Ce inseamna empatie?

22.10.2007 | Dezvoltare personala, Inteligenta emotionala (EQ) Daca ne luam dupa Wikipedia empatia poate fi definita ca abilitatea de a recunoaste, percepe si a simti direct emotiile celorlalte persoane. Vag si incomplet. Tot acolo mai gasiti ca empatia e capacitatea de a te pune in pielea celuilalt (”put oneself into another’s shoes”) sau “un fel de rezonanta emotionala”. In continuare incomplet.

Ce inseamna empatie?
In primul rand, o persoana empatica poate identifica usor emotiile celorlalti iar aici ma refer, evident, la emotiile latente, care nu sunt exprimate. Oricine isi poate face o idee despre cum se simte un om care plange dar putini reusesc sa identifice faptul ca o persoana sufera atunci cand acea persoana face tot posibilul sa nu o arate, ascunzandu-se dupa o masca. Oamenii empatici vad dincolo de masti, cu usurinta. Ei fac insa mai mult decat a identifica automat ceea ce simt persoanele din jurul lor; au si capacitatea de a isi imagina foarte exact cum trebuie sa se simta persoana respectiva chiar daca ei nu au trecut niciodata prin exact aceeasi situatie. Deasemenea, empatia ii ajuta pe oameni sa citeasca mai usor limbajul corpului sau sa vada acele sclipiri in ochii oamenilor. Datorita acestei intelegeri a firii umane de care sunt capabili, oamenii empatici sunt de obicei intelegatori cu cei din jur si dau dovada de compasiune.

Cum recunosti un om empatic?
E cald si afectuos, nu se simte stanjenit sau incurcat atunci cand te vede plangand si nu are o problema cu a plange el insusi. Deasemenea, recunoaste cu usurinta ca si el are sentimente puternice si greu de controlat si iti impartaseste o parte dintre ele. Are incredere in tine si in faptul ca poti depasi situatiile dificile prin care treci si iti aduce aminte de punctele tale tari atunci cand tu uiti ca le ai. Inca un lucru pe care empaticii il fac de obicei este acela ca incearca sa inteleaga ce inseamna un anumit lucru pentru tine chiar daca a se gandi la acel lucru ii face pe ei sa sufere

Partile proaste ale empatiei
Da, din pacate, exista si astfel de parti. E si motivul principal pentru care am ales sa scriu despre empatie. Lumea isi imagineaza ca totul e roz, ca oamenii empatici beneficiaza de niste bonus-uri pe care ceilalti nu le au si atat, ceea ce e fals. Partile bune ale empatiei vin la pachet si cu altele, mai putin bune.

Oamenii empatici sunt in general persoane care gandesc mult, carora le place sa rezolve probleme si merg in general pe ideea ca acolo unde a aparut problema se afla si raspunsul, rezolvarea acelei probleme. Sunt cei care nu adorm noaptea pana cand nu gasesc raspunsul la o intrebare ce ii macina. Iar de multe ori, problemele la care se gandesc nici macar nu sunt ale lor. In plus, a arde la o intensitate atat de mare incat sa empatizezi cu o alta persoana, sa te auto-depasesti continuu incercand sa te transpui in starea respectiva si, mai apoi, sa faci eforturi pentru a gasi o solutie de a alina suferinta celuilalt, e mult mai complicat chiar decat suna si putin probabil sa se intample fara sa lase urme. Empaticii se consuma mai repede decat oamenii obisnuiti si de multe ori functioneaza ca un burete: absorb din emotiile celorlalti ceea ce ii ajuta sa inteleaga si sa se puna in locul acelor persoane insa, in momentul in care interactiunea s-a incheiat, in loc sa renunte la tot ce au absorbit, pastreaza in ei o parte din acele emotii. ***Alte articole ce au legatura cu empatia si cu inteligenta emotionala: - IQ + EQ + SQ - Teoria inteligentelor multiple (Gardner) - 3 inteligente necesare unui leader

Empatia
________________________________________________________
Unul dintre secretele comunicarii eficiente consta in capacitatea de a te pune in situatia celui din fata ta si a intelege modul lui de a vedea lucrurile. Poate cuvantul empatie nu iti sugereaza nimic, dar stii, probabil, ca o zicala stramoseasca ne indeamna sa ne punem in pielea celui de langa noi inainte de a-i comenta purtarea sau modul de a gandi. Intelepciunea izvorata din aceasta experienta de viata - "pune-te in pielea lui", indemna la toleranta cu mult inainte de aparitia conceptului de comunicare. Anglo-saxonii si spaniolii au si ei o vorba asemanatoare care te invata de ce e mai bine "sa te incalti cu pantofii celuilalt" inainte de a-ti da cu parerea despre aproapele tau. "Pune-te in pielea lui" nu se refera numai la eventualele aprecieri negative pe care le facem la adresa semenilor nostri, ci si la capacitatea de a le intelege sentimentele si reactiile. Daca un prieten sufera o replica de genul "Inteleg prin ce treci", arta ca iti pasa si spune mai multe decat "Totul va fi bine", desi nici unul nu aveti certitudinea ca asa va fi. In loc de o exprimare stereotipa, interlocutorul asteapta ca tu sa percepi problema cu care se confrunta ca pe un fapt care ii afecteaza viata si sa-i arati ca stii prin ce trece. Empatia nu inseamna sa te identifici cu celalalt anulandu-ti tie personalitatea, ci sa te transpui in mintea si sufletul lui pentru a intelege cum percepe lucrurile. De multe ori comunicarea dintre noi sufera din cauza lipsei de empatie. Suntem obisnuiti sa nu mai acceptam si o alta perspectiva asupra lucrurilor. Criticam si nu-i dam celui de langa noi dreptul de a-si spune opinia pentru ca o percepem din start

ca fiind gresita. Daca depasim faza de decodificare. Mai tarziu. senzoriala. In mod evident. adica o atiudine proprie. o transpunere in starea probabila celuilalt. Conceptul de empatie a fost lansat de filozoful german Robert Vischer (1847-1933). Ceea ce intereseaza in relatiile interpersonale este mai ales empatia de transpunere. mai abstracta si mai contiua. b) empatia naturala sau empirica – se atribuie obiectelor forta si miscare. de receptare) afectiva. Un alt filozof si estetician german. Antrenamentul este dificil si frustrant pentru ca. c) empatia dispozitiei – reactii senzoriale de tipul definirii culorilor ca fiind calde sau reci. mai puternic spiritualizat. Este acel fel in care „stim ce e in sufletul celuilalt”. a definit patru feluri empatie: a) empatia generala sau aperceptiva. Theodor Lipps (1851-1914). Aceasta se dezvolta inca din primele luni de viata. mai intai pe baza contagiunii afective. in momentul in care comunici empatic cu cineva. Empatia practica este mai limitata. care a denumit fenomenul in limba sa materna Einfühlung. capacitatea de a cunoaste pe cel de alaturi. comunicarea se face la un nivel profund. precursor al psihologiei si continuator al conceptului de Einfühlung. As putea spune ca a empatiza presupune diminuarea orgoliului personal si un pas inainte spre o comunicare mai bune. nu poti spune "de maine incep sa empatizez cu toata lumea". Copilul mic tinde sa preia starea emotionala a celor din jur: daca in jur se rade. vesele sau triste. conditionata de experienta subiectului si de perceptia directa. Intr-o alta clasificare. d) empatia de transpunere – o multiplicare a eu-lui. empatia intervine in receptarea artei. Pe de alta parte. de tip uman. intervin in joc alti factori: experientele afective proprii ale subiectului. se identifica empatia practica si empatia estetica. Empatia este o modalitate de cunoastere intuitiva. daca un copil plange. La urma urmei. de unde si traducerea in termenul englezesc empathy. probabil ca toti copiii mici din preajma vor incepe sa planga. ceea ce ramane este stare si este o cunoastere empatica. Dar cum ar fi sa-i spui drept in fata "empatizeaza cu mine pentru ca si eu empatizez cu tine". echivalent cu a spune simaptia estetica. Empatia estetica este o manifestare la un nivel superior. in ciuda unei satisfactii personale ("ce persoana intelegatoare sunt eu") vei dori ca si prietenul sa faca la fel. tocmai pentru ca nu vine in concordanta cu a noastra. rade si el. de identificare a simbolurilor. disponibilitatea sau indisponibilitatea . Este un mod de comunicare (mai ales. De cele mai multe ori raspunsul nu va fi reciproc si asta te determina sa renunti. dincolo de intelesul semantic la limbajului.

