ele. Are incredere in tine si in faptul ca poti depasi situatiile dificile prin care treci si iti aduce aminte de punctele tale tari atunci cand tu uiti ca le ai. Inca un lucru pe care empaticii il fac de obicei este acela ca incearca sa inteleaga ce inseamna un anumit lucru pentru tine chiar daca a se gandi la acel lucru ii face pe ei sa sufere

Partile proaste ale empatiei
Da, din pacate, exista si astfel de parti. E si motivul principal pentru care am ales sa scriu despre empatie. Lumea isi imagineaza ca totul e roz, ca oamenii empatici beneficiaza de niste bonus-uri pe care ceilalti nu le au si atat, ceea ce e fals. Partile bune ale empatiei vin la pachet si cu altele, mai putin bune.

Oamenii empatici sunt in general persoane care gandesc mult, carora le place sa rezolve probleme si merg in general pe ideea ca acolo unde a aparut problema se afla si raspunsul, rezolvarea acelei probleme. Sunt cei care nu adorm noaptea pana cand nu gasesc raspunsul la o intrebare ce ii macina. Iar de multe ori, problemele la care se gandesc nici macar nu sunt ale lor. In plus, a arde la o intensitate atat de mare incat sa empatizezi cu o alta persoana, sa te auto-depasesti continuu incercand sa te transpui in starea respectiva si, mai apoi, sa faci eforturi pentru a gasi o solutie de a alina suferinta celuilalt, e mult mai complicat chiar decat suna si putin probabil sa se intample fara sa lase urme. Empaticii se consuma mai repede decat oamenii obisnuiti si de multe ori functioneaza ca un burete: absorb din emotiile celorlalti ceea ce ii ajuta sa inteleaga si sa se puna in locul acelor persoane insa, in momentul in care interactiunea s-a incheiat, in loc sa renunte la tot ce au absorbit, pastreaza in ei o parte din acele emotii. ***Alte articole ce au legatura cu empatia si cu inteligenta emotionala: - IQ + EQ + SQ - Teoria inteligentelor multiple (Gardner) - 3 inteligente necesare unui leader

Empatia
________________________________________________________
Unul dintre secretele comunicarii eficiente consta in capacitatea de a te pune in situatia celui din fata ta si a intelege modul lui de a vedea lucrurile. Poate cuvantul empatie nu iti sugereaza nimic, dar stii, probabil, ca o zicala stramoseasca ne indeamna sa ne punem in pielea celui de langa noi inainte de a-i comenta purtarea sau modul de a gandi. Intelepciunea izvorata din aceasta experienta de viata - "pune-te in pielea lui", indemna la toleranta cu mult inainte de aparitia conceptului de comunicare. Anglo-saxonii si spaniolii au si ei o vorba asemanatoare care te invata de ce e mai bine "sa te incalti cu pantofii celuilalt" inainte de a-ti da cu parerea despre aproapele tau. "Pune-te in pielea lui" nu se refera numai la eventualele aprecieri negative pe care le facem la adresa semenilor nostri, ci si la capacitatea de a le intelege sentimentele si reactiile. Daca un prieten sufera o replica de genul "Inteleg prin ce treci", arta ca iti pasa si spune mai multe decat "Totul va fi bine", desi nici unul nu aveti certitudinea ca asa va fi. In loc de o exprimare stereotipa, interlocutorul asteapta ca tu sa percepi problema cu care se confrunta ca pe un fapt care ii afecteaza viata si sa-i arati ca stii prin ce trece. Empatia nu inseamna sa te identifici cu celalalt anulandu-ti tie personalitatea, ci sa te transpui in mintea si sufletul lui pentru a intelege cum percepe lucrurile. De multe ori comunicarea dintre noi sufera din cauza lipsei de empatie. Suntem obisnuiti sa nu mai acceptam si o alta perspectiva asupra lucrurilor. Criticam si nu-i dam celui de langa noi dreptul de a-si spune opinia pentru ca o percepem din start

vesele sau triste. Aceasta se dezvolta inca din primele luni de viata. Ceea ce intereseaza in relatiile interpersonale este mai ales empatia de transpunere. Empatia este o modalitate de cunoastere intuitiva. In mod evident. Un alt filozof si estetician german. Mai tarziu. Empatia estetica este o manifestare la un nivel superior. care a denumit fenomenul in limba sa materna Einfühlung. mai intai pe baza contagiunii afective. daca un copil plange. mai puternic spiritualizat. d) empatia de transpunere – o multiplicare a eu-lui. conditionata de experienta subiectului si de perceptia directa. capacitatea de a cunoaste pe cel de alaturi. c) empatia dispozitiei – reactii senzoriale de tipul definirii culorilor ca fiind calde sau reci. As putea spune ca a empatiza presupune diminuarea orgoliului personal si un pas inainte spre o comunicare mai bune. se identifica empatia practica si empatia estetica. senzoriala. Copilul mic tinde sa preia starea emotionala a celor din jur: daca in jur se rade. Dar cum ar fi sa-i spui drept in fata "empatizeaza cu mine pentru ca si eu empatizez cu tine". de unde si traducerea in termenul englezesc empathy. Intr-o alta clasificare. Daca depasim faza de decodificare. La urma urmei. Theodor Lipps (1851-1914). nu poti spune "de maine incep sa empatizez cu toata lumea". disponibilitatea sau indisponibilitatea . probabil ca toti copiii mici din preajma vor incepe sa planga. tocmai pentru ca nu vine in concordanta cu a noastra. intervin in joc alti factori: experientele afective proprii ale subiectului. Pe de alta parte. ceea ce ramane este stare si este o cunoastere empatica. adica o atiudine proprie. dincolo de intelesul semantic la limbajului. comunicarea se face la un nivel profund. de receptare) afectiva. de tip uman. Antrenamentul este dificil si frustrant pentru ca. Empatia practica este mai limitata. mai abstracta si mai contiua. empatia intervine in receptarea artei. rade si el. Conceptul de empatie a fost lansat de filozoful german Robert Vischer (1847-1933). a definit patru feluri empatie: a) empatia generala sau aperceptiva. Este acel fel in care „stim ce e in sufletul celuilalt”. precursor al psihologiei si continuator al conceptului de Einfühlung. de identificare a simbolurilor. b) empatia naturala sau empirica – se atribuie obiectelor forta si miscare. Este un mod de comunicare (mai ales.ca fiind gresita. in momentul in care comunici empatic cu cineva. o transpunere in starea probabila celuilalt. De cele mai multe ori raspunsul nu va fi reciproc si asta te determina sa renunti. in ciuda unei satisfactii personale ("ce persoana intelegatoare sunt eu") vei dori ca si prietenul sa faca la fel. echivalent cu a spune simaptia estetica.

transpunere. simaptia estetica. robert vischer. vasile pavelcu Cuvinte cheie: . receptare. theodor lipps. mihail ralea. Strict legata de intuitie si de disponibilitate. Intr-o maniera mai clara si mai simpla de a spune lucrurilor pe nume. adaugand ca o consecinta capacitatea de a anticipa comportamentul altora in situatii date. Vasile Pavelcu (1900-1991) completeaza definitia. empatia este mai evidenta la femei decat la barbati. Mihail Ralea (1896 1964) defineste empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a intelege trairile altora. einfühlung. empatic. cunoastere.(indiferenta). intuitie. empatie. empathy.

