Ce inseamna empatie?

22.10.2007 | Dezvoltare personala, Inteligenta emotionala (EQ) Daca ne luam dupa Wikipedia empatia poate fi definita ca abilitatea de a recunoaste, percepe si a simti direct emotiile celorlalte persoane. Vag si incomplet. Tot acolo mai gasiti ca empatia e capacitatea de a te pune in pielea celuilalt (”put oneself into another’s shoes”) sau “un fel de rezonanta emotionala”. In continuare incomplet.

Ce inseamna empatie?
In primul rand, o persoana empatica poate identifica usor emotiile celorlalti iar aici ma refer, evident, la emotiile latente, care nu sunt exprimate. Oricine isi poate face o idee despre cum se simte un om care plange dar putini reusesc sa identifice faptul ca o persoana sufera atunci cand acea persoana face tot posibilul sa nu o arate, ascunzandu-se dupa o masca. Oamenii empatici vad dincolo de masti, cu usurinta. Ei fac insa mai mult decat a identifica automat ceea ce simt persoanele din jurul lor; au si capacitatea de a isi imagina foarte exact cum trebuie sa se simta persoana respectiva chiar daca ei nu au trecut niciodata prin exact aceeasi situatie. Deasemenea, empatia ii ajuta pe oameni sa citeasca mai usor limbajul corpului sau sa vada acele sclipiri in ochii oamenilor. Datorita acestei intelegeri a firii umane de care sunt capabili, oamenii empatici sunt de obicei intelegatori cu cei din jur si dau dovada de compasiune.

Cum recunosti un om empatic?
E cald si afectuos, nu se simte stanjenit sau incurcat atunci cand te vede plangand si nu are o problema cu a plange el insusi. Deasemenea, recunoaste cu usurinta ca si el are sentimente puternice si greu de controlat si iti impartaseste o parte dintre ele. Are incredere in tine si in faptul ca poti depasi situatiile dificile prin care treci si iti aduce aminte de punctele tale tari atunci cand tu uiti ca le ai. Inca un lucru pe care empaticii il fac de obicei este acela ca incearca sa inteleaga ce inseamna un anumit lucru pentru tine chiar daca a se gandi la acel lucru ii face pe ei sa sufere

Partile proaste ale empatiei
Da, din pacate, exista si astfel de parti. E si motivul principal pentru care am ales sa scriu despre empatie. Lumea isi imagineaza ca totul e roz, ca oamenii empatici beneficiaza de niste bonus-uri pe care ceilalti nu le au si atat, ceea ce e fals. Partile bune ale empatiei vin la pachet si cu altele, mai putin bune.

Oamenii empatici sunt in general persoane care gandesc mult, carora le place sa rezolve probleme si merg in general pe ideea ca acolo unde a aparut problema se afla si raspunsul, rezolvarea acelei probleme. Sunt cei care nu adorm noaptea pana cand nu gasesc raspunsul la o intrebare ce ii macina. Iar de multe ori, problemele la care se gandesc nici macar nu sunt ale lor. In plus, a arde la o intensitate atat de mare incat sa empatizezi cu o alta persoana, sa te auto-depasesti continuu incercand sa te transpui in starea respectiva si, mai apoi, sa faci eforturi pentru a gasi o solutie de a alina suferinta celuilalt, e mult mai complicat chiar decat suna si putin probabil sa se intample fara sa lase urme. Empaticii se consuma mai repede decat oamenii obisnuiti si de multe ori functioneaza ca un burete: absorb din emotiile celorlalti ceea ce ii ajuta sa inteleaga si sa se puna in locul acelor persoane insa, in momentul in care interactiunea s-a incheiat, in loc sa renunte la tot ce au absorbit, pastreaza in ei o parte din acele emotii. ***Alte articole ce au legatura cu empatia si cu inteligenta emotionala: - IQ + EQ + SQ - Teoria inteligentelor multiple (Gardner) - 3 inteligente necesare unui leader

Empatia
________________________________________________________
Unul dintre secretele comunicarii eficiente consta in capacitatea de a te pune in situatia celui din fata ta si a intelege modul lui de a vedea lucrurile. Poate cuvantul empatie nu iti sugereaza nimic, dar stii, probabil, ca o zicala stramoseasca ne indeamna sa ne punem in pielea celui de langa noi inainte de a-i comenta purtarea sau modul de a gandi. Intelepciunea izvorata din aceasta experienta de viata - "pune-te in pielea lui", indemna la toleranta cu mult inainte de aparitia conceptului de comunicare. Anglo-saxonii si spaniolii au si ei o vorba asemanatoare care te invata de ce e mai bine "sa te incalti cu pantofii celuilalt" inainte de a-ti da cu parerea despre aproapele tau. "Pune-te in pielea lui" nu se refera numai la eventualele aprecieri negative pe care le facem la adresa semenilor nostri, ci si la capacitatea de a le intelege sentimentele si reactiile. Daca un prieten sufera o replica de genul "Inteleg prin ce treci", arta ca iti pasa si spune mai multe decat "Totul va fi bine", desi nici unul nu aveti certitudinea ca asa va fi. In loc de o exprimare stereotipa, interlocutorul asteapta ca tu sa percepi problema cu care se confrunta ca pe un fapt care ii afecteaza viata si sa-i arati ca stii prin ce trece. Empatia nu inseamna sa te identifici cu celalalt anulandu-ti tie personalitatea, ci sa te transpui in mintea si sufletul lui pentru a intelege cum percepe lucrurile. De multe ori comunicarea dintre noi sufera din cauza lipsei de empatie. Suntem obisnuiti sa nu mai acceptam si o alta perspectiva asupra lucrurilor. Criticam si nu-i dam celui de langa noi dreptul de a-si spune opinia pentru ca o percepem din start

Theodor Lipps (1851-1914). a definit patru feluri empatie: a) empatia generala sau aperceptiva. vesele sau triste. in ciuda unei satisfactii personale ("ce persoana intelegatoare sunt eu") vei dori ca si prietenul sa faca la fel. Empatia practica este mai limitata. Mai tarziu. Copilul mic tinde sa preia starea emotionala a celor din jur: daca in jur se rade. nu poti spune "de maine incep sa empatizez cu toata lumea". tocmai pentru ca nu vine in concordanta cu a noastra. As putea spune ca a empatiza presupune diminuarea orgoliului personal si un pas inainte spre o comunicare mai bune. conditionata de experienta subiectului si de perceptia directa. se identifica empatia practica si empatia estetica. senzoriala. rade si el. Este un mod de comunicare (mai ales. d) empatia de transpunere – o multiplicare a eu-lui. disponibilitatea sau indisponibilitatea . mai puternic spiritualizat. echivalent cu a spune simaptia estetica. daca un copil plange. Dar cum ar fi sa-i spui drept in fata "empatizeaza cu mine pentru ca si eu empatizez cu tine". Este acel fel in care „stim ce e in sufletul celuilalt”. Aceasta se dezvolta inca din primele luni de viata. b) empatia naturala sau empirica – se atribuie obiectelor forta si miscare. La urma urmei.ca fiind gresita. c) empatia dispozitiei – reactii senzoriale de tipul definirii culorilor ca fiind calde sau reci. Un alt filozof si estetician german. in momentul in care comunici empatic cu cineva. ceea ce ramane este stare si este o cunoastere empatica. Ceea ce intereseaza in relatiile interpersonale este mai ales empatia de transpunere. de identificare a simbolurilor. intervin in joc alti factori: experientele afective proprii ale subiectului. In mod evident. Antrenamentul este dificil si frustrant pentru ca. precursor al psihologiei si continuator al conceptului de Einfühlung. capacitatea de a cunoaste pe cel de alaturi. comunicarea se face la un nivel profund. empatia intervine in receptarea artei. probabil ca toti copiii mici din preajma vor incepe sa planga. mai abstracta si mai contiua. Daca depasim faza de decodificare. De cele mai multe ori raspunsul nu va fi reciproc si asta te determina sa renunti. Conceptul de empatie a fost lansat de filozoful german Robert Vischer (1847-1933). Pe de alta parte. de receptare) afectiva. Empatia este o modalitate de cunoastere intuitiva. mai intai pe baza contagiunii afective. Empatia estetica este o manifestare la un nivel superior. care a denumit fenomenul in limba sa materna Einfühlung. Intr-o alta clasificare. de tip uman. o transpunere in starea probabila celuilalt. dincolo de intelesul semantic la limbajului. adica o atiudine proprie. de unde si traducerea in termenul englezesc empathy.

