Ce inseamna empatie?

22.10.2007 | Dezvoltare personala, Inteligenta emotionala (EQ) Daca ne luam dupa Wikipedia empatia poate fi definita ca abilitatea de a recunoaste, percepe si a simti direct emotiile celorlalte persoane. Vag si incomplet. Tot acolo mai gasiti ca empatia e capacitatea de a te pune in pielea celuilalt (”put oneself into another’s shoes”) sau “un fel de rezonanta emotionala”. In continuare incomplet.

Ce inseamna empatie?
In primul rand, o persoana empatica poate identifica usor emotiile celorlalti iar aici ma refer, evident, la emotiile latente, care nu sunt exprimate. Oricine isi poate face o idee despre cum se simte un om care plange dar putini reusesc sa identifice faptul ca o persoana sufera atunci cand acea persoana face tot posibilul sa nu o arate, ascunzandu-se dupa o masca. Oamenii empatici vad dincolo de masti, cu usurinta. Ei fac insa mai mult decat a identifica automat ceea ce simt persoanele din jurul lor; au si capacitatea de a isi imagina foarte exact cum trebuie sa se simta persoana respectiva chiar daca ei nu au trecut niciodata prin exact aceeasi situatie. Deasemenea, empatia ii ajuta pe oameni sa citeasca mai usor limbajul corpului sau sa vada acele sclipiri in ochii oamenilor. Datorita acestei intelegeri a firii umane de care sunt capabili, oamenii empatici sunt de obicei intelegatori cu cei din jur si dau dovada de compasiune.

Cum recunosti un om empatic?
E cald si afectuos, nu se simte stanjenit sau incurcat atunci cand te vede plangand si nu are o problema cu a plange el insusi. Deasemenea, recunoaste cu usurinta ca si el are sentimente puternice si greu de controlat si iti impartaseste o parte dintre ele. Are incredere in tine si in faptul ca poti depasi situatiile dificile prin care treci si iti aduce aminte de punctele tale tari atunci cand tu uiti ca le ai. Inca un lucru pe care empaticii il fac de obicei este acela ca incearca sa inteleaga ce inseamna un anumit lucru pentru tine chiar daca a se gandi la acel lucru ii face pe ei sa sufere

Partile proaste ale empatiei
Da, din pacate, exista si astfel de parti. E si motivul principal pentru care am ales sa scriu despre empatie. Lumea isi imagineaza ca totul e roz, ca oamenii empatici beneficiaza de niste bonus-uri pe care ceilalti nu le au si atat, ceea ce e fals. Partile bune ale empatiei vin la pachet si cu altele, mai putin bune.

Oamenii empatici sunt in general persoane care gandesc mult, carora le place sa rezolve probleme si merg in general pe ideea ca acolo unde a aparut problema se afla si raspunsul, rezolvarea acelei probleme. Sunt cei care nu adorm noaptea pana cand nu gasesc raspunsul la o intrebare ce ii macina. Iar de multe ori, problemele la care se gandesc nici macar nu sunt ale lor. In plus, a arde la o intensitate atat de mare incat sa empatizezi cu o alta persoana, sa te auto-depasesti continuu incercand sa te transpui in starea respectiva si, mai apoi, sa faci eforturi pentru a gasi o solutie de a alina suferinta celuilalt, e mult mai complicat chiar decat suna si putin probabil sa se intample fara sa lase urme. Empaticii se consuma mai repede decat oamenii obisnuiti si de multe ori functioneaza ca un burete: absorb din emotiile celorlalti ceea ce ii ajuta sa inteleaga si sa se puna in locul acelor persoane insa, in momentul in care interactiunea s-a incheiat, in loc sa renunte la tot ce au absorbit, pastreaza in ei o parte din acele emotii. ***Alte articole ce au legatura cu empatia si cu inteligenta emotionala: - IQ + EQ + SQ - Teoria inteligentelor multiple (Gardner) - 3 inteligente necesare unui leader

Empatia
________________________________________________________
Unul dintre secretele comunicarii eficiente consta in capacitatea de a te pune in situatia celui din fata ta si a intelege modul lui de a vedea lucrurile. Poate cuvantul empatie nu iti sugereaza nimic, dar stii, probabil, ca o zicala stramoseasca ne indeamna sa ne punem in pielea celui de langa noi inainte de a-i comenta purtarea sau modul de a gandi. Intelepciunea izvorata din aceasta experienta de viata - "pune-te in pielea lui", indemna la toleranta cu mult inainte de aparitia conceptului de comunicare. Anglo-saxonii si spaniolii au si ei o vorba asemanatoare care te invata de ce e mai bine "sa te incalti cu pantofii celuilalt" inainte de a-ti da cu parerea despre aproapele tau. "Pune-te in pielea lui" nu se refera numai la eventualele aprecieri negative pe care le facem la adresa semenilor nostri, ci si la capacitatea de a le intelege sentimentele si reactiile. Daca un prieten sufera o replica de genul "Inteleg prin ce treci", arta ca iti pasa si spune mai multe decat "Totul va fi bine", desi nici unul nu aveti certitudinea ca asa va fi. In loc de o exprimare stereotipa, interlocutorul asteapta ca tu sa percepi problema cu care se confrunta ca pe un fapt care ii afecteaza viata si sa-i arati ca stii prin ce trece. Empatia nu inseamna sa te identifici cu celalalt anulandu-ti tie personalitatea, ci sa te transpui in mintea si sufletul lui pentru a intelege cum percepe lucrurile. De multe ori comunicarea dintre noi sufera din cauza lipsei de empatie. Suntem obisnuiti sa nu mai acceptam si o alta perspectiva asupra lucrurilor. Criticam si nu-i dam celui de langa noi dreptul de a-si spune opinia pentru ca o percepem din start

care a denumit fenomenul in limba sa materna Einfühlung. mai intai pe baza contagiunii afective. Ceea ce intereseaza in relatiile interpersonale este mai ales empatia de transpunere. Aceasta se dezvolta inca din primele luni de viata. in momentul in care comunici empatic cu cineva. c) empatia dispozitiei – reactii senzoriale de tipul definirii culorilor ca fiind calde sau reci. rade si el. daca un copil plange.ca fiind gresita. de identificare a simbolurilor. in ciuda unei satisfactii personale ("ce persoana intelegatoare sunt eu") vei dori ca si prietenul sa faca la fel. precursor al psihologiei si continuator al conceptului de Einfühlung. Un alt filozof si estetician german. capacitatea de a cunoaste pe cel de alaturi. Antrenamentul este dificil si frustrant pentru ca. mai puternic spiritualizat. Pe de alta parte. probabil ca toti copiii mici din preajma vor incepe sa planga. Theodor Lipps (1851-1914). o transpunere in starea probabila celuilalt. Este un mod de comunicare (mai ales. disponibilitatea sau indisponibilitatea . Empatia estetica este o manifestare la un nivel superior. De cele mai multe ori raspunsul nu va fi reciproc si asta te determina sa renunti. conditionata de experienta subiectului si de perceptia directa. de tip uman. Mai tarziu. dincolo de intelesul semantic la limbajului. In mod evident. vesele sau triste. echivalent cu a spune simaptia estetica. Conceptul de empatie a fost lansat de filozoful german Robert Vischer (1847-1933). mai abstracta si mai contiua. b) empatia naturala sau empirica – se atribuie obiectelor forta si miscare. comunicarea se face la un nivel profund. a definit patru feluri empatie: a) empatia generala sau aperceptiva. d) empatia de transpunere – o multiplicare a eu-lui. empatia intervine in receptarea artei. Dar cum ar fi sa-i spui drept in fata "empatizeaza cu mine pentru ca si eu empatizez cu tine". Empatia este o modalitate de cunoastere intuitiva. Daca depasim faza de decodificare. As putea spune ca a empatiza presupune diminuarea orgoliului personal si un pas inainte spre o comunicare mai bune. tocmai pentru ca nu vine in concordanta cu a noastra. senzoriala. Intr-o alta clasificare. Copilul mic tinde sa preia starea emotionala a celor din jur: daca in jur se rade. se identifica empatia practica si empatia estetica. adica o atiudine proprie. de unde si traducerea in termenul englezesc empathy. intervin in joc alti factori: experientele afective proprii ale subiectului. de receptare) afectiva. La urma urmei. ceea ce ramane este stare si este o cunoastere empatica. nu poti spune "de maine incep sa empatizez cu toata lumea". Empatia practica este mai limitata. Este acel fel in care „stim ce e in sufletul celuilalt”.