modul uzual de expunere pentru că va recurge la noţiunile de transmis cu ajutorul acestora. În plus. cum ar fi impactul educativ al mass-media existente în societatea modernă. Se pot menţiona şi unele contradicţii posibile între educaţie şi comunicare. rămâne o problemă deschisă pentru cercetare în privinţa posibilităţile de realizare a unei comunicări integrale . atunci vom recunoaşte o relativă indeterminare a limbajului didactic. transmiterea codurilor caracteristice fiecărei ştiinţe. o comunicare în care pierderea de informaţii să fie minimă. obiectivelor didactice şi nivelului intelectual al cursanţilor. vocabularul. între comunicare şi educaţie existând un raport de interdependenţă. În aceste condiţii de „bombardament informaţional” instruirea şcolară capătă valenţe şi responsabilităţi suplimentare. favorizând gândirea şi formularea exprimării potrivite. dar care se manifestă cu precădere într-o singură direcţie. material bibliografic. la rândul său. Această relativă libertate poate fi înţeleasă în sensul ei pozitiv. Utilizează limbajul obişnuit. În comunicarea didactică trebuie să fim precişi şi expresivi. fiind. informaţiile transmise trebuie adaptate scopului. Comunicarea. prin mass-media.COMUNICAREA DIDACTICĂ Este un fapt bine cunoscut că procesul de învăţământ se realizează prin şi pentru comunicare. dezvoltându-le capacitatea de a transforma un mesaj în semnificaţie. anulând particularităţile individuale şi de grup şi limitând aspectele formative ale individului. căpătând aspect de „caracter impus „şi „receptare pasivă”. formarea gândirii şi facilitarea operaţiilor intelectuale. informaţia obţinută prin aceste mijloace şi în special.. etc. Dacă se are în vedere că cele mai multe dintre noţiuni au multiple semnificaţii. Limbajul didactic are caracteristici proprii. În acest scop. instruirea şcolară are la îndemână un instrument fundamental. poate acuza o lipsă de coerenţă. atât cea didactică cât şi cea de la nivelul societăţii. autoreglarea activităţii intelectuale. în ultimă instanţă. o anumită standardizare sau stereotipie. şi în care ceea ce se receptează să coincidă într-o măsură semnificativă cu input-ul de la capătul emitere. conţine prin ea însăşi potenţial educativ: transmitere de cunoştinţe. prin claritate şi concizie facilitând atât transferul cât şi înţelegerea mesajului transmis. . structurile gramaticale. cât şi a altor mijloace cu acţiune educativă. dar comunicarea presupune mai mult de atât. obţinându-se o satisfacţie pentru ambii interlocultori. printre care aceea de a-i învăţa pe educaţi de a integra /structura şi analiza informaţia. limbajul. prelegerea ţinută de profesor. dar poate deveni şi obstacol când se transmit cunoştinţe noi. în acelaşi timp. un act de comunicare. Comunicarea.

Determinantă rămâne caracteristica formativă a comunicării didactice. I. evaluarea în raport cu noile achiziţii. încorporarea reprezentărilor între cele oferite de viaţa socială. profesorul exercitându-şi influenţa simultan asupra conţinuturilor şi a elevului.. de posibilităţile şi experienţele acestora. Pânişoară. comunicarea didactică este una evaluativă şi autoevaluativă atât pentru profesor cât şi pentru elev. Unele cercetări includ în aria nonverbalului şi oferirea de daruri. Un mesaj este mai credibil şi suportă o înţelegere mai profundă atunci când. Aria nonverbalului adaugă opţiuni pe zi ce trece. paraverbal şi nonverbal utilizate de profesori în corelaţie cu obiectivele didactice şi cu partenerii elevi. de interlocutori.În comunicarea didactică. mobilizarea unitară a cunoştinţelor spre crearea nevoii de cercetare şi a altora. în funcţie de auditoriul căruia îi sunt destinate. sugerează reacţii în funcţie de situaţiile de comunicare. Centrarea pe obiective a elevului. Sau aranjarea mobilierului în aşa fel încât să încurajeze interacţiunea de grup. Consacrată fiind învăţării de a învăţa. .. prezentarea şi exprimarea cunoştinţelor îmbracă forme diferenţiate. ceea ce respinge şi ceea ce acceptă în dialogul educaţional. dar şi ceea ce aşteaptă de la elevi. O. Unii autori extind această arie la toate lucrurile care ne reprezintă. formele de utilizare viitoare a celor comunicate. variabil după nivelul. Comunicarea nonverbală defineşte un cadru deosebit de fertil în dezvoltarea interrelaţionării didactice. 1988.favorizează comunicarea în direcţia profesorului. interesul. (De Vito. În acest context se evidenţiază raportul dintre limbajele verbal. şi nu între elevi. de aceea se poate spune că limbajul didactic are un destinatar precis definit. aranjarea băncilor în clase – sociofugală.)sugerează că părinţii care oferă cărţi copiilor pot să le ceară acestora să fie mai studioşi. a profesorului şi mediului de învăţare prezintă învăţarea învăţării. Câte poţi spune despre un om numai privindu-l din perspectiva modului în care îşi alege îmbrăcămintea pe care o consideră potrivită cu statutul său. Nonverbalul şi paraverbalul exprimă atitudini şi formează comportamente. nu poate fi despărţită de comunicarea didactică. apaud. Din păcate. acţiunea didactică urmăreşte capacitatea de a pune în relaţie informaţii anterioare cu cele noi. în transmiterea lui suportul verbal şi nonverbal se îmbină eficient. altfel spus. ştiinţifică şi culturală. 2006. Unii profesori consideră că prin abuz verbal ţin sub control clasa. Polirom. Stilul profesorului defineşte predominanţa verbal-nonverbal prin atitudinile personale care demonstrează ceea ce crede.

prestigiu. În şcoală se regăsesc şi bariere de comunicare cum ar fi distorsiunile sau inexistenţa unui repertoriu comun între profesor şi elev/student care duce deseori la perturbarea comunicării. depăşind simplul şi plictisitorul monolog într-o expunere elevată şi argumentată care va schimba conformismul în participare şi activism. acţionând ca factor de omogenizare. În toate situaţiile educaţionale. capacitatea de influenţă este net superioară elevilor şi studenţilor şi este normal să fie aşa. argumentat şi inteligibil. Supraâncarcarea informaţională care pune elevul în faţa unei abundenţe extreme de informaţie poate duce la dezvoltarea unui refuz faţă activitatea respectivă. Funcţionând normal. Blocarea comunicării prin relaţii reci..şi neutru. În asemenea relaţii de influenţare a elevilor sau studenţilor prin comunicare . autoritate. profesorul se face „acceptat” de elevi se creează condiţii ca grupul şcolar (clasa)să devină receptiv şi deschis cooperării. . O comunicare deschisă. cerinţelor educative.cu efecte pozitive . fără impact real asupra receptorului. În acest mod profesorul şi elevii/studenţii trebuie să se influenţeze unul pe altul dialogul devenind mai viu şi mai nuanţat în funcţie de aşteptările ambilor termeni ai relaţiei implicate în activitatea didactică şi nu în mod unilateral. Prin intermediul comunicării didactice profesorii şi elevii sau studenţii pot să se conformeze normelor şcolare sau pot să-şi păstreze independenţa. cadrul didactic va încerca să transfere conţinutul predat în mod atractiv. la confuzii. fără restricţii. este un mediu de comunicare prilejuit de sarcina comună şi de relaţiile interindividuale ale membrilor. nuanţat.cu impact negativ . . apelând la întregul arsenal metodic şi logistic de care dispune. fără formalism şi ritualuri inutile măreşte încrederea membrilor în virtuţile grupului şcolar. să le accepte şi să se supună acestora. sau distructive. cadrele didactice trebuie să înveţe deopotrivă cu elevii şi chiar de la aceştia.Clasa de elevi şi colectivitatea şcolară în general. . pot să cedeze presiunilor sociale. asigură coeziunea grupului. Dacă. valorizează pe fiecare membru. birocratice şi alte manifestări psihocomportamentale din partea unor cadre didactice face să scadă randamentul comunicării şi implicit cel şcolar. datorită statusului profesorului. prin comportamentul său. pe principiul feed-back-ului procesul de comunicare facilitează realizarea sarcinii. cadrul didactic poate să exercite comportamente de rol constructive. competenţă. Folosind un limbaj inteligibil şi adecvat. nu se ştie “cine dă şi cine primeşte”. Astfel. Prin intermediul feed-back-ului influenţarea devine bilaterală pentru că aşa cum spunea Leon Bloy . bazat pe o comunicare expresivă şi convingătoare. epuizare fizică şi motivaţională.