receptare. theodor lipps. einfühlung. adaugand ca o consecinta capacitatea de a anticipa comportamentul altora in situatii date. intuitie. Intr-o maniera mai clara si mai simpla de a spune lucrurilor pe nume. mihail ralea. robert vischer. empatie. Mihail Ralea (1896 1964) defineste empatia ca fiind capacitatea oamenilor de a intelege trairile altora.(indiferenta). Strict legata de intuitie si de disponibilitate. cunoastere. empatia este mai evidenta la femei decat la barbati. transpunere. empatic. vasile pavelcu Cuvinte cheie: . Vasile Pavelcu (1900-1991) completeaza definitia. simaptia estetica. empathy.

limbajul. un act de comunicare. obiectivelor didactice şi nivelului intelectual al cursanţilor. Comunicarea. În plus. modul uzual de expunere pentru că va recurge la noţiunile de transmis cu ajutorul acestora. poate acuza o lipsă de coerenţă. informaţia obţinută prin aceste mijloace şi în special. Limbajul didactic are caracteristici proprii. obţinându-se o satisfacţie pentru ambii interlocultori. Utilizează limbajul obişnuit. la rândul său. instruirea şcolară are la îndemână un instrument fundamental. căpătând aspect de „caracter impus „şi „receptare pasivă”. conţine prin ea însăşi potenţial educativ: transmitere de cunoştinţe. formarea gândirii şi facilitarea operaţiilor intelectuale. şi în care ceea ce se receptează să coincidă într-o măsură semnificativă cu input-ul de la capătul emitere.COMUNICAREA DIDACTICĂ Este un fapt bine cunoscut că procesul de învăţământ se realizează prin şi pentru comunicare. o anumită standardizare sau stereotipie. Comunicarea. În aceste condiţii de „bombardament informaţional” instruirea şcolară capătă valenţe şi responsabilităţi suplimentare. atunci vom recunoaşte o relativă indeterminare a limbajului didactic. vocabularul. Dacă se are în vedere că cele mai multe dintre noţiuni au multiple semnificaţii. transmiterea codurilor caracteristice fiecărei ştiinţe. prin claritate şi concizie facilitând atât transferul cât şi înţelegerea mesajului transmis. etc. prin mass-media. . atât cea didactică cât şi cea de la nivelul societăţii. favorizând gândirea şi formularea exprimării potrivite. dar care se manifestă cu precădere într-o singură direcţie. cât şi a altor mijloace cu acţiune educativă. o comunicare în care pierderea de informaţii să fie minimă. dar poate deveni şi obstacol când se transmit cunoştinţe noi. material bibliografic. printre care aceea de a-i învăţa pe educaţi de a integra /structura şi analiza informaţia. În acest scop. anulând particularităţile individuale şi de grup şi limitând aspectele formative ale individului. fiind. dezvoltându-le capacitatea de a transforma un mesaj în semnificaţie. structurile gramaticale. între comunicare şi educaţie existând un raport de interdependenţă. cum ar fi impactul educativ al mass-media existente în societatea modernă. în ultimă instanţă. rămâne o problemă deschisă pentru cercetare în privinţa posibilităţile de realizare a unei comunicări integrale . În comunicarea didactică trebuie să fim precişi şi expresivi. autoreglarea activităţii intelectuale. dar comunicarea presupune mai mult de atât. prelegerea ţinută de profesor. Această relativă libertate poate fi înţeleasă în sensul ei pozitiv. informaţiile transmise trebuie adaptate scopului. Se pot menţiona şi unele contradicţii posibile între educaţie şi comunicare. în acelaşi timp..

dar şi ceea ce aşteaptă de la elevi. mobilizarea unitară a cunoştinţelor spre crearea nevoii de cercetare şi a altora. de aceea se poate spune că limbajul didactic are un destinatar precis definit. variabil după nivelul.. nu poate fi despărţită de comunicarea didactică. de posibilităţile şi experienţele acestora. Stilul profesorului defineşte predominanţa verbal-nonverbal prin atitudinile personale care demonstrează ceea ce crede. . formele de utilizare viitoare a celor comunicate. În acest context se evidenţiază raportul dintre limbajele verbal. Pânişoară. a profesorului şi mediului de învăţare prezintă învăţarea învăţării. evaluarea în raport cu noile achiziţii. (De Vito. comunicarea didactică este una evaluativă şi autoevaluativă atât pentru profesor cât şi pentru elev. în transmiterea lui suportul verbal şi nonverbal se îmbină eficient. ştiinţifică şi culturală. Nonverbalul şi paraverbalul exprimă atitudini şi formează comportamente. în funcţie de auditoriul căruia îi sunt destinate.. Polirom. de interlocutori. 1988. altfel spus. Câte poţi spune despre un om numai privindu-l din perspectiva modului în care îşi alege îmbrăcămintea pe care o consideră potrivită cu statutul său. Consacrată fiind învăţării de a învăţa. sugerează reacţii în funcţie de situaţiile de comunicare. Comunicarea nonverbală defineşte un cadru deosebit de fertil în dezvoltarea interrelaţionării didactice.)sugerează că părinţii care oferă cărţi copiilor pot să le ceară acestora să fie mai studioşi. ceea ce respinge şi ceea ce acceptă în dialogul educaţional. prezentarea şi exprimarea cunoştinţelor îmbracă forme diferenţiate. O. paraverbal şi nonverbal utilizate de profesori în corelaţie cu obiectivele didactice şi cu partenerii elevi. Sau aranjarea mobilierului în aşa fel încât să încurajeze interacţiunea de grup. şi nu între elevi. Determinantă rămâne caracteristica formativă a comunicării didactice. Un mesaj este mai credibil şi suportă o înţelegere mai profundă atunci când. Unele cercetări includ în aria nonverbalului şi oferirea de daruri. profesorul exercitându-şi influenţa simultan asupra conţinuturilor şi a elevului. aranjarea băncilor în clase – sociofugală. I. Unii autori extind această arie la toate lucrurile care ne reprezintă.favorizează comunicarea în direcţia profesorului.În comunicarea didactică. interesul. acţiunea didactică urmăreşte capacitatea de a pune în relaţie informaţii anterioare cu cele noi. Centrarea pe obiective a elevului. încorporarea reprezentărilor între cele oferite de viaţa socială. Unii profesori consideră că prin abuz verbal ţin sub control clasa. 2006. apaud. Aria nonverbalului adaugă opţiuni pe zi ce trece. Din păcate.

cu efecte pozitive . nuanţat. În şcoală se regăsesc şi bariere de comunicare cum ar fi distorsiunile sau inexistenţa unui repertoriu comun între profesor şi elev/student care duce deseori la perturbarea comunicării. apelând la întregul arsenal metodic şi logistic de care dispune. Prin intermediul comunicării didactice profesorii şi elevii sau studenţii pot să se conformeze normelor şcolare sau pot să-şi păstreze independenţa. În toate situaţiile educaţionale. Prin intermediul feed-back-ului influenţarea devine bilaterală pentru că aşa cum spunea Leon Bloy . profesorul se face „acceptat” de elevi se creează condiţii ca grupul şcolar (clasa)să devină receptiv şi deschis cooperării. fără restricţii. cadrul didactic poate să exercite comportamente de rol constructive. Folosind un limbaj inteligibil şi adecvat.şi neutru. . la confuzii. . În acest mod profesorul şi elevii/studenţii trebuie să se influenţeze unul pe altul dialogul devenind mai viu şi mai nuanţat în funcţie de aşteptările ambilor termeni ai relaţiei implicate în activitatea didactică şi nu în mod unilateral. datorită statusului profesorului. cadrul didactic va încerca să transfere conţinutul predat în mod atractiv. Dacă.. capacitatea de influenţă este net superioară elevilor şi studenţilor şi este normal să fie aşa. Astfel. este un mediu de comunicare prilejuit de sarcina comună şi de relaţiile interindividuale ale membrilor. asigură coeziunea grupului. sau distructive. bazat pe o comunicare expresivă şi convingătoare. pe principiul feed-back-ului procesul de comunicare facilitează realizarea sarcinii. să le accepte şi să se supună acestora. prin comportamentul său. birocratice şi alte manifestări psihocomportamentale din partea unor cadre didactice face să scadă randamentul comunicării şi implicit cel şcolar. . Blocarea comunicării prin relaţii reci.cu impact negativ . fără formalism şi ritualuri inutile măreşte încrederea membrilor în virtuţile grupului şcolar. cadrele didactice trebuie să înveţe deopotrivă cu elevii şi chiar de la aceştia. acţionând ca factor de omogenizare. În asemenea relaţii de influenţare a elevilor sau studenţilor prin comunicare .Clasa de elevi şi colectivitatea şcolară în general. depăşind simplul şi plictisitorul monolog într-o expunere elevată şi argumentată care va schimba conformismul în participare şi activism. prestigiu. argumentat şi inteligibil. autoritate. nu se ştie “cine dă şi cine primeşte”. fără impact real asupra receptorului. competenţă. valorizează pe fiecare membru. Supraâncarcarea informaţională care pune elevul în faţa unei abundenţe extreme de informaţie poate duce la dezvoltarea unui refuz faţă activitatea respectivă. Funcţionând normal. pot să cedeze presiunilor sociale. cerinţelor educative. O comunicare deschisă. epuizare fizică şi motivaţională.