simaptia estetica. empatie. empatia este mai evidenta la femei decat la barbati. einfühlung. receptare. empathy. Intr-o maniera mai clara si mai simpla de a spune lucrurilor pe nume.(indiferenta). adaugand ca o consecinta capacitatea de a anticipa comportamentul altora in situatii date. vasile pavelcu Cuvinte cheie: . intuitie. theodor lipps. mihail ralea. transpunere. empatic. cunoastere. Vasile Pavelcu (1900-1991) completeaza definitia. robert vischer. Strict legata de intuitie si de disponibilitate. Mihail Ralea (1896 1964) defineste empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a intelege trairile altora.

favorizând gândirea şi formularea exprimării potrivite. cât şi a altor mijloace cu acţiune educativă. o comunicare în care pierderea de informaţii să fie minimă. dezvoltându-le capacitatea de a transforma un mesaj în semnificaţie. fiind. Se pot menţiona şi unele contradicţii posibile între educaţie şi comunicare. instruirea şcolară are la îndemână un instrument fundamental. şi în care ceea ce se receptează să coincidă într-o măsură semnificativă cu input-ul de la capătul emitere. atât cea didactică cât şi cea de la nivelul societăţii. prelegerea ţinută de profesor. cum ar fi impactul educativ al mass-media existente în societatea modernă. un act de comunicare. în acelaşi timp.. conţine prin ea însăşi potenţial educativ: transmitere de cunoştinţe. vocabularul. obiectivelor didactice şi nivelului intelectual al cursanţilor. În acest scop. rămâne o problemă deschisă pentru cercetare în privinţa posibilităţile de realizare a unei comunicări integrale . informaţia obţinută prin aceste mijloace şi în special. Utilizează limbajul obişnuit. modul uzual de expunere pentru că va recurge la noţiunile de transmis cu ajutorul acestora. Comunicarea. În comunicarea didactică trebuie să fim precişi şi expresivi. material bibliografic. etc. între comunicare şi educaţie existând un raport de interdependenţă. formarea gândirii şi facilitarea operaţiilor intelectuale. limbajul. o anumită standardizare sau stereotipie. anulând particularităţile individuale şi de grup şi limitând aspectele formative ale individului. Comunicarea. Această relativă libertate poate fi înţeleasă în sensul ei pozitiv. obţinându-se o satisfacţie pentru ambii interlocultori. în ultimă instanţă. printre care aceea de a-i învăţa pe educaţi de a integra /structura şi analiza informaţia. dar poate deveni şi obstacol când se transmit cunoştinţe noi. Dacă se are în vedere că cele mai multe dintre noţiuni au multiple semnificaţii. autoreglarea activităţii intelectuale.COMUNICAREA DIDACTICĂ Este un fapt bine cunoscut că procesul de învăţământ se realizează prin şi pentru comunicare. dar comunicarea presupune mai mult de atât. căpătând aspect de „caracter impus „şi „receptare pasivă”. prin claritate şi concizie facilitând atât transferul cât şi înţelegerea mesajului transmis. În plus. prin mass-media. dar care se manifestă cu precădere într-o singură direcţie. Limbajul didactic are caracteristici proprii. structurile gramaticale. la rândul său. poate acuza o lipsă de coerenţă. informaţiile transmise trebuie adaptate scopului. atunci vom recunoaşte o relativă indeterminare a limbajului didactic. transmiterea codurilor caracteristice fiecărei ştiinţe. În aceste condiţii de „bombardament informaţional” instruirea şcolară capătă valenţe şi responsabilităţi suplimentare. .

de interlocutori.favorizează comunicarea în direcţia profesorului. Unii profesori consideră că prin abuz verbal ţin sub control clasa. în funcţie de auditoriul căruia îi sunt destinate.În comunicarea didactică. Consacrată fiind învăţării de a învăţa. Un mesaj este mai credibil şi suportă o înţelegere mai profundă atunci când. Sau aranjarea mobilierului în aşa fel încât să încurajeze interacţiunea de grup. prezentarea şi exprimarea cunoştinţelor îmbracă forme diferenţiate. 1988. sugerează reacţii în funcţie de situaţiile de comunicare. 2006. apaud. încorporarea reprezentărilor între cele oferite de viaţa socială. Unii autori extind această arie la toate lucrurile care ne reprezintă. În acest context se evidenţiază raportul dintre limbajele verbal. de aceea se poate spune că limbajul didactic are un destinatar precis definit. variabil după nivelul. evaluarea în raport cu noile achiziţii. ştiinţifică şi culturală. (De Vito.. Polirom. Nonverbalul şi paraverbalul exprimă atitudini şi formează comportamente. a profesorului şi mediului de învăţare prezintă învăţarea învăţării. altfel spus. Stilul profesorului defineşte predominanţa verbal-nonverbal prin atitudinile personale care demonstrează ceea ce crede. formele de utilizare viitoare a celor comunicate. nu poate fi despărţită de comunicarea didactică. . Determinantă rămâne caracteristica formativă a comunicării didactice. Aria nonverbalului adaugă opţiuni pe zi ce trece. şi nu între elevi. ceea ce respinge şi ceea ce acceptă în dialogul educaţional. interesul.)sugerează că părinţii care oferă cărţi copiilor pot să le ceară acestora să fie mai studioşi. mobilizarea unitară a cunoştinţelor spre crearea nevoii de cercetare şi a altora. Câte poţi spune despre un om numai privindu-l din perspectiva modului în care îşi alege îmbrăcămintea pe care o consideră potrivită cu statutul său. acţiunea didactică urmăreşte capacitatea de a pune în relaţie informaţii anterioare cu cele noi. dar şi ceea ce aşteaptă de la elevi. paraverbal şi nonverbal utilizate de profesori în corelaţie cu obiectivele didactice şi cu partenerii elevi. profesorul exercitându-şi influenţa simultan asupra conţinuturilor şi a elevului. Unele cercetări includ în aria nonverbalului şi oferirea de daruri. în transmiterea lui suportul verbal şi nonverbal se îmbină eficient. Din păcate.. de posibilităţile şi experienţele acestora. O. I. Centrarea pe obiective a elevului. comunicarea didactică este una evaluativă şi autoevaluativă atât pentru profesor cât şi pentru elev. aranjarea băncilor în clase – sociofugală. Pânişoară. Comunicarea nonverbală defineşte un cadru deosebit de fertil în dezvoltarea interrelaţionării didactice.

bazat pe o comunicare expresivă şi convingătoare. pot să cedeze presiunilor sociale. În acest mod profesorul şi elevii/studenţii trebuie să se influenţeze unul pe altul dialogul devenind mai viu şi mai nuanţat în funcţie de aşteptările ambilor termeni ai relaţiei implicate în activitatea didactică şi nu în mod unilateral. epuizare fizică şi motivaţională. . O comunicare deschisă. asigură coeziunea grupului. nu se ştie “cine dă şi cine primeşte”. Prin intermediul comunicării didactice profesorii şi elevii sau studenţii pot să se conformeze normelor şcolare sau pot să-şi păstreze independenţa. În toate situaţiile educaţionale. fără impact real asupra receptorului. să le accepte şi să se supună acestora.. Dacă. Prin intermediul feed-back-ului influenţarea devine bilaterală pentru că aşa cum spunea Leon Bloy . la confuzii. În asemenea relaţii de influenţare a elevilor sau studenţilor prin comunicare . apelând la întregul arsenal metodic şi logistic de care dispune.Clasa de elevi şi colectivitatea şcolară în general. datorită statusului profesorului. argumentat şi inteligibil. fără restricţii. acţionând ca factor de omogenizare. nuanţat. Supraâncarcarea informaţională care pune elevul în faţa unei abundenţe extreme de informaţie poate duce la dezvoltarea unui refuz faţă activitatea respectivă. competenţă. cerinţelor educative. depăşind simplul şi plictisitorul monolog într-o expunere elevată şi argumentată care va schimba conformismul în participare şi activism. Astfel. cadrele didactice trebuie să înveţe deopotrivă cu elevii şi chiar de la aceştia. este un mediu de comunicare prilejuit de sarcina comună şi de relaţiile interindividuale ale membrilor.cu impact negativ .cu efecte pozitive . Blocarea comunicării prin relaţii reci. autoritate. pe principiul feed-back-ului procesul de comunicare facilitează realizarea sarcinii. sau distructive. . valorizează pe fiecare membru. cadrul didactic va încerca să transfere conţinutul predat în mod atractiv. profesorul se face „acceptat” de elevi se creează condiţii ca grupul şcolar (clasa)să devină receptiv şi deschis cooperării. prin comportamentul său. În şcoală se regăsesc şi bariere de comunicare cum ar fi distorsiunile sau inexistenţa unui repertoriu comun între profesor şi elev/student care duce deseori la perturbarea comunicării. Funcţionând normal. birocratice şi alte manifestări psihocomportamentale din partea unor cadre didactice face să scadă randamentul comunicării şi implicit cel şcolar. fără formalism şi ritualuri inutile măreşte încrederea membrilor în virtuţile grupului şcolar. capacitatea de influenţă este net superioară elevilor şi studenţilor şi este normal să fie aşa.şi neutru. cadrul didactic poate să exercite comportamente de rol constructive. prestigiu. . Folosind un limbaj inteligibil şi adecvat.