convingerilor.P. E.. BUC. Comunicarea didactică nu este numai o activitate ce pune în relaţie cadrul didactic şi elevul pentru realizarea unor obiective comune. motivaţia. a componentelor motivaţional-afective şi volitive. astfel că se mai utilizează şi cel de comunicare educaţională sau pedagogică... BIBLIOGRAFIE COSMOVICI. I. voinţa şi personalitatea elevilor şi studenţilor.Fiind un proces atât de complex. 1999 JUDE. De aceea. nivelurile. POLIROM . comportamentelor. Orice cadru didactic trebuie să fie conştient de responsabilitatea faţă de cuvântul rostit într-o societate în care totul se petrece sub semnul rapidităţii. LUMINIŢA IACOB.. a comunica eficient şi expresiv cu ceilalţi şi cu sine presupune: Să informezi inteligibil şi să facilitezi înţelegerea mesajului transmis. I.PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ ŞI OPTIM EDUCAŢIONAL. O.. formele sau partenerii implicaţi. atitudinile şi manifestările comportamentale ale celor cu care comunici. în care nimeni nu aşteaptă răspuns la intervenţia sa într-o conversaţie. afectivitatea. În literatura de specialitate nu există un consens asupra conceptului de comunicare didactică. care mijlocesc fenomenul educaţional în ansamblul său. indiferent de conţinuturile. Să sesizezi şi să conştientizezi reacţiile. a comportamentelor. Faţă de acestea. este şi un proces psihosocial de influenţare prin limbaje specifice a atitudinilor. comunicarea didactică cunoaşte mai multe abordări şi mai multe definiţii. în subordonarea nemijlocită faţă de conducerea unei asemenea instituţii.D. PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ. Să convingi pe cei cu care comunici. POLIROM. comunicarea didactică apare ca formă particulară obligatorie în vehicularea unor conţinuturi determinate specifice unui act de învăţare sistematică asistată. în care greşelile de exprimare sunt considerate fără importanţă şi în care nimeni nu răspunde pentru ce a spus. Să dezvolţi gândirea. Din perspectiva educaţiei formale comunicarea didactică constituie baza procesului de predare şi asimilare a cunoştinţelor în cadrul instutuţionalizat al şcolii şi între parteneri cu statusuri determinate: cadrele didactice ca principali agenţi educaţionali şi cele ale elevilor sau studenţilor . COMUNICAREA EFICIENTĂ. 2002 PÎNIŞOARĂ. A.

auditiv. Comunicarea educationala si didactica sunt forme specializate ale comunicare umane. 2004 ŞOITU. este necesara si intelegerea ei. 2001 1. se poate comunica si fara cuvinte . Comunicarea didactica este o forma particulara. asistata. (O propozitie intr-o limba necunoscunoscuta contine informatie.tactil. specifice unui act de invatare sistematica. 2. manualul scolar. video-text. starile afective etc. in cadrul caruia doi sau mai multi interlocutori fac schimb de informatii. A comunica presupune castigarea si activarea competentei comunicative care este deopotriva aptitudinala si dobandita. INSTITUTUL EUROPEAN. Comportamentul uman poate deveni comunicare. In situatiile scolare de instruire. obligatorie in transmiterea unor continuturi determinate. materiale didactice. carti.SĂLĂVĂSTRU. Comunicarea didactica este baza procesului de predare-invatare a cunostintelor in cadru institutionalizat al scolaii si intre parteneri cu roluri determinate: profesor. Exista o diversitate de coduri utilizate (sunet. cuvant. atlase.olfactiv). Informatia este permisa unui act de comunicare. pozitie) si acceptarea multicanalitatii comunicarii (auditiv. relatii Un tip de comunicare anume este o problema de dominanta si nu de exclusivitate. etc. formele sau partenerii implicati. PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI. PEDAGOGIA COMUNICĂRII. indiferent de continuturile. DORINA. imaginea. absenta intetiei de comunicare nu anuleaza comunicarea – se pot transmiterea nehotararea. gestul. tactil etc. dar nu o putem intelege din cauza necunoasterii limbii. elevi. cinetica. Comunicarea educationala sau pedagogica este cea care mijloceste realizeaza fenomenul educational in asamblul sau. dupa numarul de parteneri: . L. lectii televizate sau radio-difuzate etc. imagine. folosind diferita canale: vizual. gest. Doar din necesitati didactice se fac delimitari transante. in realitatea vie a comunicarii aceste forme coexistand Clasificarea comunicarii: I. Comportamentul interlocutorilor are valoare comunicativa. Tipuri de comunicare umana: caracteristici. videodisc. interlocutorii pot deveni in acest timp atat receptori cat si emitatori. harti. filme si diafilme didactice. se inteleg si se influenteaza intre ei. Codurile folosite in comunicare sunt: cuvantul. nelinistea. Comunicarea psihopedagogica si psiholingvistica Comunicarea este un proces relational. POLIROM. blazarea. nivelurile. sursele comunicarii pot fi: mesajul didactic si educational al profesorului. reviste. Comunicarea este relatia bazata pe co-impartasirea unei semnificatii. vizual. Fiind o relatie de schimb de informatii. miscarea.

b. gesturile. TV). II. miting. • intensitatea rostirii. comunicare verticala (elev-profesor.informatia este codificata si transmisa prin cuvant si prin tot ceea ce tine de acesta sub aspect fonetic. b. . mimica. . d.informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale care insotesc cuvantul si vorbirea in general. comunicare intrapersonala (cu sine. lexical. energic-epuizat).N. profesor-profesor). pauza. zona de provenienta). utilizeaza canalul auditiv sau vizual. comunicare publica (conferinte. comunicarea paraverbala (C. . comunicare in grup mic. infatisarea partenerilor. radio. miscarea.este specific umana. c. ritmul si debitul. .V. • particularitati de pronuntie (urban-rural. comunicare orizontala (elev-elev. alintat-hotarat.V): . dupa statutul interlocutorilor: a. c.permite inmagazinarea si transmiterea unor continuturi extrem de complexe. comunicare interpersonala (intre doua persoane).P. comunicarea non-verbala (C. morfo-sintactic. dupa codul folosit: a. b.V): . soldat-ofiter).a. comunicare verbala (C. are forma orala sau scrisa. intonatia. III.in aceste categorii se inscriu: • caracteristicile vocii (tanar-batran. monologul). .informatia este codificta si transmisa printr-o diversitate de semne legate direct de postura.este obiectul unor cercetari menite sa-i aprofundeze mecanismele si functiile.): .

Comportamentele comunicative reale pot fi cu dominanta verbala. b. in urma acumularii unei tensiuni psihice (pozitive sau negative). IV. o comunicare interpersonala (accentueaza o idee ca raspuns direct pt. In realitate aceste forme de comunicare coexista. pantomima). . sunt obligatii simultane. comunicarea instrumentala apare atunci cand sunt reunite o serie de particularitati: . doar. comunicat mai mult sau mai putin partenerilor. elevul X) si intrapersonala (se autointerogheaza: „m-au inteles?”. poate fi simultana acestora.P. dar sa le si anticipeze sau sa le succeada.N. doar va aparea raspunsul. comunicare subiectiva: exprima direct starea afectiva a locutorului din necesitatea descarcarii si reechilibrarii. copile! “. si C. si C. profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii pe masura ascultarii raspunsurilor. de exemplu exclamatia de surpriza la un raspuns deosebit: „Bravo. . tonul ridicat al reprosului.poate exista si ca forma de comunicare de sine statatoare (dans.V. ce nu sunt destinate procesului de invatare (de exemplu constatarea lipsei cretei sau a buretelui). sport. fara ca acest fapt sa excluda si prezenta celorlalte doua. 38% paraverbal si 7% verbal.atingerea lui printr-un efect anumit urmarit la nivelul comportamentului receptorului.. dupa finalitatea actului comunicativ: a.V. comunicare incidentala: se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii. in timp ce C. „M-ati suparat!“. se transmit in proportii hotaratoare prin C. elevul care-si rasuceste automat suvita de par. cu dominanta nonverbala sau mixte.N. Astfel C.focalizarea intentionata si vadita. pe un scop precis.V. Intre cele trei forme de comunicare se stabilesc anumite relatii temporale si de sens.V. . c. de exemplu.V.P. limbajul surdomutilor.acest tip de comunicare este dominant in actul didactic.capacitatea de a se modifica in functie de reactia aprtenerilor. comunicarea profesorului poate fi o comunicare in grup (se adreseaza tuturor o cerinta). Comunicarea verbala . Continuturile afectiv-atitudinale. indispensabile pentru dimensiunea relationala a oricarei comunicari. „este X atent la ceea ce am spus?”). pentru a-si atinge obiectivele.: 55% nonverbal.

corpului realizeaza prin: ton. are forma orala si/sau scrisa. marimea etc. semnul maini pt. loc Comunicare incidentala(accidentala) . gesturile. nonverbala Comunicarea Informatia este codificata si transmiterea prin semnele. mimica. De ex. (privirea.tarie) : –emblemele. prietenoasa. Discursul verbal ocupa un loc principal in predarea-verificarea cunostintelor. statului sau intimitatii). miscarea. pozitia si distanta dintre parteneri sunt esentiale intr-o comunicare). g)timpul cand/cat are Comunicarea . expresiva(vizeaza pe cel ce vorbeste). Limbajul -de -de are urmatoarele functii: comunicare . Exprimarea verbala este inlesnita de prezenta gesticulatiei. corpului. metalingvistica(orientata spre cod). ciulind urechile. social-politicoasa. –adaptorii –a strange mana. apel (orientata spre destinatar) . si utilizeaza canalul auditiv si/sau vizual. infatisarea partenerilor. a saluta c)atractivitate d)impodobirea e)spatiul si distanta(ca indicatori ai f)atingerea(functional-profesionala. poetica(are ca obiect enuntul). orientarea corpului.miscari ce se traduc direct in cuvinte(ex.volum. Mimica fetei si gestica acompaniaza limbajul vorbit. Comunicarea a) b)miscarea nonverbala paralimbaj se (inaltime.E specific umana. „luati loc”): –ilustratorii –se arata cu mana directia. –expozitorii – a rosi de rusine. fizionomia si tinuta fizica a educatorului. prelungeste sau intregeste semnificatia cuvintelor.caldurosintimal-erotica). –regulatorii – a te pregati sa asculti ridicand ochii.

transmis de profesor concomintent cu mesajul verbal al demonstratiei. De exemplu.Se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii. Elevul are sentimetul de importanta continutului ce i se propune. starea afectiva a celui care vorbeste din necesitatea descarcarii si echilibrarii. pentru a-si atinge obiectivul. profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii Comunicarea Apare cand sunt reunite o serie de instrumentala particularitati: a)focalizarea intetionata si vadita pe un scop precis. in functie de reactia partenerilor. informatiile receptate pe un fond afectiv pozitiv sunt mai bine retinute. comunicat mai mult sau mai putin partenerilor. De exemplu. constatarea lipsei cretei si buretelui in momentul transcrierii la tabla a textului tocmai citit. care l-ar fi scutit pe el de nervi si de blam pe elevul de serviciu. care nu sunt vizate expres de emitator si care sunt destinate proces de invatare dezvoltat de receptor. in urma acumularii de tensiuni psihice (pozitive sau negative).nonverbal). Comunicarea subiectiva are si aspectele comunicarii nonverbale: elevul care-si aranjeaza bluza in timp ce raspunde. exclamatia de surpriza la un raspuns corect: „Bravo copile!” sau tonul ridicat al reprosului: „M-ati suparat!”. c)O comunicare complexa (verbala si nonverbala) usureaza realizarea . Comunicarea subiectiva Se caracterizeaza prin faptul ca exprima direct (verbal. c)capacitatea de a se modifica. b)Comunicarea nonverbala pregateste terenul pentru mesajul verbal. copilul care face bucati creta in timpul raspunsului oral. ii prilejuieste profesorului o remarca-paranteza cu privire la necesitate retroproiectorului. Rolul afectivitatii este important. b)urmarirea atingerii lui prin obtinerea unui efect anumit in comportamentul receptorului. Componenta nonverbala exprima atitudini. Comunicarea instrumentala este dominata in actul didactic. Implicatiile psihopedagogice a)Randamentul comunicarii: didactica nu se reduce la stapanirea continuturilor verbale.

(paraverbal pot fi atentionati cei neatenti prin ridicarea tonului vocii) si nonverbal se solicita caietul unui elev pentru verificarea consemnarii unei informatii anterioare. Actul de invatare da unei comunicari statutul de comunicare didactica. mecanisme. In aceasta definire a comunicarii didactica se observa ca nu apar restrictii de continut (invatarea poate fi centrata pe dobandirea de cunostinte. e)Combinarea variata a mesajelor verbale si nonverbale reprezinta un spor de claritate(de exemplu. direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. se faciliteaza prelucrarea si retinere unei mari cantitati de informatii.unor sarcini diferite. gusturi). . faciliteaza realizarea mai multor sarcini didactice.restrictii privitoare la parteneri. Comunicarea didactica este complexa si convergenta. carte-persoana care invata. 3. verbal se ofera o explicatie. atitudini). Comunicarea este predominant verbala. Astfel. Este o comunicare instrumentala.restrictii de continut.factorii comunicarii (actorii. e mult mai clar atunci cand se schiteaza in aer o spirala). formari de deprinderi. manual-elev. paraverbalul atentioneaza prin intonatie. . Verbal informeaza prin cuvant. personajele. . De exemplu. Schema unei comunicari cuprinde: .restrictii de cadru institutional. agentii comunicarii). Dupa felul atitudinii (pozitiva sau negativa). Comunicarea didactica este un tip instrumental pentru ca se bazeaza pe un scop precis. cand se explica notiunea de spirala. d)Folosirea multicanalitatii in transmiterea si receptarea mesajului. motivatii. In aceste acceptiuni nu apar: . de cadru institutional (comunicarea didactica poate exista si in afara procesului de invatare) sau privitoare la parteneri. ea poate facilita actul comunicarii didactice. Se elimina monotonia lectiei. Comunicare si interactiune didactica: definire. caracteristici Comunicarea didactica este o comunicare instrumentala convergenta direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. Modelul comunicarii didactice este unul interactiv. se bazeaza pe dialogul scolar. structura cadru. comunicarea didactica apare si in prezenta urmatoarelor „cupluri”: elevelev. nonverbalul actioneaza prin gest. antrenor-antrenati etc. instructor-instruiti. este bazat pe o multitudine de coduri (ganduri. iar pentru intelegerea mesajului se realizeaza astfel o economie de timp.

. ci pentru ca provine de la o sursa „cu autoritate“).distanta dintre ei.comunicarea didactica trebuie structurata conform logicii pedagogice (aceasta are ca prima cerinta facilitarea intelegerii unui adevar si nu simpla lui enuntare). Blocajele apar si cand informatia nu corespunde problemelor pe care elevii le au de rezolvat.dimensiunea explicativa a discursului didactic este pronuntata deoarece vizeaza. sub forma argumentului autoritatii (riscul ca un lucru sa fi considerat adevarat sau fals nu pentru ca faptul acesta este demonstrabil. personalizeaza continuturile.pericolul transferarii autoritatii de statut asupra continuturilor. . influentandule negativ pe cele noi. fiind prea . lectii).personalizarea continutului didactic (in functie de propriile particularitati de structura psihica si de filozofia educatiei la care adera. nu creeaza motivatii. cea relationala. . disfunctii. • de continut. organizeaza.. . Relatii de comunicare in actul didactic: tipuri. . duce la o serie de particularitati: • de ritm. • de forma.combinarea celor doua forme verbale.rolul activ pe care-l are profesorul fata de continuturile stiintifice cu care va opera (profesorul actioneaza ca un filtru ce selectioneaza. prioritar. prin producerea de interferente ce le modifica (distorsioneaza) continutul. blocaje Blocajele de comunicare sau distorsiunea informatiei pot interveni atunci cand: emitatorul nu stapaneste textul. . . . are o expunere neclara. profesorul accentueaza una sau alta dintre dimensiunile comunicarii: cea informatica. .situatia enuntiativa (interese. intelegerea celor transmise. oralul si scrisul.cadrul si contextul institutional. Caracteristici: . ghidat fiind de programa in vigoare si de manualul pentru care a optat).repertoriile active sau latente. 4. elevii nu au unostintele necesare pentru a intelege comunicarea sau acele cunostinte nu sunt bine fixate. cea pragmatica). vorbeste prea incet sau prea repede.dispozitia asezarii. dezbateri.