D. COMUNICAREA EFICIENTĂ. BIBLIOGRAFIE COSMOVICI. Comunicarea didactică nu este numai o activitate ce pune în relaţie cadrul didactic şi elevul pentru realizarea unor obiective comune. I. nivelurile. POLIROM. a componentelor motivaţional-afective şi volitive. în subordonarea nemijlocită faţă de conducerea unei asemenea instituţii. Faţă de acestea. I. BUC. afectivitatea. a comportamentelor. POLIROM .PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ ŞI OPTIM EDUCAŢIONAL. Să convingi pe cei cu care comunici. În literatura de specialitate nu există un consens asupra conceptului de comunicare didactică. este şi un proces psihosocial de influenţare prin limbaje specifice a atitudinilor.. în care nimeni nu aşteaptă răspuns la intervenţia sa într-o conversaţie. formele sau partenerii implicaţi. A.P. motivaţia. E.. Să dezvolţi gândirea.Fiind un proces atât de complex. LUMINIŢA IACOB. convingerilor. De aceea. indiferent de conţinuturile. astfel că se mai utilizează şi cel de comunicare educaţională sau pedagogică. comunicarea didactică cunoaşte mai multe abordări şi mai multe definiţii. Să sesizezi şi să conştientizezi reacţiile. atitudinile şi manifestările comportamentale ale celor cu care comunici. comportamentelor. 2002 PÎNIŞOARĂ.. a comunica eficient şi expresiv cu ceilalţi şi cu sine presupune: Să informezi inteligibil şi să facilitezi înţelegerea mesajului transmis. voinţa şi personalitatea elevilor şi studenţilor. comunicarea didactică apare ca formă particulară obligatorie în vehicularea unor conţinuturi determinate specifice unui act de învăţare sistematică asistată. PSIHOLOGIE ŞCOLARĂ.. în care greşelile de exprimare sunt considerate fără importanţă şi în care nimeni nu răspunde pentru ce a spus. Orice cadru didactic trebuie să fie conştient de responsabilitatea faţă de cuvântul rostit într-o societate în care totul se petrece sub semnul rapidităţii. care mijlocesc fenomenul educaţional în ansamblul său. Din perspectiva educaţiei formale comunicarea didactică constituie baza procesului de predare şi asimilare a cunoştinţelor în cadrul instutuţionalizat al şcolii şi între parteneri cu statusuri determinate: cadrele didactice ca principali agenţi educaţionali şi cele ale elevilor sau studenţilor . 1999 JUDE.. O.

se inteleg si se influenteaza intre ei. 2001 1. Comunicarea didactica este o forma particulara. Fiind o relatie de schimb de informatii. In situatiile scolare de instruire. A comunica presupune castigarea si activarea competentei comunicative care este deopotriva aptitudinala si dobandita. 2. Doar din necesitati didactice se fac delimitari transante. cuvant. nivelurile. imaginea. Exista o diversitate de coduri utilizate (sunet. atlase. gestul. etc. carti. relatii Un tip de comunicare anume este o problema de dominanta si nu de exclusivitate. gest. Comportamentul uman poate deveni comunicare. POLIROM. Comportamentul interlocutorilor are valoare comunicativa. absenta intetiei de comunicare nu anuleaza comunicarea – se pot transmiterea nehotararea. blazarea. 2004 ŞOITU. obligatorie in transmiterea unor continuturi determinate. videodisc. starile afective etc. lectii televizate sau radio-difuzate etc. auditiv. Comunicarea educationala si didactica sunt forme specializate ale comunicare umane. dar nu o putem intelege din cauza necunoasterii limbii. este necesara si intelegerea ei. indiferent de continuturile. miscarea. video-text. reviste. tactil etc. materiale didactice. PEDAGOGIA COMUNICĂRII. harti.SĂLĂVĂSTRU.tactil. Comunicarea psihopedagogica si psiholingvistica Comunicarea este un proces relational. L. Comunicarea didactica este baza procesului de predare-invatare a cunostintelor in cadru institutionalizat al scolaii si intre parteneri cu roluri determinate: profesor. in cadrul caruia doi sau mai multi interlocutori fac schimb de informatii. dupa numarul de parteneri: . sursele comunicarii pot fi: mesajul didactic si educational al profesorului.olfactiv). asistata. formele sau partenerii implicati. nelinistea. folosind diferita canale: vizual. (O propozitie intr-o limba necunoscunoscuta contine informatie. manualul scolar. se poate comunica si fara cuvinte . pozitie) si acceptarea multicanalitatii comunicarii (auditiv. Comunicarea educationala sau pedagogica este cea care mijloceste realizeaza fenomenul educational in asamblul sau. Informatia este permisa unui act de comunicare. Codurile folosite in comunicare sunt: cuvantul. Tipuri de comunicare umana: caracteristici. Comunicarea este relatia bazata pe co-impartasirea unei semnificatii. elevi. specifice unui act de invatare sistematica. PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI. cinetica. interlocutorii pot deveni in acest timp atat receptori cat si emitatori. imagine. in realitatea vie a comunicarii aceste forme coexistand Clasificarea comunicarii: I. INSTITUTUL EUROPEAN. filme si diafilme didactice. DORINA. vizual.

comunicarea paraverbala (C. dupa statutul interlocutorilor: a.informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale care insotesc cuvantul si vorbirea in general. soldat-ofiter). c. c. utilizeaza canalul auditiv sau vizual. comunicare verbala (C. comunicare intrapersonala (cu sine. comunicare publica (conferinte. comunicare in grup mic. b. III.): . zona de provenienta).in aceste categorii se inscriu: • caracteristicile vocii (tanar-batran.este obiectul unor cercetari menite sa-i aprofundeze mecanismele si functiile. .P.a. infatisarea partenerilor. comunicare orizontala (elev-elev. intonatia. TV).informatia este codificata si transmisa prin cuvant si prin tot ceea ce tine de acesta sub aspect fonetic. . gesturile.informatia este codificta si transmisa printr-o diversitate de semne legate direct de postura. comunicarea non-verbala (C. monologul). dupa codul folosit: a. • intensitatea rostirii. miscarea.este specific umana. . profesor-profesor). mimica. comunicare interpersonala (intre doua persoane).V): . radio. ritmul si debitul. . are forma orala sau scrisa. energic-epuizat).N. • particularitati de pronuntie (urban-rural. morfo-sintactic. II. comunicare verticala (elev-profesor. miting.V): . lexical. b.permite inmagazinarea si transmiterea unor continuturi extrem de complexe.V. b. . alintat-hotarat. pauza. d.

„M-ati suparat!“. in timp ce C. profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii pe masura ascultarii raspunsurilor. IV. .V. pantomima).capacitatea de a se modifica in functie de reactia aprtenerilor. ce nu sunt destinate procesului de invatare (de exemplu constatarea lipsei cretei sau a buretelui). limbajul surdomutilor.P. indispensabile pentru dimensiunea relationala a oricarei comunicari. si C. fara ca acest fapt sa excluda si prezenta celorlalte doua. b. o comunicare interpersonala (accentueaza o idee ca raspuns direct pt.acest tip de comunicare este dominant in actul didactic. de exemplu exclamatia de surpriza la un raspuns deosebit: „Bravo.atingerea lui printr-un efect anumit urmarit la nivelul comportamentului receptorului.poate exista si ca forma de comunicare de sine statatoare (dans. de exemplu. elevul care-si rasuceste automat suvita de par.. comunicarea profesorului poate fi o comunicare in grup (se adreseaza tuturor o cerinta). dar sa le si anticipeze sau sa le succeada. elevul X) si intrapersonala (se autointerogheaza: „m-au inteles?”. . comunicare incidentala: se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii. c. doar va aparea raspunsul. comunicat mai mult sau mai putin partenerilor. . In realitate aceste forme de comunicare coexista.focalizarea intentionata si vadita. tonul ridicat al reprosului. poate fi simultana acestora. se transmit in proportii hotaratoare prin C. „este X atent la ceea ce am spus?”).V. copile! “. pe un scop precis. Continuturile afectiv-atitudinale. in urma acumularii unei tensiuni psihice (pozitive sau negative).: 55% nonverbal.P. doar.N.N. cu dominanta nonverbala sau mixte. sunt obligatii simultane. comunicare subiectiva: exprima direct starea afectiva a locutorului din necesitatea descarcarii si reechilibrarii. Comunicarea verbala . Intre cele trei forme de comunicare se stabilesc anumite relatii temporale si de sens. pentru a-si atinge obiectivele. Comportamentele comunicative reale pot fi cu dominanta verbala. dupa finalitatea actului comunicativ: a.V. comunicarea instrumentala apare atunci cand sunt reunite o serie de particularitati: .V. Astfel C. si C. 38% paraverbal si 7% verbal. sport.V.

social-politicoasa. infatisarea partenerilor. prietenoasa. fizionomia si tinuta fizica a educatorului. De ex. gesturile. Mimica fetei si gestica acompaniaza limbajul vorbit. are forma orala si/sau scrisa. prelungeste sau intregeste semnificatia cuvintelor. mimica.caldurosintimal-erotica).tarie) : –emblemele. Discursul verbal ocupa un loc principal in predarea-verificarea cunostintelor. corpului realizeaza prin: ton. –expozitorii – a rosi de rusine. Comunicarea a) b)miscarea nonverbala paralimbaj se (inaltime. si utilizeaza canalul auditiv si/sau vizual.miscari ce se traduc direct in cuvinte(ex. orientarea corpului. statului sau intimitatii). pozitia si distanta dintre parteneri sunt esentiale intr-o comunicare). loc Comunicare incidentala(accidentala) . corpului. Limbajul -de -de are urmatoarele functii: comunicare . –regulatorii – a te pregati sa asculti ridicand ochii. apel (orientata spre destinatar) . miscarea. ciulind urechile. –adaptorii –a strange mana. semnul maini pt. (privirea.volum. „luati loc”): –ilustratorii –se arata cu mana directia. metalingvistica(orientata spre cod). a saluta c)atractivitate d)impodobirea e)spatiul si distanta(ca indicatori ai f)atingerea(functional-profesionala. marimea etc. nonverbala Comunicarea Informatia este codificata si transmiterea prin semnele. g)timpul cand/cat are Comunicarea . poetica(are ca obiect enuntul).E specific umana. expresiva(vizeaza pe cel ce vorbeste). Exprimarea verbala este inlesnita de prezenta gesticulatiei.

in urma acumularii de tensiuni psihice (pozitive sau negative). care l-ar fi scutit pe el de nervi si de blam pe elevul de serviciu.nonverbal). c)capacitatea de a se modifica. constatarea lipsei cretei si buretelui in momentul transcrierii la tabla a textului tocmai citit. Comunicarea instrumentala este dominata in actul didactic. informatiile receptate pe un fond afectiv pozitiv sunt mai bine retinute. De exemplu. starea afectiva a celui care vorbeste din necesitatea descarcarii si echilibrarii. Rolul afectivitatii este important. Elevul are sentimetul de importanta continutului ce i se propune. in functie de reactia partenerilor. profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii Comunicarea Apare cand sunt reunite o serie de instrumentala particularitati: a)focalizarea intetionata si vadita pe un scop precis. ii prilejuieste profesorului o remarca-paranteza cu privire la necesitate retroproiectorului. comunicat mai mult sau mai putin partenerilor. pentru a-si atinge obiectivul. b)urmarirea atingerii lui prin obtinerea unui efect anumit in comportamentul receptorului. care nu sunt vizate expres de emitator si care sunt destinate proces de invatare dezvoltat de receptor.Se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii. c)O comunicare complexa (verbala si nonverbala) usureaza realizarea . Componenta nonverbala exprima atitudini. exclamatia de surpriza la un raspuns corect: „Bravo copile!” sau tonul ridicat al reprosului: „M-ati suparat!”. Comunicarea subiectiva Se caracterizeaza prin faptul ca exprima direct (verbal. Comunicarea subiectiva are si aspectele comunicarii nonverbale: elevul care-si aranjeaza bluza in timp ce raspunde. copilul care face bucati creta in timpul raspunsului oral. transmis de profesor concomintent cu mesajul verbal al demonstratiei. b)Comunicarea nonverbala pregateste terenul pentru mesajul verbal. Implicatiile psihopedagogice a)Randamentul comunicarii: didactica nu se reduce la stapanirea continuturilor verbale. De exemplu.

structura cadru. De exemplu. paraverbalul atentioneaza prin intonatie. direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. 3. Astfel. personajele. Modelul comunicarii didactice este unul interactiv. Este o comunicare instrumentala. atitudini). ea poate facilita actul comunicarii didactice. agentii comunicarii). . In aceste acceptiuni nu apar: . iar pentru intelegerea mesajului se realizeaza astfel o economie de timp. faciliteaza realizarea mai multor sarcini didactice. cand se explica notiunea de spirala. e)Combinarea variata a mesajelor verbale si nonverbale reprezinta un spor de claritate(de exemplu. nonverbalul actioneaza prin gest. d)Folosirea multicanalitatii in transmiterea si receptarea mesajului. motivatii. carte-persoana care invata. instructor-instruiti. e mult mai clar atunci cand se schiteaza in aer o spirala). Comunicarea este predominant verbala. verbal se ofera o explicatie.restrictii de continut. Verbal informeaza prin cuvant. formari de deprinderi. Dupa felul atitudinii (pozitiva sau negativa). Schema unei comunicari cuprinde: .factorii comunicarii (actorii. se bazeaza pe dialogul scolar. mecanisme. . comunicarea didactica apare si in prezenta urmatoarelor „cupluri”: elevelev. antrenor-antrenati etc.restrictii privitoare la parteneri. de cadru institutional (comunicarea didactica poate exista si in afara procesului de invatare) sau privitoare la parteneri.unor sarcini diferite. caracteristici Comunicarea didactica este o comunicare instrumentala convergenta direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. . Comunicarea didactica este complexa si convergenta. Comunicare si interactiune didactica: definire. gusturi). se faciliteaza prelucrarea si retinere unei mari cantitati de informatii. Actul de invatare da unei comunicari statutul de comunicare didactica. In aceasta definire a comunicarii didactica se observa ca nu apar restrictii de continut (invatarea poate fi centrata pe dobandirea de cunostinte. Comunicarea didactica este un tip instrumental pentru ca se bazeaza pe un scop precis.restrictii de cadru institutional. este bazat pe o multitudine de coduri (ganduri. manual-elev. Se elimina monotonia lectiei. (paraverbal pot fi atentionati cei neatenti prin ridicarea tonului vocii) si nonverbal se solicita caietul unui elev pentru verificarea consemnarii unei informatii anterioare.