Vasile Pavelcu (1900-1991) completeaza definitia. empatic. theodor lipps. vasile pavelcu Cuvinte cheie: .(indiferenta). Intr-o maniera mai clara si mai simpla de a spune lucrurilor pe nume. adaugand ca o consecinta capacitatea de a anticipa comportamentul altora in situatii date. empatie. empatia este mai evidenta la femei decat la barbati. robert vischer. cunoastere. Strict legata de intuitie si de disponibilitate. Mihail Ralea (1896 1964) defineste empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a intelege trairile altora. simaptia estetica. mihail ralea. einfühlung. receptare. intuitie. transpunere. empathy.

cât şi a altor mijloace cu acţiune educativă. În aceste condiţii de „bombardament informaţional” instruirea şcolară capătă valenţe şi responsabilităţi suplimentare. În plus. autoreglarea activităţii intelectuale. dar poate deveni şi obstacol când se transmit cunoştinţe noi. anulând particularităţile individuale şi de grup şi limitând aspectele formative ale individului. o anumită standardizare sau stereotipie. structurile gramaticale. transmiterea codurilor caracteristice fiecărei ştiinţe. în ultimă instanţă. căpătând aspect de „caracter impus „şi „receptare pasivă”. fiind.. obiectivelor didactice şi nivelului intelectual al cursanţilor.COMUNICAREA DIDACTICĂ Este un fapt bine cunoscut că procesul de învăţământ se realizează prin şi pentru comunicare. instruirea şcolară are la îndemână un instrument fundamental. informaţia obţinută prin aceste mijloace şi în special. atunci vom recunoaşte o relativă indeterminare a limbajului didactic. rămâne o problemă deschisă pentru cercetare în privinţa posibilităţile de realizare a unei comunicări integrale . în acelaşi timp. Utilizează limbajul obişnuit. prin mass-media. atât cea didactică cât şi cea de la nivelul societăţii. un act de comunicare. Se pot menţiona şi unele contradicţii posibile între educaţie şi comunicare. între comunicare şi educaţie existând un raport de interdependenţă. prelegerea ţinută de profesor. favorizând gândirea şi formularea exprimării potrivite. Această relativă libertate poate fi înţeleasă în sensul ei pozitiv. În acest scop. modul uzual de expunere pentru că va recurge la noţiunile de transmis cu ajutorul acestora. limbajul. dar care se manifestă cu precădere într-o singură direcţie. În comunicarea didactică trebuie să fim precişi şi expresivi. Limbajul didactic are caracteristici proprii. etc. prin claritate şi concizie facilitând atât transferul cât şi înţelegerea mesajului transmis. vocabularul. . cum ar fi impactul educativ al mass-media existente în societatea modernă. Dacă se are în vedere că cele mai multe dintre noţiuni au multiple semnificaţii. material bibliografic. o comunicare în care pierderea de informaţii să fie minimă. Comunicarea. informaţiile transmise trebuie adaptate scopului. printre care aceea de a-i învăţa pe educaţi de a integra /structura şi analiza informaţia. şi în care ceea ce se receptează să coincidă într-o măsură semnificativă cu input-ul de la capătul emitere. Comunicarea. obţinându-se o satisfacţie pentru ambii interlocultori. poate acuza o lipsă de coerenţă. dar comunicarea presupune mai mult de atât. formarea gândirii şi facilitarea operaţiilor intelectuale. la rândul său. conţine prin ea însăşi potenţial educativ: transmitere de cunoştinţe. dezvoltându-le capacitatea de a transforma un mesaj în semnificaţie.

Aria nonverbalului adaugă opţiuni pe zi ce trece. sugerează reacţii în funcţie de situaţiile de comunicare. Centrarea pe obiective a elevului. aranjarea băncilor în clase – sociofugală. de posibilităţile şi experienţele acestora. ceea ce respinge şi ceea ce acceptă în dialogul educaţional. nu poate fi despărţită de comunicarea didactică. profesorul exercitându-şi influenţa simultan asupra conţinuturilor şi a elevului. variabil după nivelul. O. . Consacrată fiind învăţării de a învăţa.)sugerează că părinţii care oferă cărţi copiilor pot să le ceară acestora să fie mai studioşi. Unele cercetări includ în aria nonverbalului şi oferirea de daruri. 2006. 1988. Sau aranjarea mobilierului în aşa fel încât să încurajeze interacţiunea de grup. acţiunea didactică urmăreşte capacitatea de a pune în relaţie informaţii anterioare cu cele noi. de interlocutori. Din păcate. dar şi ceea ce aşteaptă de la elevi. prezentarea şi exprimarea cunoştinţelor îmbracă forme diferenţiate. în funcţie de auditoriul căruia îi sunt destinate. comunicarea didactică este una evaluativă şi autoevaluativă atât pentru profesor cât şi pentru elev. ştiinţifică şi culturală. încorporarea reprezentărilor între cele oferite de viaţa socială. evaluarea în raport cu noile achiziţii. apaud.În comunicarea didactică. şi nu între elevi.favorizează comunicarea în direcţia profesorului. În acest context se evidenţiază raportul dintre limbajele verbal. interesul. Nonverbalul şi paraverbalul exprimă atitudini şi formează comportamente. mobilizarea unitară a cunoştinţelor spre crearea nevoii de cercetare şi a altora.. în transmiterea lui suportul verbal şi nonverbal se îmbină eficient. a profesorului şi mediului de învăţare prezintă învăţarea învăţării. Polirom. Unii autori extind această arie la toate lucrurile care ne reprezintă. formele de utilizare viitoare a celor comunicate. Câte poţi spune despre un om numai privindu-l din perspectiva modului în care îşi alege îmbrăcămintea pe care o consideră potrivită cu statutul său. Pânişoară. I. Un mesaj este mai credibil şi suportă o înţelegere mai profundă atunci când. Unii profesori consideră că prin abuz verbal ţin sub control clasa. paraverbal şi nonverbal utilizate de profesori în corelaţie cu obiectivele didactice şi cu partenerii elevi. altfel spus. Comunicarea nonverbală defineşte un cadru deosebit de fertil în dezvoltarea interrelaţionării didactice. de aceea se poate spune că limbajul didactic are un destinatar precis definit. (De Vito.. Stilul profesorului defineşte predominanţa verbal-nonverbal prin atitudinile personale care demonstrează ceea ce crede. Determinantă rămâne caracteristica formativă a comunicării didactice.

competenţă. Prin intermediul feed-back-ului influenţarea devine bilaterală pentru că aşa cum spunea Leon Bloy . capacitatea de influenţă este net superioară elevilor şi studenţilor şi este normal să fie aşa. fără formalism şi ritualuri inutile măreşte încrederea membrilor în virtuţile grupului şcolar. cadrul didactic va încerca să transfere conţinutul predat în mod atractiv. Funcţionând normal. să le accepte şi să se supună acestora. prin comportamentul său. prestigiu. Folosind un limbaj inteligibil şi adecvat.. În toate situaţiile educaţionale. În şcoală se regăsesc şi bariere de comunicare cum ar fi distorsiunile sau inexistenţa unui repertoriu comun între profesor şi elev/student care duce deseori la perturbarea comunicării. . valorizează pe fiecare membru. epuizare fizică şi motivaţională. datorită statusului profesorului. pot să cedeze presiunilor sociale. În asemenea relaţii de influenţare a elevilor sau studenţilor prin comunicare . pe principiul feed-back-ului procesul de comunicare facilitează realizarea sarcinii. depăşind simplul şi plictisitorul monolog într-o expunere elevată şi argumentată care va schimba conformismul în participare şi activism. fără impact real asupra receptorului. autoritate. . O comunicare deschisă. În acest mod profesorul şi elevii/studenţii trebuie să se influenţeze unul pe altul dialogul devenind mai viu şi mai nuanţat în funcţie de aşteptările ambilor termeni ai relaţiei implicate în activitatea didactică şi nu în mod unilateral.cu impact negativ . la confuzii. Blocarea comunicării prin relaţii reci. cerinţelor educative. . profesorul se face „acceptat” de elevi se creează condiţii ca grupul şcolar (clasa)să devină receptiv şi deschis cooperării. bazat pe o comunicare expresivă şi convingătoare. acţionând ca factor de omogenizare. este un mediu de comunicare prilejuit de sarcina comună şi de relaţiile interindividuale ale membrilor. Prin intermediul comunicării didactice profesorii şi elevii sau studenţii pot să se conformeze normelor şcolare sau pot să-şi păstreze independenţa. sau distructive. Astfel. nuanţat. nu se ştie “cine dă şi cine primeşte”. fără restricţii.cu efecte pozitive . Supraâncarcarea informaţională care pune elevul în faţa unei abundenţe extreme de informaţie poate duce la dezvoltarea unui refuz faţă activitatea respectivă. cadrele didactice trebuie să înveţe deopotrivă cu elevii şi chiar de la aceştia. apelând la întregul arsenal metodic şi logistic de care dispune. cadrul didactic poate să exercite comportamente de rol constructive. Dacă. argumentat şi inteligibil. birocratice şi alte manifestări psihocomportamentale din partea unor cadre didactice face să scadă randamentul comunicării şi implicit cel şcolar. asigură coeziunea grupului.şi neutru.Clasa de elevi şi colectivitatea şcolară în general.