Feed-back-ul este modalitatea prin care finalitatea devine cauzalitate.prelucreaza informatia. . atent la evolutia fiecarui elev. .stocheaza informatia. te poti ocupa special de un copil dupa ce a luat o nota nesatisfacatoare (feed-back) sau preventiv.abstracte. RECEPTOR (elevul): . Competenta de comunicare a profesorului. comunicarea este multilaterala sau chiar bilaterala. Modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate este o retroactiune de tip feed-forward. . Comunicarea didactica implica fenomenul de retroactiune. dar cu efective scazute. Comunicarea didactica prin dialog apare ca un model interactiv. . profesorul si elevul fiind in acelasi timp emitator si receptor.analizeaza metodele (feed-back II). feed-forward este abia semnalat. . . . In comunicarea didactica exista doua feluri de retroactiuni: feed-back-ul si feed-forward-ul. iar feed-back-ul este temeinic analizat. care sa duca la formarea si dezvoltarea de noi structuri cognitiv-senzoriale.recepteaza raspunsul (feed-back I).recepteaza mesajul ameliorat (feed-back II). In teoria psihopedagogica.recepteaza mesajul prin canalul de transmitere. creandu-se intre ei relatie de schimb de idei si cercetari. neangajand elevii in elaborarea cunostintelor. Feed-back-ul intra in functie dupa atingerea finalitatii. anticipand o evolutie spre o nota nesatisfacatoare (feed-forward). Caracteristici. iar ei nefiind dispusi sa le asimileze. 5.emite raspunsuri (feed-back I). In postura de profesor.emite mesajul didactic prin canalul de transmitere. feed-back-ul oferit de comunicare in contextul situatiilor didactice EMITATOR (profesorul): . psihomotrice sau afectiv-motivationale.

Feed-back-ul poate fi privit ca fiind comunicarea despre comunicare si invatare. Feed-back-ul indeplineste functiile de control.reactia la tema. premiere etc. diferite prin sens si functie. dominata pentru receptor este activitatea de invatare. -feed-back optim cu fbI: indicii edificatori asupra cauzei reactiei copiilor. prin actiune (Ra). -feed-back redundant cu fbI: reluarea aceleiasi informatii. exces pe aceeasi tema. Prima forma de feed-back poate fi intalnita in orice tip de comunicare umana. 2) dupa nivelul feed-back-ului: -feed-back-0: cu fbI: lectia prin TV. comentarea raspunsului. colectiv. de reglare si autoreglare a informatiilor transmise. -feed-back-insuficient: cu fbI: indici ai neintelegerii fara detalii despre cauze. continuu etc.radio si fbII: extemporal neadus. Un prim feed-back aduce informatii de la receptor la emitator-numit. aceeasi realizare: nota. Eficienta comunicarii depinde atat de pregatirea si aptitudinile de a comunica ale profesorului. este receptor de informatii (Ri). ca beneficiar al mesajului. si care regleaza activitatea de transmitere a informatiilor. periodic. cand intervine ca mijloc indispensabil de orientare a actului de invatare fb II. Cel care invata. -fbII (al invatarii) –nota. pt. prin conventie fb I. A doua forma de feed-back este proprie unei comunicari ce vizeaza invatarea sistematica. a caror emitere o sustine prin feed-back I. lauda. cat si de capacitatatile intelectuale ale elevului. iar fbII: nota in serie . iar fbII: evaluarea (nota) explicativa. In cazul comunicarii didactice. Exista mai multe tipuri de feed-back: verbal. in urma unui proces de invatare ce incorporeaza si informatia primita. inlaturand blocajele care pot aparea pe parcurs. Actul didactica impune existenta a doua feed-back-uri. Emitatorul este si sursa de informatii (Ei) si educator (Ee). Al doilea feed-back (fbII) este oferit de emitator – receptorului si are ca scop sa regleze activitatea dominata a celui din urma. prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbari si distorsiuni. O clasificare mai riguroasa s-ar putea face in functie de urmatoarele criterii: 1) dupa activitatea reglata: -fbI (al mesajului) –atentia clasei. si este si o persoana disponibila la transformare. 3) dupa calea urmata de feed-back: . Comunicarea se autoreagleaza cu ajutorul unor retroactiuni (feed-back si feed-forward). individual. iar fbII abundenta penalizarilor/incurajarilor.calitatea raspunsurilor . nota comunicata .

fbII asistenta pe moment in realizarea sarcinilor de invatare. fbII: prof.feed-back individual fbI:unul sau altul dintre elevi. raspunsuri slabe a doua zi. fbII: reactia clasei la activitatea elevului 8)dupa semnificatia feed-back-ului pt. beneficiari(E/R): . concursul 5) dupa raportul cu continuturile anterioare(ale mesajului. accent. intrebari. fbII-nota. parinte.carte etc. -feed-back indirect-fbI interventia unui intermediar (diriginte.invatarii sau altor feed-backuri) -feed-back consistent fbI :confirmarea interesului la predare prin raspunsurile bune de a doua zi . fbII: corectarea temei. fbII: note pe merit . 6) dupa modalitatea de codificare: -feed-back verbal: fbI: interventii de genul : „mai tare”. miscarea clasei. feed-back mixt : sursa combinarile celor de mai inainte : 7)dupa feed-back-ului . parinte. pauza semnificativa . -feed-back uletrior: fbI: raspunsurile la ascultare curenta/recapitulativa. inconsecventa in cerinte.feed-back colectiv fbI: clasa sincronia ei interactionala . 4) dupa momentul aparitiei feed-back-ului: -feed-back concomitent fbI: reactia clasei in timpul predarii lectiei . fbII: comentarii. gestica. „repetati”.-feed-back direct: fbI-reactia spontana a clasei. -feed-back inconsistent: fbI: reactiepozitiva la predare. examenului. fbII: evaluare gresita. exprimarea atitudinii . fbIIinformatia ocolita care ajunge la elev prin: coleg. -feed-back paraverbal : prin intonatie. blamul personal. situatie). „n-am inteles”. -feed-back nonverbal: mimica.privire. un coleg . .lauda. cartea. diriginte.

. Feed-back-ul de tip I Elevii (receptorul) ii ofera emitatorului (profesorul) informatii cu privire la modul in care a comunicat. -feed-back negativ: fbI: lipsa nesincroniei. gen „fata de poker” 9)dupa continut : -feed-back limitat :-indiferent de forma (verbal. Acum are loc cel de-al II-lea tip de feedback. ca mijloace verbale.feed-back pozitiv: fbI:confirmarea. Daca exercitiile sunt asezate inaintea comunicarii.poate folosi.poate observa semnele nonverbale: neatentia. sincronia interactionala. preocuparile laterale. I. . apoi elevii trec la actiune. Ei . il informeaza pe profesor daca au inteles sau nu. Feed-back-ul de tip II Poate fi ilustrat. Pentru obtinerea informatiilor despre comunicare. nonverbal) el „spune” doar Da/Nu . neatentia. de a cerceta si vor ajunge sa simta necesitatea informarii.feed-back alb reactii neclasificabile prin „opacitatea” lor. privirea si mimica exprimand concentrare etc. profesorul reia explicatia. in momentul in care pe cale verbala sau nonverbala. elevii vor pusi in situatia de a cauta. lauda. profesorul aproba sau dezaproba ceea ce fac elevii si regleaza din mers comunicarea didactica. prin urmaatorul exemplu: profesorul de fizica expune elevilor modul in care trebuie sa se desfasoare un experiment din laborator. daca au inteles sau nu. Retroactiunea anticipata (feed-forward) poate fi obtinuta prin inversarea ordinii clasice: informare-exercitii practice. Ca sa poata avea loc acest tip de feed-back trebuie sa lasam elevilor initiativa actiunii. nota buna . oboseala. interogarea receptorilor. comentariile auditoriului. II. Receptorii. profesorul va obtine o crestere a eficientei mesajului sau. incecrcand sa execute experimentul conform indrumarilor primite. dezinteresul. de la emitator la receptor. Daca are abilitatea de a folosi aceste informatii. fbII: blamul. emitatorul: . -feed-back liber : orice informatie necesara lamuririi profesorului sau elevului. nota slaba.. pe cale verbala sau nonverbala. fbII: incurajarea. admonestarea.