Blocajele apar si cand informatia nu corespunde problemelor pe care elevii le au de rezolvat. duce la o serie de particularitati: • de ritm. .pericolul transferarii autoritatii de statut asupra continuturilor.cadrul si contextul institutional. are o expunere neclara. profesorul accentueaza una sau alta dintre dimensiunile comunicarii: cea informatica. lectii). prin producerea de interferente ce le modifica (distorsioneaza) continutul. . ci pentru ca provine de la o sursa „cu autoritate“). prioritar.personalizarea continutului didactic (in functie de propriile particularitati de structura psihica si de filozofia educatiei la care adera. .distanta dintre ei.dimensiunea explicativa a discursului didactic este pronuntata deoarece vizeaza. • de forma. organizeaza. ghidat fiind de programa in vigoare si de manualul pentru care a optat). .repertoriile active sau latente. Relatii de comunicare in actul didactic: tipuri. cea pragmatica). . cea relationala. .dispozitia asezarii. 4. nu creeaza motivatii. • de continut. .rolul activ pe care-l are profesorul fata de continuturile stiintifice cu care va opera (profesorul actioneaza ca un filtru ce selectioneaza. dezbateri. blocaje Blocajele de comunicare sau distorsiunea informatiei pot interveni atunci cand: emitatorul nu stapaneste textul.. influentandule negativ pe cele noi. .situatia enuntiativa (interese. fiind prea . intelegerea celor transmise. vorbeste prea incet sau prea repede. oralul si scrisul. sub forma argumentului autoritatii (riscul ca un lucru sa fi considerat adevarat sau fals nu pentru ca faptul acesta este demonstrabil.combinarea celor doua forme verbale. .comunicarea didactica trebuie structurata conform logicii pedagogice (aceasta are ca prima cerinta facilitarea intelegerii unui adevar si nu simpla lui enuntare). personalizeaza continuturile. disfunctii. elevii nu au unostintele necesare pentru a intelege comunicarea sau acele cunostinte nu sunt bine fixate. Caracteristici: .

. Caracteristici. Competenta de comunicare a profesorului.emite mesajul didactic prin canalul de transmitere. In teoria psihopedagogica.abstracte.analizeaza metodele (feed-back II). Feed-back-ul este modalitatea prin care finalitatea devine cauzalitate. 5. feed-forward este abia semnalat. profesorul si elevul fiind in acelasi timp emitator si receptor. . te poti ocupa special de un copil dupa ce a luat o nota nesatisfacatoare (feed-back) sau preventiv.recepteaza mesajul ameliorat (feed-back II). Feed-back-ul intra in functie dupa atingerea finalitatii. RECEPTOR (elevul): . dar cu efective scazute.emite raspunsuri (feed-back I). psihomotrice sau afectiv-motivationale. neangajand elevii in elaborarea cunostintelor. iar feed-back-ul este temeinic analizat. Comunicarea didactica implica fenomenul de retroactiune. . anticipand o evolutie spre o nota nesatisfacatoare (feed-forward). iar ei nefiind dispusi sa le asimileze. comunicarea este multilaterala sau chiar bilaterala. care sa duca la formarea si dezvoltarea de noi structuri cognitiv-senzoriale. feed-back-ul oferit de comunicare in contextul situatiilor didactice EMITATOR (profesorul): . In comunicarea didactica exista doua feluri de retroactiuni: feed-back-ul si feed-forward-ul.recepteaza raspunsul (feed-back I).stocheaza informatia. . Modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate este o retroactiune de tip feed-forward. . Comunicarea didactica prin dialog apare ca un model interactiv. .recepteaza mesajul prin canalul de transmitere. creandu-se intre ei relatie de schimb de idei si cercetari. In postura de profesor. atent la evolutia fiecarui elev. .prelucreaza informatia.

aceeasi realizare: nota. -feed-back optim cu fbI: indicii edificatori asupra cauzei reactiei copiilor. iar fbII: evaluarea (nota) explicativa. 2) dupa nivelul feed-back-ului: -feed-back-0: cu fbI: lectia prin TV. Emitatorul este si sursa de informatii (Ei) si educator (Ee). si care regleaza activitatea de transmitere a informatiilor. exces pe aceeasi tema. a caror emitere o sustine prin feed-back I. iar fbII: nota in serie . inlaturand blocajele care pot aparea pe parcurs.reactia la tema. cat si de capacitatatile intelectuale ale elevului. O clasificare mai riguroasa s-ar putea face in functie de urmatoarele criterii: 1) dupa activitatea reglata: -fbI (al mesajului) –atentia clasei. individual. este receptor de informatii (Ri). Cel care invata. -fbII (al invatarii) –nota. colectiv. -feed-back-insuficient: cu fbI: indici ai neintelegerii fara detalii despre cauze. diferite prin sens si functie. iar fbII abundenta penalizarilor/incurajarilor. Un prim feed-back aduce informatii de la receptor la emitator-numit. Exista mai multe tipuri de feed-back: verbal.calitatea raspunsurilor . periodic. pt. -feed-back redundant cu fbI: reluarea aceleiasi informatii. In cazul comunicarii didactice. de reglare si autoreglare a informatiilor transmise. lauda. Al doilea feed-back (fbII) este oferit de emitator – receptorului si are ca scop sa regleze activitatea dominata a celui din urma. Eficienta comunicarii depinde atat de pregatirea si aptitudinile de a comunica ale profesorului. in urma unui proces de invatare ce incorporeaza si informatia primita. comentarea raspunsului. prin eliminarea la timp a unor eventuale perturbari si distorsiuni.radio si fbII: extemporal neadus. ca beneficiar al mesajului.Feed-back-ul poate fi privit ca fiind comunicarea despre comunicare si invatare. prin conventie fb I. Feed-back-ul indeplineste functiile de control. Actul didactica impune existenta a doua feed-back-uri. nota comunicata . continuu etc. cand intervine ca mijloc indispensabil de orientare a actului de invatare fb II. si este si o persoana disponibila la transformare. A doua forma de feed-back este proprie unei comunicari ce vizeaza invatarea sistematica. Comunicarea se autoreagleaza cu ajutorul unor retroactiuni (feed-back si feed-forward). Prima forma de feed-back poate fi intalnita in orice tip de comunicare umana. dominata pentru receptor este activitatea de invatare. 3) dupa calea urmata de feed-back: . prin actiune (Ra). premiere etc.

diriginte.carte etc. feed-back mixt : sursa combinarile celor de mai inainte : 7)dupa feed-back-ului . fbII: reactia clasei la activitatea elevului 8)dupa semnificatia feed-back-ului pt. fbIIinformatia ocolita care ajunge la elev prin: coleg. cartea. „n-am inteles”. fbII: prof. fbII: evaluare gresita. situatie). blamul personal. exprimarea atitudinii . fbII: corectarea temei. . pauza semnificativa .invatarii sau altor feed-backuri) -feed-back consistent fbI :confirmarea interesului la predare prin raspunsurile bune de a doua zi . parinte. concursul 5) dupa raportul cu continuturile anterioare(ale mesajului. accent. -feed-back uletrior: fbI: raspunsurile la ascultare curenta/recapitulativa. 6) dupa modalitatea de codificare: -feed-back verbal: fbI: interventii de genul : „mai tare”. „repetati”. fbII: comentarii. -feed-back indirect-fbI interventia unui intermediar (diriginte. gestica.lauda. intrebari. fbII-nota. beneficiari(E/R): . -feed-back nonverbal: mimica. fbII: note pe merit .feed-back individual fbI:unul sau altul dintre elevi.feed-back colectiv fbI: clasa sincronia ei interactionala .-feed-back direct: fbI-reactia spontana a clasei.privire. inconsecventa in cerinte. parinte. examenului. un coleg . 4) dupa momentul aparitiei feed-back-ului: -feed-back concomitent fbI: reactia clasei in timpul predarii lectiei . miscarea clasei. -feed-back inconsistent: fbI: reactiepozitiva la predare. raspunsuri slabe a doua zi. -feed-back paraverbal : prin intonatie. fbII asistenta pe moment in realizarea sarcinilor de invatare.

oboseala. prin urmaatorul exemplu: profesorul de fizica expune elevilor modul in care trebuie sa se desfasoare un experiment din laborator. il informeaza pe profesor daca au inteles sau nu. -feed-back liber : orice informatie necesara lamuririi profesorului sau elevului. gen „fata de poker” 9)dupa continut : -feed-back limitat :-indiferent de forma (verbal. II. Ca sa poata avea loc acest tip de feed-back trebuie sa lasam elevilor initiativa actiunii. Acum are loc cel de-al II-lea tip de feedback. Feed-back-ul de tip II Poate fi ilustrat. sincronia interactionala. Receptorii. -feed-back negativ: fbI: lipsa nesincroniei. I. in momentul in care pe cale verbala sau nonverbala. . pe cale verbala sau nonverbala. .poate folosi. admonestarea. comentariile auditoriului. elevii vor pusi in situatia de a cauta. profesorul va obtine o crestere a eficientei mesajului sau.feed-back pozitiv: fbI:confirmarea. emitatorul: . ca mijloace verbale.poate observa semnele nonverbale: neatentia. Retroactiunea anticipata (feed-forward) poate fi obtinuta prin inversarea ordinii clasice: informare-exercitii practice. neatentia. fbII: incurajarea. interogarea receptorilor. profesorul aproba sau dezaproba ceea ce fac elevii si regleaza din mers comunicarea didactica. nota slaba. Daca are abilitatea de a folosi aceste informatii. Ei .feed-back alb reactii neclasificabile prin „opacitatea” lor.. privirea si mimica exprimand concentrare etc. de la emitator la receptor. apoi elevii trec la actiune. dezinteresul. daca au inteles sau nu. de a cerceta si vor ajunge sa simta necesitatea informarii. preocuparile laterale. Daca exercitiile sunt asezate inaintea comunicarii. Feed-back-ul de tip I Elevii (receptorul) ii ofera emitatorului (profesorul) informatii cu privire la modul in care a comunicat. lauda. nonverbal) el „spune” doar Da/Nu . nota buna . Pentru obtinerea informatiilor despre comunicare. incecrcand sa execute experimentul conform indrumarilor primite. profesorul reia explicatia. fbII: blamul.

Inaintea oricarei comunicari didactice. instrumentali (relatii de cooperare. explicativ-demonstrativa. retroactiune). deductiva. a intrebarilor-problema. Relatiile afective pozitive stimuleaza invatarea. principiul . anticipand informatii de care au nevoie elevii in continuare. sau care determina reflectii (Ce se intampla daca? Din ce cauza? Ar putea fi si altfel? La ce credeti ca va folosesc aceste informatii?). O expunere lenta este enervanta. cea de autoinvatare).vor formula anumite intrebari emitatorului. a intrebarilor retorice. ca forma de conexiune inversa. De asemenea profesorul va preciza si strategia comunicarii (inductiva. atunci se ajunge la o receptare activa si acceptare critica (in sens constructiv) a mesajului educativ. Avand diverse sinonime (conexiune inversa. in timp ce alta prea rapida nu poate fi urmarita. factori de structura (varsta si numarul elevilor din clasa) si factori proiectivi anticipativi (scopuri. este un mecanism de reglare/autoreglare deosebit de important deoarece faciliteaza atat actul predarii. De aceea. euristica. de invatare si de evaluare (unii specialisti in domeniu adauga si o a patra functie. in care fiecare si-a asumat un rol bine definit. precum si mijloacele audio-vizuale. a caror folosire sporeste receptia. exemple. supus unei judecati de valoare. Dintre factorii care genereaza un climat psihosocial pozitiv in clasa. Feed-back si Feed-forward in comunicarea didactica Autor: Adela David Procesul de invatamant este un act de comunicare didactica iar aceasta presupune intalnirea celor doi actori. stilul de conducere al profesorului). Respiratia si viteza vorbirii sunt factori importanti ce pot optimiza sau distorsiona expunerea. feed-back-ul. a unor explicatii. competitie. cat si actul invatarii. fapte. care-si va organiza din mers comunicarea. Procesul de invatamant indeplineste trei functii: de predare. conceptii. educatorul si educatul. aferentatie inversa. favorizand invatarea. ii mentionam pe cei socio-afectivi (relatii de simpatie sau antipatie). al receptarii si asimilarii informatiei de catre elev/student. date cu valoare motivationala. convingeri). idealuri. Trebuie sa tinem cont de faptul ca daca elevii sunt ascultati si educati sa intrebe. motivationaliaptitudinali. al comunicarii cunostintelor de catre instructor. prin analogie sau combinata). cognitivi-axiologici (cunoasterea interpersonala. nivelul de aspiratie). profesorul va efectua mai multe operatii: stabilirea obiectivelor si a continutului esential al comunicarii.

iar sistemele care functioneaza pe baza principiilor comenzii si controlului se numesc. intr-un cadru institutional organizat. a legitatilor pe care le presupune actul sistematic de invatare. indiferent de continutul sau. iar aplicarea sa pe intreg parcursul desfasurarii lectiei si. intrucat el este un tip aparte de comanda si control. comanda isi schimba modalitatile de a se organiza si desfasura in raport direct cu informatiile obtinute pe baza studierii efectelor actiunii anterior comandate.¬ controlul. dintre activitatea instructorului si cea a elevului. este un mecanism de reglare/autoreglare care faciliteaza atat actul predarii. in orice sistem bazat pe autoreglare. procesul de invatamant militar este.¬ Comanda este cea care va asigura prelucrarea si transmiterea informatiei astfel incat sa se obtina cel mai bun efect in planul instruirii/formarii elevului. expresia unei interactiuni permanente dintre instructor si elev/student/cursant. diferite in functie de personalitatea celui care invata si de situatia concreta in care se deruleaza invatarea. de dirijare permanenta a activitatii de invatare si formare a individului ca personalitate. puse in evidenta mai ales atunci cand analizam procesul de predare-invatare ca sistem. relatia instructor-elev va fi una directa. in afara unui cadru normativ specific. Procesul de invatamant. devine mesaj didactic din momentul in care declanseaza. in fapt. prin prisma celor doua importante atribute ale sale: comanda. al comunicarii cunostintelor de catre instructor. in acest caz. in sistemele cibernetice si. fiecare dintre cei doi poli ai procesului instructiv-formativ putand emite si receptiona informatie. de la comanda la executie. afirma Ioan Nicola [8]. in ansamblul sau. faciliteaza si stimuleaza procesul invatarii in concordanta cu variabilele pedagogice pe care le implica. Instructorul este cel care transforma mesajele oferite de memoria sociala in mesaje didactice care creeaza situatii de invatare menite sa faciliteze optimizarea relatiilor ce iau nastere intre personalitatea elevului/studentului/cursantului si mesajele cu care cadrul didactic intervine in desfasurarea invatarii. Constituindu-se ca un ansamblu de actiuni exercitate in mod constient si sistematic de catre educatori asupra educatilor. a intregului proces de invatamant.feed-back-ului este fundamentul pentru orice actiune eficienta intrucat asigura operativitatea informatiilor cu privire la efectul actiunii respective. Aceasta inseamna ca. pe buna dreptate. al receptarii si asimilarii informatiei de catre elev/student. in acest fel. avand astfel un caracter . Atat emiterea cat si receptionarea informatiilor au insa sensuri diferite. sisteme cu autoreglare. Din aceasta perspectiva se poate aprecia. in general. Feed-back-ul. cat si actul invatarii. Iata de ce este insuficienta doar transmiterea informatiilor necesare elevilor. ca forma de conexiune inversa. comunicarea didactica va avea un caracter bilateral. comanda insasi este comandata de propriul efect. poate fi considerat un astfel de sistem cu autoreglare. se impune ca o necesitate obiectiva. nici relatia de comunicare instructor-elev nu poate fi considerata o comunicare didactica autentica. intrucat cunoasterea in cadrul procesului de invatamant se realizeaza pe fondul interactiunilor multiple si neunivoce dintre predare si invatare. fara a beneficia de informatiile cu rol reglator pe care le furnizeaza insusi procesul de invatamant. in general. Un mesaj oarecare. ca principiul conexiunii inverse reprezinta o legitate a actului didactic. din acest motiv. fara a ne preocupa de efectul pe care acestea il produc in plan formativ si cognitiv.

Convins de necesitatea realizarii feed-back-ului in activitatea de predare-invatare si mai ales de eficienta lui. in general. a conexiunii inverse ca modalitate specifica prin care efectul actiunii educative. care sa ne indice masura si eficienta cu care obiectivile actiunilor intreprinse au fost finalizate. factor declansator al unor noi actiuni educative. la fel de bine structurata. p. si. fara a se ingriji apoi de aducerea acestora in fata clasei in timp util sau de a nu face comentarii si aprecieri asupra calitatii lor. caz in care relatia instructor-elev se inverseaza. Literatura de specialitate [6]. Cu privire la cel de-al doilea aspect supus analizei..unilateral. ci si o modalitate de control. fiecare dintre acestea avand un rol aparte in cadrul acestui proces. Iata de ce situatiile de invatare in care lipseste. elevul isi poate autocontrola actul de receptare a informatiei. frustrant pentru ambii parteneri. respectiv. insasi relatia interpersonala ce ia nastere intre cei doi agenti implicati in actul didactic. receptarea si asimilarea informatiilor. p. Mucchielli afirma intr-o lucrare consacrata metodelor active in pedagogia adultilor ca „privarea de feed-back reduce invatarea la un discurs fara receptare. conexiunea inversa poate fi analizata in doua sensuri diferite. ci si ca o modalitate specifica de autoreglare a invatarii.¬ in aceasta acceptiune. metoda de invatare apare ca o modalitate de directionare a invatarii. Feed-back-ul nu mai apare astfel doar ca un mijloc eficient de reglare a mesajului didactic. nu pot asigura un grad de eficienta sporit activitatii de invatare. de pilda. Totodata. acordata nota finala. mai ales pentru elevi” [7]. Odata cu functia controlului intram in sfera de actiune a feed-back-ului. finalitatea ei redevine cauzalitate. R.¬ comportamentelor etc. Controlul este cel care urmareste modul in care efectul anticipat prin comanda s-a infaptuit. activitatea de transmitere a informatiilor. dar si a unuia care regleza invatarea. in acest fel. literatura de specialitate interpreteaza actul invatarii nu numai dintr-o perspectiva praxiologica ci si una cibernetica. elemente de comanda sau de dirijare a activitatii¬ elevului/studentului. insotita de un control imediat si sistematic al rezultatelor partiale inregistrate (de evaluare) si de corectare si ajustare a mersului mai departe a ciclului instructiv dat (idem. elemente de legatura retroactiva (feed-back). Instructorul isi regleaza in permanenta forma si continutul informatiei transmise si. operatiilor. nu poate .20). fara eficienta. comentarea raspunsurilor oferite de catre elev sau explicarea criteriilor in baza carora a fost realizata evaluarea. Practica adoptata de unii instructori de a solicita elevilor/studentilor realizarea unor lucrari de seminar. [7]. activitatea de predare-invatare presupune nu numai o modalitate practica de realizare a acesteia. [9] evidentiaza astfel existenta unui feed-back ce regleaza mesajul didactic. fiind o relatie de la receptor la emitator. Aceasta este si semnificatia „cibernetica” pe care Ioan Cerghit (2006. de ducere a ei la bun sfarsit. 20) o atribuia metodei de invatamant utilizata de catre profesor in actul didactic [2]. de la executie la comanda. prin interventia stimulativa a programarii. va capata noi valente si va conduce la performante scolare ridicate. Interpretata din perspectiva comunicarii didactice. de invatare pe baza reperelor oferite de catre cadrul didactic. Altfel spus.). atitudinea sa fata de actul de predare in functie de modul in care este receptat mesajul sau de catre elev/student. Ea trebuie sa reprezinte o tehnica de lucru care incorporeaza in sine: elemente de programare (a secventelor. cercetare etc.

Cluj-Napoca. Indiferent insa pe care dintre cele doua modalitati de actiune se va pune accentul. Cucos. in ultimii ani. se utilizeaza tot mai mult. Baban. [3]. Sibiu. (1996). (coord. Cerghit. acordarea notelor mari sau. Editura Didactica si Pedagogica.) (2005). Iasi. [7].) (2001). Editura Polirom. (1998). Editura Polirom. Editura polirom. in acest sens. C. Daca feed-back-ul reprezinta modalitatea prin care finalitatea redevine cauzalitate. A. cu obiectivitate. [5]. feedforward-ul reprezinta modalitatea prin care anticiparea finalitatii redevine cauzalitate [6]. gradul de incorporare a unor valori etc. Mai mult. cum ar fi comportamentul. instructorul poate adapta din mers actul de comunicare didactica pe baza sesizarii anticipate a posibilitatilor care apar si care prefigureaza atingerea sau nu a finalitatii scontate. Iasi. la fel ca si primul. E. de asemenea. o forma specifica de retroactiune. cu precadere. David. in acest sens se insista. aplicarea corecta. fie va actiona preventiv. a sistemului de pedepse si recompense. beneficiile pe care utilizarea lor le aduce atat instructorului cat si elevului/studentului sa fie apreciate in mod obiectiv si. Bucuresti. care este cadrul de formare si dezvoltare profesionala: O atentie aparte este acordata in literatura de specialitate modalitatilor utilizate de catre cadrul didactic pentru scurtarea feed-back-ului. Editura Universitatii „Lucian Blaga”.asigura feed-back-ul necesar activitatii de invatare. cel de feedforward care desemneaza. (2006). a drumului de la diagnosticarea calitatii si eficientei invatarii la optimizarea acesteia. Metode de invatamant. apelul la obiectivitate si responsabilitate in actul notarii. in consecinta. anticipand o evolutie catre astfel de rezultate (feed-forward). incurajarea. ofera instructorului posibilitatea de a da mai multa consistenta feed-backului didactic realizat. acordarea notelor mediocre sau nesatisfacatoare isi indeplinesc functia educativa doar atunci cand sunt utilizate in conformitate cu principiile docimologice. I. Pedagogie. I. Pedagogie: formarea initiala a profesorilor. [2]. sa nu fie neglijata insemnatatea lor pentru calitatea actului didactic. lauda. Bibliografie [1]. [4]. La fel de importanta este. Cretu. Comunicarea didactica in Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice. (1982). luarea in consideratie pe parcursul evaluarii si a altor indicatori. important este ca in activitatea de predare-invatare. Iata.. Iacob. Iasi. (coord. [6]. Prin intermediul acestui tip de retroactiune. Sibiu. Consiliere educationala. observatiile. intrebari si raspunsuri pe teme pedagogice. Alaturi de conceptul de feed-back. atitudinile manifestate de catre elevi/studenti. Metode active in pedagogia adultilor. Mucchielli. altii decat cunostintele acumulate. dimpotriva. D. . Astfel. R. cele doua forme de conexiune inversa se completeaza reciproc: fie instructorul va actiona mai intens atunci cand rezultatele elevilor/studentilor la examene sunt nesatisfacatoare (feed-back). fie pe integrarea eforturilor elevilor si a exploatarii dispozitiilor psihice ale acestora pentru invatare. Editura Psinet. (2001). fie pe dezvoltarea capacitatii profesorului de a anticipa posibilitatile elevilor sau chiar finalitatea actului de invatare. Editura Universitatii „Lucian Blaga”.