atitudinile şi manifestările comportamentale ale celor cu care comunici. E. Orice cadru didactic trebuie să fie conştient de responsabilitatea faţă de cuvântul rostit într-o societate în care totul se petrece sub semnul rapidităţii. voinţa şi personalitatea elevilor şi studenţilor. O. a comportamentelor.P. comunicarea didactică apare ca formă particulară obligatorie în vehicularea unor conţinuturi determinate specifice unui act de învăţare sistematică asistată. în care nimeni nu aşteaptă răspuns la intervenţia sa într-o conversaţie. 1999 JUDE. a componentelor motivaţional-afective şi volitive. astfel că se mai utilizează şi cel de comunicare educaţională sau pedagogică. a comunica eficient şi expresiv cu ceilalţi şi cu sine presupune: Să informezi inteligibil şi să facilitezi înţelegerea mesajului transmis. LUMINIŢA IACOB.. BUC.PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ ŞI OPTIM EDUCAŢIONAL.Fiind un proces atât de complex. PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ. Să sesizezi şi să conştientizezi reacţiile. I... I. A. Faţă de acestea. BIBLIOGRAFIE COSMOVICI. este şi un proces psihosocial de influenţare prin limbaje specifice a atitudinilor. Să dezvolţi gândirea. 2002 PÎNIŞOARĂ. În literatura de specialitate nu există un consens asupra conceptului de comunicare didactică. COMUNICAREA EFICIENTĂ. nivelurile. Să convingi pe cei cu care comunici. în subordonarea nemijlocită faţă de conducerea unei asemenea instituţii. POLIROM . în care greşelile de exprimare sunt considerate fără importanţă şi în care nimeni nu răspunde pentru ce a spus.. convingerilor. motivaţia. POLIROM.D. care mijlocesc fenomenul educaţional în ansamblul său. indiferent de conţinuturile. formele sau partenerii implicaţi. Comunicarea didactică nu este numai o activitate ce pune în relaţie cadrul didactic şi elevul pentru realizarea unor obiective comune. afectivitatea. comportamentelor. De aceea.. Din perspectiva educaţiei formale comunicarea didactică constituie baza procesului de predare şi asimilare a cunoştinţelor în cadrul instutuţionalizat al şcolii şi între parteneri cu statusuri determinate: cadrele didactice ca principali agenţi educaţionali şi cele ale elevilor sau studenţilor . comunicarea didactică cunoaşte mai multe abordări şi mai multe definiţii.

2004 ŞOITU. Comunicarea educationala sau pedagogica este cea care mijloceste realizeaza fenomenul educational in asamblul sau.tactil. Tipuri de comunicare umana: caracteristici. 2001 1. dupa numarul de parteneri: . relatii Un tip de comunicare anume este o problema de dominanta si nu de exclusivitate. pozitie) si acceptarea multicanalitatii comunicarii (auditiv. cinetica. Comportamentul interlocutorilor are valoare comunicativa. cuvant. filme si diafilme didactice. lectii televizate sau radio-difuzate etc. A comunica presupune castigarea si activarea competentei comunicative care este deopotriva aptitudinala si dobandita. PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI. nivelurile. vizual. absenta intetiei de comunicare nu anuleaza comunicarea – se pot transmiterea nehotararea. Exista o diversitate de coduri utilizate (sunet. In situatiile scolare de instruire. materiale didactice. DORINA. este necesara si intelegerea ei. asistata. dar nu o putem intelege din cauza necunoasterii limbii. video-text. in cadrul caruia doi sau mai multi interlocutori fac schimb de informatii. gest. imagine. tactil etc. specifice unui act de invatare sistematica. Fiind o relatie de schimb de informatii. gestul. Comunicarea este relatia bazata pe co-impartasirea unei semnificatii. se poate comunica si fara cuvinte . auditiv.SĂLĂVĂSTRU. folosind diferita canale: vizual. Comunicarea didactica este o forma particulara. Doar din necesitati didactice se fac delimitari transante. sursele comunicarii pot fi: mesajul didactic si educational al profesorului. miscarea. manualul scolar.olfactiv). PEDAGOGIA COMUNICĂRII. Comunicarea psihopedagogica si psiholingvistica Comunicarea este un proces relational. Comunicarea didactica este baza procesului de predare-invatare a cunostintelor in cadru institutionalizat al scolaii si intre parteneri cu roluri determinate: profesor. Informatia este permisa unui act de comunicare. starile afective etc. formele sau partenerii implicati. obligatorie in transmiterea unor continuturi determinate. harti. videodisc. atlase. indiferent de continuturile. Comportamentul uman poate deveni comunicare. 2. POLIROM. reviste. carti. blazarea. Codurile folosite in comunicare sunt: cuvantul. se inteleg si se influenteaza intre ei. L. interlocutorii pot deveni in acest timp atat receptori cat si emitatori. INSTITUTUL EUROPEAN. (O propozitie intr-o limba necunoscunoscuta contine informatie. in realitatea vie a comunicarii aceste forme coexistand Clasificarea comunicarii: I. Comunicarea educationala si didactica sunt forme specializate ale comunicare umane. nelinistea. elevi. etc. imaginea.

V): . TV). III.a. . comunicarea non-verbala (C. . c. comunicare in grup mic. zona de provenienta). II.este specific umana. utilizeaza canalul auditiv sau vizual. pauza. lexical.informatia este codificata si transmisa prin cuvant si prin tot ceea ce tine de acesta sub aspect fonetic. c. are forma orala sau scrisa.): . . comunicare verbala (C.V): . . comunicare intrapersonala (cu sine. comunicare orizontala (elev-elev. . comunicare interpersonala (intre doua persoane). ritmul si debitul. miting.N. morfo-sintactic. comunicare verticala (elev-profesor. intonatia. profesor-profesor). radio. b. mimica. b. gesturile. • intensitatea rostirii. miscarea. infatisarea partenerilor. • particularitati de pronuntie (urban-rural.P. comunicare publica (conferinte. d. alintat-hotarat.permite inmagazinarea si transmiterea unor continuturi extrem de complexe. comunicarea paraverbala (C. soldat-ofiter). b. monologul).V. dupa statutul interlocutorilor: a. dupa codul folosit: a.informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale care insotesc cuvantul si vorbirea in general.in aceste categorii se inscriu: • caracteristicile vocii (tanar-batran.informatia este codificta si transmisa printr-o diversitate de semne legate direct de postura. energic-epuizat).este obiectul unor cercetari menite sa-i aprofundeze mecanismele si functiile.