sau care determina reflectii (Ce se intampla daca? Din ce cauza? Ar putea fi si altfel? La ce credeti ca va folosesc aceste informatii?). De asemenea profesorul va preciza si strategia comunicarii (inductiva. exemple. cat si actul invatarii. aferentatie inversa. Avand diverse sinonime (conexiune inversa. conceptii. a caror folosire sporeste receptia. este un mecanism de reglare/autoreglare deosebit de important deoarece faciliteaza atat actul predarii. ca forma de conexiune inversa. deductiva. instrumentali (relatii de cooperare. Inaintea oricarei comunicari didactice. factori de structura (varsta si numarul elevilor din clasa) si factori proiectivi anticipativi (scopuri. Relatiile afective pozitive stimuleaza invatarea. idealuri. euristica. supus unei judecati de valoare. a intrebarilor retorice. cea de autoinvatare). care-si va organiza din mers comunicarea.vor formula anumite intrebari emitatorului. convingeri). De aceea. stilul de conducere al profesorului). Feed-back si Feed-forward in comunicarea didactica Autor: Adela David Procesul de invatamant este un act de comunicare didactica iar aceasta presupune intalnirea celor doi actori. date cu valoare motivationala. favorizand invatarea. feed-back-ul. anticipand informatii de care au nevoie elevii in continuare. a intrebarilor-problema. in timp ce alta prea rapida nu poate fi urmarita. in care fiecare si-a asumat un rol bine definit. al receptarii si asimilarii informatiei de catre elev/student. educatorul si educatul. explicativ-demonstrativa. profesorul va efectua mai multe operatii: stabilirea obiectivelor si a continutului esential al comunicarii. motivationaliaptitudinali. ii mentionam pe cei socio-afectivi (relatii de simpatie sau antipatie). O expunere lenta este enervanta. competitie. retroactiune). de invatare si de evaluare (unii specialisti in domeniu adauga si o a patra functie. prin analogie sau combinata). a unor explicatii. principiul . nivelul de aspiratie). Respiratia si viteza vorbirii sunt factori importanti ce pot optimiza sau distorsiona expunerea. precum si mijloacele audio-vizuale. atunci se ajunge la o receptare activa si acceptare critica (in sens constructiv) a mesajului educativ. fapte. Trebuie sa tinem cont de faptul ca daca elevii sunt ascultati si educati sa intrebe. Dintre factorii care genereaza un climat psihosocial pozitiv in clasa. cognitivi-axiologici (cunoasterea interpersonala. al comunicarii cunostintelor de catre instructor. Procesul de invatamant indeplineste trei functii: de predare.

Feed-back-ul. fiecare dintre cei doi poli ai procesului instructiv-formativ putand emite si receptiona informatie.¬ controlul. Un mesaj oarecare. afirma Ioan Nicola [8]. prin prisma celor doua importante atribute ale sale: comanda. ca principiul conexiunii inverse reprezinta o legitate a actului didactic. in general. cat si actul invatarii. intr-un cadru institutional organizat. relatia instructor-elev va fi una directa. din acest motiv. al receptarii si asimilarii informatiei de catre elev/student. faciliteaza si stimuleaza procesul invatarii in concordanta cu variabilele pedagogice pe care le implica. in afara unui cadru normativ specific. fara a beneficia de informatiile cu rol reglator pe care le furnizeaza insusi procesul de invatamant. Iata de ce este insuficienta doar transmiterea informatiilor necesare elevilor. se impune ca o necesitate obiectiva. intrucat cunoasterea in cadrul procesului de invatamant se realizeaza pe fondul interactiunilor multiple si neunivoce dintre predare si invatare. in ansamblul sau. Atat emiterea cat si receptionarea informatiilor au insa sensuri diferite. dintre activitatea instructorului si cea a elevului. puse in evidenta mai ales atunci cand analizam procesul de predare-invatare ca sistem. in general. sisteme cu autoreglare. a legitatilor pe care le presupune actul sistematic de invatare. diferite in functie de personalitatea celui care invata si de situatia concreta in care se deruleaza invatarea. in orice sistem bazat pe autoreglare. iar sistemele care functioneaza pe baza principiilor comenzii si controlului se numesc. intrucat el este un tip aparte de comanda si control. iar aplicarea sa pe intreg parcursul desfasurarii lectiei si. fara a ne preocupa de efectul pe care acestea il produc in plan formativ si cognitiv. de la comanda la executie. expresia unei interactiuni permanente dintre instructor si elev/student/cursant. indiferent de continutul sau. poate fi considerat un astfel de sistem cu autoreglare. este un mecanism de reglare/autoreglare care faciliteaza atat actul predarii. Procesul de invatamant. in sistemele cibernetice si.feed-back-ului este fundamentul pentru orice actiune eficienta intrucat asigura operativitatea informatiilor cu privire la efectul actiunii respective. in acest fel. pe buna dreptate. devine mesaj didactic din momentul in care declanseaza. comunicarea didactica va avea un caracter bilateral. Aceasta inseamna ca. nici relatia de comunicare instructor-elev nu poate fi considerata o comunicare didactica autentica. comanda insasi este comandata de propriul efect. Instructorul este cel care transforma mesajele oferite de memoria sociala in mesaje didactice care creeaza situatii de invatare menite sa faciliteze optimizarea relatiilor ce iau nastere intre personalitatea elevului/studentului/cursantului si mesajele cu care cadrul didactic intervine in desfasurarea invatarii. in fapt. avand astfel un caracter . a intregului proces de invatamant. in acest caz. de dirijare permanenta a activitatii de invatare si formare a individului ca personalitate. ca forma de conexiune inversa. Constituindu-se ca un ansamblu de actiuni exercitate in mod constient si sistematic de catre educatori asupra educatilor. Din aceasta perspectiva se poate aprecia. procesul de invatamant militar este. al comunicarii cunostintelor de catre instructor.¬ Comanda este cea care va asigura prelucrarea si transmiterea informatiei astfel incat sa se obtina cel mai bun efect in planul instruirii/formarii elevului. comanda isi schimba modalitatile de a se organiza si desfasura in raport direct cu informatiile obtinute pe baza studierii efectelor actiunii anterior comandate.