Comunicarea didactică nu este numai o activitate ce pune în relaţie cadrul didactic şi elevul pentru realizarea unor obiective comune. este şi un proces psihosocial de influenţare prin limbaje specifice a atitudinilor. PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ. BIBLIOGRAFIE COSMOVICI.Fiind un proces atât de complex. I.. care mijlocesc fenomenul educaţional în ansamblul său.. Din perspectiva educaţiei formale comunicarea didactică constituie baza procesului de predare şi asimilare a cunoştinţelor în cadrul instutuţionalizat al şcolii şi între parteneri cu statusuri determinate: cadrele didactice ca principali agenţi educaţionali şi cele ale elevilor sau studenţilor . Faţă de acestea.. A. astfel că se mai utilizează şi cel de comunicare educaţională sau pedagogică. a comunica eficient şi expresiv cu ceilalţi şi cu sine presupune: Să informezi inteligibil şi să facilitezi înţelegerea mesajului transmis.PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ ŞI OPTIM EDUCAŢIONAL. COMUNICAREA EFICIENTĂ. POLIROM. Orice cadru didactic trebuie să fie conştient de responsabilitatea faţă de cuvântul rostit într-o societate în care totul se petrece sub semnul rapidităţii. comportamentelor. formele sau partenerii implicaţi. BUC. a comportamentelor. convingerilor. Să convingi pe cei cu care comunici. 2002 PÎNIŞOARĂ.D. Să dezvolţi gândirea.. De aceea. motivaţia.P. atitudinile şi manifestările comportamentale ale celor cu care comunici. În literatura de specialitate nu există un consens asupra conceptului de comunicare didactică. în care nimeni nu aşteaptă răspuns la intervenţia sa într-o conversaţie. voinţa şi personalitatea elevilor şi studenţilor. a componentelor motivaţional-afective şi volitive. E. comunicarea didactică apare ca formă particulară obligatorie în vehicularea unor conţinuturi determinate specifice unui act de învăţare sistematică asistată.. LUMINIŢA IACOB. indiferent de conţinuturile. I. afectivitatea. Să sesizezi şi să conştientizezi reacţiile. 1999 JUDE. O. POLIROM . nivelurile. în care greşelile de exprimare sunt considerate fără importanţă şi în care nimeni nu răspunde pentru ce a spus. comunicarea didactică cunoaşte mai multe abordări şi mai multe definiţii. în subordonarea nemijlocită faţă de conducerea unei asemenea instituţii.

se poate comunica si fara cuvinte . (O propozitie intr-o limba necunoscunoscuta contine informatie. folosind diferita canale: vizual. Comportamentul uman poate deveni comunicare. in cadrul caruia doi sau mai multi interlocutori fac schimb de informatii. PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI. gest. manualul scolar. nivelurile. Informatia este permisa unui act de comunicare. Doar din necesitati didactice se fac delimitari transante. In situatiile scolare de instruire. 2. A comunica presupune castigarea si activarea competentei comunicative care este deopotriva aptitudinala si dobandita. videodisc. specifice unui act de invatare sistematica. auditiv. se inteleg si se influenteaza intre ei. dar nu o putem intelege din cauza necunoasterii limbii. tactil etc. cuvant. imaginea. Comunicarea psihopedagogica si psiholingvistica Comunicarea este un proces relational. asistata. blazarea. este necesara si intelegerea ei.tactil. L. absenta intetiei de comunicare nu anuleaza comunicarea – se pot transmiterea nehotararea. PEDAGOGIA COMUNICĂRII. nelinistea. carti. interlocutorii pot deveni in acest timp atat receptori cat si emitatori. elevi. materiale didactice. POLIROM. Comunicarea didactica este o forma particulara. in realitatea vie a comunicarii aceste forme coexistand Clasificarea comunicarii: I. Codurile folosite in comunicare sunt: cuvantul. Exista o diversitate de coduri utilizate (sunet. miscarea. DORINA. vizual. dupa numarul de parteneri: . Comunicarea didactica este baza procesului de predare-invatare a cunostintelor in cadru institutionalizat al scolaii si intre parteneri cu roluri determinate: profesor. reviste. gestul. Fiind o relatie de schimb de informatii. etc. Tipuri de comunicare umana: caracteristici. relatii Un tip de comunicare anume este o problema de dominanta si nu de exclusivitate. Comunicarea educationala si didactica sunt forme specializate ale comunicare umane. 2001 1. Comportamentul interlocutorilor are valoare comunicativa. formele sau partenerii implicati. cinetica.olfactiv). pozitie) si acceptarea multicanalitatii comunicarii (auditiv. video-text. atlase. indiferent de continuturile. imagine. Comunicarea educationala sau pedagogica este cea care mijloceste realizeaza fenomenul educational in asamblul sau. filme si diafilme didactice. lectii televizate sau radio-difuzate etc. Comunicarea este relatia bazata pe co-impartasirea unei semnificatii. starile afective etc. obligatorie in transmiterea unor continuturi determinate. harti.SĂLĂVĂSTRU. sursele comunicarii pot fi: mesajul didactic si educational al profesorului. INSTITUTUL EUROPEAN. 2004 ŞOITU.

III. comunicare orizontala (elev-elev.P. gesturile. comunicare intrapersonala (cu sine. energic-epuizat). • particularitati de pronuntie (urban-rural.N. mimica. profesor-profesor). miting.permite inmagazinarea si transmiterea unor continuturi extrem de complexe. c. • intensitatea rostirii. monologul). infatisarea partenerilor. . II. comunicarea non-verbala (C. comunicare in grup mic.este obiectul unor cercetari menite sa-i aprofundeze mecanismele si functiile.V): . soldat-ofiter). dupa codul folosit: a. are forma orala sau scrisa.informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale care insotesc cuvantul si vorbirea in general. radio. comunicare publica (conferinte. utilizeaza canalul auditiv sau vizual. c. pauza. comunicare verbala (C. miscarea.V. . dupa statutul interlocutorilor: a. comunicarea paraverbala (C. morfo-sintactic. intonatia. zona de provenienta).): .informatia este codificata si transmisa prin cuvant si prin tot ceea ce tine de acesta sub aspect fonetic.informatia este codificta si transmisa printr-o diversitate de semne legate direct de postura. alintat-hotarat. . comunicare interpersonala (intre doua persoane). b.V): .este specific umana. d. comunicare verticala (elev-profesor.a. . b. lexical.in aceste categorii se inscriu: • caracteristicile vocii (tanar-batran. b. ritmul si debitul. TV). .