. doar va aparea raspunsul. dar sa le si anticipeze sau sa le succeada. . 38% paraverbal si 7% verbal. cu dominanta nonverbala sau mixte. sport. comunicare subiectiva: exprima direct starea afectiva a locutorului din necesitatea descarcarii si reechilibrarii. comunicarea instrumentala apare atunci cand sunt reunite o serie de particularitati: .V.acest tip de comunicare este dominant in actul didactic. IV. c. In realitate aceste forme de comunicare coexista. tonul ridicat al reprosului. si C. comunicat mai mult sau mai putin partenerilor. copile! “. si C. profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii pe masura ascultarii raspunsurilor. Comportamentele comunicative reale pot fi cu dominanta verbala. doar. comunicare incidentala: se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii. se transmit in proportii hotaratoare prin C. fara ca acest fapt sa excluda si prezenta celorlalte doua.poate exista si ca forma de comunicare de sine statatoare (dans.capacitatea de a se modifica in functie de reactia aprtenerilor. Comunicarea verbala .P. o comunicare interpersonala (accentueaza o idee ca raspuns direct pt.. elevul care-si rasuceste automat suvita de par. poate fi simultana acestora. „M-ati suparat!“. b.focalizarea intentionata si vadita. „este X atent la ceea ce am spus?”).N.V. pe un scop precis. elevul X) si intrapersonala (se autointerogheaza: „m-au inteles?”.atingerea lui printr-un efect anumit urmarit la nivelul comportamentului receptorului. Intre cele trei forme de comunicare se stabilesc anumite relatii temporale si de sens.V. pantomima). in urma acumularii unei tensiuni psihice (pozitive sau negative). limbajul surdomutilor. in timp ce C. Astfel C. comunicarea profesorului poate fi o comunicare in grup (se adreseaza tuturor o cerinta).: 55% nonverbal.V. dupa finalitatea actului comunicativ: a. sunt obligatii simultane. . de exemplu.V. indispensabile pentru dimensiunea relationala a oricarei comunicari. de exemplu exclamatia de surpriza la un raspuns deosebit: „Bravo. pentru a-si atinge obiectivele. ce nu sunt destinate procesului de invatare (de exemplu constatarea lipsei cretei sau a buretelui).P. Continuturile afectiv-atitudinale.N.

caldurosintimal-erotica). corpului. loc Comunicare incidentala(accidentala) . Limbajul -de -de are urmatoarele functii: comunicare .miscari ce se traduc direct in cuvinte(ex. mimica.tarie) : –emblemele. (privirea. metalingvistica(orientata spre cod). are forma orala si/sau scrisa. semnul maini pt. apel (orientata spre destinatar) . statului sau intimitatii). Exprimarea verbala este inlesnita de prezenta gesticulatiei. a saluta c)atractivitate d)impodobirea e)spatiul si distanta(ca indicatori ai f)atingerea(functional-profesionala. fizionomia si tinuta fizica a educatorului. poetica(are ca obiect enuntul).E specific umana. pozitia si distanta dintre parteneri sunt esentiale intr-o comunicare). infatisarea partenerilor. ciulind urechile. orientarea corpului. corpului realizeaza prin: ton. Discursul verbal ocupa un loc principal in predarea-verificarea cunostintelor. marimea etc. –adaptorii –a strange mana. –expozitorii – a rosi de rusine. prelungeste sau intregeste semnificatia cuvintelor. si utilizeaza canalul auditiv si/sau vizual. Comunicarea a) b)miscarea nonverbala paralimbaj se (inaltime. miscarea. g)timpul cand/cat are Comunicarea . –regulatorii – a te pregati sa asculti ridicand ochii. De ex. social-politicoasa. prietenoasa. Mimica fetei si gestica acompaniaza limbajul vorbit. nonverbala Comunicarea Informatia este codificata si transmiterea prin semnele.volum. „luati loc”): –ilustratorii –se arata cu mana directia. gesturile. expresiva(vizeaza pe cel ce vorbeste).

c)capacitatea de a se modifica. Componenta nonverbala exprima atitudini. Comunicarea subiectiva Se caracterizeaza prin faptul ca exprima direct (verbal. Comunicarea instrumentala este dominata in actul didactic. c)O comunicare complexa (verbala si nonverbala) usureaza realizarea . Elevul are sentimetul de importanta continutului ce i se propune. b)Comunicarea nonverbala pregateste terenul pentru mesajul verbal.nonverbal). pentru a-si atinge obiectivul. Comunicarea subiectiva are si aspectele comunicarii nonverbale: elevul care-si aranjeaza bluza in timp ce raspunde. starea afectiva a celui care vorbeste din necesitatea descarcarii si echilibrarii. copilul care face bucati creta in timpul raspunsului oral. in urma acumularii de tensiuni psihice (pozitive sau negative). ii prilejuieste profesorului o remarca-paranteza cu privire la necesitate retroproiectorului. exclamatia de surpriza la un raspuns corect: „Bravo copile!” sau tonul ridicat al reprosului: „M-ati suparat!”.Se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii. constatarea lipsei cretei si buretelui in momentul transcrierii la tabla a textului tocmai citit. care l-ar fi scutit pe el de nervi si de blam pe elevul de serviciu. in functie de reactia partenerilor. profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii Comunicarea Apare cand sunt reunite o serie de instrumentala particularitati: a)focalizarea intetionata si vadita pe un scop precis. De exemplu. Implicatiile psihopedagogice a)Randamentul comunicarii: didactica nu se reduce la stapanirea continuturilor verbale. Rolul afectivitatii este important. transmis de profesor concomintent cu mesajul verbal al demonstratiei. De exemplu. comunicat mai mult sau mai putin partenerilor. care nu sunt vizate expres de emitator si care sunt destinate proces de invatare dezvoltat de receptor. b)urmarirea atingerii lui prin obtinerea unui efect anumit in comportamentul receptorului. informatiile receptate pe un fond afectiv pozitiv sunt mai bine retinute.

ea poate facilita actul comunicarii didactice. . agentii comunicarii). d)Folosirea multicanalitatii in transmiterea si receptarea mesajului. . In aceasta definire a comunicarii didactica se observa ca nu apar restrictii de continut (invatarea poate fi centrata pe dobandirea de cunostinte.factorii comunicarii (actorii. In aceste acceptiuni nu apar: .unor sarcini diferite. . (paraverbal pot fi atentionati cei neatenti prin ridicarea tonului vocii) si nonverbal se solicita caietul unui elev pentru verificarea consemnarii unei informatii anterioare. comunicarea didactica apare si in prezenta urmatoarelor „cupluri”: elevelev.restrictii privitoare la parteneri. Comunicarea didactica este un tip instrumental pentru ca se bazeaza pe un scop precis. se faciliteaza prelucrarea si retinere unei mari cantitati de informatii. personajele. Dupa felul atitudinii (pozitiva sau negativa). gusturi). Actul de invatare da unei comunicari statutul de comunicare didactica. formari de deprinderi. manual-elev. De exemplu. direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. 3. Modelul comunicarii didactice este unul interactiv. e mult mai clar atunci cand se schiteaza in aer o spirala). e)Combinarea variata a mesajelor verbale si nonverbale reprezinta un spor de claritate(de exemplu. cand se explica notiunea de spirala. Comunicarea didactica este complexa si convergenta. atitudini). Se elimina monotonia lectiei. se bazeaza pe dialogul scolar. de cadru institutional (comunicarea didactica poate exista si in afara procesului de invatare) sau privitoare la parteneri. faciliteaza realizarea mai multor sarcini didactice.restrictii de cadru institutional.restrictii de continut. structura cadru. caracteristici Comunicarea didactica este o comunicare instrumentala convergenta direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. Astfel. Schema unei comunicari cuprinde: . Comunicarea este predominant verbala. Verbal informeaza prin cuvant. mecanisme. nonverbalul actioneaza prin gest. iar pentru intelegerea mesajului se realizeaza astfel o economie de timp. este bazat pe o multitudine de coduri (ganduri. paraverbalul atentioneaza prin intonatie. motivatii. verbal se ofera o explicatie. instructor-instruiti. carte-persoana care invata. antrenor-antrenati etc. Comunicare si interactiune didactica: definire. Este o comunicare instrumentala.