Cu privire la cel de-al doilea aspect supus analizei. Iata de ce situatiile de invatare in care lipseste.¬ comportamentelor etc. conexiunea inversa poate fi analizata in doua sensuri diferite. Mucchielli afirma intr-o lucrare consacrata metodelor active in pedagogia adultilor ca „privarea de feed-back reduce invatarea la un discurs fara receptare. nu pot asigura un grad de eficienta sporit activitatii de invatare. Instructorul isi regleaza in permanenta forma si continutul informatiei transmise si. operatiilor. elemente de legatura retroactiva (feed-back). Literatura de specialitate [6]. de la executie la comanda. insasi relatia interpersonala ce ia nastere intre cei doi agenti implicati in actul didactic. in general. comentarea raspunsurilor oferite de catre elev sau explicarea criteriilor in baza carora a fost realizata evaluarea. 20) o atribuia metodei de invatamant utilizata de catre profesor in actul didactic [2]. Interpretata din perspectiva comunicarii didactice. Totodata.¬ in aceasta acceptiune. fiecare dintre acestea avand un rol aparte in cadrul acestui proces. Convins de necesitatea realizarii feed-back-ului in activitatea de predare-invatare si mai ales de eficienta lui. la fel de bine structurata. [7]. Feed-back-ul nu mai apare astfel doar ca un mijloc eficient de reglare a mesajului didactic. Altfel spus. elevul isi poate autocontrola actul de receptare a informatiei. Odata cu functia controlului intram in sfera de actiune a feed-back-ului. insotita de un control imediat si sistematic al rezultatelor partiale inregistrate (de evaluare) si de corectare si ajustare a mersului mai departe a ciclului instructiv dat (idem. mai ales pentru elevi” [7]. dar si a unuia care regleza invatarea. Controlul este cel care urmareste modul in care efectul anticipat prin comanda s-a infaptuit. care sa ne indice masura si eficienta cu care obiectivile actiunilor intreprinse au fost finalizate. factor declansator al unor noi actiuni educative. nu poate .). frustrant pentru ambii parteneri. literatura de specialitate interpreteaza actul invatarii nu numai dintr-o perspectiva praxiologica ci si una cibernetica. de ducere a ei la bun sfarsit.20). atitudinea sa fata de actul de predare in functie de modul in care este receptat mesajul sau de catre elev/student. prin interventia stimulativa a programarii. [9] evidentiaza astfel existenta unui feed-back ce regleaza mesajul didactic. activitatea de transmitere a informatiilor. caz in care relatia instructor-elev se inverseaza. Practica adoptata de unii instructori de a solicita elevilor/studentilor realizarea unor lucrari de seminar. va capata noi valente si va conduce la performante scolare ridicate. fara a se ingriji apoi de aducerea acestora in fata clasei in timp util sau de a nu face comentarii si aprecieri asupra calitatii lor. ci si ca o modalitate specifica de autoreglare a invatarii. respectiv.unilateral. ci si o modalitate de control. activitatea de predare-invatare presupune nu numai o modalitate practica de realizare a acesteia. R. in acest fel. fara eficienta. de pilda. finalitatea ei redevine cauzalitate. si. metoda de invatare apare ca o modalitate de directionare a invatarii.. acordata nota finala. Aceasta este si semnificatia „cibernetica” pe care Ioan Cerghit (2006. fiind o relatie de la receptor la emitator. p. Ea trebuie sa reprezinte o tehnica de lucru care incorporeaza in sine: elemente de programare (a secventelor. cercetare etc. p. a conexiunii inverse ca modalitate specifica prin care efectul actiunii educative. elemente de comanda sau de dirijare a activitatii¬ elevului/studentului. de invatare pe baza reperelor oferite de catre cadrul didactic. receptarea si asimilarea informatiilor.

Iacob. important este ca in activitatea de predare-invatare. Comunicarea didactica in Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice. Editura polirom. apelul la obiectivitate si responsabilitate in actul notarii. Prin intermediul acestui tip de retroactiune. sa nu fie neglijata insemnatatea lor pentru calitatea actului didactic. in consecinta. acordarea notelor mediocre sau nesatisfacatoare isi indeplinesc functia educativa doar atunci cand sunt utilizate in conformitate cu principiile docimologice. Cluj-Napoca. Mai mult. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. Cretu. Iasi. cu precadere. anticipand o evolutie catre astfel de rezultate (feed-forward). a drumului de la diagnosticarea calitatii si eficientei invatarii la optimizarea acesteia. beneficiile pe care utilizarea lor le aduce atat instructorului cat si elevului/studentului sa fie apreciate in mod obiectiv si. (2001). Alaturi de conceptul de feed-back. Mucchielli. Cucos. C. luarea in consideratie pe parcursul evaluarii si a altor indicatori. feedforward-ul reprezinta modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate [6]. ofera instructorului posibilitatea de a da mai multa consistenta feed-backului didactic realizat. observatiile. se utilizeaza tot mai mult. Editura Polirom. Consiliere educationala. a sistemului de pedepse si recompense. Baban. [7]. . Pedagogie: formarea initiala a profesorilor. cu obiectivitate. in ultimii ani. intrebari si raspunsuri pe teme pedagogice. David. (1996). (1982). [6]. Cerghit. gradul de incorporare a unor valori etc. Bibliografie [1]. [3]. E. cele doua forme de conexiune inversa se completeaza reciproc: fie instructorul va actiona mai intens atunci cand rezultatele elevilor/studentilor la examene sunt nesatisfacatoare (feed-back). Editura Didactica si Pedagogica. Bucuresti. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. Editura Psinet. o forma specifica de retroactiune. (1998). Astfel.. Iata. La fel de importanta este. lauda. I. incurajarea.) (2005). dimpotriva. Editura Polirom. Pedagogie. fie pe dezvoltarea capacitatii profesorului de a anticipa posibilitatile elevilor sau chiar finalitatea actului de invatare. [4]. Iasi. (coord. fie pe integrarea eforturilor elevilor si a exploatarii dispozitiilor psihice ale acestora pentru invatare. cel de feedforward care desemneaza. Metode de invatamant. atitudinile manifestate de catre elevi/studenti. Sibiu. la fel ca si primul. fie va actiona preventiv.asigura feed-back-ul necesar activitatii de invatare. in acest sens. de asemenea. acordarea notelor mari sau. Metode active in pedagogia adultilor. Daca feed-back-ul reprezinta modalitatea prin care finalitatea redevine cauzalitate. care este cadrul de formare si dezvoltare profesionala: O atentie aparte este acordata in literatura de specialitate modalitatilor utilizate de catre cadrul didactic pentru scurtarea feed-back-ului. [2]. D. instructorul poate adapta din mers actul de comunicare didactica pe baza sesizarii anticipate a posibilitatilor care apar si care prefigureaza atingerea sau nu a finalitatii scontate.) (2001). Indiferent insa pe care dintre cele doua modalitati de actiune se va pune accentul. [5]. aplicarea corecta. altii decat cunostintele acumulate. I. cum ar fi comportamentul. (2006). Iasi. Sibiu. (coord. A. R. in acest sens se insista.