38% paraverbal si 7% verbal. Astfel C. elevul care-si rasuceste automat suvita de par. comunicat mai mult sau mai putin partenerilor. de exemplu exclamatia de surpriza la un raspuns deosebit: „Bravo. pantomima). „este X atent la ceea ce am spus?”). In realitate aceste forme de comunicare coexista. comunicarea instrumentala apare atunci cand sunt reunite o serie de particularitati: . de exemplu. Comunicarea verbala . elevul X) si intrapersonala (se autointerogheaza: „m-au inteles?”.V.P. Continuturile afectiv-atitudinale. se transmit in proportii hotaratoare prin C. sport..focalizarea intentionata si vadita. o comunicare interpersonala (accentueaza o idee ca raspuns direct pt. doar va aparea raspunsul. si C.V. indispensabile pentru dimensiunea relationala a oricarei comunicari. .V. Comportamentele comunicative reale pot fi cu dominanta verbala. tonul ridicat al reprosului. b. cu dominanta nonverbala sau mixte.N. doar.capacitatea de a se modifica in functie de reactia aprtenerilor.P. dar sa le si anticipeze sau sa le succeada.N. IV. dupa finalitatea actului comunicativ: a. limbajul surdomutilor. pentru a-si atinge obiectivele. . comunicare incidentala: se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii.: 55% nonverbal. comunicare subiectiva: exprima direct starea afectiva a locutorului din necesitatea descarcarii si reechilibrarii. sunt obligatii simultane. pe un scop precis. profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii pe masura ascultarii raspunsurilor.poate exista si ca forma de comunicare de sine statatoare (dans. Intre cele trei forme de comunicare se stabilesc anumite relatii temporale si de sens. . ce nu sunt destinate procesului de invatare (de exemplu constatarea lipsei cretei sau a buretelui). comunicarea profesorului poate fi o comunicare in grup (se adreseaza tuturor o cerinta).acest tip de comunicare este dominant in actul didactic. „M-ati suparat!“. copile! “.V. in urma acumularii unei tensiuni psihice (pozitive sau negative). in timp ce C.atingerea lui printr-un efect anumit urmarit la nivelul comportamentului receptorului. si C. fara ca acest fapt sa excluda si prezenta celorlalte doua. poate fi simultana acestora.V. c.

metalingvistica(orientata spre cod).volum. Exprimarea verbala este inlesnita de prezenta gesticulatiei.E specific umana.tarie) : –emblemele. –regulatorii – a te pregati sa asculti ridicand ochii. are forma orala si/sau scrisa. (privirea. ciulind urechile. nonverbala Comunicarea Informatia este codificata si transmiterea prin semnele. miscarea. De ex. marimea etc.caldurosintimal-erotica). infatisarea partenerilor. Limbajul -de -de are urmatoarele functii: comunicare . corpului.miscari ce se traduc direct in cuvinte(ex. gesturile. –expozitorii – a rosi de rusine. poetica(are ca obiect enuntul). mimica. statului sau intimitatii). Discursul verbal ocupa un loc principal in predarea-verificarea cunostintelor. Comunicarea a) b)miscarea nonverbala paralimbaj se (inaltime. loc Comunicare incidentala(accidentala) . si utilizeaza canalul auditiv si/sau vizual. corpului realizeaza prin: ton. „luati loc”): –ilustratorii –se arata cu mana directia. pozitia si distanta dintre parteneri sunt esentiale intr-o comunicare). g)timpul cand/cat are Comunicarea . Mimica fetei si gestica acompaniaza limbajul vorbit. semnul maini pt. a saluta c)atractivitate d)impodobirea e)spatiul si distanta(ca indicatori ai f)atingerea(functional-profesionala. orientarea corpului. fizionomia si tinuta fizica a educatorului. social-politicoasa. apel (orientata spre destinatar) . expresiva(vizeaza pe cel ce vorbeste). –adaptorii –a strange mana. prietenoasa. prelungeste sau intregeste semnificatia cuvintelor.

De exemplu. pentru a-si atinge obiectivul. starea afectiva a celui care vorbeste din necesitatea descarcarii si echilibrarii.Se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii. in functie de reactia partenerilor. constatarea lipsei cretei si buretelui in momentul transcrierii la tabla a textului tocmai citit. Elevul are sentimetul de importanta continutului ce i se propune. Rolul afectivitatii este important. exclamatia de surpriza la un raspuns corect: „Bravo copile!” sau tonul ridicat al reprosului: „M-ati suparat!”. copilul care face bucati creta in timpul raspunsului oral. informatiile receptate pe un fond afectiv pozitiv sunt mai bine retinute.nonverbal). care nu sunt vizate expres de emitator si care sunt destinate proces de invatare dezvoltat de receptor. c)O comunicare complexa (verbala si nonverbala) usureaza realizarea . De exemplu. care l-ar fi scutit pe el de nervi si de blam pe elevul de serviciu. ii prilejuieste profesorului o remarca-paranteza cu privire la necesitate retroproiectorului. Comunicarea subiectiva are si aspectele comunicarii nonverbale: elevul care-si aranjeaza bluza in timp ce raspunde. in urma acumularii de tensiuni psihice (pozitive sau negative). profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii Comunicarea Apare cand sunt reunite o serie de instrumentala particularitati: a)focalizarea intetionata si vadita pe un scop precis. Comunicarea instrumentala este dominata in actul didactic. Comunicarea subiectiva Se caracterizeaza prin faptul ca exprima direct (verbal. b)Comunicarea nonverbala pregateste terenul pentru mesajul verbal. c)capacitatea de a se modifica. Implicatiile psihopedagogice a)Randamentul comunicarii: didactica nu se reduce la stapanirea continuturilor verbale. transmis de profesor concomintent cu mesajul verbal al demonstratiei. comunicat mai mult sau mai putin partenerilor. Componenta nonverbala exprima atitudini. b)urmarirea atingerii lui prin obtinerea unui efect anumit in comportamentul receptorului.

ea poate facilita actul comunicarii didactice. faciliteaza realizarea mai multor sarcini didactice. e mult mai clar atunci cand se schiteaza in aer o spirala). Dupa felul atitudinii (pozitiva sau negativa). carte-persoana care invata. . personajele. Se elimina monotonia lectiei. mecanisme. Modelul comunicarii didactice este unul interactiv. e)Combinarea variata a mesajelor verbale si nonverbale reprezinta un spor de claritate(de exemplu. de cadru institutional (comunicarea didactica poate exista si in afara procesului de invatare) sau privitoare la parteneri. . manual-elev.factorii comunicarii (actorii. gusturi). atitudini). este bazat pe o multitudine de coduri (ganduri.unor sarcini diferite. . Schema unei comunicari cuprinde: . Comunicare si interactiune didactica: definire. Verbal informeaza prin cuvant. Astfel. Comunicarea didactica este un tip instrumental pentru ca se bazeaza pe un scop precis.restrictii de continut. In aceste acceptiuni nu apar: . se faciliteaza prelucrarea si retinere unei mari cantitati de informatii. antrenor-antrenati etc. Actul de invatare da unei comunicari statutul de comunicare didactica. comunicarea didactica apare si in prezenta urmatoarelor „cupluri”: elevelev. De exemplu. cand se explica notiunea de spirala. 3. Este o comunicare instrumentala.restrictii de cadru institutional. d)Folosirea multicanalitatii in transmiterea si receptarea mesajului. (paraverbal pot fi atentionati cei neatenti prin ridicarea tonului vocii) si nonverbal se solicita caietul unui elev pentru verificarea consemnarii unei informatii anterioare. structura cadru. instructor-instruiti. agentii comunicarii). Comunicarea didactica este complexa si convergenta. In aceasta definire a comunicarii didactica se observa ca nu apar restrictii de continut (invatarea poate fi centrata pe dobandirea de cunostinte. nonverbalul actioneaza prin gest. direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. motivatii. caracteristici Comunicarea didactica este o comunicare instrumentala convergenta direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. se bazeaza pe dialogul scolar. iar pentru intelegerea mesajului se realizeaza astfel o economie de timp.restrictii privitoare la parteneri. Comunicarea este predominant verbala. paraverbalul atentioneaza prin intonatie. verbal se ofera o explicatie. formari de deprinderi.