. prin producerea de interferente ce le modifica (distorsioneaza) continutul. • de forma. nu creeaza motivatii. . .dimensiunea explicativa a discursului didactic este pronuntata deoarece vizeaza. vorbeste prea incet sau prea repede.personalizarea continutului didactic (in functie de propriile particularitati de structura psihica si de filozofia educatiei la care adera. .repertoriile active sau latente. intelegerea celor transmise. disfunctii. .. profesorul accentueaza una sau alta dintre dimensiunile comunicarii: cea informatica.distanta dintre ei. . organizeaza. . dezbateri. blocaje Blocajele de comunicare sau distorsiunea informatiei pot interveni atunci cand: emitatorul nu stapaneste textul.combinarea celor doua forme verbale. ghidat fiind de programa in vigoare si de manualul pentru care a optat). fiind prea . sub forma argumentului autoritatii (riscul ca un lucru sa fi considerat adevarat sau fals nu pentru ca faptul acesta este demonstrabil.dispozitia asezarii. are o expunere neclara. . elevii nu au unostintele necesare pentru a intelege comunicarea sau acele cunostinte nu sunt bine fixate. Relatii de comunicare in actul didactic: tipuri.pericolul transferarii autoritatii de statut asupra continuturilor.situatia enuntiativa (interese. • de continut. oralul si scrisul. Caracteristici: . cea pragmatica). personalizeaza continuturile. influentandule negativ pe cele noi. duce la o serie de particularitati: • de ritm. ci pentru ca provine de la o sursa „cu autoritate“). 4.comunicarea didactica trebuie structurata conform logicii pedagogice (aceasta are ca prima cerinta facilitarea intelegerii unui adevar si nu simpla lui enuntare). Blocajele apar si cand informatia nu corespunde problemelor pe care elevii le au de rezolvat. prioritar. lectii). .rolul activ pe care-l are profesorul fata de continuturile stiintifice cu care va opera (profesorul actioneaza ca un filtru ce selectioneaza.cadrul si contextul institutional. cea relationala.

emite raspunsuri (feed-back I). anticipand o evolutie spre o nota nesatisfacatoare (feed-forward). Comunicarea didactica implica fenomenul de retroactiune. dar cu efective scazute. atent la evolutia fiecarui elev. In postura de profesor. In teoria psihopedagogica. RECEPTOR (elevul): . iar feed-back-ul este temeinic analizat.recepteaza mesajul ameliorat (feed-back II). . . . profesorul si elevul fiind in acelasi timp emitator si receptor. comunicarea este multilaterala sau chiar bilaterala. 5. . care sa duca la formarea si dezvoltarea de noi structuri cognitiv-senzoriale. psihomotrice sau afectiv-motivationale.prelucreaza informatia. Comunicarea didactica prin dialog apare ca un model interactiv.stocheaza informatia. iar ei nefiind dispusi sa le asimileze. feed-forward este abia semnalat.emite mesajul didactic prin canalul de transmitere. In comunicarea didactica exista doua feluri de retroactiuni: feed-back-ul si feed-forward-ul. neangajand elevii in elaborarea cunostintelor.analizeaza metodele (feed-back II). .recepteaza raspunsul (feed-back I). feed-back-ul oferit de comunicare in contextul situatiilor didactice EMITATOR (profesorul): . Competenta de comunicare a profesorului. Modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate este o retroactiune de tip feed-forward. Feed-back-ul intra in functie dupa atingerea finalitatii. te poti ocupa special de un copil dupa ce a luat o nota nesatisfacatoare (feed-back) sau preventiv. . creandu-se intre ei relatie de schimb de idei si cercetari. Feed-back-ul este modalitatea prin care finalitatea devine cauzalitate. Caracteristici.abstracte.recepteaza mesajul prin canalul de transmitere. .

Exista mai multe tipuri de feed-back: verbal. iar fbII: nota in serie . Eficienta comunicarii depinde atat de pregatirea si aptitudinile de a comunica ale profesorului. comentarea raspunsului. Cel care invata. cat si de capacitatatile intelectuale ale elevului. Emitatorul este si sursa de informatii (Ei) si educator (Ee). prin actiune (Ra). Al doilea feed-back (fbII) este oferit de emitator – receptorului si are ca scop sa regleze activitatea dominata a celui din urma. Feed-back-ul indeplineste functiile de control. A doua forma de feed-back este proprie unei comunicari ce vizeaza invatarea sistematica. Comunicarea se autoreagleaza cu ajutorul unor retroactiuni (feed-back si feed-forward). -feed-back-insuficient: cu fbI: indici ai neintelegerii fara detalii despre cauze. aceeasi realizare: nota. continuu etc. -feed-back redundant cu fbI: reluarea aceleiasi informatii. cand intervine ca mijloc indispensabil de orientare a actului de invatare fb II.reactia la tema. prin conventie fb I. si care regleaza activitatea de transmitere a informatiilor.Feed-back-ul poate fi privit ca fiind comunicarea despre comunicare si invatare. diferite prin sens si functie. periodic. ca beneficiar al mesajului. iar fbII abundenta penalizarilor/incurajarilor. In cazul comunicarii didactice. si este si o persoana disponibila la transformare. lauda. premiere etc. pt. Actul didactica impune existenta a doua feed-back-uri. 2) dupa nivelul feed-back-ului: -feed-back-0: cu fbI: lectia prin TV. Prima forma de feed-back poate fi intalnita in orice tip de comunicare umana.calitatea raspunsurilor . inlaturand blocajele care pot aparea pe parcurs. -feed-back optim cu fbI: indicii edificatori asupra cauzei reactiei copiilor. de reglare si autoreglare a informatiilor transmise. Un prim feed-back aduce informatii de la receptor la emitator-numit. a caror emitere o sustine prin feed-back I. -fbII (al invatarii) –nota. exces pe aceeasi tema. nota comunicata . individual. 3) dupa calea urmata de feed-back: . colectiv.radio si fbII: extemporal neadus. iar fbII: evaluarea (nota) explicativa. in urma unui proces de invatare ce incorporeaza si informatia primita. prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbari si distorsiuni. este receptor de informatii (Ri). dominata pentru receptor este activitatea de invatare. O clasificare mai riguroasa s-ar putea face in functie de urmatoarele criterii: 1) dupa activitatea reglata: -fbI (al mesajului) –atentia clasei.

fbII: corectarea temei. diriginte. cartea. „n-am inteles”. . -feed-back paraverbal : prin intonatie. fbII: reactia clasei la activitatea elevului 8)dupa semnificatia feed-back-ului pt.-feed-back direct: fbI-reactia spontana a clasei.invatarii sau altor feed-backuri) -feed-back consistent fbI :confirmarea interesului la predare prin raspunsurile bune de a doua zi . fbII: note pe merit . fbII asistenta pe moment in realizarea sarcinilor de invatare. blamul personal. pauza semnificativa . fbII: comentarii. examenului. 4) dupa momentul aparitiei feed-back-ului: -feed-back concomitent fbI: reactia clasei in timpul predarii lectiei . beneficiari(E/R): .carte etc. gestica. -feed-back uletrior: fbI: raspunsurile la ascultare curenta/recapitulativa. parinte.feed-back individual fbI:unul sau altul dintre elevi. un coleg . feed-back mixt : sursa combinarile celor de mai inainte : 7)dupa feed-back-ului .lauda. concursul 5) dupa raportul cu continuturile anterioare(ale mesajului. fbIIinformatia ocolita care ajunge la elev prin: coleg. -feed-back nonverbal: mimica. accent. „repetati”. fbII: prof. -feed-back inconsistent: fbI: reactiepozitiva la predare.feed-back colectiv fbI: clasa sincronia ei interactionala . inconsecventa in cerinte. raspunsuri slabe a doua zi.privire. intrebari. fbII-nota. exprimarea atitudinii . 6) dupa modalitatea de codificare: -feed-back verbal: fbI: interventii de genul : „mai tare”. miscarea clasei. situatie). fbII: evaluare gresita. -feed-back indirect-fbI interventia unui intermediar (diriginte. parinte.

gen „fata de poker” 9)dupa continut : -feed-back limitat :-indiferent de forma (verbal. admonestarea. pe cale verbala sau nonverbala. profesorul aproba sau dezaproba ceea ce fac elevii si regleaza din mers comunicarea didactica.feed-back alb reactii neclasificabile prin „opacitatea” lor.. Daca exercitiile sunt asezate inaintea comunicarii. sincronia interactionala. daca au inteles sau nu. de la emitator la receptor. neatentia. II. elevii vor pusi in situatia de a cauta. interogarea receptorilor. prin urmaatorul exemplu: profesorul de fizica expune elevilor modul in care trebuie sa se desfasoare un experiment din laborator. comentariile auditoriului. apoi elevii trec la actiune. -feed-back liber : orice informatie necesara lamuririi profesorului sau elevului. lauda. Feed-back-ul de tip I Elevii (receptorul) ii ofera emitatorului (profesorul) informatii cu privire la modul in care a comunicat. fbII: blamul. -feed-back negativ: fbI: lipsa nesincroniei. profesorul reia explicatia. preocuparile laterale. I. nonverbal) el „spune” doar Da/Nu . Daca are abilitatea de a folosi aceste informatii.feed-back pozitiv: fbI:confirmarea. profesorul va obtine o crestere a eficientei mesajului sau. Retroactiunea anticipata (feed-forward) poate fi obtinuta prin inversarea ordinii clasice: informare-exercitii practice. incecrcand sa execute experimentul conform indrumarilor primite. emitatorul: . Receptorii. Pentru obtinerea informatiilor despre comunicare. nota slaba. oboseala. Feed-back-ul de tip II Poate fi ilustrat. Ei . fbII: incurajarea. dezinteresul. de a cerceta si vor ajunge sa simta necesitatea informarii.poate observa semnele nonverbale: neatentia. Acum are loc cel de-al II-lea tip de feedback. ca mijloace verbale. . il informeaza pe profesor daca au inteles sau nu. nota buna . . privirea si mimica exprimand concentrare etc. in momentul in care pe cale verbala sau nonverbala. Ca sa poata avea loc acest tip de feed-back trebuie sa lasam elevilor initiativa actiunii.poate folosi.

stilul de conducere al profesorului). Avand diverse sinonime (conexiune inversa. sau care determina reflectii (Ce se intampla daca? Din ce cauza? Ar putea fi si altfel? La ce credeti ca va folosesc aceste informatii?).vor formula anumite intrebari emitatorului. fapte. feed-back-ul. a unor explicatii. ca forma de conexiune inversa. profesorul va efectua mai multe operatii: stabilirea obiectivelor si a continutului esential al comunicarii. supus unei judecati de valoare. favorizand invatarea. Respiratia si viteza vorbirii sunt factori importanti ce pot optimiza sau distorsiona expunerea. Trebuie sa tinem cont de faptul ca daca elevii sunt ascultati si educati sa intrebe. al comunicarii cunostintelor de catre instructor. O expunere lenta este enervanta. date cu valoare motivationala. nivelul de aspiratie). deductiva. atunci se ajunge la o receptare activa si acceptare critica (in sens constructiv) a mesajului educativ. a caror folosire sporeste receptia. prin analogie sau combinata). anticipand informatii de care au nevoie elevii in continuare. precum si mijloacele audio-vizuale. in timp ce alta prea rapida nu poate fi urmarita. educatorul si educatul. idealuri. Relatiile afective pozitive stimuleaza invatarea. conceptii. aferentatie inversa. este un mecanism de reglare/autoreglare deosebit de important deoarece faciliteaza atat actul predarii. De asemenea profesorul va preciza si strategia comunicarii (inductiva. principiul . in care fiecare si-a asumat un rol bine definit. al receptarii si asimilarii informatiei de catre elev/student. a intrebarilor-problema. Procesul de invatamant indeplineste trei functii: de predare. explicativ-demonstrativa. ii mentionam pe cei socio-afectivi (relatii de simpatie sau antipatie). De aceea. Inaintea oricarei comunicari didactice. euristica. motivationaliaptitudinali. Feed-back si Feed-forward in comunicarea didactica Autor: Adela David Procesul de invatamant este un act de comunicare didactica iar aceasta presupune intalnirea celor doi actori. cat si actul invatarii. instrumentali (relatii de cooperare. care-si va organiza din mers comunicarea. a intrebarilor retorice. de invatare si de evaluare (unii specialisti in domeniu adauga si o a patra functie. retroactiune). exemple. cognitivi-axiologici (cunoasterea interpersonala. cea de autoinvatare). competitie. factori de structura (varsta si numarul elevilor din clasa) si factori proiectivi anticipativi (scopuri. convingeri). Dintre factorii care genereaza un climat psihosocial pozitiv in clasa.

comunicarea didactica va avea un caracter bilateral. Aceasta inseamna ca. a intregului proces de invatamant. in general. diferite in functie de personalitatea celui care invata si de situatia concreta in care se deruleaza invatarea. intrucat el este un tip aparte de comanda si control. in afara unui cadru normativ specific. faciliteaza si stimuleaza procesul invatarii in concordanta cu variabilele pedagogice pe care le implica. dintre activitatea instructorului si cea a elevului.¬ Comanda este cea care va asigura prelucrarea si transmiterea informatiei astfel incat sa se obtina cel mai bun efect in planul instruirii/formarii elevului. in acest fel. comanda insasi este comandata de propriul efect. nici relatia de comunicare instructor-elev nu poate fi considerata o comunicare didactica autentica. intr-un cadru institutional organizat.feed-back-ului este fundamentul pentru orice actiune eficienta intrucat asigura operativitatea informatiilor cu privire la efectul actiunii respective. este un mecanism de reglare/autoreglare care faciliteaza atat actul predarii. Atat emiterea cat si receptionarea informatiilor au insa sensuri diferite. afirma Ioan Nicola [8]. Constituindu-se ca un ansamblu de actiuni exercitate in mod constient si sistematic de catre educatori asupra educatilor. iar aplicarea sa pe intreg parcursul desfasurarii lectiei si. iar sistemele care functioneaza pe baza principiilor comenzii si controlului se numesc. din acest motiv. fara a ne preocupa de efectul pe care acestea il produc in plan formativ si cognitiv. Instructorul este cel care transforma mesajele oferite de memoria sociala in mesaje didactice care creeaza situatii de invatare menite sa faciliteze optimizarea relatiilor ce iau nastere intre personalitatea elevului/studentului/cursantului si mesajele cu care cadrul didactic intervine in desfasurarea invatarii. fiecare dintre cei doi poli ai procesului instructiv-formativ putand emite si receptiona informatie. sisteme cu autoreglare. devine mesaj didactic din momentul in care declanseaza. relatia instructor-elev va fi una directa. al receptarii si asimilarii informatiei de catre elev/student. Feed-back-ul. prin prisma celor doua importante atribute ale sale: comanda. cat si actul invatarii. de dirijare permanenta a activitatii de invatare si formare a individului ca personalitate. expresia unei interactiuni permanente dintre instructor si elev/student/cursant. in general. al comunicarii cunostintelor de catre instructor. in acest caz. indiferent de continutul sau. pe buna dreptate. Procesul de invatamant. in sistemele cibernetice si. ca forma de conexiune inversa. ca principiul conexiunii inverse reprezinta o legitate a actului didactic. in fapt. fara a beneficia de informatiile cu rol reglator pe care le furnizeaza insusi procesul de invatamant. intrucat cunoasterea in cadrul procesului de invatamant se realizeaza pe fondul interactiunilor multiple si neunivoce dintre predare si invatare. de la comanda la executie. Un mesaj oarecare. puse in evidenta mai ales atunci cand analizam procesul de predare-invatare ca sistem. poate fi considerat un astfel de sistem cu autoreglare. Iata de ce este insuficienta doar transmiterea informatiilor necesare elevilor. avand astfel un caracter . in ansamblul sau. Din aceasta perspectiva se poate aprecia. comanda isi schimba modalitatile de a se organiza si desfasura in raport direct cu informatiile obtinute pe baza studierii efectelor actiunii anterior comandate. a legitatilor pe care le presupune actul sistematic de invatare. procesul de invatamant militar este. in orice sistem bazat pe autoreglare. se impune ca o necesitate obiectiva.¬ controlul.

conexiunea inversa poate fi analizata in doua sensuri diferite. fiecare dintre acestea avand un rol aparte in cadrul acestui proces. Literatura de specialitate [6]. insasi relatia interpersonala ce ia nastere intre cei doi agenti implicati in actul didactic. prin interventia stimulativa a programarii. de la executie la comanda. acordata nota finala. R. comentarea raspunsurilor oferite de catre elev sau explicarea criteriilor in baza carora a fost realizata evaluarea. Altfel spus. de ducere a ei la bun sfarsit. Mucchielli afirma intr-o lucrare consacrata metodelor active in pedagogia adultilor ca „privarea de feed-back reduce invatarea la un discurs fara receptare. [9] evidentiaza astfel existenta unui feed-back ce regleaza mesajul didactic. p. Convins de necesitatea realizarii feed-back-ului in activitatea de predare-invatare si mai ales de eficienta lui. frustrant pentru ambii parteneri. de invatare pe baza reperelor oferite de catre cadrul didactic.). fara eficienta. metoda de invatare apare ca o modalitate de directionare a invatarii. finalitatea ei redevine cauzalitate. elevul isi poate autocontrola actul de receptare a informatiei. Odata cu functia controlului intram in sfera de actiune a feed-back-ului. Aceasta este si semnificatia „cibernetica” pe care Ioan Cerghit (2006. factor declansator al unor noi actiuni educative.20). nu poate .¬ comportamentelor etc. Feed-back-ul nu mai apare astfel doar ca un mijloc eficient de reglare a mesajului didactic. Practica adoptata de unii instructori de a solicita elevilor/studentilor realizarea unor lucrari de seminar. Instructorul isi regleaza in permanenta forma si continutul informatiei transmise si. receptarea si asimilarea informatiilor. Totodata. cercetare etc.. ci si ca o modalitate specifica de autoreglare a invatarii. nu pot asigura un grad de eficienta sporit activitatii de invatare. activitatea de transmitere a informatiilor. la fel de bine structurata.unilateral. fara a se ingriji apoi de aducerea acestora in fata clasei in timp util sau de a nu face comentarii si aprecieri asupra calitatii lor. activitatea de predare-invatare presupune nu numai o modalitate practica de realizare a acesteia. va capata noi valente si va conduce la performante scolare ridicate. elemente de legatura retroactiva (feed-back). Iata de ce situatiile de invatare in care lipseste. 20) o atribuia metodei de invatamant utilizata de catre profesor in actul didactic [2]. [7]. ci si o modalitate de control. respectiv. de pilda. a conexiunii inverse ca modalitate specifica prin care efectul actiunii educative. literatura de specialitate interpreteaza actul invatarii nu numai dintr-o perspectiva praxiologica ci si una cibernetica. si. in general. Cu privire la cel de-al doilea aspect supus analizei. dar si a unuia care regleza invatarea. caz in care relatia instructor-elev se inverseaza. care sa ne indice masura si eficienta cu care obiectivile actiunilor intreprinse au fost finalizate. Controlul este cel care urmareste modul in care efectul anticipat prin comanda s-a infaptuit. atitudinea sa fata de actul de predare in functie de modul in care este receptat mesajul sau de catre elev/student. operatiilor.¬ in aceasta acceptiune. p. in acest fel. Interpretata din perspectiva comunicarii didactice. Ea trebuie sa reprezinte o tehnica de lucru care incorporeaza in sine: elemente de programare (a secventelor. mai ales pentru elevi” [7]. insotita de un control imediat si sistematic al rezultatelor partiale inregistrate (de evaluare) si de corectare si ajustare a mersului mai departe a ciclului instructiv dat (idem. fiind o relatie de la receptor la emitator. elemente de comanda sau de dirijare a activitatii¬ elevului/studentului.

D. Iata. acordarea notelor mediocre sau nesatisfacatoare isi indeplinesc functia educativa doar atunci cand sunt utilizate in conformitate cu principiile docimologice. (coord. (1998). [7]. sa nu fie neglijata insemnatatea lor pentru calitatea actului didactic. cum ar fi comportamentul. Iasi. (1982). I. Bibliografie [1]. feedforward-ul reprezinta modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate [6].asigura feed-back-ul necesar activitatii de invatare. Mucchielli. Editura Didactica si Pedagogica. atitudinile manifestate de catre elevi/studenti. La fel de importanta este. instructorul poate adapta din mers actul de comunicare didactica pe baza sesizarii anticipate a posibilitatilor care apar si care prefigureaza atingerea sau nu a finalitatii scontate. Sibiu. . Astfel.) (2001). [2]. [6]. a drumului de la diagnosticarea calitatii si eficientei invatarii la optimizarea acesteia. Sibiu. fie pe integrarea eforturilor elevilor si a exploatarii dispozitiilor psihice ale acestora pentru invatare. Cluj-Napoca. dimpotriva. Iasi. cu obiectivitate. de asemenea. lauda. anticipand o evolutie catre astfel de rezultate (feed-forward). David. Editura polirom. Pedagogie: formarea initiala a profesorilor. la fel ca si primul. E. se utilizeaza tot mai mult. important este ca in activitatea de predare-invatare. I. Metode active in pedagogia adultilor. R. cu precadere. fie va actiona preventiv. gradul de incorporare a unor valori etc. acordarea notelor mari sau. in acest sens se insista. Editura Psinet. C. Metode de invatamant. cele doua forme de conexiune inversa se completeaza reciproc: fie instructorul va actiona mai intens atunci cand rezultatele elevilor/studentilor la examene sunt nesatisfacatoare (feed-back). (2006). in acest sens. Indiferent insa pe care dintre cele doua modalitati de actiune se va pune accentul. Bucuresti. Cretu. ofera instructorului posibilitatea de a da mai multa consistenta feed-backului didactic realizat. Prin intermediul acestui tip de retroactiune. [5]. luarea in consideratie pe parcursul evaluarii si a altor indicatori. aplicarea corecta. Iacob. Baban. beneficiile pe care utilizarea lor le aduce atat instructorului cat si elevului/studentului sa fie apreciate in mod obiectiv si. altii decat cunostintele acumulate.. [3]. cel de feedforward care desemneaza. in consecinta. Consiliere educationala.) (2005). observatiile. Daca feed-back-ul reprezinta modalitatea prin care finalitatea redevine cauzalitate. Editura Polirom. Mai mult. [4]. incurajarea. Alaturi de conceptul de feed-back. in ultimii ani. apelul la obiectivitate si responsabilitate in actul notarii. a sistemului de pedepse si recompense. Cerghit. Iasi. Pedagogie. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. (1996). fie pe dezvoltarea capacitatii profesorului de a anticipa posibilitatile elevilor sau chiar finalitatea actului de invatare. Comunicarea didactica in Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice. o forma specifica de retroactiune. intrebari si raspunsuri pe teme pedagogice. (2001). care este cadrul de formare si dezvoltare profesionala: O atentie aparte este acordata in literatura de specialitate modalitatilor utilizate de catre cadrul didactic pentru scurtarea feed-back-ului. Editura Universitatii „Lucian Blaga”. Editura Polirom. A. (coord. Cucos.