de obicei. Nicola. F. Componentele procesului de comunicare sunt reprezentate de: emiţător. (1998).dificultatea adaptării prezentării şi a vorbitorului la auditoriul şi cadrul extern. Alte probleme care pot să apară atât în cazul prezentărilor interne. proiecte în desfăşurare. Există două tipuri: a) Raportul de situaţie – se face printr-o prezentare de 30-40 minute. Ca format. Sava. că auditoriul are caracteristici comune. Aspecte deontologice. Editura Danubius. – Funcţia de comandă şi instruire. în general. O formă a comunicării în grup este comunicarea în faţa unui auditoriu.prezentările sunt prea lungi. De asemenea. . îndrumare şi sfătuire. În cazul prezentărilor în interiorul organizaţiei se presupune. – Comunicarea managerială în grup are o serie de funcţii caracteristice cum ar fi: ajută la definirea grupului. să facă referiri la viitorul proiectului. Adresarea orală ara ca forme specifice mai importante: – Prezentarea.stilul de prezentare a informaţiilor este deficitar. sunt: prezentările sunt confuze.. De asemenea. idei şi sentimente – a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere şi recepţie de simboluri care au ataşate înţelesuri. Comunicarea – schimbul de informaţii. – Briefingul este o prezentare mai scurtă. Comunicarea orală îmbracă o serie de situaţii specifice: – Comunicarea faţă în faţă cu o persoană are avantajul că este directă şi că permite folosirea tuturor mijloacelor verbale şi non-verbale de comunicare. canal. receptor. de negociere etc. Din analiza activităţilor manageriale în cadrul unei organizaţii s-a observat faptul că procesul de comunicare ocupă aproximativ o treime din timpul de lucru. Comunicarea interpersonală focalizată pe construirea de realţii interpersonale este necesară în procesul de îndrumare şi sfătuire da angajaţilor. Comunicarea este deci. MODALITĂŢI DE COMUNICARE Există următoarele tipuri de comunicare: A. – Funcţia de influenţare şi convingere. Scopul acestuia este de a familiariza auditoriul cu starea la zi a proiectului sau activităţii şi.prezentările sunt neconvingătoare. cât şi a celor externe. sprijină procesul de implementare a deciziilor şi schimbării. (1996).faza dificilă a întrebărilor şi răspunsurilor. de rezolvare de conflicte. Poenaru. I. B. Comunicare non-verbală. . destinată analizei muncii la . II. programe sau proceduri. permiţând ajustarea mesajelor pe parcurs. pot apărea două probleme importante: . [9]. de la vorbitor spre auditoriu (procesul de informare poate implica şi auditoriul). A. . o comunicare într-un singur sens. Toate activităţile specifice managerului au ca principiu fundamental comunicarea. . b) Raportul final – este o prezentare formală majoră de 40-60 minute. uneori. Comunicare orală. R. C. acel fenomen care permite crearea de legături între oameni.[8]. briefingul este. – Raportul are ca scop analiza situaţiei unei activităţi sau a unui proiect şi constă în prezentarea de informaţii relevante pentru o anumită fază a acestora sau pentru finalizarea lor. – Comunicarea interpersonală este importantă în situaţii de evaluare a performanţei şi motivare. Comunicare scrisă. În legătură cu prezentările în faţa unui auditoriu extern organizaţiei. Didactogenia in scoala. între instituţii şi între instituţii şi oameni. care poate avea loc fie în interiorul organizaţiei. psihologice si pedagogice. Bucuresti. cu scop de rezumare a unor informaţii sau cu scop de informare la zi privind activităţi de afaceri. mai puţin cunoscute. mesaj. Editura Didactica si Pedagogica. fie în exteriorul ei. de dare de instrucţiuni. Bucuresti. poate fi interactivă. Tratat de pedagogie scolara. – Funcţia de integrare şi menţinere. au fost identificate şi funcţiile comunicării: – Funcţia de informare. pe baza feed-back-ului verbal şi non-verbal.

are avantajul că evită o eventuală panică creată de o veste proastă. – se va practiva stilul concret. Aspectul distinctiv al acestei comunicări este lipsa din mesaj a elementelor de natură non-verbală.interviuri în exclusivitate sau spontane. tonul şi gesturile interlocutorului. – se va ţine cont de scopul expunerii.conferinţe de presă. dar şi dezavantajul că îi împiedică pe angajaţii care ar putea avea soluţii sau idei de rezolvare a crizei să îşi aducă aportul la clarificarea situaţiei. s-a observat faptul că faptele sau cifrele sunt ascultate cu mai multă atenţie.se vor da răspunsuri clare şi precise pentru a elimina orice neînţelegere.managerul va căuta să facă în aşa fel încât cel cu care comunică să se simtă bine. fără a parcurge circuitul ierarhic.interlocutorul va fi încurajat să spună tot ceea ce îl preocupă.se vor rezuma punctele comune la care s-a ajuns. Dintre regulile care trebuie respectate în timpul unei conversaţii. – Efectul de cocoloşire. . prezentarea unui rezultat final al muncii în cadrul unui proiect. evitând exagerările. managerul sau funcţionarul public trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: a) crearea condiţiilor: . există şi dezavantaje.se va rezerva timpul necesar.discuţia va fi condusă şi controlată. – se va vorbi calm. – se va folosi o exprimare clară. . cu convingere şi fără exagerări. . precisă. c) modul de desfăşureare a convorbirii: . fără alte persoane interpuse. d) sfârşitul convorbirii: . Totodată. – Comunicarea prin telefon. De asemenea. – se va controla mimica. adică tendinţa de a evita comunicarea ştirilor proaste celorlalţi. Avantajul acestui tip de comunicare este nediluarea informaţiei care ajunge în mod direct de la angajat la manager. Are ca scop recomandarea pentru luarea unor decizii sau rezolvarea unei probleme. creând stări conflictuale sau oferind motive de bucurie care mai apoi nu pot fi concretizate. – Politica uşilor deschise concretizată prin posibilitatea oferită de manager angajaţilor de a comunica direct. menţionăm: – siguranţa în expunere.se vor evita întreruperile şi deranjul din partea altor persoane. Literatura de specialitate evidenţiază faptul că viteza de gândire este de 400 de Cuvinte pe minut. O altă problemă este faptul că receptorul nu încearcă să citească printre rânduri. Pentru o comunicare orală eficientă. existând tendinţa de a ne gândi simultan la mai multe lucruri în timp ce ascultăm un mesaj. să înţeleagă mesajul ascuns dincolo de cuvintele. . – Zvonul – reprezintă comunicarea neverificată. Comunicarea scrisă . – Comunicarea cu mass-media poate îmbrăca mai multe forme: . sugestivă. . cu fapte precise şi exemple. . fiind mereu obiectiv.se vor evita contrazicerile directe şi cearta. – discutarea doar a aspectelor bine fondate. – se va păstra contactul vizual în timpul comunicării. iar cea de vorbire de 275 de cuvinte pe minut.se va crea o ambianţă plăcută. B. cum ar fi perioada mare de timp necesară unui manager pentru a-i asculta pe toţi angajaţii care au de făcut propuneri sau probleme de adus la cunoştinţa sa. managerul se va despărţi în termeni cordiali de interlocutor. Aduce multe deservicii organizaţiei. . de la început până la sfârşit.comunicate de presă. . politicos şi stăpân pe sine în orice moment. Alte tipuri de comunicare orală: – Filtrarea – reprezintă tendinţa de a dilua sau de a opri un mesaj în curs de transmitere. . b) începutul întrevederii: .se va urmări să se obţină acordul interlocutorului. De aici apare dificultatea de concentrare asupra mesajului.chiar dacă nu se ajunge la nici o înţelegere. Aceasta generează o distanţă psihologică faţă de interlocutor care duce în mod firesc la un conţinut depersonalizat al mesajului.managerul va rămâne calm.se va avea în vedere scopul care trebuie atins. .managerul va conduce convorbirea astfel încât solicitantul să treacă repede la subiect.se va preciza problema care se discută.întregul proiect. – Jargonul este limbajul specializat folosit de deţinătorii unui anumit loc de muncă. gesticulările şi ticurile. . . aflată în circulaţie. .

Înainte de a comunica ceva trebuie stabilit scopul pentru care se doreşte transmiterea mesajului. Acest proces cuprinde următoarele faze: – generarea. Următorul pas în procesul de scriere este clarificarea şi sistematizarea gândurilor în legărură cu materialul asupra căruia s-a decis că e oportună scrierea lui. gesturilor şi posturii corpului. care are loc în cadrul comunicării orale. dacă reacţia de răspuns este favorabilă şi dacă mesajul transmis are şanse de a-şi atinge scopul. Ultimul pas îl reprezintă scrierea propriu-zisă a mesajului. faţă în faţă. . Ambientul contribuie la o bună desfăşurare a şedinţelor sau a întrevederilor de orice fel. – sistematizarea. În cadrul comunicării non-verbale se poate analiza şi mediul în care are loc comunicarea. directe. aşa cum se poate vedea din graficul de mai jos: C. începând cu redactarea lui şi continuând cu editarea şi punerea lui în forma adecvată. Comunicarea non-verbală reprezintă tipul de comunicare concretizat în transmiterea de mesaje prin intermediul expresiilor faciale. etapa de gândire reprezintă aproximativ 40% din timpul necesar întocmirii mesajului scris. – organizarea materialului.Caracteristicile pe care trebuie să le întrunească un mesaj scris pentru a fi eficient sunt următoarele: – să fie uşor de citit. modulaţiilor vocii. adică dacă este oportună transmiterea mesajului. – să fie corect. – să fie bine gândit. – să fie adecvat direcţiei de transmitere. Este foarte important de menţionat faptul că a gândi şi a scrie reprezintă două procese diferite. Astfel.