[9].stilul de prezentare a informaţiilor este deficitar. au fost identificate şi funcţiile comunicării: – Funcţia de informare. mai puţin cunoscute. Comunicare orală. idei şi sentimente – a fost definit ca un proces interpersonal de transmitere şi recepţie de simboluri care au ataşate înţelesuri. Comunicarea este deci. – Funcţia de comandă şi instruire. – Briefingul este o prezentare mai scurtă. că auditoriul are caracteristici comune. . Comunicarea orală îmbracă o serie de situaţii specifice: – Comunicarea faţă în faţă cu o persoană are avantajul că este directă şi că permite folosirea tuturor mijloacelor verbale şi non-verbale de comunicare. cât şi a celor externe. I. canal. acel fenomen care permite crearea de legături între oameni. Comunicare non-verbală. fie în exteriorul ei. pe baza feed-back-ului verbal şi non-verbal. de la vorbitor spre auditoriu (procesul de informare poate implica şi auditoriul). R. mesaj. îndrumare şi sfătuire. b) Raportul final – este o prezentare formală majoră de 40-60 minute. Toate activităţile specifice managerului au ca principiu fundamental comunicarea. Comunicarea interpersonală focalizată pe construirea de realţii interpersonale este necesară în procesul de îndrumare şi sfătuire da angajaţilor. Scopul acestuia este de a familiariza auditoriul cu starea la zi a proiectului sau activităţii şi. o comunicare într-un singur sens. De asemenea. (1996). Sava. Aspecte deontologice. Poenaru. – Raportul are ca scop analiza situaţiei unei activităţi sau a unui proiect şi constă în prezentarea de informaţii relevante pentru o anumită fază a acestora sau pentru finalizarea lor. B. de negociere etc. Bucuresti. – Funcţia de influenţare şi convingere. Nicola. A. Componentele procesului de comunicare sunt reprezentate de: emiţător. de obicei. Există două tipuri: a) Raportul de situaţie – se face printr-o prezentare de 30-40 minute. . F. să facă referiri la viitorul proiectului. Adresarea orală ara ca forme specifice mai importante: – Prezentarea.[8]. sunt: prezentările sunt confuze. – Funcţia de integrare şi menţinere. Tratat de pedagogie scolara. de dare de instrucţiuni.dificultatea adaptării prezentării şi a vorbitorului la auditoriul şi cadrul extern. receptor. . În cazul prezentărilor în interiorul organizaţiei se presupune. MODALITĂŢI DE COMUNICARE Există următoarele tipuri de comunicare: A. O formă a comunicării în grup este comunicarea în faţa unui auditoriu. Din analiza activităţilor manageriale în cadrul unei organizaţii s-a observat faptul că procesul de comunicare ocupă aproximativ o treime din timpul de lucru. II.. – Comunicarea managerială în grup are o serie de funcţii caracteristice cum ar fi: ajută la definirea grupului. care poate avea loc fie în interiorul organizaţiei. Comunicarea – schimbul de informaţii. briefingul este. Bucuresti. Editura Didactica si Pedagogica.prezentările sunt prea lungi. .prezentările sunt neconvingătoare. În legătură cu prezentările în faţa unui auditoriu extern organizaţiei. sprijină procesul de implementare a deciziilor şi schimbării. (1998). de rezolvare de conflicte. între instituţii şi între instituţii şi oameni. în general. uneori. proiecte în desfăşurare.faza dificilă a întrebărilor şi răspunsurilor. Comunicare scrisă. poate fi interactivă. – Comunicarea interpersonală este importantă în situaţii de evaluare a performanţei şi motivare. cu scop de rezumare a unor informaţii sau cu scop de informare la zi privind activităţi de afaceri. pot apărea două probleme importante: . permiţând ajustarea mesajelor pe parcurs. Didactogenia in scoala. destinată analizei muncii la . C. psihologice si pedagogice. Ca format. Alte probleme care pot să apară atât în cazul prezentărilor interne. programe sau proceduri. Editura Danubius. De asemenea.

De asemenea. fără a parcurge circuitul ierarhic. Pentru o comunicare orală eficientă. cu convingere şi fără exagerări. dar şi dezavantajul că îi împiedică pe angajaţii care ar putea avea soluţii sau idei de rezolvare a crizei să îşi aducă aportul la clarificarea situaţiei. . menţionăm: – siguranţa în expunere. gesticulările şi ticurile. evitând exagerările. adică tendinţa de a evita comunicarea ştirilor proaste celorlalţi. – se va controla mimica. – Politica uşilor deschise concretizată prin posibilitatea oferită de manager angajaţilor de a comunica direct.managerul va conduce convorbirea astfel încât solicitantul să treacă repede la subiect. Avantajul acestui tip de comunicare este nediluarea informaţiei care ajunge în mod direct de la angajat la manager.se vor evita contrazicerile directe şi cearta. . . existând tendinţa de a ne gândi simultan la mai multe lucruri în timp ce ascultăm un mesaj. – discutarea doar a aspectelor bine fondate. managerul sau funcţionarul public trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: a) crearea condiţiilor: . – se va folosi o exprimare clară. . cu fapte precise şi exemple.se va urmări să se obţină acordul interlocutorului. precisă. . – se va ţine cont de scopul expunerii.se vor evita întreruperile şi deranjul din partea altor persoane. creând stări conflictuale sau oferind motive de bucurie care mai apoi nu pot fi concretizate. Aduce multe deservicii organizaţiei.managerul va rămâne calm.chiar dacă nu se ajunge la nici o înţelegere. – se va vorbi calm. fără alte persoane interpuse. tonul şi gesturile interlocutorului. iar cea de vorbire de 275 de cuvinte pe minut.comunicate de presă.se vor da răspunsuri clare şi precise pentru a elimina orice neînţelegere. are avantajul că evită o eventuală panică creată de o veste proastă. – Comunicarea cu mass-media poate îmbrăca mai multe forme: . . să înţeleagă mesajul ascuns dincolo de cuvintele.managerul va căuta să facă în aşa fel încât cel cu care comunică să se simtă bine. b) începutul întrevederii: . . O altă problemă este faptul că receptorul nu încearcă să citească printre rânduri.discuţia va fi condusă şi controlată. c) modul de desfăşureare a convorbirii: . . . – Efectul de cocoloşire. Totodată.se va rezerva timpul necesar. Dintre regulile care trebuie respectate în timpul unei conversaţii. fiind mereu obiectiv.se va crea o ambianţă plăcută. sugestivă. d) sfârşitul convorbirii: . – se va păstra contactul vizual în timpul comunicării.întregul proiect.se va preciza problema care se discută.interviuri în exclusivitate sau spontane. prezentarea unui rezultat final al muncii în cadrul unui proiect. de la început până la sfârşit. Aspectul distinctiv al acestei comunicări este lipsa din mesaj a elementelor de natură non-verbală. aflată în circulaţie. . s-a observat faptul că faptele sau cifrele sunt ascultate cu mai multă atenţie. . – Jargonul este limbajul specializat folosit de deţinătorii unui anumit loc de muncă. – Comunicarea prin telefon. managerul se va despărţi în termeni cordiali de interlocutor.se va avea în vedere scopul care trebuie atins. Aceasta generează o distanţă psihologică faţă de interlocutor care duce în mod firesc la un conţinut depersonalizat al mesajului. Are ca scop recomandarea pentru luarea unor decizii sau rezolvarea unei probleme. Comunicarea scrisă .se vor rezuma punctele comune la care s-a ajuns. – Zvonul – reprezintă comunicarea neverificată.interlocutorul va fi încurajat să spună tot ceea ce îl preocupă. există şi dezavantaje. Alte tipuri de comunicare orală: – Filtrarea – reprezintă tendinţa de a dilua sau de a opri un mesaj în curs de transmitere. Literatura de specialitate evidenţiază faptul că viteza de gândire este de 400 de Cuvinte pe minut. B.conferinţe de presă. politicos şi stăpân pe sine în orice moment. De aici apare dificultatea de concentrare asupra mesajului. . – se va practiva stilul concret. cum ar fi perioada mare de timp necesară unui manager pentru a-i asculta pe toţi angajaţii care au de făcut propuneri sau probleme de adus la cunoştinţa sa. .

Ambientul contribuie la o bună desfăşurare a şedinţelor sau a întrevederilor de orice fel. etapa de gândire reprezintă aproximativ 40% din timpul necesar întocmirii mesajului scris. modulaţiilor vocii. dacă reacţia de răspuns este favorabilă şi dacă mesajul transmis are şanse de a-şi atinge scopul. Următorul pas în procesul de scriere este clarificarea şi sistematizarea gândurilor în legărură cu materialul asupra căruia s-a decis că e oportună scrierea lui. Înainte de a comunica ceva trebuie stabilit scopul pentru care se doreşte transmiterea mesajului. Ultimul pas îl reprezintă scrierea propriu-zisă a mesajului. Acest proces cuprinde următoarele faze: – generarea. În cadrul comunicării non-verbale se poate analiza şi mediul în care are loc comunicarea. Comunicarea non-verbală reprezintă tipul de comunicare concretizat în transmiterea de mesaje prin intermediul expresiilor faciale. – organizarea materialului. care are loc în cadrul comunicării orale. Este foarte important de menţionat faptul că a gândi şi a scrie reprezintă două procese diferite. – să fie bine gândit. începând cu redactarea lui şi continuând cu editarea şi punerea lui în forma adecvată. gesturilor şi posturii corpului. aşa cum se poate vedea din graficul de mai jos: C. faţă în faţă. directe. – să fie corect. adică dacă este oportună transmiterea mesajului.Caracteristicile pe care trebuie să le întrunească un mesaj scris pentru a fi eficient sunt următoarele: – să fie uşor de citit. Astfel. – sistematizarea. – să fie adecvat direcţiei de transmitere. .