sprijină procesul de implementare a deciziilor şi schimbării. C. B. poate fi interactivă. În legătură cu prezentările în faţa unui auditoriu extern organizaţiei.prezentările sunt neconvingătoare. mesaj. R. briefingul este. – Funcţia de integrare şi menţinere. II.stilul de prezentare a informaţiilor este deficitar. – Comunicarea interpersonală este importantă în situaţii de evaluare a performanţei şi motivare. cât şi a celor externe. De asemenea. fie în exteriorul ei. – Comunicarea managerială în grup are o serie de funcţii caracteristice cum ar fi: ajută la definirea grupului.faza dificilă a întrebărilor şi răspunsurilor. mai puţin cunoscute. au fost identificate şi funcţiile comunicării: – Funcţia de informare. psihologice si pedagogice. o comunicare într-un singur sens. Componentele procesului de comunicare sunt reprezentate de: emiţător. canal. – Briefingul este o prezentare mai scurtă. . destinată analizei muncii la . Din analiza activităţilor manageriale în cadrul unei organizaţii s-a observat faptul că procesul de comunicare ocupă aproximativ o treime din timpul de lucru. Adresarea orală ara ca forme specifice mai importante: – Prezentarea. A. Comunicarea este deci. Comunicare scrisă. cu scop de rezumare a unor informaţii sau cu scop de informare la zi privind activităţi de afaceri. Editura Danubius. Comunicarea – schimbul de informaţii. I. Comunicarea orală îmbracă o serie de situaţii specifice: – Comunicarea faţă în faţă cu o persoană are avantajul că este directă şi că permite folosirea tuturor mijloacelor verbale şi non-verbale de comunicare. b) Raportul final – este o prezentare formală majoră de 40-60 minute. . Tratat de pedagogie scolara. Aspecte deontologice. uneori. De asemenea. Sava. . pot apărea două probleme importante: . F. de la vorbitor spre auditoriu (procesul de informare poate implica şi auditoriul). pe baza feed-back-ului verbal şi non-verbal. – Funcţia de influenţare şi convingere. Toate activităţile specifice managerului au ca principiu fundamental comunicarea. Bucuresti. [9]. permiţând ajustarea mesajelor pe parcurs. Alte probleme care pot să apară atât în cazul prezentărilor interne. de rezolvare de conflicte. Comunicare non-verbală. Editura Didactica si Pedagogica. programe sau proceduri. .. O formă a comunicării în grup este comunicarea în faţa unui auditoriu. (1998). de negociere etc. de obicei. MODALITĂŢI DE COMUNICARE Există următoarele tipuri de comunicare: A.dificultatea adaptării prezentării şi a vorbitorului la auditoriul şi cadrul extern. Bucuresti. care poate avea loc fie în interiorul organizaţiei. între instituţii şi între instituţii şi oameni. să facă referiri la viitorul proiectului.[8]. – Raportul are ca scop analiza situaţiei unei activităţi sau a unui proiect şi constă în prezentarea de informaţii relevante pentru o anumită fază a acestora sau pentru finalizarea lor. Poenaru. de dare de instrucţiuni. Există două tipuri: a) Raportul de situaţie – se face printr-o prezentare de 30-40 minute. Didactogenia in scoala. îndrumare şi sfătuire. (1996). Ca format. Nicola. acel fenomen care permite crearea de legături între oameni. proiecte în desfăşurare. – Funcţia de comandă şi instruire. Scopul acestuia este de a familiariza auditoriul cu starea la zi a proiectului sau activităţii şi.prezentările sunt prea lungi. Comunicare orală. În cazul prezentărilor în interiorul organizaţiei se presupune. că auditoriul are caracteristici comune. Comunicarea interpersonală focalizată pe construirea de realţii interpersonale este necesară în procesul de îndrumare şi sfătuire da angajaţilor. idei şi sentimente – a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere şi recepţie de simboluri care au ataşate înţelesuri. în general. receptor. sunt: prezentările sunt confuze.

cu fapte precise şi exemple. s-a observat faptul că faptele sau cifrele sunt ascultate cu mai multă atenţie. să înţeleagă mesajul ascuns dincolo de cuvintele. sugestivă. c) modul de desfăşureare a convorbirii: . .se va urmări să se obţină acordul interlocutorului.se vor evita întreruperile şi deranjul din partea altor persoane. – Politica uşilor deschise concretizată prin posibilitatea oferită de manager angajaţilor de a comunica direct. Pentru o comunicare orală eficientă. – se va practiva stilul concret. adică tendinţa de a evita comunicarea ştirilor proaste celorlalţi. . . .managerul va conduce convorbirea astfel încât solicitantul să treacă repede la subiect. Totodată. b) începutul întrevederii: . existând tendinţa de a ne gândi simultan la mai multe lucruri în timp ce ascultăm un mesaj. Comunicarea scrisă . – Efectul de cocoloşire. – discutarea doar a aspectelor bine fondate. d) sfârşitul convorbirii: . . – Comunicarea cu mass-media poate îmbrăca mai multe forme: . fără a parcurge circuitul ierarhic. fiind mereu obiectiv.întregul proiect. Aceasta generează o distanţă psihologică faţă de interlocutor care duce în mod firesc la un conţinut depersonalizat al mesajului. De asemenea. de la început până la sfârşit. evitând exagerările.managerul va căuta să facă în aşa fel încât cel cu care comunică să se simtă bine. Avantajul acestui tip de comunicare este nediluarea informaţiei care ajunge în mod direct de la angajat la manager. creând stări conflictuale sau oferind motive de bucurie care mai apoi nu pot fi concretizate. prezentarea unui rezultat final al muncii în cadrul unui proiect. aflată în circulaţie. Aduce multe deservicii organizaţiei. gesticulările şi ticurile. dar şi dezavantajul că îi împiedică pe angajaţii care ar putea avea soluţii sau idei de rezolvare a crizei să îşi aducă aportul la clarificarea situaţiei. .interlocutorul va fi încurajat să spună tot ceea ce îl preocupă. .interviuri în exclusivitate sau spontane.se vor da răspunsuri clare şi precise pentru a elimina orice neînţelegere. . există şi dezavantaje. . .se vor evita contrazicerile directe şi cearta. managerul se va despărţi în termeni cordiali de interlocutor. O altă problemă este faptul că receptorul nu încearcă să citească printre rânduri. – Jargonul este limbajul specializat folosit de deţinătorii unui anumit loc de muncă. managerul sau funcţionarul public trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: a) crearea condiţiilor: . – Zvonul – reprezintă comunicarea neverificată. Aspectul distinctiv al acestei comunicări este lipsa din mesaj a elementelor de natură non-verbală.se va crea o ambianţă plăcută.se va preciza problema care se discută. Are ca scop recomandarea pentru luarea unor decizii sau rezolvarea unei probleme.chiar dacă nu se ajunge la nici o înţelegere.se vor rezuma punctele comune la care s-a ajuns. . Dintre regulile care trebuie respectate în timpul unei conversaţii.comunicate de presă.discuţia va fi condusă şi controlată. De aici apare dificultatea de concentrare asupra mesajului. – Comunicarea prin telefon. precisă. Alte tipuri de comunicare orală: – Filtrarea – reprezintă tendinţa de a dilua sau de a opri un mesaj în curs de transmitere. are avantajul că evită o eventuală panică creată de o veste proastă. – se va ţine cont de scopul expunerii.managerul va rămâne calm. Literatura de specialitate evidenţiază faptul că viteza de gândire este de 400 de Cuvinte pe minut.conferinţe de presă. – se va folosi o exprimare clară. fără alte persoane interpuse. . – se va vorbi calm. cu convingere şi fără exagerări. B. – se va controla mimica. menţionăm: – siguranţa în expunere.se va rezerva timpul necesar.se va avea în vedere scopul care trebuie atins. tonul şi gesturile interlocutorului. politicos şi stăpân pe sine în orice moment. cum ar fi perioada mare de timp necesară unui manager pentru a-i asculta pe toţi angajaţii care au de făcut propuneri sau probleme de adus la cunoştinţa sa. iar cea de vorbire de 275 de cuvinte pe minut. – se va păstra contactul vizual în timpul comunicării. .

– să fie adecvat direcţiei de transmitere. . Acest proces cuprinde următoarele faze: – generarea. modulaţiilor vocii. Înainte de a comunica ceva trebuie stabilit scopul pentru care se doreşte transmiterea mesajului. faţă în faţă. – să fie bine gândit. directe. etapa de gândire reprezintă aproximativ 40% din timpul necesar întocmirii mesajului scris. În cadrul comunicării non-verbale se poate analiza şi mediul în care are loc comunicarea.Caracteristicile pe care trebuie să le întrunească un mesaj scris pentru a fi eficient sunt următoarele: – să fie uşor de citit. Ultimul pas îl reprezintă scrierea propriu-zisă a mesajului. Comunicarea non-verbală reprezintă tipul de comunicare concretizat în transmiterea de mesaje prin intermediul expresiilor faciale. începând cu redactarea lui şi continuând cu editarea şi punerea lui în forma adecvată. – sistematizarea. care are loc în cadrul comunicării orale. dacă reacţia de răspuns este favorabilă şi dacă mesajul transmis are şanse de a-şi atinge scopul. adică dacă este oportună transmiterea mesajului. – să fie corect. aşa cum se poate vedea din graficul de mai jos: C. gesturilor şi posturii corpului. Următorul pas în procesul de scriere este clarificarea şi sistematizarea gândurilor în legărură cu materialul asupra căruia s-a decis că e oportună scrierea lui. Este foarte important de menţionat faptul că a gândi şi a scrie reprezintă două procese diferite. Ambientul contribuie la o bună desfăşurare a şedinţelor sau a întrevederilor de orice fel. Astfel. – organizarea materialului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful