APLICAREA LEGII CIVILE

Ca orice lege, i legea civil acioneaz concomitent, simultan sub trei aspecte: (A) o
anumit durat (cci legea civil nu e etern), ceea ce se numete aplicarea legii
civile n timp; (B) pe un anumit teritoriu (exist attea legi civile naionale, cte state
suverane coexist), ceea ce se numete aplicarea legii civile n spaiu; (C) cu privire la
anumite subiecte, care sunt destinatarii legii, ceea ce se numete aplicarea legii civile
asupra persoanelor. Legea civil se aplic sub cele trei aspecte ct timp este n
vigoare.
Intrarea n vigoare a legii are loc fie in termen de 3 zile de la data publicrii n
Monitorul Oficial al Romniei, fie la data precizat n cuprinsul legii.
Legea se public n Monitorul Oficial al Romniei i intr n vigoare la 3 zile de la data
publicrii sau la o dat ulterioar prevzut n textul ei. [Art. 78 din Constitutie].
Ieirea din vigoare se produce prin abrogarea legii, care poate fi expres sau
implicit (desuetudinea nu este un mod de ieire din vigoare a legii).
(A)

Aplicarea legii n timp

Principii:
1.Principiul neretroactivitatii legii civile noi este regula juridic potrivit creia o
lege civil se aplic numai situaiilor ce se ivesc n practic dup adoptarea ei, nu i
situaiilor anterioare, trecute; altfel spus: trecutul scap legii civile noi.
Legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare. Aceasta nu are putere
retroactiva. [Art. 6 alin. 1 din Codul civil]
2.Principiul aplicrii imediate a legii civile noi este regula de drept potrivit careia,
de ndat ce a fost adoptat, legea nou se aplic tuturor situaiilor ivite dup intrarea
ei n vigoare, excluznd aplicarea legii vechi.
Excepii:
1.Retroactivitatea legii civile noi consta in aplicarea legii noi la situatii anterioare
legii; se aplic numai in cazul consacrarii exprese n legea nou (pentru c excepiile
nu se prezum, nu se presupun, ele fiind de strict interpretare).
Exemplu: legea penal mai blnd
2.Ultraactivitatea (supravieuirea) legii civile vechi consta in aplicarea legii vechi
nc un timp oarecare unor situaii determinate, dupa intrarea in vigoare a legii noi;
excepia trebuie din nou consacrat expres de lege.
Exemplu: dispozitiile legale privind probele din vechiul Cod Civil se aplica in
continuare, chiar daca a intrat in vigoare noul Cod Civil (pana la intrarea in vigoare a
noului Cod de procedura civila)
Alte reguli:
a)
n determinarea practic a legii aplicabile la o situaie juridic concret,
determinat (o spe), cu respectarea principiilor de mai sus, e de observat regula
urmtoare (generalizata): o situaie juridic produce acele efecte care sunt
prevzute de legea civil n vigoare la data producerii ei (concretizat n

adagiul latin tempus regit actum).

Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de
intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute
de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor. [Art.
6 alin 2 din Codul civil]
b)
De asemenea, legea noua se poate aplica si in cazurile prevazute de noul Cod
civil:
Dispozitiile legii noi sunt () aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice
nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din starea si capacitatea
persoanelor din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din
raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de
vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi.
[Ar. 6 alin 6 din Codul civil]
(B) Aplicarea legii civile n spaiu
Aplicarea legii civile in spatiu trebuie privita sub doua aspecte: aspectul intern (1) si
aspectul extern, sau international (2).
1.Aspectul intern are in vedere principiul teritorialitii legii, potrivit cruia legile
statului romn se aplic tuturor faptelor i relaiilor ce se nfptuiesc pe teritoriul rii
noastre ntre subiecte de drept civil de cetenie ori naionalitate romn, excluznd
aplicarea legilor altor state.
Aspectul intern al aplicarii legii civile se aplica simplu, tinand seama de urmatoarea
regula: actele normative care emana de la organele centrale de stat se aplica pe
intregul teritoriu al tarii, iar cele care emana de la un organ local se aplica pe teritoriul
respectivei unitati administrativ-teritoriale.
2. Aspectul extern vizeaz ipoteza raporturilor juridice civile cu un element de
extraneitate; elementul de extraneitate poate fi cetenia, naionalitatea, locul
ncheierii ori executrii contractului, locul producerii delictului civil etc.
Acest aspect se rezolv prin norme conflictuale ale dreptului internaional privat ( in
cazul in care exista un singur raport juridic asupra caruia se pot aplica n acelai timp
dispoziiile mai multor sisteme de drept, normele conflictuale aplicabile determina
legea aplicabila respectivului raport juridic).
Exemplu: un contract de vnzare-cumprare ncheiat ntre un comerciant romn i
unul francez, locul ncheierii fiind Ungaria, iar cel al executrii prestaiei plii n Anglia,
poate fi supus reglementrilor: fie dreptului roman, fie celui francez, maghiar sau
englez. Alegerea ntre cele patru posibile se face potrivit normelor conflictuale din
dreptul internaional privat; n cazul in care legea aplicabila contractului s-ar
determina dupa legile romane, atunci legea aplicabil acestui contract, n lipsa unei
precizri fcute de vnztor i cumprtor, va fi lex venditoris = legea vnztorului,
intrucat lui ii revine executarea prestaiei caracteristice unui contract de vanzare).
Exemple din dreptul roman:
- pentru statutul personal al persoanei fizice, avem regula lex personalis, care
poate trimite catre lex patriae (legea cetateniei) sau lex domicilii (legea unde
persoana isi are domiciliul);
- pentru persoanele juridice, norma conflictuala trimite la legea naionalitii persoanei

juridice, (in Romania este legea sediul social real (acolo unde exist organ de
conducere i gestiune);
- bunurile imobile sunt supuse legii tarii unde se afla (lex rei sitae);
- raportul juridic nscut dintr-un delict civil (n afara raporturilor contractuale) se
supune legii locului unde s-a produs delictul (lex loci delicti commisi);
- forma actului juridic se determina in functie de legea locului unde se incheie actul
(locus regit actum).

(C) Aplicarea legii civile asupra persoanelor

Din punct de vedere al sferei subiectelor de drept crora li se aplic legile civile
distingem trei categorii:
1. Legi civile cu vocaie general de aplicare, adic legi aplicabile att
persoanelor fizice, ct i persoanele juridice.
Exemplu: Codul civil
2. Legi civile cu vocaia aplicrii numai persoanelor fizice
Exemplu: dispozitiile privind familia
3. Legi civile cu vocaia aplicrii numai persoanele juridice
Exemplu: Legea nr. 31/1990 privind societile comerciale

INTERPRETAREA LEGII

A. Definiie:
Prin interpretarea legii se intelege operaiunea logico-raional de lmurire,
explicare a coninutului i sensului normelor de drept civil, n scopul justei
lor aplicri, prin corecta ncadrare a diferitelor situaii din practic n
ipotezele ce le conin.
B. Clasificare:
I. n funcie de fora interpretarii - obligatorie sau neobligatorie, interpretarea
se clasific n:
1. Interpretare oficial - este oficial interpretarea fcut de ctre un organ de stat
a puterii legislative, executive sau judectoreti, dac interpretarea provine de la
nsui organul care a edictat actul normativ supus interpretrii.
a) autentica - interpretarea care provine de la insusi organul de stat care a edictat
actul normativ supus interpretarii
Exemplu: un articol de lege neclar, este interpretat printr-o lege care eman de la
Parlamentul Romniei, adic organul ce a emis actul normativ, sau un articol dintr-o
hotarare a guvernului este interpretat printr-o hotararea a guvernului.
b) judiciara - interpretarea care este dat de organele puterii judectoreti
instanele judectoreti, obligativitatea ei fiind limitat numai la spe, adic n cazul
soluionat prin hotrrea judectoreasc definitiv
2. Interpretarea neoficial este interpretarea dat legii civile n doctrin (literatura
de specialitate) ori de ctre avocat n pledoariile sale. Aceast interpretare nu are
fora juridic obligatorie.
II. In functie de rezultatul interpretrii distingem interpretarea literal (sau
declarativ), extensiv i restrictiv:
1. Interpretarea literal este interpretarea impusa de concluzia ca intre formularea
textului legal interpretat i cazurile din practic exist concordan (coninutul
literal i cel real coincid), nefiind motive, nici de a extinde, nici de a restrange
aplicarea dispozitiei in cauza; a nu se confunda cu interpretarea gramatical.
2. Interpretarea extensiv se impune cnd, n urma interpretrii se ajunge la
concluzia c ntre formularea textului legal i cazurile din practic la care se aplic
textul nu exist concordan, textul trebuie extins i asupra cazurilor care nu se
ncadreaz n litera (formularea) textului (contextul literal este mai restrns dect
cel real, fa de intenia real a legiuitorului).

Exemplu: Extinznd nelesul noiunii de investiie strin, vom concluziona c nu

numai ceteanul strin cu domiciliul n strintate poate fi investitor strin, dar i
ceteanul romn cu domiciliul n strintate poate avea aceast calitate.
3. Interpretarea restrictiv se impune cnd, n urma interpretrii se ajunge la
concluzia c formularea este prea larg fa de ipotezele ce se pot ncadra n text
(aadar coninutul literal este mai larg dect cel real).

III. In functie de metoda de interpretare folosita distingem interpretarea

gramaticala,
interpretarea
sistematica,
interpretarea
istorico-teleologica
si
interpretarea logica
1.Interpretarea gramatical este lmurirea nelesului unei dispoziii legale civile pe
baza regulilor gramaticii, adic innd seama de sintaxa i morfologia propoziiei ori
frazei, de semantica termenilor utilizai n text i de semnele de punctuaie.
2.Interpretarea sistematic const n lmurirea nelesului unei dispoziii legale
inndu-se seama de legturile sale cu alte dispoziii, din acelai act normativ ori din
alt act normativ.
Aceasta interpretare este des intalnita in practica, mai ales in ceea ce priveste
determinarea domeniului de aplicare a unei dispozitii, plecand de la calificarea ei ca
norma generala sau norma speciala, prin respectarea urmatoarelor reguli:
- norma general nu derog de la norma special (generalia specialibus non
derogant) i
- norma special derog de la norma general (specialia generalibus derogant).
Asadar, norma general reprezint regula, iar cea special excepia.
3. Interpretarea istorico-teleologic nseamn stabilirea sensului unei dispoziii
legale inndu-se seama de finalitatea urmrit de legiuitor la adoptarea actului
normativ n cauz ntr-un context istoric dat. Pentru aceast interpretare prezint
interes expunerea de motive la adoptarea unei legi.

4.Interpretarea logica nseamn lmurirea nelesului legii pe baza logicii formale, a

raionamentelor logice, inductive i deductive (silogismele).

Interpretarea logica a normelor a fost utilizata din cele mai vechi timpuri, dobandind o
inflorire aparte in dreptul roman, ceea ce a dus la formularea unor reguli si argumente
de interpretare logica, adesea exprimate in adagii.
Se retin in general trei reguli de interpretare logica:
1. Exceptiones sunt strictissime interpretationis = excepiile de la lege sunt de
strict interpretare si aplicare
Legile care derog de la o dispoziie general, care restrng exerciiul unor drepturi
civile sau care prevd sanctiuni civile se aplic numai n cazurile expres i limitativ
prevzute de lege [art. 10 din Codul civil]
2. Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus = unde legea nu distinge, nici
interpretul nu trebuie sa distinga; aceasta regula tine seama de faptul ca unei
formulari generale a textului legal trebuie sa ii corespunda o aplicare a sa tot

generala, fara a introduce distinctii pe care legea nu le contine.

3. Actul interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat= legea civila trebuie
interpretata in sensul aplicarii ei, iar nu in sensul neaplicarii.
Argumente de interpretare logica:
- Argumentul per a contrario argumentul valorifica regula logicii potrivit careia atunci
cand se afirma ceva, se neaga contrariul;
- Argumentul a fortiori (cu atat mai mult) prin folosirea acestui argument se extinde
aplicarea normei, edictata pentru o anumita situatie, la un caz nereglementat
expres, deoarece ratiunile avute in vedere la adoptarea normei se regasesc si mai
evident in cazul dat;
- Argumentul de analogie acolo unde exista aceleasi ratiuni, trebuie aplicata aceeasi
lege, aceeasi solutie;
- Argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum) in baza lui se invedereaza
ca o anumita solutie este admisibila, rational, solutia contrara fiind o absurditate, ce
nu poate fi, deci, acceptata.