cea relationala.repertoriile active sau latente. • de forma. dezbateri.situatia enuntiativa (interese.pericolul transferarii autoritatii de statut asupra continuturilor. profesorul accentueaza una sau alta dintre dimensiunile comunicarii: cea informatica. nu creeaza motivatii. .dimensiunea explicativa a discursului didactic este pronuntata deoarece vizeaza. disfunctii. Relatii de comunicare in actul didactic: tipuri. fiind prea . .cadrul si contextul institutional. cea pragmatica). prioritar. . ghidat fiind de programa in vigoare si de manualul pentru care a optat). Caracteristici: .personalizarea continutului didactic (in functie de propriile particularitati de structura psihica si de filozofia educatiei la care adera. blocaje Blocajele de comunicare sau distorsiunea informatiei pot interveni atunci cand: emitatorul nu stapaneste textul.distanta dintre ei. • de continut.comunicarea didactica trebuie structurata conform logicii pedagogice (aceasta are ca prima cerinta facilitarea intelegerii unui adevar si nu simpla lui enuntare). personalizeaza continuturile. are o expunere neclara. .. . prin producerea de interferente ce le modifica (distorsioneaza) continutul. duce la o serie de particularitati: • de ritm. oralul si scrisul. sub forma argumentului autoritatii (riscul ca un lucru sa fi considerat adevarat sau fals nu pentru ca faptul acesta este demonstrabil. .rolul activ pe care-l are profesorul fata de continuturile stiintifice cu care va opera (profesorul actioneaza ca un filtru ce selectioneaza. influentandule negativ pe cele noi.combinarea celor doua forme verbale. vorbeste prea incet sau prea repede. . intelegerea celor transmise. elevii nu au unostintele necesare pentru a intelege comunicarea sau acele cunostinte nu sunt bine fixate.dispozitia asezarii. organizeaza. ci pentru ca provine de la o sursa „cu autoritate“). . Blocajele apar si cand informatia nu corespunde problemelor pe care elevii le au de rezolvat. lectii). 4. .

In postura de profesor. Caracteristici. . . iar ei nefiind dispusi sa le asimileze. RECEPTOR (elevul): . dar cu efective scazute. . In comunicarea didactica exista doua feluri de retroactiuni: feed-back-ul si feed-forward-ul. . Feed-back-ul intra in functie dupa atingerea finalitatii. Comunicarea didactica implica fenomenul de retroactiune. iar feed-back-ul este temeinic analizat. feed-forward este abia semnalat. anticipand o evolutie spre o nota nesatisfacatoare (feed-forward). care sa duca la formarea si dezvoltarea de noi structuri cognitiv-senzoriale. profesorul si elevul fiind in acelasi timp emitator si receptor. Competenta de comunicare a profesorului.recepteaza mesajul ameliorat (feed-back II). Comunicarea didactica prin dialog apare ca un model interactiv. Feed-back-ul este modalitatea prin care finalitatea devine cauzalitate. comunicarea este multilaterala sau chiar bilaterala. .prelucreaza informatia. . creandu-se intre ei relatie de schimb de idei si cercetari. 5.recepteaza mesajul prin canalul de transmitere.abstracte. atent la evolutia fiecarui elev. te poti ocupa special de un copil dupa ce a luat o nota nesatisfacatoare (feed-back) sau preventiv.emite raspunsuri (feed-back I).stocheaza informatia. psihomotrice sau afectiv-motivationale.emite mesajul didactic prin canalul de transmitere. feed-back-ul oferit de comunicare in contextul situatiilor didactice EMITATOR (profesorul): . . neangajand elevii in elaborarea cunostintelor. Modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate este o retroactiune de tip feed-forward.recepteaza raspunsul (feed-back I). In teoria psihopedagogica.analizeaza metodele (feed-back II).

Eficienta comunicarii depinde atat de pregatirea si aptitudinile de a comunica ale profesorului. de reglare si autoreglare a informatiilor transmise. iar fbII abundenta penalizarilor/incurajarilor. -feed-back optim cu fbI: indicii edificatori asupra cauzei reactiei copiilor. In cazul comunicarii didactice.reactia la tema. ca beneficiar al mesajului. prin conventie fb I.radio si fbII: extemporal neadus. inlaturand blocajele care pot aparea pe parcurs. Prima forma de feed-back poate fi intalnita in orice tip de comunicare umana. cand intervine ca mijloc indispensabil de orientare a actului de invatare fb II. si care regleaza activitatea de transmitere a informatiilor. Comunicarea se autoreagleaza cu ajutorul unor retroactiuni (feed-back si feed-forward). si este si o persoana disponibila la transformare. continuu etc. O clasificare mai riguroasa s-ar putea face in functie de urmatoarele criterii: 1) dupa activitatea reglata: -fbI (al mesajului) –atentia clasei. comentarea raspunsului. -feed-back-insuficient: cu fbI: indici ai neintelegerii fara detalii despre cauze. in urma unui proces de invatare ce incorporeaza si informatia primita. prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbari si distorsiuni. Actul didactica impune existenta a doua feed-back-uri. periodic. premiere etc. Un prim feed-back aduce informatii de la receptor la emitator-numit. Emitatorul este si sursa de informatii (Ei) si educator (Ee). cat si de capacitatatile intelectuale ale elevului. prin actiune (Ra). 2) dupa nivelul feed-back-ului: -feed-back-0: cu fbI: lectia prin TV. lauda. diferite prin sens si functie. pt. Exista mai multe tipuri de feed-back: verbal.Feed-back-ul poate fi privit ca fiind comunicarea despre comunicare si invatare. 3) dupa calea urmata de feed-back: . este receptor de informatii (Ri). -fbII (al invatarii) –nota. iar fbII: evaluarea (nota) explicativa. -feed-back redundant cu fbI: reluarea aceleiasi informatii. exces pe aceeasi tema. dominata pentru receptor este activitatea de invatare. Feed-back-ul indeplineste functiile de control. iar fbII: nota in serie . individual. Cel care invata. nota comunicata . aceeasi realizare: nota. A doua forma de feed-back este proprie unei comunicari ce vizeaza invatarea sistematica. a caror emitere o sustine prin feed-back I. Al doilea feed-back (fbII) este oferit de emitator – receptorului si are ca scop sa regleze activitatea dominata a celui din urma.calitatea raspunsurilor . colectiv.

blamul personal.privire. un coleg .feed-back colectiv fbI: clasa sincronia ei interactionala .carte etc. pauza semnificativa . cartea. gestica.feed-back individual fbI:unul sau altul dintre elevi. fbII: corectarea temei. situatie). „repetati”. fbII: reactia clasei la activitatea elevului 8)dupa semnificatia feed-back-ului pt.-feed-back direct: fbI-reactia spontana a clasei. parinte. examenului. concursul 5) dupa raportul cu continuturile anterioare(ale mesajului. fbIIinformatia ocolita care ajunge la elev prin: coleg. -feed-back nonverbal: mimica. -feed-back inconsistent: fbI: reactiepozitiva la predare. exprimarea atitudinii . fbII-nota. -feed-back paraverbal : prin intonatie. „n-am inteles”. diriginte. feed-back mixt : sursa combinarile celor de mai inainte : 7)dupa feed-back-ului . raspunsuri slabe a doua zi. fbII: comentarii. fbII: note pe merit . inconsecventa in cerinte. beneficiari(E/R): . . fbII: prof. -feed-back uletrior: fbI: raspunsurile la ascultare curenta/recapitulativa. 6) dupa modalitatea de codificare: -feed-back verbal: fbI: interventii de genul : „mai tare”. miscarea clasei. fbII asistenta pe moment in realizarea sarcinilor de invatare. fbII: evaluare gresita. accent. 4) dupa momentul aparitiei feed-back-ului: -feed-back concomitent fbI: reactia clasei in timpul predarii lectiei . parinte.lauda. -feed-back indirect-fbI interventia unui intermediar (diriginte.invatarii sau altor feed-backuri) -feed-back consistent fbI :confirmarea interesului la predare prin raspunsurile bune de a doua zi . intrebari.

apoi elevii trec la actiune. dezinteresul. oboseala. profesorul reia explicatia. privirea si mimica exprimand concentrare etc. fbII: incurajarea. Feed-back-ul de tip I Elevii (receptorul) ii ofera emitatorului (profesorul) informatii cu privire la modul in care a comunicat. elevii vor pusi in situatia de a cauta. II. de a cerceta si vor ajunge sa simta necesitatea informarii. admonestarea. de la emitator la receptor. Daca are abilitatea de a folosi aceste informatii.poate folosi. emitatorul: . . neatentia. Retroactiunea anticipata (feed-forward) poate fi obtinuta prin inversarea ordinii clasice: informare-exercitii practice. -feed-back negativ: fbI: lipsa nesincroniei. Receptorii.poate observa semnele nonverbale: neatentia. gen „fata de poker” 9)dupa continut : -feed-back limitat :-indiferent de forma (verbal. Feed-back-ul de tip II Poate fi ilustrat. . fbII: blamul. pe cale verbala sau nonverbala. ca mijloace verbale. lauda. Ca sa poata avea loc acest tip de feed-back trebuie sa lasam elevilor initiativa actiunii. nota buna .feed-back pozitiv: fbI:confirmarea. prin urmaatorul exemplu: profesorul de fizica expune elevilor modul in care trebuie sa se desfasoare un experiment din laborator. nota slaba. in momentul in care pe cale verbala sau nonverbala. profesorul aproba sau dezaproba ceea ce fac elevii si regleaza din mers comunicarea didactica. Daca exercitiile sunt asezate inaintea comunicarii. nonverbal) el „spune” doar Da/Nu . incecrcand sa execute experimentul conform indrumarilor primite. interogarea receptorilor. daca au inteles sau nu. -feed-back liber : orice informatie necesara lamuririi profesorului sau elevului. sincronia interactionala. Pentru obtinerea informatiilor despre comunicare. comentariile auditoriului. I. il informeaza pe profesor daca au inteles sau nu. preocuparile laterale. profesorul va obtine o crestere a eficientei mesajului sau.. Ei .feed-back alb reactii neclasificabile prin „opacitatea” lor. Acum are loc cel de-al II-lea tip de feedback.

cea de autoinvatare). profesorul va efectua mai multe operatii: stabilirea obiectivelor si a continutului esential al comunicarii. ii mentionam pe cei socio-afectivi (relatii de simpatie sau antipatie). supus unei judecati de valoare. Trebuie sa tinem cont de faptul ca daca elevii sunt ascultati si educati sa intrebe. precum si mijloacele audio-vizuale. convingeri). a intrebarilor-problema. competitie. al comunicarii cunostintelor de catre instructor. a unor explicatii. date cu valoare motivationala. exemple. anticipand informatii de care au nevoie elevii in continuare. O expunere lenta este enervanta. Relatiile afective pozitive stimuleaza invatarea. favorizand invatarea. in timp ce alta prea rapida nu poate fi urmarita. conceptii. euristica.vor formula anumite intrebari emitatorului. cognitivi-axiologici (cunoasterea interpersonala. retroactiune). aferentatie inversa. principiul . Avand diverse sinonime (conexiune inversa. fapte. De aceea. cat si actul invatarii. instrumentali (relatii de cooperare. motivationaliaptitudinali. Procesul de invatamant indeplineste trei functii: de predare. atunci se ajunge la o receptare activa si acceptare critica (in sens constructiv) a mesajului educativ. deductiva. Dintre factorii care genereaza un climat psihosocial pozitiv in clasa. a caror folosire sporeste receptia. nivelul de aspiratie). ca forma de conexiune inversa. a intrebarilor retorice. Respiratia si viteza vorbirii sunt factori importanti ce pot optimiza sau distorsiona expunerea. feed-back-ul. explicativ-demonstrativa. al receptarii si asimilarii informatiei de catre elev/student. sau care determina reflectii (Ce se intampla daca? Din ce cauza? Ar putea fi si altfel? La ce credeti ca va folosesc aceste informatii?). prin analogie sau combinata). factori de structura (varsta si numarul elevilor din clasa) si factori proiectivi anticipativi (scopuri. care-si va organiza din mers comunicarea. in care fiecare si-a asumat un rol bine definit. idealuri. De asemenea profesorul va preciza si strategia comunicarii (inductiva. este un mecanism de reglare/autoreglare deosebit de important deoarece faciliteaza atat actul predarii. stilul de conducere al profesorului). Feed-back si Feed-forward in comunicarea didactica Autor: Adela David Procesul de invatamant este un act de comunicare didactica iar aceasta presupune intalnirea celor doi actori. educatorul si educatul. Inaintea oricarei comunicari didactice. de invatare si de evaluare (unii specialisti in domeniu adauga si o a patra functie.

in general. afirma Ioan Nicola [8]. in fapt. expresia unei interactiuni permanente dintre instructor si elev/student/cursant. poate fi considerat un astfel de sistem cu autoreglare. avand astfel un caracter . a intregului proces de invatamant. in sistemele cibernetice si. se impune ca o necesitate obiectiva. intrucat cunoasterea in cadrul procesului de invatamant se realizeaza pe fondul interactiunilor multiple si neunivoce dintre predare si invatare. al comunicarii cunostintelor de catre instructor. in general. fara a beneficia de informatiile cu rol reglator pe care le furnizeaza insusi procesul de invatamant. dintre activitatea instructorului si cea a elevului. fiecare dintre cei doi poli ai procesului instructiv-formativ putand emite si receptiona informatie. de dirijare permanenta a activitatii de invatare si formare a individului ca personalitate. relatia instructor-elev va fi una directa. nici relatia de comunicare instructor-elev nu poate fi considerata o comunicare didactica autentica. in afara unui cadru normativ specific. Aceasta inseamna ca. fara a ne preocupa de efectul pe care acestea il produc in plan formativ si cognitiv. din acest motiv. comanda isi schimba modalitatile de a se organiza si desfasura in raport direct cu informatiile obtinute pe baza studierii efectelor actiunii anterior comandate. in acest caz. ca forma de conexiune inversa. devine mesaj didactic din momentul in care declanseaza. Un mesaj oarecare.¬ Comanda este cea care va asigura prelucrarea si transmiterea informatiei astfel incat sa se obtina cel mai bun efect in planul instruirii/formarii elevului. prin prisma celor doua importante atribute ale sale: comanda.feed-back-ului este fundamentul pentru orice actiune eficienta intrucat asigura operativitatea informatiilor cu privire la efectul actiunii respective. faciliteaza si stimuleaza procesul invatarii in concordanta cu variabilele pedagogice pe care le implica. a legitatilor pe care le presupune actul sistematic de invatare. de la comanda la executie. iar aplicarea sa pe intreg parcursul desfasurarii lectiei si. intrucat el este un tip aparte de comanda si control. iar sistemele care functioneaza pe baza principiilor comenzii si controlului se numesc. comanda insasi este comandata de propriul efect. sisteme cu autoreglare. pe buna dreptate. procesul de invatamant militar este. Feed-back-ul. Din aceasta perspectiva se poate aprecia. Instructorul este cel care transforma mesajele oferite de memoria sociala in mesaje didactice care creeaza situatii de invatare menite sa faciliteze optimizarea relatiilor ce iau nastere intre personalitatea elevului/studentului/cursantului si mesajele cu care cadrul didactic intervine in desfasurarea invatarii. diferite in functie de personalitatea celui care invata si de situatia concreta in care se deruleaza invatarea. in orice sistem bazat pe autoreglare. intr-un cadru institutional organizat. Constituindu-se ca un ansamblu de actiuni exercitate in mod constient si sistematic de catre educatori asupra educatilor. indiferent de continutul sau. al receptarii si asimilarii informatiei de catre elev/student. in acest fel. Atat emiterea cat si receptionarea informatiilor au insa sensuri diferite. in ansamblul sau. Iata de ce este insuficienta doar transmiterea informatiilor necesare elevilor. este un mecanism de reglare/autoreglare care faciliteaza atat actul predarii. comunicarea didactica va avea un caracter bilateral.¬ controlul. puse in evidenta mai ales atunci cand analizam procesul de predare-invatare ca sistem. cat si actul invatarii. ca principiul conexiunii inverse reprezinta o legitate a actului didactic. Procesul de invatamant.

ci si ca o modalitate specifica de autoreglare a invatarii. Practica adoptata de unii instructori de a solicita elevilor/studentilor realizarea unor lucrari de seminar. Feed-back-ul nu mai apare astfel doar ca un mijloc eficient de reglare a mesajului didactic. fara a se ingriji apoi de aducerea acestora in fata clasei in timp util sau de a nu face comentarii si aprecieri asupra calitatii lor. Iata de ce situatiile de invatare in care lipseste.. Aceasta este si semnificatia „cibernetica” pe care Ioan Cerghit (2006. va capata noi valente si va conduce la performante scolare ridicate. fara eficienta. in acest fel. p. de invatare pe baza reperelor oferite de catre cadrul didactic. la fel de bine structurata. mai ales pentru elevi” [7]. acordata nota finala. Instructorul isi regleaza in permanenta forma si continutul informatiei transmise si.). Convins de necesitatea realizarii feed-back-ului in activitatea de predare-invatare si mai ales de eficienta lui. p. Totodata. de pilda. Mucchielli afirma intr-o lucrare consacrata metodelor active in pedagogia adultilor ca „privarea de feed-back reduce invatarea la un discurs fara receptare. elemente de legatura retroactiva (feed-back). de la executie la comanda. activitatea de transmitere a informatiilor. frustrant pentru ambii parteneri. Interpretata din perspectiva comunicarii didactice. in general. dar si a unuia care regleza invatarea. Cu privire la cel de-al doilea aspect supus analizei. [9] evidentiaza astfel existenta unui feed-back ce regleaza mesajul didactic. a conexiunii inverse ca modalitate specifica prin care efectul actiunii educative. respectiv.unilateral. [7]. Ea trebuie sa reprezinte o tehnica de lucru care incorporeaza in sine: elemente de programare (a secventelor. nu pot asigura un grad de eficienta sporit activitatii de invatare. care sa ne indice masura si eficienta cu care obiectivile actiunilor intreprinse au fost finalizate. Controlul este cel care urmareste modul in care efectul anticipat prin comanda s-a infaptuit. factor declansator al unor noi actiuni educative. caz in care relatia instructor-elev se inverseaza. Odata cu functia controlului intram in sfera de actiune a feed-back-ului. conexiunea inversa poate fi analizata in doua sensuri diferite. si. receptarea si asimilarea informatiilor. Literatura de specialitate [6]. literatura de specialitate interpreteaza actul invatarii nu numai dintr-o perspectiva praxiologica ci si una cibernetica. cercetare etc. metoda de invatare apare ca o modalitate de directionare a invatarii. finalitatea ei redevine cauzalitate. comentarea raspunsurilor oferite de catre elev sau explicarea criteriilor in baza carora a fost realizata evaluarea. ci si o modalitate de control. atitudinea sa fata de actul de predare in functie de modul in care este receptat mesajul sau de catre elev/student.¬ comportamentelor etc. insotita de un control imediat si sistematic al rezultatelor partiale inregistrate (de evaluare) si de corectare si ajustare a mersului mai departe a ciclului instructiv dat (idem. fiind o relatie de la receptor la emitator. de ducere a ei la bun sfarsit. fiecare dintre acestea avand un rol aparte in cadrul acestui proces. R. nu poate . prin interventia stimulativa a programarii. elevul isi poate autocontrola actul de receptare a informatiei. 20) o atribuia metodei de invatamant utilizata de catre profesor in actul didactic [2]. elemente de comanda sau de dirijare a activitatii¬ elevului/studentului. Altfel spus. operatiilor. activitatea de predare-invatare presupune nu numai o modalitate practica de realizare a acesteia.20). insasi relatia interpersonala ce ia nastere intre cei doi agenti implicati in actul didactic.¬ in aceasta acceptiune.

in acest sens. cele doua forme de conexiune inversa se completeaza reciproc: fie instructorul va actiona mai intens atunci cand rezultatele elevilor/studentilor la examene sunt nesatisfacatoare (feed-back). Bucuresti. aplicarea corecta. Metode de invatamant. C. E. fie va actiona preventiv. A. feedforward-ul reprezinta modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate [6]. gradul de incorporare a unor valori etc. R. important este ca in activitatea de predare-invatare. [7]. cu obiectivitate. Iata. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. Cerghit. . Daca feed-back-ul reprezinta modalitatea prin care finalitatea redevine cauzalitate. (coord. (1998).) (2005). [6]. Pedagogie: formarea initiala a profesorilor. instructorul poate adapta din mers actul de comunicare didactica pe baza sesizarii anticipate a posibilitatilor care apar si care prefigureaza atingerea sau nu a finalitatii scontate. a sistemului de pedepse si recompense. La fel de importanta este. Iasi. fie pe dezvoltarea capacitatii profesorului de a anticipa posibilitatile elevilor sau chiar finalitatea actului de invatare. de asemenea. Indiferent insa pe care dintre cele doua modalitati de actiune se va pune accentul. acordarea notelor mari sau. cum ar fi comportamentul. (2001). Editura Didactica si Pedagogica. Cucos.. Editura Polirom. Iasi. Cretu. atitudinile manifestate de catre elevi/studenti.asigura feed-back-ul necesar activitatii de invatare. lauda. (1996). Prin intermediul acestui tip de retroactiune. Iasi. I. Pedagogie. Mucchielli. [4]. Metode active in pedagogia adultilor. [2]. Astfel. cel de feedforward care desemneaza. cu precadere. Editura Psinet. observatiile. Sibiu. Consiliere educationala. apelul la obiectivitate si responsabilitate in actul notarii. in acest sens se insista. care este cadrul de formare si dezvoltare profesionala: O atentie aparte este acordata in literatura de specialitate modalitatilor utilizate de catre cadrul didactic pentru scurtarea feed-back-ului. intrebari si raspunsuri pe teme pedagogice. fie pe integrarea eforturilor elevilor si a exploatarii dispozitiilor psihice ale acestora pentru invatare. ofera instructorului posibilitatea de a da mai multa consistenta feed-backului didactic realizat. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. in consecinta. David.) (2001). sa nu fie neglijata insemnatatea lor pentru calitatea actului didactic. Alaturi de conceptul de feed-back. la fel ca si primul. Bibliografie [1]. luarea in consideratie pe parcursul evaluarii si a altor indicatori. (1982). Sibiu. (2006). Comunicarea didactica in Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice. anticipand o evolutie catre astfel de rezultate (feed-forward). Cluj-Napoca. altii decat cunostintele acumulate. [3]. a drumului de la diagnosticarea calitatii si eficientei invatarii la optimizarea acesteia. dimpotriva. Mai mult. beneficiile pe care utilizarea lor le aduce atat instructorului cat si elevului/studentului sa fie apreciate in mod obiectiv si. Editura Polirom. o forma specifica de retroactiune. Iacob. Editura polirom. in ultimii ani. D. [5]. Baban. se utilizeaza tot mai mult. acordarea notelor mediocre sau nesatisfacatoare isi indeplinesc functia educativa doar atunci cand sunt utilizate in conformitate cu principiile docimologice. (coord. incurajarea. I.

Toate activităţile specifice managerului au ca principiu fundamental comunicarea. cu scop de rezumare a unor informaţii sau cu scop de informare la zi privind activităţi de afaceri. . b) Raportul final – este o prezentare formală majoră de 40-60 minute. de negociere etc. Componentele procesului de comunicare sunt reprezentate de: emiţător. destinată analizei muncii la . – Funcţia de influenţare şi convingere. că auditoriul are caracteristici comune. Poenaru. programe sau proceduri. Scopul acestuia este de a familiariza auditoriul cu starea la zi a proiectului sau activităţii şi. – Funcţia de integrare şi menţinere. fie în exteriorul ei. O formă a comunicării în grup este comunicarea în faţa unui auditoriu. cât şi a celor externe. . Ca format. psihologice si pedagogice. de dare de instrucţiuni. De asemenea. între instituţii şi între instituţii şi oameni. permiţând ajustarea mesajelor pe parcurs. MODALITĂŢI DE COMUNICARE Există următoarele tipuri de comunicare: A. pot apărea două probleme importante: .[8]. Adresarea orală ara ca forme specifice mai importante: – Prezentarea. Comunicare non-verbală. . – Briefingul este o prezentare mai scurtă. îndrumare şi sfătuire. Sava. Comunicarea orală îmbracă o serie de situaţii specifice: – Comunicarea faţă în faţă cu o persoană are avantajul că este directă şi că permite folosirea tuturor mijloacelor verbale şi non-verbale de comunicare. să facă referiri la viitorul proiectului. – Raportul are ca scop analiza situaţiei unei activităţi sau a unui proiect şi constă în prezentarea de informaţii relevante pentru o anumită fază a acestora sau pentru finalizarea lor. o comunicare într-un singur sens. Bucuresti. (1998). – Comunicarea interpersonală este importantă în situaţii de evaluare a performanţei şi motivare. Editura Didactica si Pedagogica. de la vorbitor spre auditoriu (procesul de informare poate implica şi auditoriul). mesaj. pe baza feed-back-ului verbal şi non-verbal. R. I.. De asemenea. Comunicare scrisă. acel fenomen care permite crearea de legături între oameni.faza dificilă a întrebărilor şi răspunsurilor. Bucuresti.prezentările sunt neconvingătoare. Aspecte deontologice. poate fi interactivă. briefingul este. În legătură cu prezentările în faţa unui auditoriu extern organizaţiei. de obicei. Din analiza activităţilor manageriale în cadrul unei organizaţii s-a observat faptul că procesul de comunicare ocupă aproximativ o treime din timpul de lucru. idei şi sentimente – a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere şi recepţie de simboluri care au ataşate înţelesuri. – Funcţia de comandă şi instruire. Tratat de pedagogie scolara. uneori. [9]. În cazul prezentărilor în interiorul organizaţiei se presupune. Alte probleme care pot să apară atât în cazul prezentărilor interne. au fost identificate şi funcţiile comunicării: – Funcţia de informare. canal. mai puţin cunoscute. de rezolvare de conflicte. care poate avea loc fie în interiorul organizaţiei.dificultatea adaptării prezentării şi a vorbitorului la auditoriul şi cadrul extern. II. Comunicarea – schimbul de informaţii.prezentările sunt prea lungi. Comunicarea interpersonală focalizată pe construirea de realţii interpersonale este necesară în procesul de îndrumare şi sfătuire da angajaţilor. sunt: prezentările sunt confuze. Comunicarea este deci. . Există două tipuri: a) Raportul de situaţie – se face printr-o prezentare de 30-40 minute.stilul de prezentare a informaţiilor este deficitar. Editura Danubius. A. C. Nicola. (1996). sprijină procesul de implementare a deciziilor şi schimbării. F. în general. receptor. Didactogenia in scoala. – Comunicarea managerială în grup are o serie de funcţii caracteristice cum ar fi: ajută la definirea grupului. B. proiecte în desfăşurare. Comunicare orală.

chiar dacă nu se ajunge la nici o înţelegere. – Comunicarea cu mass-media poate îmbrăca mai multe forme: .se vor evita întreruperile şi deranjul din partea altor persoane. fără a parcurge circuitul ierarhic. fiind mereu obiectiv. b) începutul întrevederii: . .conferinţe de presă. . gesticulările şi ticurile. – se va vorbi calm.se va avea în vedere scopul care trebuie atins. Comunicarea scrisă . de la început până la sfârşit. . . cu convingere şi fără exagerări.managerul va rămâne calm. .se vor da răspunsuri clare şi precise pentru a elimina orice neînţelegere. – Zvonul – reprezintă comunicarea neverificată. sugestivă. să înţeleagă mesajul ascuns dincolo de cuvintele.discuţia va fi condusă şi controlată. – Jargonul este limbajul specializat folosit de deţinătorii unui anumit loc de muncă. cu fapte precise şi exemple. .comunicate de presă. Pentru o comunicare orală eficientă.managerul va căuta să facă în aşa fel încât cel cu care comunică să se simtă bine. Totodată. precisă. – se va păstra contactul vizual în timpul comunicării. De asemenea. Are ca scop recomandarea pentru luarea unor decizii sau rezolvarea unei probleme. Aceasta generează o distanţă psihologică faţă de interlocutor care duce în mod firesc la un conţinut depersonalizat al mesajului. De aici apare dificultatea de concentrare asupra mesajului. dar şi dezavantajul că îi împiedică pe angajaţii care ar putea avea soluţii sau idei de rezolvare a crizei să îşi aducă aportul la clarificarea situaţiei. prezentarea unui rezultat final al muncii în cadrul unui proiect. are avantajul că evită o eventuală panică creată de o veste proastă. politicos şi stăpân pe sine în orice moment. – Comunicarea prin telefon. – se va controla mimica. existând tendinţa de a ne gândi simultan la mai multe lucruri în timp ce ascultăm un mesaj. Dintre regulile care trebuie respectate în timpul unei conversaţii. . . – Efectul de cocoloşire. O altă problemă este faptul că receptorul nu încearcă să citească printre rânduri.se va crea o ambianţă plăcută. – se va ţine cont de scopul expunerii. tonul şi gesturile interlocutorului.întregul proiect. . . fără alte persoane interpuse. .interlocutorul va fi încurajat să spună tot ceea ce îl preocupă.se va urmări să se obţină acordul interlocutorului. managerul se va despărţi în termeni cordiali de interlocutor.se va rezerva timpul necesar.managerul va conduce convorbirea astfel încât solicitantul să treacă repede la subiect. – discutarea doar a aspectelor bine fondate. cum ar fi perioada mare de timp necesară unui manager pentru a-i asculta pe toţi angajaţii care au de făcut propuneri sau probleme de adus la cunoştinţa sa. creând stări conflictuale sau oferind motive de bucurie care mai apoi nu pot fi concretizate.se vor rezuma punctele comune la care s-a ajuns. B. menţionăm: – siguranţa în expunere.se va preciza problema care se discută. Aduce multe deservicii organizaţiei. managerul sau funcţionarul public trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: a) crearea condiţiilor: . . d) sfârşitul convorbirii: . Alte tipuri de comunicare orală: – Filtrarea – reprezintă tendinţa de a dilua sau de a opri un mesaj în curs de transmitere. adică tendinţa de a evita comunicarea ştirilor proaste celorlalţi. s-a observat faptul că faptele sau cifrele sunt ascultate cu mai multă atenţie. Avantajul acestui tip de comunicare este nediluarea informaţiei care ajunge în mod direct de la angajat la manager. Aspectul distinctiv al acestei comunicări este lipsa din mesaj a elementelor de natură non-verbală. există şi dezavantaje.se vor evita contrazicerile directe şi cearta. – Politica uşilor deschise concretizată prin posibilitatea oferită de manager angajaţilor de a comunica direct. Literatura de specialitate evidenţiază faptul că viteza de gândire este de 400 de Cuvinte pe minut. evitând exagerările. – se va folosi o exprimare clară. iar cea de vorbire de 275 de cuvinte pe minut. aflată în circulaţie. .interviuri în exclusivitate sau spontane. – se va practiva stilul concret. c) modul de desfăşureare a convorbirii: .

Înainte de a comunica ceva trebuie stabilit scopul pentru care se doreşte transmiterea mesajului. aşa cum se poate vedea din graficul de mai jos: C. Ambientul contribuie la o bună desfăşurare a şedinţelor sau a întrevederilor de orice fel. Acest proces cuprinde următoarele faze: – generarea. care are loc în cadrul comunicării orale. faţă în faţă. Ultimul pas îl reprezintă scrierea propriu-zisă a mesajului. Următorul pas în procesul de scriere este clarificarea şi sistematizarea gândurilor în legărură cu materialul asupra căruia s-a decis că e oportună scrierea lui. – sistematizarea. – organizarea materialului. începând cu redactarea lui şi continuând cu editarea şi punerea lui în forma adecvată. gesturilor şi posturii corpului. Astfel. Comunicarea non-verbală reprezintă tipul de comunicare concretizat în transmiterea de mesaje prin intermediul expresiilor faciale. etapa de gândire reprezintă aproximativ 40% din timpul necesar întocmirii mesajului scris. – să fie adecvat direcţiei de transmitere.Caracteristicile pe care trebuie să le întrunească un mesaj scris pentru a fi eficient sunt următoarele: – să fie uşor de citit. În cadrul comunicării non-verbale se poate analiza şi mediul în care are loc comunicarea. adică dacă este oportună transmiterea mesajului. Este foarte important de menţionat faptul că a gândi şi a scrie reprezintă două procese diferite. dacă reacţia de răspuns este favorabilă şi dacă mesajul transmis are şanse de a-şi atinge scopul. modulaţiilor vocii. – să fie corect. directe. – să fie bine gândit. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful