1

Curs 1
ORGANIZAREA SOCIALA SI NORMELE DE CONDUITA ALE GETO-DACILOR IN EPOCA PRESTATALA

1. Organizarea sociala si nor ele !e con!"i#a ale ge#o-!acilor in e$oca $res#a#ala %. S#a#"l si !re$#"l ge#o-!ac.

Geto-dacii fac parte din neamul etnic al tracilor, despre care Herodot spunea ca este<<cel mai numeros dupa acela al inzilor>>. Tracii au patruns pe teritoriul tarii noastre la sfarsitul neoliticului (in neoliticul tarziu, numit si eneolotic) in cadrul procesului de indoeuropenizare al spatiului carpato-danubiano-pontic. Tracii au fost creatorii si purtatorii epocii bronzului, iar din cadrul neamului tracic s-a desprins cel mai important grup etnic ( avandu-se in vedere nivelul civilizatiei spirituale si materiale dezvoltate, cat si stadiul organizarii politice atins), acela al geto-dacilor. Geto-dacii au existat pe un areal geografic intins, delimitat la nord de "untii Hemus, la vest de Tisa, la est de fluviul #istru. Re&erin#e $ri'in! is#oria ge#o-!acilor $storiografia latina ii denumeste <<daci>> cu referire la triburile aflate in interiorul arcului carpatic, iar cea greaca ii denumeste<<geti>> cu referire la triburile situate extracarpatic. $n realitate, cele doua sunt identice, intrucat, conform lucrarii <Geografia> a lui %trabo, getii si dacii vorbeau aceeasi limba si constituiau acelasi popor. "arturiile autorilor antici despre geto-daci se intregesc cu rezultatele sapaturilor ar&eologice si construiesc imaginea de ansamblu a societatii geto-dace din perioada anterioara intemeierii statului-geto dac. '. Herodot, in cartea a (a a <$storiilor>, relateaza expeditia regelui persan )arius catre sciti, in *'( i.e.n.. Toate triburile s-au supus regelui persan, cu exceptia getilor, care <au opus o puternica rezistenta> fiind, insa, invinsi de armata persana+ <erau cei mai vite,i dintre traci>. -. .elatarea lui Tucidide, in lucrarea ,,.azboiul !eloponesiac/, care vorbeste despre uniunea de triburi geto-dace a odrizilor din )obrogea, care, in sec * i.H. era condusa de o capetenie numita %italces si apoi o alta capetenie %ent&es. 0celasi autor precizeaza un lucru foarte important1 getii si alte popoare din aceste tinuturi sunt vecini cu scitii, avand aceleasi arme, aceleasi obiceiuri. .ezulta ca orice mentiune referitoare la sciti este in egala masura valabila si pentru geto-daci . 2. 3n autor latin !ompeius Trogus vorbeste despre o uniune de teritorii a getilor democratica, condusa de un asa numit ,,.ex Histrianorum/, care a ,ucat un rol important in conflictul militar desfasurat intre regele 4ilip al $$-lea al "acedoniei si capetenia scita 0teas. (. Istoricii %trabon si 0rian relateaza expeditia lui 0lexandru al "acedoniei din anul 22* i.H. de la #ord de )unare, ocazie cu care 0lexandru al "acedoniei a si cucerit una dintre cetatile geto-dace aflate la #ordul )unarii. *. 3n alt autor latin, 5urbis .ufus, in lucrarea ,,$storia 0lexandriei/ vorbeste despre getii da la # gurilor )unarii , care in anul 2-6 i.H au infrant armata generalului macedonean 7op8rion. 6. )iodorus %iculus, !olianos si geograful !ausanias relateaza conflictul dintre )romic&aetes, seful unei uniuni de triburi geto-dace din campia munteana si 98simac&us, 2::--;- i.e.n. si care s-a soldat cu victoria lui )romic&aetes. 0utorii mentioneaza, incidental, ca raportul de forte dintre rege si adunarea poporului evoluase in favoarea regelui. <. $storicul $ustinius vorbeste despre conflictul regelui get =roles cu tribul bastarnio, iar textele unor insciptii descoperite la Histria mentioneaza numele unor capetenii gete din zona )obrogei, care in arpatii !adurosi, la sud de

sec. 2 i.H. isi exercitau autoritatea asupra cetatilor grecesti de pe tarmul !ontului >uxinus (.emaxos, 7amoldegi?os). @. $storicul !ompeius Trogus vorbeste despre cresterea puterii dacilor sub regele .ubobostes ($ncrementa )acorum per .ubobostem .egem), ceea ce reprezinta o uniune de triburi geto - dace din interiorul arcului carpatic. oncluziile relatarilor coroborate cu descoperirile ar&eologice sunt1 a. Geto-dacii sunt o populatie sedentara care practica agricultura pe scara larga, avea constructii civile si militare impunatoare, si dispunea de armate puternice si bine ec&ipate. b. Geto-dacii sunt auto&toni in spatiul carpato-danubiano-pontic intrucat procesul cristalizarii ca neam distinct in cadrul neamului tracic s-a desfasurat in arealul geografic prezentat. c. Geto-dacii sunt creatorii si purtatorii epocii fierului in .omania, mai ales in cadrul celei de-a doua varste a fierului, denumita (A), caracterizata printr-o puternica dezvoltare a productiei si sc&imbului de marfuri, a mestesugurilor, ceea ce a rezultat in acumularea de bogatii, care reprezentau o tentatie in directia vecinilor. 4ormele de organizare si conducere ale geto-dacilor %ocietatea geto-daca prezenta trasaturile unei societati gentilico-tribale aflate in ultimul stadiu al descompunerii sale, stadiu denumit democratia militara a triburilor si uniunilor de triburi. 0cest sistem presupune ca atributiile de conducere sociala apartin adunarii barbatilor inarmati, denumita 0dunarea poporului. 0ceasta este convocata sa ia cele mai importante decizii pentru viata colectivitatii, potrivit principiului ca cine isi risca viata in lupta trebuie sa si decida. .egii mentionati in izvoarele istorice antice (e.g. .ubobostem) nu erau sefi de stat, in sens modern, ci simpli conducatori militari ai unor triburi si uniuni de triburi , numiti si revocati de 0dunarea poporului, care le stabilea atributiile si le controla activitatea. Totusi, se manifesta tot mai acut tendinta aristocratiei gentilico-tribale aflate in plin proces de formare de a acapara conducerea sociala si pe acest fond, acesti conducatori militari incep sasi impuna vointa in fata 0dunarii poporului, isi largesc atributiile+ in plus, incep sa le transmita cu titlu ereditar. 0stfel se face trecerea de la societatea gentilica la societatea cu organizare politica(stat). Nor ele !e con!"i#a ale ge#o-!acilor .elatiile sociale in epoca prestatala erau reglementate de norma de conduita fara caracter ,uridic+ erau aplicate si respectate benevol de toti membrii societatii, pentru ca exprimau, in general, interesele colective ale acestora. Totodata, aveau si un caracter religios proeminent, iar autoritatea religiei asigura o mai buna aplicare si respectare a lor. 3nele dintre norme au supravietuit si dupa aparitia statului, fiind sanctionate de catre stat si devenind norme ,uridice, ceea ce atesta continuitatea populatiei geto-dace. #orme de conduita1 '. Herodot arata ca in societatea geto-daca fiii puteau cere si obtine de la parinti delimitarea partii care li se cuvenea din proprietatea comuna a familiei, ceea ce arata ca proprietatea privata se afla in plin proces de formare. -. %i alti autori antici mentionau ca furtul era considerat o incalcare deosebit de grava a normelor de convietuire sociala(furtul adduce atingere proprietatii private ). 2. = alta norma de conduita guverna un ,uramant insotit de un ceremonial asemanator cu ceremonialul care insoteste procedura infratirii de mai tarziu, ceea ce indica un element de continuitate.

(. = alta forma de ,uramant practicata in societatea geto-daca era ,uramantul pe vetrele regale sau cele pe zeitatile palatului regal , pe care toti supusii regelui erau obligati sa-l depuna, iar daca regele se imbolnavea se considera ca unul dintre supusii sai ,urase cu rea-credinta. 3lterior, se recurgea la o procedura de identificare a vinovatului care aminteste de institutia ,uratorilor din >vul "ediu. *. $nstitutia casatoriei1 "enandru(poet antic) se refera la o perioada mai vec&e si arata ca unele triburi trace practicau poligamia, insa un alt poet latin(Horatiu), referindu-se la o perioda mai recenta arata ca, din contra, geto-dacii practicau cu foarte multa strictete monogamia. ert este ca in societatea geto-daca de la finele comunei primitive femeile aveau o pozitie sociala inferioara barbatilor. $n acest sens, marturie este pedeapsa pe care regele =roles a aplicat-o soldatilor sau invinsi in luptele cu bastarnii B i-a obligat pe soldati sa faca slu,ba femeilor lor, slu,be care mai inainte lor li se faceau. Toate aceste norme de conduita erau respectate in c&ip firesc si nu prin constrangere, semnificativ fiind faptul ca unul dintre popoarele neamului tracilor versifica regulile de conduita si le invata pe de rost, cantandu-le. 6. $ustinus spune ca scitii respectau dreptatea in c&ip firesc si nu prin legi, iar Herodot precizeaza ca geto-dacii erau cei mai drepti dintre traci. )ovada este atasamentul lor pentru respectarea acestor reguli de conduita.

(ORMAREA STATULUI GETO-DAC 0ceasta a fost rezultatul unor acumulari cantitative care au determinat saltul calitativ de la democratia militara la stat. $n primul rand, progresele realizate pe plan economic, dezvoltarea fara precedent a productiei si a sc&imbului de marfuri, intensificarea comertului si a circulatiei monetare, iar pe plan social consecinta a fost aparitia si adancirea stratificarii sociale in cadrul societatii geto-dace, oglindita si pe plan ar&eologic prin descoperirea unor locuinte si morminte apartinand aristocratiei geto-dace, care contrastau cu locuintele si mormintele precare ale ma,oritatii populatiei. 0ceasta stratificare sociala a dus la formarea claselor sociale in societatea geto-daca.0ristocratia desemnata prin termenii tarabostes sau pileat si oamenii simpli, saraci denumiti comati. $n acest context, apare statul ca un instrument in mana aristocratiei, utilizat pentru tinerea in ascultare a ma,oritatii populatiei. >xista doua criterii esentiale pe baza carora se poate distinge intre societatea gentilica si societatea organizata politic1 -s#ra#i&icarea sociala - cri#eri"l #eri#orial care presupune ca apartenenta individului la o colectivitate, la o comunitate nu se mai face in functie de criteriul afinitatii(rudenia de sange), ci in functie de criteriul territorial. 0cest lucru desemneaza ca vec&ile obsti gentilice organizate pe criteriul rudeniei sunt inlocuite cu obstile satesti sau teritoriale, care sunt constituite pe baza criteriului territorial. $n afara acestor factori interni determinanti pentru formarea statului geto-dac, au existat si factori externi care au favorizat, au influentat intr-o anumita masura formarea statului geto-dac. >ste vorba despre slabirea puterii celtilor si de pericolul expansiunii romane, in sensul ca statul roman a cucerit Grecia, "acedonia, precum si litoralul dobrogean al !ontului >uxin, a,ungand la )unare. %tatul roman isi stabileste limesul pe linia )unarii. 4ormarea statului geto-dac este rezultatul activitatii regelui Curebista, care a fost a,utat in demersul sau de marele preot )eceneu. ei doi au intreprins mai multe reforme care au dus la formarea statului geto-dac. !rima este cea politica in cadrul careia Curebista, prin negocieri sau prin forta armelor, a supus toate triburile geto-dace, intemeind o mare stapanire de care, spun autorii antici, se temeau inclusiv romanii. 0 doua reforma este o reforma religioasa, in cadrul careia diversele credinte disparate are triburilor getodace au fost unificate intr-un sistem politeist unic.

3rmeaza o reforma dministrativa, in cadrul careia Curebista a mutat centrul puterii geto-dace din campia munteana in interiorul arcului carpatic(din considerente de strategie militara si securitate), creand un intreg complex in zona =rastiei, in cadrul careia se afla si capitala statului, %armisegetusa.

Organele cen#rale si locale ale s#a#"l"i ge#o-!ac

onducerea suprema in statul geto-dac era asigurata de rege , varful nobilimii sclavagiste si al aparatului de stat. $n statul geto-dac,institutia regalitatii a avut un caracter electiv-ereditar, iar pe latura ereditara se remarca succesiunea la tron nu doar a fiului, ci si a fratelui regelui. "arele preot ,uca, in statul geto-dac, rolul de vicerege.3neori , cele doua demnitati erau exercitate de aceeasi persoana(e.g. )eceneu sau omosicus care era si rege si mare preot in acelasi timp) . >xista si o curte a regelui la nivel central, organizata dupa modelul statelor elenistice, avand si o anumita ierar&ie, dovada fiind inscriptia lui (A) din )ionisopolis, care vorbeste despre primul sfetnic al lu$ Curebista. .eferitor la organizarea locala, %uidas precizeaza ca in statul geto-dac erau unii pusi mai mari peste treburile agricole, iar altii, din ,urul regelui, erau impartiti la paza cetatilor. >xistau doua categorii de dregatori locali1 unii aveau atributii administrative, iar altii aveau atributii militare. $n ceea ce priveste esenta statului getodac, spre deosebire de .oma antica sau de Grecia antica, care erau state sclavagiste de tip classic, statul geto-dac a fost un stat sclavagist incepator, cu importante trasaturi care il apropie de statele =rientului 0ntic, bazate pe modul de productie tributal(>gipt, 0siria). )atorita istoriei scurte a statului dac, sclavia nu a putut atinge nivelul classic , in sensul ca baza productiei in statul geto-dac nu era reprezentata de munca sclavilor, ci de munca oamenilor saraci, dar liberi, grupati in obstile satesti sau teritoriale. 0laturi de latifundiile aristocratiei geto-dace, existape scara larga proprietatea comuna la nivelul obstilor satesti sau teritoriale. %i de asemenea, tot un element care confera acest caracter apropiat de modul de productie tributal este faptul ca in statul dac, precum in =rientul 0ntic, regele detinea monopolul exploatarii zaccamintelor de aur. $n ceea ce priveste forma statului geto-dac, acesta era o monar&ie cu un pronuntat caracter militar. $n acest sens, %trabo denumea stapanirea exercitata de Curebista imperiu.$ar o inscriptie descoperita in %iria denumeste stapanirea exercitata de )ecebal regat.9ui )ecebal i-a fost recunoscuta calitatea de rege al unui regat clientelar .omei. aracterul militar al statului dac era dat de faptul ca, de-a lungul intregii sale existente, statul geto-dac s-a confruntat permanent cu pericolul extern1 celtii si ulterior, romanii.

DREPTUL GETO-DAC

=data cu formarea statului, au aparut si normele ,uridice care au luat locul vec&ilor norme de conduita(obiceiuri ne,uridice, din perioada democratiei militare) in reglementarea relatiilor sociale din societatea geto-daca. )reptul geto-dac s-a format pe trei cai1 '. 3nele dintre vec&ile obiceiuri ne,uridice ale epocii prestatale au fost preluate de catre stat , dotate cu o sanctiune ,uridica si au devenit cutume ,uridice(acelea care se dovedisera a fi convenabile si utile clasei dominante). -. $n noile conditii economice si sociale specifice cadrului politic sau statal apar noi obiceiuri sau cutume. 2. !e langa dreptul nescris sau cutumiar, exprimat in forma obiceiurilor, in statul geto-dac s-a elaborat si un sistem de legi scrise care nu au parvenit pe cale directa, dar pe care autorii antici le mentioneaza.

%trabo si $ordanes afirma ca Curebista a dat poporului sau un set de legi scrise , continand porunci ale regelui si despre care Curebista pretindea ca i-au fost inspirate de zei. 0ceste legi, conform $ordanes, sar fi transmis din generatie in generatie pana in vremea sa(pana in sec 6 , e.n.). %pre deosebire de codul decemviral al romanilor(legea celor '- table) acestea contin norme de drept noi. $n mod deliberat, Curebista a recurs la autoritatea religiei pentru a se face ascultat de catre popor si pentru a dubla autoritatea de stat cu cea religioasa in asigurarea respectarii legilor pe care le-a promulgat. $nstitutiile dreptului geto-dac nu ne-au parvenit pe cale directa, dar unele dintre ele au putut fi reconstituite in mod indirect pe baza izvoarelor istorice care contin referiri la aceste institutii si totodata pe baza urmelor pe care aceste institutii le-au lasat in fizionomia unor institutii ulterioare. ea mai de seama institutie a dreptului geto-dac si a oricarui sistem de drept este institutia proprietatii. $n materia proprietatii, geto-dacii au cunoscut doua forme de proprietate + cea privata a stapanilor de sclavi si proprietatea comuna devalmasa a obstilor satesti sau teritoriale. !rima forma de proprietate este atestata de un autor antic, riton, care mentioneaza ca in statul geto-dac existau mari proprietari de pamanturi si vite. 0lte izvoare antice indica faptul ca practica vanzarii sclavilor de origine geto-daca pe pietele de sclavi ale $mperiului .oman era extrem de frecventa. .ezultatul este ca aceasta forma de proprietate, cea privata, avea ca obiect pamantul, vitele si sclavii , iar titularii sai erau membrii aristocratiei geto-dace. 0 doua forma de proprietate, cea comuna devalmasa, este cunoscuta din examinarea unor versuri continute in odele poetului latin Horatiu. oncluziile care se desprind din aceste versuri1 pamanturile proprietatii comune devalmasa se aflau in proprietatea comuna devalmasa a membrilor obstii, in sensul ca nu erau impartite. 9a fel se intampla cu recoltele obtinute de pe aceste terenuri. !amantul obstilor era impartit numai sub aspectul folosintei lui in loturi, care erau atribuite membrilor obstei pe timp de un an, potrivit sistemului asolamentului, prin tragere la sorti. $n anul urmator, loturile de cultura erau redistribuite prin tragere la sorti potrivit aceluiasi sistem, al asolamentului. Ins#i#"#ia casa#oriei in !re$#"l ge#o-!ac Herodot arata ca la daci casatoria se realiza printr-un contract de cumparare a sotiei de la parintii acesteia de catre sot, iar in cadrul casatoriei femeia se afla intr-o stare de inferioritate fata de sotul sau. $n acelasi sens, poetul latin =vidius vorbeste despre muncile grele pe care sotia geto-daca trebuia sa le indeplineasca in cadrul gospodariei. 3n alt poet latin, Horatiu, arata, in odele sale,ca geto-dacii erau monogami si consemneaza totodata si practica dotei, termen de sorginte geto-daca. Tot Horatiu mentioneaza ca cea mai importanta zestre a femeii geto-dace nu consta in bunurile pe care ea le aducea in regimul matrimonial, ci in virtutea ei. 3n alt domeniu reglementat de dreptul geto-dac este dreptul penal, materie in care principalele institutii vizau apararea statului si apararea proprietatii private. %ingura mentiune concreta existenta in acest sens provine de la Horatiu , care spune ca adulterul femeii geto-dace era sanctionat cu uciderea sa. .eferitor la dreptul procesual , desi dpdv formal atributiile realizarii ,ustitiei fusesera preluate de catre stat, in statul dac, in anumite situatii(cazuri de vatamare corporala) continua sa se aplice vec&iul sistem al razbunarii sangelui.0utorii antici arata ca organizarea activitatii de ,udecata era una dintre preocuparile principale ale statului geto-dac .$n acest sens, $ordanes spune despre omosicus ca era ,udecator suprem. !oetul =vidius, referindu-se si el la activitatea ,udiciara in statul geto-dac arata ca duelul ,udiciar era utilizat uneori ca sistem de rezolvare a litigiilor intre personae. $n ceea ce priveste dreptul international public, unii autori mentioneaza rolul pe care preotii geto-daci il ,ucau asemeni preotilor romani in cadrul ceremonialului care insotea inc&eierea unor tratate de alianta intre statul dac si alte state.

urs A. *. ORGANIZAREA DE STAT A PRO)INCIEI ROMANE - DACIA DREPTUL IN PRO)INCIA ROMANA - DACIA

A. ORGANIZAREA DE STAT A PRO)INCIEI ROMANE - DACIA $n urma razboaielor daco-romane (intre anii ':'-':- si ':*-':6), o parte a teritoriilor locuite de geto-daci au intrat in stapanirea statului roman. 0u ramas insa, in continuare, locuite de dacii liberi teritoriile 1 risana, "aramures si #-ul "oldovei. !e de alta parte, dintre teritoriile cucerite de romani, nu toate au intrat in componenta provinciei romane )acia, si anume 1 %-ul "oldovei, "untenia si coltul de %-> al Transilvaniei au fost initial incluse, din punct de vedere administrativ, in provincia "osia inferioara. )e-a lungul stapanirii exercitate de romani in )acia, aceasta provincie a suferit mai multe reorganizari administrativ-teritoriale, si anume 1 intre anii ':6 si ''< (pana la moartea imparatului Traian, cel care a cucerit )acia), )acia a fost o provincie unitara, cuprinzand 1 Canatul, =ltenia si Transilvania, fara coltul de %->. $mparatul Hadrian infaptuieste prima reorganizare administrativ-teritoriala intre anii ''< si '-(. %i anume, abandoneaza %-ul "oldovei si cea mai mare parte a ampiei "untene, care erau greu de aparat impotriva atacurilor dacilor liberi si imparte teritoriul ramas sub stapanire romana in doua provincii 1 Dacia in&erioara (cuprinzand =ltenia, coltul de %-> al Transilvaniei si D-ul "unteniei) si Dacia s"$erioara, (cuprinzand Canatul si restul Transilvaniei). $n anul '-(, Hadrian desprinde din )acia superioara zona situata la # de 0ries si de "resul superior, si creeaza o noua provincie 1 Dacia Porolissensis. 3ltima reorganizare administrativ-teritoriala este infaptuita de imparatul "arcus 0ureliu ('6@-'6;). >l uneste Dacia s"$erioara cu Dacia in&erioara, formand Dacia A$"lensis. si apoi desprinde Canatul din )acia 0pulensis, creand o noua provincie 1 Dacia Mal'ensis. mentinand astfel )acia !orolissesnsis in vec&ile sale granite. ele trei provincii )acia (0pulensis, "alvensis si !orolissensis) s-au mentinut pana la retragerea aureliana. Organele cen#rale !e con!"cere ale $ro'inciei ro ane - Dacia !rovinciile imperiului erau de doua categorii 1 provincii senatoriale (pacificate) si provincii imperiale (nepacificate). )acia era o provincie imperiala, considerata nepacificata, fiind condusa direct de catre imparat, prin intermediul unui guvernator, care se numea E9>G0T3% 03G3%T$ !.= !.0>T=.>F. 0cesta era recrutat dintre membrii ordinului senatorial si avea rang consular, in sensul ca el fusese consul la .oma. .esedinta legatului si capitala provinciei )acia erau la Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. 0cest legat imperial avea imperium proconsulare, adica puterea de comanda a consulului de la .oma. >l putea comanda mai multe legiuni si avea atributii supreme de conducere pe plan administrativ, militar si ,udiciar. )upa prima reorganizare a provinciei )acia , infaptuita de imparatul Hadrian, aceasta situatie se mentine in )acia %uperioara cu singura deosebire ca legatul imperial al )aciei %uperioare era recrutat dintre membrii =rdinului %enatorial, dar era de rang pretorian, inferior (era fost pretor la .oma), in sensul ca el nu avea dreptul de a comanda decat o singura regiune, spre deosebire de cel care avea imperium proconsulare. (>ste vorba despre legiunea a G$$$-a Gemina, care isi avea sediul in castrul de la 0pulum. (Tot acolo se afla si resedinta guvernatorului )aciei %uperioare.) apitala provinciei )acia %uperioara ramane insa la olonia 3lpia Traiana. )acia $nferioara era o provincie procuratoriana, condusa de un $roc"ra#or A"g"s#i, denumit si $roc"ra#or $resi!ial sau +PRAESSES,, recrutat dintre membrii ordinului ecvestru, adica dintre cavaleri. %e bucura de +IUS GLADII,, care ii conferea depline puteri civile, militare si ,udiciare.

apitala acestei provincii, precum si resedinta guvernatorului ei, se aflau la )robeta. = pozitie asemanatoare o avea si )acia !orolissensis, sediul guvernatorului si capitala acestei provincii fiind la #apoca. 9a fel si )acia "alvensis, capitala acestei provincii si resedinta guvernatorului sau fiind la "alva. $n )acia !orolissensis , dupa transferarea legiunii a D-a "acedonica din )obrogea in castrul de la !orolissum, atributiile de guvernator al provinciei (in )acia !orolissensis) au fost preluate de generalul comandant al 9egiunii a D-a "acedonica. )upa ultima reorganizare a )aciei, guvernatorul )aciei 0pulensis redobandeste rangul consular de la inceput si asigura conducerea si coordonarea tuturor celor trei )acii, purtand titulatura de +LEGATUS AUGUSTI PRO PRAETORE DACIARUM TRIUM,. 3nitatea celor trei provincii )acia a fost intarita si de faptul ca, incepand din vremea domniei lui 0lexandru %ever, colonia 3lpia Traiana este ridicata la rangul de "etropolis a celor trei )acii. 3n alt organ de conducere la nivel central era oncilium !rovinciae (sau oncilium )aciarum trium), infiintat de imparatul "arcus 0ureliu. >ste o adunare provinciala alcatuita din delegati ai oraselor celor trei provincii, care se intruneau o data pe an la colonia 3lpia Traiana, in !alatul 0ugustalilor. "embrii acestei adunari erau recrutati din cadrul ordinului ecvestru si din cadrul ordinului decurionilor. 0legeau dintre ei un presedinte al adunarii, care era in acelasi timp si %acerdos arae 0ugusti, adica preotul cultului imperial in )acia. 0cest oncilium era un organ cu caracter consultativ, cu atributiuni restranse, limitate la aratarea problemelor de interes general ale oraselor si provinciilor si sustinerea intereselor locale in fata administratiei imperiale. $n acest sens, membrii adunarii puteau adresa plangeri imparatului, fata de abuzurile magistratilor provinciari. $n realitate, principala sarcina a acestui oncilium era intretinerea cultului imperial in )acia, in scopul intaririi unitatii provinciilor si cresterii loialitatii si devotamentului provincialilor fata de administratia romana. Organizarea &inanciara a $ro'inciei Dacia 0dministrarea finantelor provinciei era asigurata de un procurator financiar, cu sediul la colonia 3lpia Traiana, unde erau centralizate datele privind veniturile si impozitele pentru toate cele 2 provincii )acia. 0cest procurator financiar era subordonat legatului imperial al )aciei si era recrutat dintre membrii ordinului ecvestru. >l avea in subordinea sa un intreg aparat fiscal , alcatuit din functionari inferiori. 0ceasta situatie a continuat in urma reorganizarilor succesive ale provinciei )acia, in )acia %uperioara si apoi in )acia 0pulensis. 0tunci cand locul guvernatorului imperial in )acia 0pulensis era vacant, interimatul conducerii celor trei )acii revenea tocmai acestui procurator financiar al )aciei 0pulensis. $n )acia $nferioara, )acia !orolissensis si )acia "alvensis, atributiile financiare reveneau procuratorilor prezidiali ai acestor provincii. = singura mentiune , aceea ca in )acia !orolissensis , dupa ce conducerea provinciei a fost preluata de generalul comandant al 9egiunii a D-a "acedonica , atributiile financiare au revenit unui procurator financiar special. $n vederea stabilirii impozitelor si a bazei impozabile, se efectuau din cinci in cinci ani, recensaminte ale bunurilor si persoanelor, de catre magistrati specializati, denumiti +!" 'iri c'in 'enares,. $mpozitele erau de doua categorii 1 impozite directe, denumite ET.$C3T0F si impozite indirecte, denumite ED> T$G09$0F. I $ozi#ele !irec#e erau 1 i $ozi#"l &"nciar (Etributum soliF sau EstipendioF), care se platea pe cladiri, si i $ozi#"l $ersonal (denumit Etributum capitisF), pe care il plateau nu numai cetatenii romani, ci si peregrinii (strainii, necetateni). I $ozi#ele in!irec#e erau numeroase, cel mai imporant fiind i $ozi#"l !e %.- . $e circ"la#ia /"n"rilor si $ersoanelor (un fel de taxa vamala care era incasata in cadrul unor oficii vamale, amplasate atat la granite, cat si in interiorul provinciilor). =ficiile vamale erau conduse initial de sclavii imperiali, mai

apoi de niste arendasi numiti EconductoresF, iar dupa "arcus 0ureliu (dupa '6;), de procuratori vamali recrutati dintre membrii ordinului ecvestru. Organizarea locala a $ro'inciei Dacia $n provincia )acia existau doua categorii de asezari 1 asezari urbane si asezari rurale. Asezarile "r/ane, la randul lor, erau de doua categorii 1 colonii si municipii. Coloniile erau centre urbane puternic romanizare, locuitorii lor fiind in ma,oritate cetateni romani, care se bucurau de prenitudinea drepturilor civile si politice. "ai mult, unele dintre colonii erau investite cu Eius $talicumF, o fictiune ,uridica potrivit careia solul lor (pamantul lor) era asimilat solului italic (asta inseamna ca cetatenii romani din acele colonii puteau exercita dreptul de proprietate Hviritara asupra pamantuluiIII). M"nici$iile aveau un statul inferior, fiind centre mai putin romanizate, locuite in ma,oritate de latini si peregrini, insa in epoca stapanirii romane a )aciei, dinstinctia care odinioara era extrem de clara intre colonii si municipii, incepe sa se estompeze, asistam la o nivelare a statutului ,uridic al asezarilor urbane in imperiu si, evident, si in provincia )acia. onducerea suprema a oraselor, colonii si municipii, era exercitata de un consiliu municipal, organizat dupa modelul senatului .omei, motiv pentru care el se mai numea si Sena# M"nici$al. "embrii acestui %enat "unicipal (sau consiliu municipal) alcatuiau E or!o !ec"rion" F (ordinul decurionilor). numarul decurionilor din %enatul "unicipal era cuprins intre 2: si *:, fiind stabilit in actul de infiintare a orasului, in functie de numarul cetatenilor romani din localitatea respectiva. "embrii %enatului "unicipal erau desemnati pe un mandat de cinci ani, de acei magistrati specializati cu efectuarea recensamantului, denumiti E!"" 'iri c'0"e'enalesF. >i erau recrutati din randul persoanelor care indeplineau cumulativ urmatoarele conditii 1 ') sa fie cetateni romani ingenui(adica nascuti din parinti care au fost intotdeauna oameni liberi) -) sa aiba varsta de cel putin -* de ani (fara perspectiva de a fi pusi sub uratela) 2) sa aiba o avere de cel putin '::.::: de sesterti (pentru ca decurionii raspundeau cu propria lor avere pentru neincasarea impozitelor si taxelor datorate de provincialii statului roman).

A#ri/"#iile Consili"l"i M"nici$al 1 Sena#"l"i M"nici$al2 !rincipalele atributiuni ale onsiliului "unicipal erau 1 ') atribuirea de terenuri -) solutionarea problemelor etilitare 2) organizarea spectacolelor si a ,ocurilor publice () coordonarea activitatii adminstrative si fiscale *) indeplinirea obligatiilor de cult 6) alegerea magistratilor orasului si a sacerdotilor (adica a preotilor municipali) <) cinstirea persoanei imparatului si a guvernatorului provinciei. "agistratii superiori erau numiti in colonii E!"" 'iri i"ri !ic"n!oF, iar in municipii E0"a##"or'iri i"ri !ic"n!oF. 0cestia erau alesi pe termen de un an, dintre decurioni, si aveau atributiuni administrative si ,udiciare (ceea ce le arata si numele). 0lti magistrati civili erau e!ilii (Eae!ilesF), care aveau ca atributii 1

') politia orasului -) aprovizionarea pietelor 2) intretinerea cladirilor si a strazilor. !e langa acestia, erau si c'es#orii (E0"aes#oresF), care se ocupau de administrarea finantelor si a bunurilor orasului. Sacer!o#ii (sau preotii municipali) erau alesi de catre decurioni, fiind integrati intr-un sistem ierar&ic, in fruntea caruia se afla E$on#i&e3F, ales dintre decurioni, urmat de E&la inesF( erau preotii zeilor principali) si a"g"rii (sacerdoti de rang inferior). =rdinul decurionilor, compus din membrii %enatelor "unicipale si magistratii municipali, formau primul esalon al conducerii orasului. el de-al doilea esalon il reprezenta ordinul augustalilor. 0cestia erau persoane avute, cu un mare potential economic, dar care nu indeplineau conditiile pentru a accede la decurionat. 0ugustanii erau alesi pe viata de catre decurioni, si aveau ca principala sarcina accea de a intretine cultul imparatului si cultul .omei, si de a contribui cu donatii substantiale pentru realizarea unor lucrari edilitate, atat in domeniul civil, cat si in domeniul religios. 0ugustalii se constituiau intr-o asociatie la nivelul intregii provincii )acia, cu sediul la olonia 3lpia Traiana, unde se afla si conducatorul lor, acel Esacer!os arae A"g"s#iF, care indeplinea si functia de presedinte al lui Econcilium provinciaeF. 0l treilea nivel al conducerii oraselor il reprezentau colegiile. 0cestea sunt asociatii cu caracter profesional, religios sau funerar, avand ca scop a,utorarea reciproca a membrilor lor. olegiile profesionale (de ex. colegiul mestesugarilor) erau organizate dupa modelul militar, grupandu-i pe membrii lor in EdecuriiF si EcenturiiE, si erau conduse de un EpraefectusF sau EmagisterF, fiind totodata puse sub protectia unei persoane de vaza a orasului, denumita EpatronusF sau EdefensorF (aparatorul sau protectorul colegiului respectiv). Asezarile r"rale 0sezarile rurale (sau satele), cuprindeau cea mai mare parte a populatiei provinciei )acia. >le erau de doua categorii 1 asezari rurale organizate in forma traditionala geto-daca a obstilor satesti sau teritoriale si asezari rurale organizate dupa modelul roman. 0cestea din urma, la randul lor, erau de doua categorii 1 ') pagus, pagi -) vicus, vici. +Pagi, sunt satele organizate pe teritoriul coloniilor, alcatuite in marea lor ma,oritate din cetateni romani. +)ici, sunt satele aflate in afara teritoriului coloniilor, locuite in special de necetateni (latini, peregrini). "ai existau doua categorii de asezari rurale cu statut special 1 +s#a#iones, (care sunt acele oficii vamale postale de paza si control) si +cana/ae, (asezari rurale organizate pe langa castrele romane, locuite de veterani, familiile si rudele soldatilor romani, negustori si mestesugari care isi desfasurau activitatea in stransa legatura cu trupele romane). >xista in provincia )acia si un teritoriu cu statut special, si anume exploatarile de aur din "untii 0puseni, conduse direct de catre imparat, prin intermediul unui procurator aurarium. 0ceasta este , in linii mari, organizarea provinciei )acia. *. DREPTUL IN DACIA ROMANA )reptul in provincia romana )acia, ca de altfel dreptul roman in ansamblul sau, are un caracter puternic statuar, in sensul ca el consacra un statut ,uridic diferit, pentru diversele clase si categorii sociale. !e primul plan se aflau cetatenii romani, care se bucurau de deplenitudinea drepturilor civile si politice, cu exceptia proprietatii Huiritare, pe care o puteau exercita, asa cum am vazut, doar cetatenii romani din coloniile investite cu Ei"s I#alic" F. 0stfel, cetatenii romani aveau urmatoarele !re$#"ri $oli#ice 1 ') +i"s s"&ragii (dreptul de a alege)

10

-) +i"s 4onor" , (dreptul de a candida si de a fi ales intr-o magistratura) 2) + i"s ili#iae, (dreptul de a face parte din legiunile romane).

!e langa drepturile politice, !re$#"rile ci'ile erau 1 ') E i"s co ercii5co erci" F (dreptul de a inc&eia acte ,uridice, potrivit dreptului civil) -) E i"s conn"/ii5con""/i" F (dreptul de a inc&eia o casatorie valabila, potrivit dreptului civil) 2) Elegis ac#ioF (dreptul de a utiliza mi,loacele procedurale ale dreptului civil pentru valorificarea pretentiilor lor legitime si a drepturilor lor subiective). )upa cetatenii romani, urmau in ierar&ia sociala, latinii (categoria sociala cu un statut ,uridic intermediar intre cetateni si peregrini). >i se bucurau de o parte dintre drepturile civile si politice ale cetatenilor romani. 0stfel, dintre drepturile civile, aveau 1 ') Ei"s co erciF -) 1662 UNEORI Ei"s conn"/iiF si Elegis ac#ioF, iar dintre drepturile plitice aveau 1 ') Ei"s s"&ragiiF 1662 NU a'ea"7 insa7 +i"s 4onor" , si +i"s ili#iae,.

9atinii din provincia )acia erau latini fictivi, in sensul ca aveau statutul ,uridic al latinilor coloniarii, dar nu erau rude de sange cu romanii. )e altfel, in perioada stapanirii romane in )acia, statutul de latin devenise unul cu caracter exceptional, aplicandu-se unui numar redus de persoane 0cest lucru se intampla pe fondul tendintei de generalizare a cetateniei romane, infaptuita prin edictul imparatului aracalla (0ntonius aracalla) din anul -'-. etatenii romani, in raporturile dintre ei utilizau normele dreptului civil. 9atinii, in raporturile dintre ei, precum si in raporturile cu cetatenii si cu peregrinii, utilizau normele dreptului gintilor. ea de-a treia categorie sociala era reprezentata de $eregrini. 0ceasta era si cea mai numeroasa categorie sociala, pentru ca in aceasta intrau auto&tonii geto-daci, supusi cuceririi romane. !eregrinii, la randul lor, erau de doua categorii 1 ') peregrini obisnuiti, care in raporturile cu cetatenii romani si cu latinii utilizau normele dreptului gintilor, iar in raporturile dintre ei puteau utiliza cutumele locale (E leges ores0"e $eregrinor" B legile si cutumele peregrinilor) numai in masura in care acestea erau recunoscute de statul roman, intrucat nu intrau in coliziune cu normele dreptului roman. -) peregrini dediticii, adica locuitorii cetatilor care s-au opus cu forta armelor cuceririi romane. 1662 %pre pilda dacii din %armizegetusa. >i erau o categ inferioara de peregrini, in sensul ca nu mai aveau acces la dreptul lor national, adica nu mai puteau utiliza in raporturile dintre ei normeleJ cutumele locale, nu puteau dobandi niciodata cetatenia romana, dovada ca edictul lui aracalla ii excepteaza de la acordarea cetateniei romane si nu puteau veni niciodata la .oma sub sanctiunea caderii in sclavie automat. Concl"zie 1 normele dreptului gintilor reprezinta dreptul comun al tuturor acestor categorii (cetateni, latini, peregrini) pentru reglementarea raporturilor ,uridice dintre ei. 4ormele ,uridice bazate pe Ei"s gen#i" F, desi diferite de formele ,uridice bazate pe dreptul civil, produceau, totusi, efecte ,uridice valabile, c&iar daca in anumite impre,urari imperfecte fata de efectele produse de institutiile dreptului civil.

11

1662 %pre pilda, cetateanul roman se putea casatori in mod valabil cu o peregrina potrivit formelor prescrise de +i"s gen#i" ,, dar nu avea manus asupra sotiei (adica nu avea puterea maritala) si nu avea +$a#ria $o#es#a#, asupra copiilor rezultati din aceasta casatorie. 1662 %pre pilda, in contractele dintre cetateni si peregrini se putea utiliza forma scrisa, insa aceasta forma era Ead probationemF si nu Ead validitatemF. 1662 %pre pilda, litigiile dintre cetateni si peregrini erau deduse spre solutionare tribunalelor romane din provincie, pe baza unei fictiuni ,uridice, potrivit cu care, peregrinul era considerat cetatean roman. (Esicilia romanus esetF). EI"s gen#i" F, ca diviziune a dreptului privat roman, este mult mai evoluata fata de dreptul civil, intrucat nu presupune forme solemne si gesturi rituale, si se intemeiaza in principal pe elementul subiectiv al vointei umane. $n procesul convietuirii dacilor cu romanii, cele trei randuieli ,uridice (drept civil, dreptul gintii si cutumele locale) s-au apropiat pana la contopire, dand nastere, in conditiile specifice )aciei, unui sistem de drept nou, anume !re$#"l !aco-ro an. 1662 >ste vorba despre un proces de sinteza ,uridica daco-romana, in cadrul caruia influenta covarsitoare a fost exercitata, e'i!en#, de normele dreptului roman, DAR, la randul lor, si cutumele locale au exercitat o anumita influenta asupra dreptului roman, in special in directia inlaturarii formalismului din actele ,uridice si generalizarii principiului bunei-credinte. C"rs 8 Ins#i#"#ia $ro$rie#a#ii in Dacia $ro'incie ro ana !entru analizarea acestei institutii trebuie facuta distinctia intre proprietatea asupra pamantului, pe de o parte, si proprietatea asupra celorlalte bunuri. .eferitor la proprietatea asupra pamantului in provincia romana )acia, au e3is#a# !o"a &or e !e $ro$rie#a#e1 proprietatea Huiritara si proprietatea provinciala. '. !roprietatea Huiritara era exercitata in )acia de catre cetatenii romani care locuiau in coloniile investite cu ,us italicum si al caror teritoriu era asimilat solului .omei.

-. !roprietatea provinciala era exercitata de ceilalti provinciali, precum si de catre cetatenii romani care nu locuiau in coloniile investite cu ,us italicum. !otrivit unei vec&i reguli consacrata de dreptul roman, toate terenurile cucerite de la dusmani treceau in proprietaea statului roman cu titlul de ager publicus(ogorul public). $n fapt, aceste terenuri erau date in folosinta provincialilor, care plateau in sc&imb un impozit funciar1 tributum solii sau stipendium. $ntrucat aceasta folosinta exercitata de catre provinciali era dificil de incadrat dpdv ,uridic, ,urisconsultii romani ai epocii clasice au cautat sa o defineasca pe baza ideilor si institutiilor ,uridice existente la acea data, considerand ca provincialii exercita asupra terenurilor respective posesia sau uzufructul si ca pot fi asimilati pana la un punct cu titularii de drepturi ireale. $n realitate, insa, provincialii exercitau asupra terenurilor respective un veritabil drept de proprietate, pe care romanistii l-au denumit proprietate provinciala. $n acest sens, provincialii aveau toate atributele dreptului de proprietate.!uteau transmite terenurile respective prin acte interviigos, utilizand traditiunea si de asemenea le puteau transmite mortis causa, prin testament. Totodata, dupa modelul uzucapiunii din dreptul civil, a fost create pentru proprietatea provinciala o uzucapiune speciala, numita prescription longi temporis.!aul si "odesin o denumeau longi posesionis. >a se deosebeste insa de uzucapiunea din dreptul civil1 in privinta termenelor1 in cazul uzucapiunii din dreptul civil, termenele sunt de ' an pentru bunurile mobile si de - ani pentru bunurile immobile. $n cazul lui prescriptio longi temporis termenele sunt de ': ani intre prezenti(intre persoane aflate in aceeasi localitate, iar mai apoi in aceeasi provincie) si

12

de -: de ani intre absenti(intre persoane care se afla in localitati diferite, mai apoi in provincii diferite). $n al doilea rand, prescription longi temporis se deosebeste de uzucapiune in privinta efectelor1 uzucapiunea din dreptul civil este o prescriptive ac&izitiva, duce la dobandirea dreptului de proprietate de catre posesor la implinirea termenului de ' an sau, dupa caz, de - ani. !rescriptio longi temporis nu este o prescriptive ac&izitiva, ci extinctive. >fectul acestei prescriptii consta in respingerea actiunii in revendicare, a proprietarului de catre posesor, insa, daca acesta din urma pierdea posesia bunului c&iar si dupa implinirea termenului de prescriptie, nu mai putea revendica acel bun. $n al treilea rand, spre deosebire de uzucapiune, in cazul lui prescription longi temporis era admisa ,onctiunea posesiilor si, totodata, nu se cereau conditiile ,ustului titlu si a bunei credinte.

0 fost creata, totodata, si o prescriptio longissimi tempori, adica prescriptia celei mai lungi durate, care avea un termen initial de (: de ani, in timpul imparatului onstantin cel "are, redus apoi mai intai la 2: de ani, in vremea domniei imparatului Teodosiu al $$-lea. !rescriptio longissimi temporis se aplica a#a# bunurilor imperiale (patrimonium caesaris), ca# si bunurilor bisericii. !rescriptio longissimi temporis era, de asemenea, o prescriptive extinctiva. $mparatul Kustinian, in cadrul demersului sau unificator, a suprimat deosebirea intre fondurile italic si cele provinciale, astfel incat $talia devine si ea o simpla provincie a .omei, nemaiavand statutul special anterior. !e cale de consecinta, imparatul Kustinian a unificat uzucapiunea cu prescriptio longi temporis, creand urmatorul sistem1 Cunurile mobile se uzucapau printr-o posesie de 2 ani, denumita usus capio, iar bunurile immobile se uzucapau printr-o posesie de ': ani intre prezenti si -: de ani intre absenti, denumita prescription longi temporis. In #oa#e caz"rile se cereau a#a# ,ustul titlul (,usta causa posessionis) si bunacredinta. In #oa#e caz"rile prescriptia avea un c&aracter ac&izitiv (era un mod de dobandire a proprietatii).

$mparatul Kustinian mentine si prescriptio longissimi temporis, !ar cu urmatoarea fizionomie1 )aca posesorul era de buna-credinta si nu a intrat in posesia bunului prin mi,loace violente, la finele unei posesii de 2: de ani devine proprietar+ )aca posesorul nu este de buna credinta sa" a intrat in posesia bunului prin mi,loace violente, atunci la finele unei posesii de 2: de ani nu devine proprietar, !ar poate respinge cu success actiunea in revendicare promovata de proprietar. $n acest caz, prescripto longissimi temporis isi mentine vec&ea fizionomie de prescriptie extinctiva.

0cest sistem a fost introdusa de Kustinian, printr-o constitutiune imperiala, data in anul *-@ d.Hr. 4igura ,uridica a proprietatii provinciale a dat nastere pe planul te&nicii de reglementare ,uridica unor attribute si unor determinative care au putut fi utilizate cu succes in vederea consacrarii proprietatii divizate de tip feudal. !e langa aceste - forme de proprietate, asupra celorlalte bunuri, altele decat pamantul, provincialii mai puteau exercita si $ro$rie#a#ea $eregrine. 0ceasta forma de proprietate a fost create din considerente de ordin economic, deoarece peregrinii erau principalii parteneri de comert ai romanilor. )ar, intrucat peregrinii nu aveau ,us comerci, nu puteau exercita proprietatea Huiritara.0stfel, pentru ei a fost creata aceasta forma speciala de proprietate.!roprietatea peregrina era prote,ata prin mi,loace ,uridice, create dupa modelul celor aplicabile proprietatii Huiritare. %pre pilda1

13

0ctiunea in revendicare a fost acordata peregrinilor fie cu suprimarea din formula actiunii a sintagmei >xiuret Huiritium, fie prin introducerea fictiunii ca peregrinul este cetatean roman (%icidis romanus eset). )e asemenea, prin utilizarea aceleiasi fictiuni, le-au fost acordate peregrinilor actio curti si actio damnum iniuria dati, care sanctionau delictele de furt si, respectiv, paguba cauzata pe nedrept.

Ins#i#"#ia casa#oriei $ntre peregrini erau admise casatoriile si, totodata, erau admise institutiile tutelei si adoptiunii fraterne, aceasta din urma institutie dand nastere, mai tarziu, institutiei ,uridice feudale a infratirii. In ceea ce $ri'es#e a#eria s"ccesi"nii , ea putea deferita potrivit legii sau prin testament. !eregrinii testau in forma specifica a testamentului oral, preluat mai tarziu in feudalism sub forma testamentului cu Elimba de moarteF.)e asemenea, peregrinii aveau testament factio pasiva, si ca atare puteau veni la succesiunea cetatenilor romani. In ceea ce $ri'es#e a#eria o/liga#iilor7 aceasta cunoaste o reglementare amanuntita si evoluata, deoarece epoca stapanirii romane a )aciei se caracterizeaza printr-o dezvoltare considerabila a productiei si a sc&imbului de marfuri. =bligatiile in general si obligatiile contractuale in special sunt supuse unui regim ,uridic extrem de complex, rezultat din impletirea unor elemente ale dreptului civil cu elemente de drept al gintilor si elemente preluate din dreptul auto&ton in cadrul unei veritabile sinteze ,uridice daco-romane. 0ceasta sinteza ,uridical este oglindita in Tripticele din Transilvania (tablitele cerate din Transilvania), care reprezinta unul din cele mai importante documente ale dreptului privat roman descoperite vreodata, fiind incadrate la categoria textelor epigrafice. Tripticele din Transilvania au fost descoperite intre '<@6 si '@** intr-o mina de aur parasite de la 0lbunus maior, actuala .osie "ontana. >le au fost traduse si publicatede catre marele romanist german T&eodor "omsen, la Diena, intr-o editie criptica, denumita orpus inscriptiorum latinarum. 0ceste triptice se prezinta sub forma unor tablite din lemn de brad, legate cate 2. 0ceste tablite sunt usor scobite in interior, scobitura este acoperita cu un strat de ceara, iar peste acest strat de ceara s-a scris cu a,utorul unui stilet. $n cadrul tripticelor, scrierea este aplicata pe fetele interioare ale tablitelor $ si $$$ si pe ambele fete ale tablitei $$. 0u fost descoperite -* de astfel de triptice, insa numai '( sunt lizibile si, ca atare, numai acestea au putut fi citite si descifrate. Tripticele contin1 ( contracte vanzare+ 2 contracte de munca+ - contracte de imprumut+ ' contract de societate+ ' contract de depozit+ ' proces verbal prin care se constata desfiintarea unei asociatii funerare 9ista c&eltuielilor effectuate pentru organizarea unui banc&et+ 0ctul prin care o persoana isi asuma obligatia de a plati o datorie.

3ltimul act din triptice este datat -6 mai '6<. !lecand de la acest fapt, T&eodor "omsen a dedus ca tripticele au fost ascunde in mina de populatia din .osia "ontana, care s-a refugiat apoi in timpul .azboaielor "arcomanice si nu s-ar mai fi intors. 0ceasta explicatie nu poate fi, insa, sustinuta, deoarece exploatarea minelor de aur din zona "untilor 0puseni a reprezentat pana la sfarsitul dominatiei romane una

14

dintre preocuparile principale alea administratiei romane in )acia si care ne impiedica sa luam in considerare explicatia oferita de "omsen. "ult mai usor este de presupus ca doar persoana care a ascuns actele in mina nu s-ar mai fi intors in localitatea respective la inc&eierea .azboaielor "arcomanice si ca din acest considerend, actele comunitatii din .osia "ontana au ramas in mina si nu au fost recuperate, fiind descoperite in urma unor exploatari aurifere combinate cu anumite cercetari ar&eologice. Con#in"#"l 9"ri!ic al #ri$#icelor !in Transil'ania In ceea ce $ri'es#e con#rac#ele !e i $r" "#7 intr-unul dintre aceste contracte creditor este o femeie peregrine (0nduena lui Cato). 4aptul ca o femeie peregrina inc&eie un contract de imprumut este contrar prevederilor dreptului roman, intrucat peregrinii nu aveau ,us comerci, iar in al doilea rand femeile sui ,uris in dreptul roman (cele care nu se aflau sub puterea unui pater familias) erau puse sub tutela perpetua a agnatilor lor, intrucat romanii considerau ca femeile sunt obstaculate din punct de vedere intellectual si, ca atare, nu puteau inc&eia acte ,uridice decat cu autoritatis tutoris (cele sui ,uris). 0ceasta inseamna ca acest contract de imprumut nu a fost inc&eiat sub normele dreptului roman. In#r-"n ac# con#rac# !e i $r" "#7 avem o simpla conventie prin care debitorul isi asuma obligatia de a plati dobinzi la suma imprumutata. %i acest lucru contravene dreptului roman, deoarece in dreptul roman obligatia debitorului de a plati dobinzi la suma imprumutata se realiza fie printr-o stipulation sortis et uzurarum (stipulatiune a capitalului si a dobinzilor), fie printr-o stipulation uzurarum (stipulatiune a dobinzilor) alaturata lui mutuum (imprumutul de consumatiune, care este esentialmente gratuit). %tipulatiunea este un act sole n, fie ca discutam despre stipulation sortis et uzurarum sau despre uzurarum.0ceasta inseamna ca, in dreptul roman, obligatia de a plati dobinzi se asuma n" ai in forma solemna. $n triptice avem si un con#rac# !e !e$ozi#. >ste vorba despre un depozit neregulat, iar actul nu este inc&eiat ad validitatae, ci este inc&eiat act probationem, adica cu scopul de a proba o obligatie izvorata dintr-un alt raport ,uridic. $n ceea ce priveste stipulatiunea, ea este utilizata in tripticele din Transilvania pentru realizarea operatiunilor ,uridice a imprumutului cu dobanda si a garantiilor personale, desi in epoca respectiva dreptul roman crease acte speciale prin care se realizau operatiunile ,uridice respective, si anume1 "utuum, pentru imprumutul de consumatiune+ 4ideiusio (fideiusiunea), ca garantie personala.

!rin unul dintre con#rac#ele !e loca#i"ne din triptice se realizeaza o locatiune de servicii (locatium operarum) in forma contractului de munca, prin care o persoana isi inc&iriaza serviciile catre patronal unei mine. $n privinta acestui contract se pune problema riscului in contract, deoarece contractual respective contine o clauza potrivit careia muncitorul accepta sa nu fie platit pentru perioada in care nu poate munci din cauze ce nu-i sunt imputabile. .iscul in contract L sistemul potrivit caruia una din partile contractante trebuie sa-si execute obligatia, desi cealalta parte contractata nu si-o mai poate executa &ara 'ina sa. $n contractul de locatiune de servicii, cel care ia initiative de a-si inc&iria forta de munca se numeste locator, iar cel care inc&iriaza forta de munca a altei persoane se c&eama conductor. !rin urmare, in cazul nostru locatorul este muncitorul. $n dreptul roman 'ec4i exista regula conform careia riscul apartinea locatorului (debitorul obligatiei imposibil de executat) B contractul sinalarmatic. $n epoca clasica, aceasta regula se modifica, riscul fiind asumat de conductor, care trebuie sa-l plateasca pe muncitor si pentru zilele in care acesta nu poate munci din cauze care nu-i sunt imputabile.

15

$n )acia, printr-o conventie, partile deroga de la aceasta regula, stabilind prin contract ca riscul este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat (locator). 0ceasta deosebire fata de dispozitiile dreptului roman, se explica prin discrepanta ma,ora de statut social si economic intre patronal minei si muncitor, muncitorul fiind obligat sa accepte aceasta clauza in contract, clauza care nu-i este favorabila. $n triptice exista si alte contracte de vanzare. $n ceea ce priveste unul dintre contractele de vanzare, constatam ca el are o forma diferita de cea proprie contractului de vanzare din dreptul roman, desi efectele pe care le produce sunt identice. 0stfel, in dreptul roman clasic7 prin simplul acord de vointa al partilor, cu privire la obiect si la pret, se nastea contractual consensual de vanzare, care avea ca efecte obligatiile vanzatorului1 )e a pastra si preda lucrul+ )e a garanta pentru vitii+ )e a garanta pentru evitiune+ =bligatia cumparatorului de a plati pretul.

$n triptice, insa, avem clauze distincte1 = clauza de cumparare+ = clauza referitoare la pret+ lauze !is#inc#e cu privire la vitii si evitiune+ = declaratie distincta a garantului.

0stfel, pentru fiecare efect in parte avem o clauza separata. 3n alt contract de vanzare din triptice este semnat nu numai de catre martori, ci si de catre parti si garant. %ub acest aspect, in dreptul roman actele erau de - categorii1 '. 0cte redactate in forma obiectiva (semnate numai de martori) B tipice perioadei de inceput al dreptului roman+ -. 0cte redactate in forma obiectiva (semnate numai de parti) B tipice epocii clasice si postclasice. $mpre,urarea ca in triptice actele sunt semnatea atat de catre martori, cat si de catre parti, inseamna din nou o derogare de la principiilor dreptului roman sau, dupa alti autori, o tranzitie de la forma obiectiva la cea subiectiva. $ntr-o alta tablita cerata, o$era#i"nea ,uridica a vanzarii se realizeaza atat prin intermediul cat si prin intermediul con#rac#"l"i consens"al. anci$a#i"nii,

"ai mult decat atat, analizand mancipatiunea, constatam ca aceasta este nula, deoarece nu este indeplinita niciuna dintre conditiile sale de forma, mancipatiunea fiind un act de drept civil supus unui formalism riguros si excesiv. 3nii autori au spus ca ar fi o eroare de exprimare si ca partile nu au vrut sa spuna mancipatiune, ci traditiune. 0ltfel spus, partile au utilizat in mod gresit cuvantul EmancipatiuneF. 0lti autori au spus ca, pentru mai multa siguranta, s-a utilizat si mancipatiunea si contractual consensual in vederea realizarii aceleiasi operatiuni ,uridice, fara a putea explica, insa, de ce partile au folosit mancipatiunea fara a respecte vreo una din conditiile sale de forma. $ar alti autori au spus, pur si simplu, ca suntem in prezenta unei bizarerii ,uridice.

16

#iciuna dintre aceste explicatii nu poate fi luata in considerare. $n explicarea acestei situatii, trebuie sa plecam de la faptul ca in dreptul roman classic, mancipatiunea era un mod de dobandire a proprietatii, iar contractul consensual nu era un contract translativ de proprietate, ci era un contract generator de obligatii. 0ltfel spus, la romani, prin contractul consensual nu se transmitea dreptul de proprietate de la vanzator la comparator, ci contractual doar genera obligatia vanzatorului de a transmite cumparatorului linistita si utila posesiune a bunului (vatuam posesionem traderem) sau a proprietatii bunului, daca vanzatorul era c&iar proprietar, iar transmiterea, dupa caz, a posesiunii sau a proprietatii de la vanzator la comparator, se realiza printr-un act ulterior si distinct de contractual de vanzare care a dat nastere acestei obligatii. $n feudalism, contractual consensual de vanzare devine translativ de proprietate (transmite proprietatea de la vanzator la comparator c&iar in momentul realizarii acordului de vointa cu privire la obiect si la pret. $mpre,urarea ca in triptici aceeasi operatiune ,uridical se realizeaza atat prin vanzarea consensuala generatoare de obligatii, cat si prin mancipatiune, care este un mod de dobandire a proprietatii, semnifica faptul ca suntem intr-o perioada de tranzitie de la contractul consensual generator de obligatii din dreptul roman la contractul consensual translativ de proprietate din epoca feudala. )in cercetarea formelor si elementelor contractelor si a statutului ,uridic al persoanelor care le-au inc&eiat se desprinde concluzia ca ele nu sunt intru totul conforme nici dreptului civil, nici dreptului gintilor si nici cutumelor locale. )e aceea este gresit din start demersul stiintific de a incadra aceste acte intr-una dintre randuielile ,uridice respective si de a considera ca o ciudatenie orice abatere de la prevederile unuia dintre sistemele de drept pe care le-am invocat.0ceasta pentru simplul motiv ca actele din triptice au o fizionomie specifica, de natura a le conferi o identitate proprie, ca acte ,uridice de drept daco-roman. >le ilustreaza faptul ca in provincial romana )acia, alaturi de sinteza lingvistica si etnica dintre auto&tonii geto-daci si colonistii romani, a avut loc si o sinteza institutionala, atat la nivelul institutiilor politice, cat si la nivelul institutiilor ,uridice. %inteza ,uridica daco-romana a creat un sistem de drept nou, sistemul de drept dacoroman, care a stat la baza 9egii Tarii, adica a dreptului nostru feudal nescris.

Organizarea sociala si nor ele !e con!"i# in $erioa!a c"$rinsa in#re re#ragerea a"reliana si sec. )III 0ceasta perioada coincide cu etnogenezan romaneasca si afirmarea obstilor satesti sau teritoriale ca unica forma de organizare a populatiei daco-romane. .etragerea aureliana a aparatului administrative, a armatei romane, a marilor latifundiari a avut drept consecinta incetarea formala a dominatiei romane asupra teritoriului fostei provinciei dace. >a nu a insemnat, insa, si o retragere a fostei populatii daco-romane, aceasta ramanand pe loc si continuandu-si existent in forma traditionala de organizare sociala a obstei satesti sau teritoriala. !e de alta parte, imperiul roman a continuat sa manifeste un interes deosebit asupra fostei provincii )acia, care devine acum o zona de protectie, o zona-tampon a limesului de nord al imperiului. )e aceea, pana in vremea imparatului Kustinian, imperiul .oman si-a mentinut o prezenta activa la nordul )unarii si a exercitat un control efectiv asupra acestui teritoriu, ceea ce i-a facut pe unii autori sa vorbeasca despre o adevarata recucerire a )aciei. "ai mult decat atat, )obrogea a continuat sa faca parte integranta din imperiul roman, ca o provincie separata %citia, in cadrul diocezei Tracia. $n ceea ce priveste popoarele migratoare care s-au perindat in spatiul carpato-danubiano-pontic incepand din sec. $$$, ele nu au exercitat o dominatie efectiva asupra teritoriului locuit de daco-romani, ci o dominatie formala, care s-a concretizat in perceperea unui tribut si in anumite raiduri de prada. !e de alta parte, aceste popoare se aflau dpdv al organizarii sociale in comuna primitiva si, ca atare, ele nu au fost in masura sa organizeze dpdv politic teritoriul locuit de daco-romani. 0cesta este contextul istoric in care s-a desfasurat procesul etnogenezei romanesti, adica a formarii poporului roman si a limbii romane, process ce a cuprins - etape1 .omanizarea dacilor si formarea populatiei daco-romane (etapa inc&eiata in sec D$)+ >tapa formarii poporului roman ca un popor cu o identitate proprie, etapa ce a acoperit sec D$$-D$$$.

$n ceea ce priveste prima etapa, trebuie sa precizam ca romanizarea a inceput inaintea romanizarii si a continuat si dupa retragerea aureliana, ea avand drept rezultat formarea unei populatii omogene daco-

17

romane, distincta de populatiile barbare si superioara acestora prin nivelul de civilizatie materiala si spirituala pe care l-au atins daco-romanii. .omanizarea reprezinta sinteza etnica dintre auto&tonii geto-daci si cuceritorii romani, insotita de o sinteza lingvistica si institutionala, atat pe planul institutiilor politice, cat si al institutiilor ,uridice. %inteza lingvistica a dat nastere unei noi limbi, limba romana, al carei c&aracter latin este atestat inca din secolul $D al erei noastre. $n parallel cu procesul romanizarii, in cadrul etnogenezei romanesti s-a desfasurat si procesul crestinarii populatiei daco-romane, astfel incat, spre deosebire de popoarele vecine, poporul roman s-a nascut ca un popor crestin si nu a fost crestinat ulterior. 0ceasta intrucat crestinarea este o componenta a etnogenezei romanesti, ea derulandu-se inca din sec. $$$ al erei noastre. !e planul organizarii sociale asistam, dupa retragerea aureliana, la o decadere a vietii urbane in spatiul carpato-danubiano-pontic, astfel incat populatia daco-romana se reintoarce la forma traditionala de organizare sociala, de dinaintea cuceririi romane, si anume obstea sateasca sau teritoriala. >xistenta si dezvoltarea asezarilor rurale in teritoriul de la nordul )unarii dupa retragerea aureliana este ilustrata prin bogatele descoperiri ar&eologice care atesta faptul ca vec&ile asezari rurale au fost completate cu sate noi care se infiinteaza in aceasta perioada. $n dezvoltarea societatii romanesti, obstea a reprezentat una dintre formele de organizare sociala care a asigurat continuitatea in spatiul carpato-danubiano-pontic. 9a inceput, au existat obstile gentilice, iar dupa aparitia statului, obstile satesti sau teritoriale. =bstea sateasca sau teritoriala prezinta trasaturi comune atat cu obstea gentilica, cat si cu statul ca forma de organizare politica. u obstea gentilica, obstea sateasca are comun democratismul acestei forme de organizare sociala, iar cu statul, obstea sateasca are comun criteriul territorial de organizare a populatiei.)e aceea, obstea sateasca sau teritoriala si-a putut continua existenta atat in perimetrul unei organizari politice, cat si in afara acesteia. %ub aspect terminologic, in limba romana s-au pastrat - termeni pentru desemnarea obstilor satesti sau teritoriale1 Termenul de sat (posatum lat.)+ Termenul de catun(de sorginte traca).

aracterele obstii satesti sau teritoriale 0sa cum ii arata si numele, obstea sateasca are un c&aracter territorial. >a este o asociatie de gospodarii familiale, unite pe baza unui teritoriu stapanit in comun. Termenul care desemneaza acest teritoriu stapanit in comun este termenul de mosie (de sorginte traca), care are semnificatia de proprietate. !entru partea care revine fiecarui membru al obstii se utilizeaza un termen din aceeasi familie de cuvinte, si anume termenul de EmosiF, alaturi de care in limba romana a patruns si termenul de EbatranF, care este de sorginte latina (veteranus). !atrunderea slavilor si asezarea lor la sudul )unarii a determinat aparitia in limba romana si a unor dublete de sorginta slava1 =cina+ Castina+ )edina.

Toate aceste dublete au un sens restrans, 0cela de proprietate ereditara (mostenita). alta caracteristica al obstelor satesti este caracterul agral si pastoral. 0cesta este dat de indeletnicirile populatiei daco-romane. $n mod corespunzator, teritoriul obstilor teritoriale era impartit in categorii1

18

a) campul (teritoriul destinat agriculturii)+ b) pasunea (teritoriul destinat pasterii animalelor). ea mai mare parte a obstei se indeletnicea cu agricultura, iar in numar restrans se ocupau cu pastoritul turmelor comune ale obstii intr-o forma pastorala specific romaneasca, si anume trans&umanta.

Organizarea o/s#ii sa#es#i 1#eri#oriale2 4iind o comunitate de munca, obstea se organizeaza in vederea desfasurarii in conditii optime a principalelor indeletniciri ale membrilor sai (agricultura si pastoritul). #u cunoastem in mod direct organizarea obstilor satesti sau teritoriale in perioada cuprinsa intre retragerea aureliana si sec. D$$$, dar il putem deduce in mod indirect dintr-o serie de documente scrise ulterioare formarii statelor romanesti de sine statatoare, precum si din examinarea sociologica a unor forme de obsti care au supravietuit pana in epoca moderna. ert este ca, in perioada pe care o avem in vedere, obstea sateasca sau teritoriala avea un c&aracter ar&aic. 9a nivelul obstii nu existau stratificari sociale de natura de a asigura un statut privilegiat unora dintre membrii sai. =rganele de conducere ale obstei erau1 0dunarea Generala+ %fatul oamenilor buni si batrani+ 0lesii oamenilor. A!"narea generala cuprindea pe toti oamenii ma,ori ai obstii, ma,oratul fiind stabilit fie in raport cu varsta, fie in raport cu casatoria. 0dunarea generala se numea tot EobsteF si se tinea la casa obstei, iar in zilele de sarbatoare la biserica, fiind convocata prin viu grai. 0dunarea generala avea competenta generala cu privire la toate problemele de interes ma,or ale obstei, sens in care decidea cu privire la patrimoniul obstei, la organizarea muncii in comun, rezolva conflictele dintre membrii obstei, aproba transferul de bunuri si inc&eierea diverselor intelegeri intre membrii obstei si, totodata, se preocupa de organizarea cultului religios si de intretinerea bisericii satului respective. S&a#"l oa enilor /"ni si /a#rani cuprindea pe cei mai de vaza, cei mai respectati oameni ai obstii, avand a#ri/"#i"ni 9"!iciare. Alesii o/s#ei erau persoane imputernicite cu exercitarea unor atributiuni specifice, fiind semnificativ faptul ca denumirile lor sunt asemanatoare cu denumirile viitoarelor dregatorii din statul feudal, ceea ce atesta continuitatea poporului roman. )intre alesii obstii cei mai importanti erau1 )ornic"l, care strangea contributiile obstii la fondul comun al acesteia+ Pos#elnic"l7 care avea in gri,a biserica satului+ Logo&a#"l7 stiutor de carte care scria actele obstii+ :"!ele ; seful militar al satului, care avea si atributiuni ,udiciare. 0ceasta denumire vine de la duumviri ,ure dicundo si Huatorviri ,ure dicundo.

0lesii obstii erau numiti si revocati de 0dunarea Generala a obstei, care le stabilea atributiile si le supraveg&ea activitatea, astfel incat functiile lor nu puteau fi permanentizate sau transmise cu titlu ereditar si nici nu le puteau asigura un statut privilegiat in raport cu ceilalti membrii ai obstii.

19

=bstea sateasca sau teritoriala reprezinta cea mai simpla forma de organizare teritoriala a populatiei dacoromane, ceea ce nu exclude existenta unei forme de organizare sociale mai vaste sub aspect territorial. >ste vorba despre "ni"nile sau con&e!era#iile de obsti, denumite si o/s#i !e o/s#i.0cestea se organizau din necesitatea utilizarii mai ,udicioase dpdv economic a unui anumit teritoriu (spre exemplu versantul unui munte sau valea unui rau), sau din necesitati de natura militara (pt o mai buna organizare impotriva atacurilor popoarelor migratoare). 3nele dintre aceste uniuni de obsti sau confederatii de obsti au evoluat spre forme superioare de organizare sociala, de natura politica (formatiunile prestatale de tip feudal) care au dat nastere mai tarziu statelor feudale de sine statatoare.0lte confederatii de obsti, insa, s-au mentinut sub aceasta forma si dupa intemeiere. 3niunea de obsti avea un organ supreme de conducere B Marele S&a# ; alcatuit din reprezentatii obstilor component si care avea ca principale atributiuni1 rezolvarea problemelor patrimoniale comune+ solutionarea litigiilor dintre obsti+ stabilirea contributiei acestora la fondul comun al federatiei+ organizarea apararii in comun a obstilor.

!roblemele interne ale fiecarei obsti continuau, insa, sa fie solutionate de catre organele proprii de conducere ale acestora.

Nor ele !e con!"i#a in ca!r"l o/s#ilor sa#es#i sa" #eri#oriale $ntrucat obstea este o comunitate de munca, normele de conduita fundamentale ale obstii s-au statornicit in legatura cu obiectul muncii si modul de stapanire al acestuia. = alta categorie fundamenala de norme de conduit o reprezinta normele care asigura egalitatea tuturor membrilor obstii, determinate de participarea tuturor la procesul muncii, acesta fiind unul care se desfasura in comun. ategorii de norme de conduita1 I. Nor ele re&eri#oare la $ro$rie#a#e

4olosim aici cuvantul proprietate in sens economic(bunurile care formeaza obiectul proprietatii), nu in sens ,uridic. %tapanirea exercitata de membrii obstii asupra terenurilor aflate in &otarul obstii imbraca - forme1 '. %tapanire comuna devalmasa+ -. %tapanire personala (individuala). 0ceste - forme de stapanire nu sunt forme de proprietate in sens ,uridic, ci sunt forme de apropriere a folosintei bunurilor. ') %e aflau in s#a$anire co "na !e'al asa< !adurile+ !asunile+

20

$zlazurile+ 0pele+ Turmele comune+ 4ondul de rezerva pentru anii cu recolta slaba+ "oara satului+ Cogatiile subsolului.

3n corolar al aceste stapaniri devalmase asupra terenurilor respective era imposibilitatea membrilor obstii de a instraina parti din &otarul obstii in vederea asigurarii unitatii si integritatii obstii respective. 9a baza stapanirii personale statea munca depusa de fiecare membru al obstii pentru amena,area unui bun care mai inainte se aflase in stapanire devalmasa. "unca respectiva incorporata in bun cu ocazia amena,arii sale ii conferee acestuia o valoare economica noua. !rima desprindere din fondul devalmas a fost, ca si la romani, locul de casa si gradina, iar semnul distinctive al trecerii acestui teren din stapanire comuna in stapanire individuala il reprezinta gardul. 0u urmat, insa, si alte treceri ale altor categorii de terenuri din stapanire comuna in stapanire individuala, si anume campul de cultura (terenul destinat agriculturii , denumit si #arina2. 0cest teren era impartit in loturi, atribuite familiilor din obste prin tragere la sorti, insa nu ca in vec&iul sistem geto-dac annual, ci o data pentru totdeauna. Terenurile respective se mai numeau si loc"ria#ca, intrucat dadeau posibilitatea celor care le stapaneau sa utilizeze si celelalte terenuri aflate in &otarul obstii si care pana la momentul respective se aflau in stapanirea devalmasa a membrilor obstii. !rocesul de desprindere a unor terenuri din stapanire comuna devalmasa si trecerea lor in stapanire individuala a continuat prin defrisari si desteleniri ale unor terenuri utilizate anterior ca pasuni sau a terenurilor cu vegetatie forestiera. !rin amena,are, aceste terenuri devin agricole si intra in stapanirea individuala a acelor membri ai obstii care le-au amena,at.>le se numesc s#a$aniri loc"res#i. $nsa trecerea din stapanire comuna in stapanire individuala se facea cu aprobarea obstii, aceasta continuand, prin organelle sale de conducere, sa exercite un drept superior de supraveg&ere si control asupra tuturor terenurilor aflate in &otarul sau. !rocesul de trecere a terenurilor din stapanirea devalmasa in stapanirea individuala nu a insemnat dezagregarea obstilor satesti, intrucat obstea continua sa traiasca, sa exercite si asupra teritoriilor in stapanirea individuala un drept superior de supraveg&ere si control, care s-a materializat in 9egea Tarii prin institutia dreptului de protinis (dreptului de precumparare sau de rascumparare). urs * %. Nor e $ri'i#oare la rela#iile !e "nca

4iind o comunitate de munca, obstea sateasca a organizat indeletnicirile principale, agricultura si cresterea vitelor statuand, in acest sens, norme speciale referitoare la1 repartitia campului de cultura intre membrii obstii, stabilirea felului culturii, suprafata fiecarui lot, stabilirea tipului de desfasurare a unor activitati agricole, distribuirea recoltei pentru consumul personal al membrilor obstei si pentru fondul de rezerva, norme referitoare la stabilirea locurilor si perioadelor de pasunat, norme privitoare la impartirea productiei turmelor comune. >xemple si alte norme, care reglementeaza si alte activitati la nivelul obstei, vanatoarea si pescuitul, dupa cum existau norme de conduita constituite pe masura aparitiei unor activitati (mestesugurile), norme potrivit carora cei care realizau asemenea activitati, care necesitau pregatire speciala, erau indreptatiti la proprietatea asupra muncii lor. 8. Nor e re&eri#oare la s#a#"#"l $ersoanelor

21

!rincipalul fundament il reprezinta egalitatea membrilor obstei, determinata, pe de o parte, de stapanirea devalmasa a pamantului si pe de alta parte de desfasurarea activitatii economice fundamentale in comun. >videntierea unor membri ai obstei, de exemplu, cei ce erau alesii obstei, se facea dupa calitatea lor si nu dupa criteriul stratificarii sociale. =. Nor e re&eri#oare la &a ilie7 s"ccesi"ni si o/liga#ii $n perioada obstei ar&aice, familia unica compusa din parinti si copii, reprezenta elementul structural al obstei, caracterizat prin aceeasi egalitate a membrilor, ca si obstea in ansamblul sau. >galitatea, la nivelul familiei, era determinata ca si in cazul obstei de munca, in comun, desfasurate in cadrul gospodariei si stapanirea comuna asupra patrimoniului familiei. 0ceasta egalitate a avut drept consecinta existenta unor obligatii reciproce de intretinere, atat intre parinti, cat si intre soti. In a#eria organizarii &a iliei, influenta ma,ora a exercitat-o traditia geto-daca spiritualizata sub influenta crestinismului. 0stfel, casatoria se realizeaza prin liberul consimtamant al partilor, insotita de bunacuviinta religioasa, devotamentul era admis la cererea oricareia dintre soti, intre acestia existand deplina egalitate in pronuntarea motivelor de divort, irevocabile. In a#eria s"ccesi"nilor, descendentii aveau egala vocatie succesorala la mostenirea mosiei familiei, fiind recunoscut totodata si dreptul la mostenire al sotului supravietuitor, consacrat, de altfel, si in dreptul roman postclasic. In a#eria o/liga#iilor7 toti membrii obstei aveau deplina capacitate de a inc&eia conventii, acestea fiind total libere de forma, spre deosebire de dreptul roman, unde unele contracte erau supuse unui formalism riguros. ea mai raspandita conventie era vanzarea, care, asa cum evolua sub influenta dreptului bizantin, devenise consensuala translativa de proprietate. = alta conventie des intalnita era de sc&imb, dat fiind caracterul natural al economiei acelei perioade. -. Nor e re&eri#oare la ras$"n!erea si sol"#ionarea li#igiilor Ras$"n!erea membrilor obstei pentru faptele ilicite cauzatoare de pre,udicii, precum si solutionarea conflictelor dintre membrii obstei se realizau pe baza sistemului solidaritatii rudelor si a compozitiunii voluntare (Mlegea talionului). %olidaritatea obstei, in ansamblul sau, se manifesta atunci cand aceasta trebuia sa raspunda pentru faptele ilicite cauzatoare de pre,udicii savarsite de unul dintre membrii sai asupra unui membru al unei obsti invecinate (articolele de ,udecata erau comune pentru pricini civile si penale si anume %fatul oamenilor buni si batrani, ,udele, instante ce puteau pronunta &otarari, mergand pana la alungarea din obste a celui ce comisese o fapta grava). $n a#eria $ro/elor se contureza inca din aceasta perioada unele probe fundamentale pentru practica ,udiciara romaneasca si anume ,uramantul cu brazda si proba cu ,uratori, pe care le vom regasi reglementate si in 9egea Tarii, ceea ce atesta cotinuitatea poporului roman. In ceea ce $ri'es#e a#eria $roce!"rii, instantele erau aceleasi atat pentru cauze recidive cat si pentru cauzele penale. :"!ele si s&a#"l oa enilor /"ni si /a#rani -aceste instante aveau competenta de a cerceta litigiile deduse spre solutionare in fatal or si de a pronunta &otarari care sa contina sanctiuni la adresa membrilor obstei mergand pana la excluderea membrilor din colectivitate. !e plan probativ, se contureaza inca din aceasta perioada o serie de probe fundamentale in practica ,udiciara 1Kuramantul pe brazda si proba cu ,uratii, ceea ce arata continuitatea poporului roman si pe planul institutiilor sale ,uridice. O/s#ea sa#easca sa" #eri#oriala este cea mai simpla forma de organizare social ape criteriul teritorial a unei colectivitati umane ceea ce nu exclude insa posibilitatea ei de a se incadra in forme teritoriale mai vaste-> uniunile de obsti sau confederatiile de obsti din obsti si obsti de obsti. 0ceste uniuni de obsti se constituiau din necesitati de aparare sau necasitati economice, mai buna exploatare a vai unui rau sau a versantului.=bstile componente isi pastrau autonomie, organele de conducere sdi normele proprii de conduita. onfederatia de obsti avea la randul sau un organ de conducere alcatuit din reprezentantii obstilor componente si care avea o serie de atributii 1 1.rezol'area $ro/le elor $a#ri oniale co "ne %.sol"#ionarea li#igiilor !in#re o/s#ile co $onen#e 8.s#a/ilirea con#ri/"#iei &iecarei o/s#i co $onen#e =.organizarea sis#e "l"i co "n !e a$arare $n virtutea autonomiei obstilor componente continuau sa solutioneze prin organizatii proprii toate problemele lor interne.

22

APARITIA PRIMELOR (ORMATIUNI PRESTATALE DE TIP (EUDAL $nc&eierea procesului etnogenezei romanesti a dus la afirmarea poporului roman dpdv etnic ca un popor cu personalitate proprie, care a utilizat apelativul roman pentru a se desemna, apelativ ,ustificat atat din perspectiva auto&tonilor geto-daci, locuitori ai unor teritorii ce au fost parte integranta din $mperiul .oman. %emnificativ in acest sens este ca $mparatul bizantin onstantin !orfirogenetul, referindu-se la locuitorii spatiului carpato-dunareano-pontic, ii denumeste romani pentru a-i deosebi de barbari. "ai mult, celelalte popoare vecine, slavii, mag&iarii, ii desemnau pe romani cu termeniii de ,,vala&i/, ,,ola&i/, ,,volo&i/, termeni prin care aceste popoare ii denumeau pe fostii locuitori ai $mperiului .oman, ceea ce inseamna o recunoastere implicita a originii romane a poporului roman. $ar poporul roman nu s-a afirmat nu doar dpdv ca un popor romanic, ci si dpdv religios, ca un popor crestin-ortodox, pentru a se deosebi de celelalte popoare pagane si catolice. 0firmarea poporului roman ca un popor crestin ortodox si lupta sa contra propagarii catolice este ilustrata intr-o scrisoare a !apei Grigore al $G-lea din '-2(, in care acesta deplange succesele pseudo-episcopilor ortodocsi si vla&ilor din dioceneza cumanilor din "oldova. $n perioada feudalismului timpuriu (sec. ': - '( d.H.) la nivelul obstilor satesti au avut loc o serie de transformari, in sensul ca egalitatea membrilor obstei face loc stratificarii sociale de tip feudal, iar vec&ile norme de conduita fac loc unor norme cu caracter ,uridic, care reglementeaza noile relatii sociale si de productie. !e acest fond se adancesc inegalitatile sociale din cadrul obstilor si incep sa se contituie clasele si categoriile sociale proprii feudalismului, precum si relatiile de productie de tip feudal. 0stfel, din randul membrilor obstii si in special dintre alesii obstei se evidentiaza anumite persoane, care acapareaza terenurile obstii, devenind aristocratia formatiunilor prestatale de tip feudal si embrionul viitoarei clase a nobililor feudali. >xistenta proprietatii feudale este oglindita in documentele medievale, cum ar fi )iploma $oanitilor ('-(<), unde sunt desemnati prin sintagma 77 a9ores #errae> (,,mai marii pamantului/) sau intr-o scrisoare de la inceputul sec. al G$G - lea a lui $nocentiu al $$$ - lea, referitoare la %udul "oldovei, in care sunt desemnati prin termeni ca ,,duces/ si ,,domni/. Toata aceasta terminologie sugereaza ca feudalii erau cei mai putenici dpdv economic, iar puterea lor economica statea la baza puterii lor politice. Tot in aceasta peioada a feudalismului timpuriu, bisericile si manastirile au inceput sa acumuleze iazuri, ceea ce a dus la formarea clasei feudalilor ecleziastici, alauri de aceea a feudalilor laici. 9a celalalt pol al societatii feudale in curs de constituire se afla marea masa a taranimii, desemnata de )iploma $oanitilor prin sintagma ,,rustici vala&i/, adica taranii dependenti de ma,ores terrae. 0cest document arata ca feudalii romani se bucurau din partea taranilor dependenti de renta feudala prestatala sub cele 2 forme ale sale1 venituri, foloase si slu,be, adica renta in bani, produse si in munca. ea mai mare parte a taranimii era organizata in obsti satesti, intre acestia si nobilii feudali existand un conflict permanent, ca urmare a incercarilor nobililor feudali de a destrama obstile si de a acapara pamanturile taranilor. $ata deci ca obstea sateasta era in zorii >vului "ediu si un mi,loc de aparare a taranilor impotriva feudalitatii. &iar si taranii dependenti erau organizati in obsti si continuau sa pastreze in folosinta loturile de cultura, care se numarau sorti. = data cu formarea claselor sociale fundamentale ale societatii feudale si a relatiilor de productie de tip feudal, apare si contradictia fundamentala a societatii feudale si anume aceea intre taranii dependenti si nobilii feudali. !e acest fond, potrivit legii dialectice a luptei contrariilor trebuie sa dea nastere formatiunilor prestatale de tip feudal, care au aparut si s-au organizat pe intreg teritoriul locuit de roman, inca din sec. ;. >le erau desemnate prin termenul generic de ,,tara/ sau de ,,campulung/, termeni care desemnau uniunile sau confederatiile de obsti. Termenul de ,,tara/ din limba romana este de sorginte latina, de la ,,terra/, insa limba romana este singura limba romanica in care termenul a patruns cu sensul de organizare politico-statala si nu cu un sens material de pamant, ca in celelalte limbi romanice. $n limba romana, pentru sensul material de pamant avem cuvantul ,,pamant/, de sorginte latina (,,pavimentum/ L ceea ce acopera). &iar si atunci cand termenul de tara are sensul secundar de pamant, referirea este la teritoriul unei formatiuni politicostatale. 0ceasta denumire generica de tara este completata cu o serie de termeni ce indentifica diversele formatiuni prestatale dupa o serie de criterii1 a. geogra&ic< Tara Hategului /. e#nic< Terra Dla&orum

23

c. e#nico - geogra&ic< Tara Crodnicilor !. al $ersoanei con!"ca#or"l"i< Tara lui 9itovoi, "enumorut )enumirile tarilor care contin vec&i termeni toponimici si &idronimici atesta vec&imea si continuitatea popoarelor romanesti pe acele tinuturi. )enumirilor tarilor care contin determinative cu caracter etnic sunt date de celelalte popoare si confirma inc&eierea procesului etnogenezei romanesti si afirmarea poporului roman ca un popor cu personalitate proprie. )enumirile tarilor care contin referiri la numele persoanei conducatorului semnifica saltul calitativ de la stadiul obstilor si uniunilor de obsti la stadiul organizat de tip politic. $n afara termenului de tara pentru desemnarea formatiunilor prestatale feudale exista in limba romana si alti termeni care nu sunt de origine latina, care sunt dublete ale termenului de tara. )e exemplu, termenul de ,,,upa-,upan-,upan/, care este de sorginte traca, precum si termenii de cnezat, voievodat. >xistenta acestor cuvinte germane si slave in vocabularul limbii romane si utilizarea lor pe scara larga in >poca "edievala i-a facut pe unii autori sa considere in mod gresit ca institutia cnezatului si a voievodatului n-ar fi institutii originale romanesti, ci imprumutate. 0ceasta conceptie nu poate fi acceptata, pentru ca termenii au patruns in limba romana ca dublete, pe fondul influentei exercitarii de popoarele migratoare asupra etnogenezei romanesti, mai ales in ultima ei etapa, iar un alt argument in combaterea acestei afirmatii este acela al evolutiei diferite a institutiilor in cauza, la romani. 9a slavi, termenul de cneaz este sinonim cu cel de duce. $n ierar&ia feudala slava, voievodul este subordonat cneazului si nu are atributii ,urisdictionale. 9a romani, voievodul este superior cneazului, fiind mai mare peste o confederatie de cnezi si continua pe un plan superior atributiile ,urisdictionale ale ,uzilor si cnezilor. onducatorii de formatiuni prestatale feudale dispuneau de asezari intarite si de cele militare compuse din curtenii cu a,utorul carora tineau in ascultare pe taranii dependenti si asigurau apararea impotriva atacutilor straine, infaptuind astfel functii in#erne (a tine in ascultare masa taranilor dependenti) si e3#erne (aparare impotriva atacurilor straine) ale acestor formatiuni de tip politico-statal. >fectivele militare respective alcatuiesc ceea ce )iploma $oanitilor denumeste 77a$$ara#"s /elice"s> (aparatul razboinic). 4ormatiunile prestatale feudale nu dispuneau, insa, de forta necesara unei aparari eficiente impotriva atacurilor tot mai frecvente si puternice ale popoarelor vecine, intrucat respectivele formatiuni prestatale isi exercitau autotitatea pe teritorii restranse, nemaiavand puterea necesara pentru intretinerea unor efective militare corespunzatoare. $n acest context, catre sfarsitul sec. '2, inceput de sec. '(, pe fondul dezvoltarii fortelor de productie si al uitarii relatiilor de productie de tip feudal, cresc si veniturile feudalilor romani, iar acestia cauta din ce in ce mai mult sa-si asigure exclusivitatea exploatarii domeniilor lor si sa nu mai imparta cu feudalii straini, ai caror vasali erau veniturile regiunilor romanesti, atitudine incompatibila cu recunoasterea autoritatilor vremii. 9a randul lor, micii tarani dependenti nu mai agreau dubla exploatare feudala si s-au situat de partea feudalilor romani, in lipsa lor, impotriva feudalilor straini. 0ceasta lupta desfasurata sub conducerea capeteniei feudale locale a avut ca rezultat crearea statelor feudale romanesti, un proces istoric, cu trasaturi comune la scara intregului spatiu locuit de romani, dar si cu o serie de particularitati de la o tara romaneasca la alta. )e aici rezulta ca formarea statului feudal roman este rezultatul dezvoltarii fortelor de productie feudale, al contraindicatilor de clasa, interne si al luptei poorului roman contra dominatiei straine in cadrul unui determinism de tip dialectic, ceea ce valideaza ,ustetea singurei teorii corecte formulata de istoriografia romana in legatura cu formarea statului roman feudal de sine statator, care este teoria lu #icolae Calcescu, acesta referindu-se la formarea "oldovei si a Tarii .omanesti, in combaterea teoriei descalecatului, pentru ca niste 77s#a$ani se s#a#e asa ici $rec" (agaras"l Si Mara "res"l n" $"#ea" a'ea !es#"la $"#ere s$re a c"$rin!e ase enea $ro'incii>. !rin urmare, ,,&e"!ali#a#ea n" se $"#ea in#ro!"ce in aces#e #ari c" aces#i !o ni>. eea ce insemna ca formarea statelor feudale romanesti nu poate fi rezultatul unei actiuni externe, ci este rezultatul unui proces intern de feudalizare. (ORMAREA DREPTULUI (EUDAL NESCRIS 1(ORMAREA LEGII TARII2 $n perioada sec. ( - sec. ;, la nivelul obstilor satesti a existat un sistem de reguli de conduita care reglementeaza relatii sociale existente la nivelul obstilor.

24

onducerea colectiva a obstilor veg&ea la respectarea si aplicarea acestor reguli de conduita ce erau reguli sociale fara caracter ,uridic. >le reprezinta vointa comuna a membrilor obstei si interesele generale ale obstilor si erau respectate de comun acord de toti membri obstilor pe baza deprinderii si obisnuintei. #u erau inzestrate cu o sanctiune statala, ci cu o sanctiune obsteasca aplicata de organele de coducere a obstilor. Transformarea acestor norme din norme sociale fara caracter ,uridic in norme ,uridice a presupus intocmirea cumulativa a doua trasaturi caracteristice1 1. dobandirea unui continut de clasa si %. dobandirea unei sanctiuni specifice de natura statala aplicata cu a,utorul aparatului de constrangere al statului. 0ceste doua trasaturi caracteristice s-au conturat ca rezultat al stratificarii sociale si formarii aparatului coercitiv al statului, menit sa asigure respectarea normelor de drept. Transformarea normelor sociale de la nivelul obstilor satesti la nivelul ,uridic a fost surprinsa de marele istoric #icolae $orga ce a denumit sistemul de norme de drept de la nivelul obstilor cu sintagma 77!re$# $o$"lar $ro$ri" co "ni#a#ilor sa#es#i li/ere>. $nsa formarea 9egii Tarii s-a realizat si pe o alta cale si anume aparitia de noi norme ,uridice corespunzatoare noilor realitati economice si sociale ale societatii feudale aflata in plin proces de constituire. 0ceste noi reguli de drept conturate inca din timpul feudalismului timpuriu s-au amplificat si diversificat in timpul feudalismului dezvoltat. )in aceasta categorie de norme ,uridice fac parte norme ce reglementeaza privilegiile nobilimii, obligatiile taranilor dependenti exprimate sub cele trei forme ale rentei feudale, sistemul relatiilor feudale de vasalitate, precum si norme ce reglementeaza organizarea politica a societatii feudale1 caracterul ereditar al institutiei cnezatului, caracterul electiv al institutiei voievodatului, caracterul electivo-ereditar al institutiei domniei. !e planul formei aceste norme de drept imbracau forma cutumei sau a obiceiului ,uridic, sens in care )imitrie antemir califica dreptul acestei perioade ca fiind un ,,ius non scriptum/. #icolae Calcescu precizeaza in acelasi sens ca romanii de la intemeierea ambelor principate n-au avut legi scrise. unoasterea dreptului nostru feudal nescris a fost posibil pe baza dovezilor scrise interioare si straine din perioada in care el a fost in vigoare. )intre sursele interne de cunoastere a 9egii Tarii, cele mai importante sunt &risoavele domnesti (reprezinta acte cu caracter individual de aplicare a legilor si care fac repetate referiri la dreptul nescris, dar cunoscute de intregul popor roman). $n ceea ce priveste sursele externe de cunoastere a 9egii Tarii, acestea sunt documente emanand de la cancelariile straine ce mentioneaza si ele existenta dreptului poporului roman pe care il denumesc1 'olosc4izo4on (documentele cancelariei polone), zacon'las?i (documentele cancelariei sarbe), i"s'ala4ic" , le3 ola4or" (redactate in limba latina a cancelariei mag&iare). 0ceste denumiri arata ca strainii, atunci cand denumeau dreptul nostru feudal nescris, aveau in vedere caracterul etnic al poporului roman, concepand pe cale de consecinta dreptul acestui popor ca pe un drept personal. %pre deosebire de straini, romanii au desemnat mereu dreptul lor feudal nescris (obisnuielnic) prin sintagma ,,9egea Tarii/ (obiceiul pamantului), termenul de pamant fiind in aceasta expresie sinonim cu termenul de tara. $n constiinta poporului roman, 9egea Tarii aparea ca un drept vec&i, ca o suma de obiceiuri din batrani, de la alcatuirea tarii si c&iar anterioare acesteia pana la aparitia pravilelor. 9egea Tarii reprezinta singurul izvor de drept in sens formal, dar c&iar si dupa adoptarea pravilelor bisericesti si apoi a celor laice, 9egea Tarii a ramas dreptul comun in toate materiile. $n cadrul procesului istoric de formare a 9egii Tarii pot fi decelate urmatoarele etape 1 1. sec.=-@ (cand 9egea Tarii cuprinde numai norme de conduita fara caracter ,uridic ale obstilor satesti) %. sec. @-1= (cand aceste norme devin norme de drept, intregindu-se cu norme ,uridice noi relative la organizarea formatiunilor prestatale de tip feudal, la relatiile dintre aceste entitati si supusii lor, precum si la relatiile de exploatare dintre nobilii feudali si taranii independenti) 8. !"$a &or area s#a#elor &e"!ale ro anes#i !e sine s#a#a#oare (cand 9egea Tarii devine sistem de drept atotcuprinzator, incluzand intraga materie a dreptului public si privat). TRASATURILE LEGII TARII 1. Carac#er "ni#ar

25

9egea Tarii are un caracter unitar pe intreg teritoriu locuit de romani, semnificativa in acest sens fiind utilizarea termenului generic de tara, desi am vazut ca tarile purtau diverse denumiri in vederea identificarii lor. aracterul ei unitar s-a pastrat si dupa intemeierea statelor feudale romane desine statatoare iar unitatea de continut a dreptului nostru feudal nescris a reprezentat o expresie pe planul determinismului de tip dialectic, a conditiilor economice si sociale identice si a cadrului unitar in care s-a format poporul roman. %. Carac#er #eri#orial7 i o/iliar 0cest caracter rezulta c&iar din denumire, in sensul ca reprezinta dreptul unei populatii organizate dpdv politic sau 9egea unei tari (legea unui teritoriu aflat sub organizare statala). >ste foarte important sa subliniem acest caracter pentru ca 9egea Tarii se deosebeste de dreptul popoarelor migratoare si este un drept personal. aracterul teritorial mobiliar al 9egii Tarii este demonstrat si de impre,urarea ca institutia ,uridica centrala a dreptului nostru consuetudinar este institutia proprietatii, ce cunoaste o ampla si minutioasa reglementare. 8. 9egea tarii e o crea#ie originala a poporului roman, izvorata din modul de viata al stramosilor nostri si al daco-romanilor. )in forma lor tipica de organizare sociala rezulta obstea sateasca, astfel incat influentele straine exercitate asupra institutiilor ,uridice romane s-au limitat la aspectul formei, la terminologie si nu au afectat cu nimic continutul institutiilor ,uridice romane astfel incat aceste influente sunt regasite ca dublete ale terminologiei originare de sorginte latina, traca. $n literatura de specialitate au fost formulate mai multe opinii in legatura cu originea 9egii Tarii. !ot fi impartite in doua categorii1 I. #eorii onis#e, cu privire la formarea 9egii Tari, intre care mentionam si originea pura romaneasca formulata de istoricul Cogdan !etriceicu Hasdeu si Dasile !arvan si de ,uristii %tefan =nginescu, $van !eres, 0ndrei .adulescu, toti adepti ai scolii latiniste. 0poi #eoria originii $"r #race a 9egii Tarii formulate de istoricii $oan 0ndriesescu si #icolae )ensusianu si ,uristii $oan #ade,de si George Hotinean, #eoria originii sla'e dezvoltata de istoricii )imitrie =nciu si 0.). Genopol si ,uristii !aul #egulescu si onstantin )issescu, #eoria originii ger ano-"ngare ramasa izolata in literatura de specialitate. A !o"a ca#egorie de opinii e cea referitoare la #eoriile !"alis#e1 #eoria originii !aco-ro ane a 9egii Tarii dezvoltata de )imitrie antemir si #icolae $orga. Toate aceste teorii pacatuiesc prin exclusivismul lor, pentru ca ele negli,eaza creatia ,uridica a poporului roman, popor ce potrivit autorilor si-ar fi constituit un sistem de drept numai din mosteniri si influente ale altor popoare. )eficientele acestor constructii teoretice pleaca de la viciul fundamental al metodei de utilizare1 metafizica, potrivit careia dreptul este redus la un continut ideatic si conceptual, rupt de realitatea economica si sociala si pe acest fond principala preocupare o reprezinta stabilirea pe cale comparativa a filiatiei ideilor si identificarea primordialitatii unora in raport cu altele aplicand aceasta metoda la cercetarea originii 9egii Tarii. 0utorii invocati au rezolvat c&estiunea in felul urmator1 atunci cand au constatat asemanare intre institutiile 9egii Tarii si institutiile din dreptul unor popoare vecine au afirmat ca este vorba de un imprumut din dreptul strain, iar atunci cand nu existau asemanari au considerat ca este vorba despre o institutie mostenita. $n acest sens George Hotineanu mentioneaza ca dreptul roman este originar numai in masura in care nu prezinta vreo asemanare cu vreo institutie ,uridica straina, caci este vorba in mod invariabil de un imprumut. "ergandu-se pe aceasta linie de gandire s-a a,uns ca in prea,ma razboiului, in literatura de specialitate din tara noastra, sa se realizeze o clasificare a institutiilor ,uridice ale 9egii Tarii in 2 categorii1 ins#i#"#ii os#eni#e, i $r" "#a#e si originale, in care au fost incluse doar acele institutii, care, in urma unei analize comparative, nu puteau fi incadrate in primele doua categorii. !entru a analiza problematica originii 9egii Tarii este necesar sa utilizam metoda dialectica de cercetare a originii si evolutiei fenomenului ,uridic. >ste vorba despre legea determinismului potrivit careia suprastructura sociala in care se include este determinata de baza economica a societatii si din aceasta perspectiva se explica asemanarile dintre unele institutii din 9egea Tarii si institutii din dreptul unor popoare vecine. onditiile materiale de existenta asemanatoare genereaza reglementari asemanatoare, astfel incat asemanarile nu reprezinta cu necesitate rezultanta efectului unui imprumut. %-au constatat asemanari intre 9egea Tarii si dreptul indian. 0ceste asemanari nu pot fi explicate prin imprumut, avand in vedere ca cele

26

doua popoare nu s-au aflat in legatura de-a lungul istoriei. !e de alta parte, nu putem intelege de ce aceste asemanari nu s-ar datora unui imprumut in sens invers, adica din dreptul roman catre popoarele vecine. 3tilizand metoda dialectica de cercetare putem face si distinctia dintre factorii ce au determinat o anumita reglementare si factorii ce au influentat reglementarea respectiva. 0stfel spus, putem face distinctia dintre origine si influenta in cadrul procesului de formare a 9egii Tari, astfel incat, utilizandu-se aceasta metoda de cercetare, putem trage concluzia ca 9egea Tarii este creatia originala a poporului roman, avand la baza dreptul daco-roman si influentele de natura terminologica, din partea unor popoare vecine, insa constituirea dreptului nostru feudal nescris a fost determinat in mod nemi,locit de conditiile materiale de existenta in care s-a format si a evoluat poporul roman si de forma sa traditionala de organizare, obstea sateasca. Totodata, in literatura noastra de specialitate s-au conturat o serie de opinii referitoare la sfera de aplicare a 9egii Tarii, referindu-se la continutul sau normativ, ce rezulta o diversitate de opinii. =pinia lui #icolae $orga1 9egea Tarii ar fi un drept al agricultorilor si pastorilor fara continut de clasa. >ste o opinie criticabila pentru ca dreptul are mereu un continut de clasa si este expresia de vointa a clasei dominante. =pinia lui )imitrie =nciu1 9egea Tarii reglementeaza organizatia cneziala si voievodala cu care poporul roman a aparut in istorie in zorii >vului "ediu. ercetarile sociologice, desfasurate in perioada interbelica de catre marele profesor )imitrie Gusti si continuate dupa razboi de Henri %tal si !etre !anaitescu, au evidentiat ,ustetea singurei opinii acceptabile referitoare la sfera de aplicare a 9egii Tarii, ce este opinia lui #icolae Calcescu1 ,,multa vreme obiceiul pamantului a tinut loc si de constitutie politica si de condica tivila, criminala/, astfel zis, 9egea Tarii este un sistem de drept atotcuprinzator, ce reglementeaza intreaga materie a dreptului public si privat. urs 6 Ins#i#"#iile Legii Tarii Ins#i#"#iile !e !re$# $"/lic !rivesc organizarea de stat a statelor feudale romanesti in epoca feudalismului dezvoltat. =rganele centrale erau in numar de 2 1 0. Do n"l B organul suprem al puterii de stat si varful ierar&iei feudale in cadrul sistemului relatiilor feudale de vasalitate. )omnia este o institutie romaneasca originala, care a aparut in stransa legatura cu formarea statelor feudale romanesti de sine statatoare ca o treapta superioara de evolutie a formatiunilor prestatale de tip feudal din epoca feudalismului timpuriu. )e aceea, institutia domniei nu are un corespondent in statele vecine, iar termenul care o desemneaza este de sorginte latina (domnus L stapan). !otrivit conceptiei feudale, titlul de domn inseamna conducatorul unui stat independent (al unui stat care nu recunoaste o autoritate superioara). $nstitutia domniei a a,uns la deplina sa cristalizare prin preluarea unor traditii formate in cadrul cnezatelor, voievodatelor, tarilor si prin asimilarea unor trasaturi ale monar&iei bizantine, care pastrau amintirea organizarii politice romane, aveau ca fundament ideologic crestinismul ortodox si contineau premisele necesare pentru centralizarea puterii de stat si apararea independentei statului. )omnii purtau in continuare si titulatura de N mare voievod O, care sublinia legatura cu epoca anterioara, iar in aceasta calitate domnul era co an!an#"l s"$re al ar a#ei si 9"!eca#or"l s"$re . )ar, in plus, el este si Ndomn O adica s#a$an"l #arii in sens #eri#orial. $n calitatea sa de sef al statului, domnul exercita o serie de atributiuni de ordin politico-administrativ, militar, legislativ si ,udecatoresc, atributiuni care erau ingradite pe de o parte de dispozitiile 9egii Tarii, iar pe de alta parte de rolul ,ucat de marii boieri in conducerea statului feudal, cel putin in primele decenii dupa intemeiere. 0stfel, pe plan politico-administrativ domnul exercita urmatoarelor atributiuni 1 - stabilea impartirea politico-administrativa a tarii +

27

- stabilea modul de incasare a darilor si efectuarea celorlalte prestatii catre domnie + - ii numea si reloca pe dregatori + - batea moneda + - exercita tutela asupra Cisericii, avand dreptul de a-i confirma pe "itropolitul tarii, pe episcopi si pe egumeni + - inc&eia tratatele de alianta sau tratatele comerciale cu alte state + - declara starea de razboi sau de pace. !e plan militar, domnul conducea armata in calitate de co an!an# s"$re . 9a inceput, rolul sau se limita la coordonarea in lupta a steagurilor marilor boieri. 3lterior, el devine comandantul N ostii celei mici O, o armata proprie a domnului compusa din slu,basi ai urtii domnesti, dregatori si vasalii sai directi, iar apoi el este comandantul N =stii celei mari O, compusa din toti barbatii capabili sa poarte arme, inclusiv din taranii dependenti. !e plan ,udiciar, domnul era 9"!eca#or"l s"$re al tuturor supusilor, putand pronunta pedeapsa cu moartea si confiscarea averii. )omnul putea sa delege atributiile sale ,urisdictionale dregatorilor (slu,basilor domnesti) sau putea sa-l acorde boierilor si manastirilor atunci cand investea domeniile acestora cu imunitati feudale.Hotararile ,udecatoresti pronuntate de domn se bucurau de forta ,uridica (autoritate de lucru ,udecat) doar pe timpul vietii acestuia. )omnii urmatori puteau re,udeca procesele si modifica &otararile pronuntate de domnii anteriori. )e regula, domnul ,udeca impreuna cu %fatul )omnesc. !e plan legislativ vointa domnului era considerata lege, iar activitatea de legiferare imbraca forma &risoavelor legislative, care cuprindeau norme cu caracter general, dar care au aparut relativ tarziu (la sfarsitul sec. GD$). )in examinarea atributiilor domnului, rezulta ca aceasta institutie se caracterizeaza printr-o confuziune de atributii, pe care domnul le detine in cele mai variate domenii ale vietii de stat. $n ceea ce priveste sis#e "l s"ccesi"nii la #ron, 9egea Tarii consacra un sistem profund original, si anume sistemul mixt electivo-ereditar. 0cest sistem are o stravec&e traditie la romani. 9atura electiva a fost intotdeauna practicata la nivelul obstilor satesti sau teritoriale, unde stim ca alesii obstei erau desemnati de 0dunarea Generala a =bstii. 0ceasta latura electiva a continuat si in epoca feudalismului timpuriu, unde, la nivelul formatiunilor feudale de tip prestatal, voievodul era ales de catre 0dunarea ne,ilor. 9atura ereditara s-a afirmat si ea inca de la nivelul obstilor satesti sau teritoriale, prin tendinta alesilor obstii de a isi transmite functiile cu titlu ereditar. 0ceasta tendinta s-a dezvoltat in timpul feudalismului timpuriu la nivelul cnezatelor, institutie care dobandeste un caracter ereditar. )in imbinarea celor - principii a rezultat acest sistem mixt electivo-ereditar, potrivit caruia pentru a fi ales domn o persoana trebuia sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii 1 sa fie N din os domnesc O(Gr. 3rec&e) L ruda legitima sau nelegitima pe linie directa sau colaterala pana la orice grad cu oricare dintre domnii anteriori. sa fie roman crestin-ortodox + sa nu fie insemnat fiziceste.

0legerea domnului se facea de catre tara, insa prin tara trebuie sa intelegem marii boieri, inaltul cler si comandantii militari. !oporul nu avea niciun rol in alegerea domnului. >l era doar in cunostinta si

28

la act de respectiva alegere. 0legerea insemna desemnarea persoanei avand vocatie la domnie din acest cerc foarte larg al celor care erau indrituiti sa aspire la tron. 0cest sistem electivo-ereditar, fiind prevazut de dreptul nostru obisnuielnic, era considerat un sistem legiuit si, ca atare, persoanele care a,ungeau pe tron prin aplicarea acestui sistem erau considerati domni N din mila lui )umnezeu O. )impotriva, persoanele care accedau la tron cu incalcarea sistemului electivo-ereditar prevazut de 9egea Tarii erau considerate uzurpatori, fiind desemnati in &risoavele vremii printr-o sintagma cu iz peiorativ, si anume aceea de N domnisori O. $n cadrul functionarii sistemului electivo-ereditar s-au conturat anumite mi,loace insitutionale de influentare, fie a laturii elective, fie a laturii ereditare. %pre pilda, asocierea la domnie era un mi,loc institutional de influentare a laturii ereditare, dupa cum recomandarea pe care domnul in functie o adresa tarii (a factorului electiv) in sensul desemnarii unei anume persoane care sa-i succeada la tron era un instrument de influentare a laturii elective. 9egea Tarii consacra si institutia regen#ei, care functiona pe timpul minoritatii domnului, regenta fiind asigurata de mama acestuia si de unul dintre marii boieri. %istemul electivo-ereditar prezinta anumite avanta,e, dar si unele inconveniente. !rezinta avanta,ul ca el permite accesul pe tron al unor rude mai indepartate, dar cu reale calitati de conducator in detrimentul unor rude mai apropiate nevarstnice sau incapabile de a conduce. %istemul electivo-ereditar prezinta, insa, si incovenientul ca cercul celor indreptatiti sa aspire la tron este foarte larg, ceea ce nu de putine ori a generat lupte interne pentru tron intre diferitii pretendenti, fiecare dintre ei fiind spri,init de o fractiune boiereasca, iar unii dintre ei cerand si a,utorul unor puteri straine. 0ceste lupte interne pentru tron au slabit tarile romane si au favorizat instaurarea dominatiei otomane. )upa instaurarea dominatiei otomane, pe fondul stingerii vec&ilor familii domnitoare, puterea marilor boieri a crescut atat de mult incat ei au reusit sa impuna pe tron elemente devotate intereselor lor, a,ungand pana intr-acolo incat conditionau alegerea de acceptarea de catre viitorul domn a unor anga,amente scrise de respectare a privilegiilor boieresti, anga,amente pe care cronicarul "iron ostin le denumeste tocmeala sau legatura. Treptat, alegerea devine formala, pe primul plan trecand investitura acordata de sultan, desi in capitulatiile inc&eiate de Tarile .omane cu $nalta !oarta se prevedea ca domnul urma sa fie ales potrivit 9egii Tarii (potrivit sistemului traditional electivo-ereditar) si doar confirmat de catre %ultan.)ar $mperiul =toman a incalcat aceste capitulatii, punand pe primul plan confirmarea, care de multe ori acoperea viciul ,uridic al unei alegeri efectuata cu incalcarea dispozitiilor 9egii Tarii. (%pre pilda, au fost alesi domni care nu erau din os domnesc sau care nu erau crestin-ortodocsi sau care erau insemnati fiziceste.) $n final, spre sfarsitul feudalismului si mai ales in epoca regimului fanariot, s-a a,uns la numirea directa a domnilor de catre %ultan, acestia fiind integrati in sistemul administrativ otoman si asimilati pasilor cu 2 tuiuri (functionari otomani).

*. S&a#"l !o nesc >ste un organ central al statului feudal, functionand pe langa domn si prin intermediul caruia se realizeaza participarea marilor boieri la conducerea statului feudal. %fatul domnesc este alcatuit din reprezentantii marilor boieri si ai inaltului cler. >l este convocat la datele si in locurile fixate de domn si prezidat de catre acesta. #umarul membrilor sfatului domnesc este cuprins intre '- si -*. !rincipalele atributiuni ale %fatului )omnesc erau 1

29

'. $ntarirea, alaturi de domn, a tuturor actelor de transfer, avand ca obiect proprietatea feudala, garantand respectarea drepturilor si a obligatiilor izvorate din actul respectiv. -. 0sistarea domnului la ,udecarea proceselor, %fatul dandu-si parerea cu privirea la fondul pricinii si acordul cu privire la solutia pronuntata de catre domn. 2. %fatul )omnesc garanta, impreuna cu domnul, respectarea actelor externe, in special a tratelor de vasalitate. (. $l consilia pe domn in toate problemele vietii de stat in care era consultat. )in examinarea atributiilor %fatului )omnesc rezulta ca acesta este un organ de stat cu caracter consultativ. $nsa componenta si rolul %fatului )omnesc, de-a lungul feudalismului, au cunoscut o anumita evolutie. 0stfel, pana la sfarsitul sec. GD din %fatul )omnesc faceau parte marii stapanitori de domenii feudale, investite cu imunitati, dispunand de slu,itori si armate proprii si pe care documentele vremii ii denumesc ,upani in Tara .omaneasca si pani in "oldova. $n aceasta perioada puterea sfatului domnesc era atat de mare, incat el practic cenzura intreaga activitate a domnului. Toate &otararile erau luate de domn impreuna cu %fatul )omnesc. 0cesta avea un veritabil rol decizional. = dovada in acest sens este impre,urarea ca toate &risoavele domnesti din epoca respective cuprind in formula introductiva, alaturi de numele domnului care a emis &risovul, si numele membrilor %fatului )omnesc.$n partea finala a &risovului, alaturi de pecetea domneasca, se aflau si pecetile membrilor %fatului. .olul %fatului )omnesc nu se limita doar la a lua decizia impreuna cu domnul, ci si de a veg&ea asupra aducerii in fapt a &otararilor luate. 0ceasta situatie era fireasca pentru ca in primele decenii dupa intemeiere, in memoria marilor boieri era inca vie amintirea faptului ca, in realitate, statul feudal se formase prin unirea feudelor lor, astfel incat prin prezenta in %fat, boierii intelegeau sa-si apere vec&ile pozitii economice si politice consacrate prin sistemul imunitatilor feudale. "ai tarziu, incepand de la sfarsitul sec. GD, asistam la cresterea puterii domnesti si centralizarea statului feudal, la restrangerea imunitatilor feudale, astfel incat in primul rand se modifica componenta %fatului )omnesc in sensul ca in %fat incep sa patrunda dregatorii numiti si revocati de domn si aflati sub controlul acestuia. 9a un moment dat, marii boieri B boierii de tara B sunt eliminati complet din %fat, astfel incat acesta a,unge sa fie alcatuit numai din dregatori (slu,basi domnesti).!e cale de consecinta, se sc&imba si rolul %fatului )omnesc, in sensul ca boierii din %fat nu mai sunt un factor decizional, ci devin simpli martori c&emati sa ia act de vointa domnului. )upa instaurarea dominatiei otomane, boierii profita din nou de slabirea puterii domnesti, astfel incat rolul %fatului )omnesc redevine unul decizional. Coierii promoveaza acum teza potrivit careia domnul trebuie sa asculte de %fatul )omnesc, mergandu-se pana la conditionarea alegerii domnilor de respectarea privilegiilor boieresti.

C. Drega#oria %unt inalti demnitari ai statului feudal numiti si revocati de domn, care exercitau atributiuni administrative, ,udiciare si militare in cadrul aparatului de stat feudal. 9a origine, dregatorii erau slu,basi domnesti care indeplineau in cadrul urtii domnesti atributiuni legate de persoana domnului. Treptat insa, pe masura intaririi puterii domnesti si ingradirii imunitatilor feudale, in cadrul procesului centralizarii de stat, dregatorii domnesti patrund in %fatul )omnesc si preiau in numele domnului conducerea efectiva a vietii de stat.

30

%istemul dregatoriilor feudale s-a cristalizat in Tara .omaneasca in timpul domniei lui "ircea cel Catran, iar in "oldova in timpul domniei lui 0lexandru cel Cun. %istemele sunt asemanatoare datorita traditiilor comune si modelului comun avut in vedere, si anume sistemul dregatoriilor din $mperiul Cizantin. 9a investirea in functie, dregatorii depuneau un ,uramant de credinta fata de domn. )regatoriile erau onorifice (dregatorii nu erau remunerati), dar beneficiau de danii domnesti pentru dreapta si credincioasa slu,ba, li se concedau veniturile unor mosii si, de asemenea, puteau primi daruri de la subalternii lor. )regatorii se imparteau in - categorii 1 a. Marii !rega#ori, membri ai %fatului )omnesc 1 Canul de %everin initial, apoi Can al raiovei B primul dregator in ierar&ia feudala a Tarii .omanesti. 0vea in competenta sa armata, administratia si ,urisdictia in zona din dreapta =ltului (=ltenia). a si domnul, Canul raiovei putea pronunta inclusive pedeapsa cu moartea si confiscarea averii. 0vea in subordinea sa dregatori de rang inferior, care se numeau banisori. 9ogofatul B (in ambele tari) seful cancelariei domnesti si detinatorul sigiliului domnesc cu care erau intarite &risoavele domnesti (in ambele tari romane). Dornicul B conducatorul slu,itorilor urtii )omnesti si cel care asigura paza granitelor (in ambele tari).3n element specific pentru "oldova existau - vornici 1 vornicul Tarii de %us si "arele Dornic al Tarii de Kos. 0cesta din urma este primul dregator in ierar&ia dregatoriilor din "oldova. ei doi vornici (in "oldova) comandau si armata din zonele respective. !ostelnicul B (in ambele tari) talmaciul, sfetnicul de taina al domnului, cel care avea in competenta relatiile externe ale tarii. %patarul B (in ambele tari) purtatorul spadei domnesti si comandantul cavaleriei. 3neori, in timp de razboi, spatarul comanda intreaga armata. $n "oldova, domnul $eremia "ovila a infiintat dupa model polonez o dregatorie similara, denumita Hatman, care a preluat atributiile militare ale vornicilor. Distiernicul B conducea activitatea financiara, coordona strangerea impozitelor si a celorlalte prestatii catre domnie, asigura efectuarea c&eluielilor pentru intretinerea armatei si a urtii domnesti, iar dupa instauratia dominatiei otomane asigura plata &araciului si a celorlalte obligatii fiscare fata de !oarta. )in secolul al GD$$$-lea veniturile tarii se separa de veniturile personale ale domnului si, in acest context, apare un dregator nou, amarasul, insarcinat cu gestionarea veniturilor si c&eltuielilor camarii domnesti. !a&arnicul B avea in gri,a pivnitele domnesti. %tolnicul B avea in gri,a gradinile si pescariile domnesti. omisul B avea in gri,a gra,durile domnesti.

/. Micii !rega#ori 0rmasul B executarea &otararilor penale pronuntate de domn. %atrarul B avea in gri,a corturile domnesti pe timp de razboi. 0ga B comandantul pedestrimii, iar apoi a devenit comandantul garzii personale a domnului.

31

)in examinarea atributiunilor dregatorilor domnesti rezulta, ca si in cazul domnului, ca aceste dregatorii se caracterizau prin confuziunea de atributii. ("anual) $n ceea ce priveste organizarea &inanciara, darile erau de trei categorii1 1. in natura (disme domnesti, denumite in Tara .omaneasca ,,zeciuiale/, iar in "oldova denumite ,,deseatina/) %. in munca (,,slu,be/ sau ,,robota/) 8. in bani, categorie in care erau incluse impozitele directe si indirecte. $mpozitele directe erau impozite personale, pe cap de locuitor si se numesc ,,dare/ in Tara .omaneasca si ,,da,die/ in "oldova, iar apoi a fost desemnat ,,bir/. !rocedura de stabilire a birului era procedura cislei, constand in stabilirea unei sume globale pentru fiecare grup fiscal (sat), repartizata apoi pe unitati impozabile (gospodarii taranesti), in functie de puterea lor economica, apreciata dupa numarul de vite, repartitie realizata de functionari specializati numiti ,,rabo,ari/. !otrivit catastifului de cisle din vremea lui !etre %c&iopul, ce nu s-a pastrat, taranii erau impartiti, dupa cuantumul birului datorat, in doua categorii1 taranii saraci (bir mic) si taranii de istov (bir mare). ORGANIZAREA MILITARA $nitial, locul central in cadrul armatei il ocupau trupele boierilor, investiti cu imunitati, care in sistemul relatiilor de vasalitate, raspundeau, in caz de razboi, la c&emarea domnului. $ncepand din sec. '*, se consolideaza ca o expresie a centralizarii puterii, armata proprie domnului (oastea cea mica) formata din micii feudali, curteni, slu,itori si elemente recrutate de catre domnie. $n cazurile de mare prime,die, se &otara ridicarea la oaste a tuturor locuitorilor si se forma oastea cea mare, a carei baza o constituia taranimea. !e masura decaderii curtenilor si slu,itorilor domnesti, incepand din sec.'<, lefegii sau mercenarii au ocupat un loc tot mai important in cadrul armatei, cu toate ca intretinerea lor era costisitoare. onducerea armatei apartinea domnului, a,utat cu precadere de anumiti dregatori1 spatarul, &atmanul si banul =lteniei. )iferitele categorii de osteni aveau propria lor comanda, formata, de asemenea, din dregatori1 capitanul, aga, logofatul sau postelnicul. )upa instaurarea dominatiei otomane, armata cunoaste un proces de declin, ea fiind alcatuita dintr-un numar restrans de mercenari, cu rolul de a asigura paza domnului si politia interna. ORGANIZAREA *ISERICII $n epoca feudala biserica a fost principalul reazem al statului. )atorita acestui fapt, biserica s-a bucurat de un larg spri,in din partea statului, prin acordarea de intinse domenii cultivate de taranii aserviti si de robi. $n acelasi timp, Ciserica =rtodoxa a ,ucat un rol important in apararea independentei fata de state ca 3ngaria si !olonia, care, sub pretextul religiei catolice, urmarea subordonarea tarilor romane. restinarea daco-romanilor a inceput inca din epoca dominatiei romane, dar ea a continuat si dupa retragerea aureliana, pentru ca legaturile dintre auto&toni si comunitatile crestine nu s-au intrerupt, ci au continuat intr-un ritm sustinut. )upa constituirea statului bizantin, influenta crestina a continuat sa se manifeste, dar dupa formarea statelor slave de sud s-a exercitat prin filiera slava. 0sa se explica si faptul ca limba,ul Cisericii =rtodoxe romanesti este format din termeni de origine latina, greaca si slava, iar limba de cult a fost cea slavona. 9acasurile de cult ortodoxe au aparut cu mult inaintea intemeierii, in sate, iar apoi pe domeniile feudale. !ana in a doua ,umatate a sec. '(, Ciserica din Tara .omaneasca era dependenta de !atriar&ia de la =&rida, iar cea din "oldova, de "itropolia Haliciului, dar nu cunostea o clara organizare ierar&ica. $n vremea lui #icolae 0lexandru Casarab a luat nastere, in Tara .omaneasca, "itropolia 3ngaro-Dala&iei, la urtea de 0rges, recunoscuta de !atriar&ia de la onstantinopol, in anul 18-@. 0poi au luat nastere o serie de episcopii la1 %everin, .amnicu Dalcea si Cuzau. "itropolia din "oldova se afla, in anul 18AA, sub autoritatea spirituala a mitropoliei Haliciului, dar incepand din anul 1=B17 a devenit si ea dependenta de !atriar&ia de la onstantinopole. !rimele episcopii au fost infiintate la .oman, .adauti si Husi. $n procesul infiintarii mitropoliilor si a episcopiilor, s-a infaptuit si organizarea ierar&ica a bisericilor si a manastirilor. $n varful ierar&iei ecleziastice se afla mitropolitul, urmat de episcopi, protopopi, stareti, preoti. 0sezamintele bisericesti au fost inzestrate cu intinse domenii de catre domni si boieri. "arile proprietati ale bisericii,

32

investite cu imunitati, asigurau "arelui ler o puternica pozitie in statul feudal. )e altfel, mitropolitul era trecut in fruntea statului domnesc. Ciserica se afla sub tutela domnului, care ii confirma pe mitropoliti, episcopi si egumeni, exercita intreaga autoritate asupra patrimoniului bisericii, in calitatea sa de proprietar suprem, putea ,udeca procesele care erau de competenta instantelor ecleziastice, dupa cum putea re,udeca procesele solutionate de aceste instante. ORGANIZAREA ADMINISTRATI)-TERITORIALA A TARII ROMANESTI 0tat in Tara .omaneasca, cat si in "oldova, exista mari subdiviziuni administrative, care nu erau unitati administrativ-teritoriale propriu-zise, ci expresia unor reminescente din epoca anterioara intemeierii statului. >ste vorba de zona din stanga si dreapta =ltului in Tara .omaneasca, pentru zona din stanga atributiile administrative erau exercitate de vornic, iar in dreapta =ltului erau exercitate de ban, iar in "oldova este vorba de Tara de %us si Tara de Kos. 3nitatile administrativ-teritoriale propriu-zise erau ,udetele in Tara .omaneasca si tinuturi in "oldova, si locuri urbane si rurale. $n ceea ce priveste orasele, acestea sunt unitati administrativ-teritoriale, ce s-au manifestat ca niste comunitati libere cu organizare proprie si cu o anumita economie. Teritoriul orasului cuprinde 2 zone1 1. 'a#ra oras"l"i (perimetru construit), %. 4o#ar"l oras"l"i (terenurile cultivate de locuitori) si 8. ocol"l oras"l"i (numarul de sate adiacente). Toate orasele se aflau sub stapanirea domnului, insa, daca in "oldova, domnul putea dispune neingradit de ocolul orasului, asupra caruia orasenii aveau doar un drept de uzufruct, in Tara .omaneasca, domnul trebuia sa rascumpere ocolul de la oraseni. Orasele erau conduse de un aparat administrativ, format din - categorii de dregatori1 dregatorii locali alesi de comunitatea orasului si dregatorii domnesti denumiti de domn. )regatorii locali erau ,,,udecatori/ in Tara .omaneasca si ,,soltuz/ in "oldova, a,utati de '- pargari. Sa#ele. !otrivit stravec&ilor traditii, formate in procesul trecerii de la societatea sclavagista la cea feudala, obstea sateasca se bucura de dreptul de autoconducere, pe plan economic, politic, ,uridic si administrativ. = data cu aparitia primelor formatiuni politice si in special dupa intemeiere, statele sunt integrate tot mai mult in sistemul conducerii centralizate, o parte din vec&ile atributiuni ale obstii fiind preluate de catre stat. $n epoca feudalismului dezvoltat, statele erau impartite in - mari categorii1 libere si aservite. Sa#ele li/ere, (mosnenesti sau razesesti), si-au pastrat autonomia si dupa formarea statelor feudale, avand organe proprii de conducere. $n acelasi timp, ele erau subordonate pe plan administrativ, fiscal si militar ,udetelor sau tinuturilor. $n sec.'( si '*, satele erau conduse, potrivit traditiei, de cnezi si ,uzi, impreuna cu oameni buni si batrani. )in vec&iul sistem al autoconducerii, satele libere continua sa exercite dreptul de a controla stapanirea si instrainarea pamanturilor, ,udecarea unor procese penale si civile precum si raspunderea colectiva in materie fiscala si penala. "a,oritatea satelor insa au fost aservite de catre domn, boieri sau manastiri. $n sa#ele aser'i#e, conducerea era exercitata de catre un reprezentant al proprietarului. !e de alta parte, in virtutea imunitatilor de care se bucurau, boierii aveau dreptul de a administra satele de pe mosie si de a ,udeca, iar uneori aceste drepturi le extindeau si asupra satelor libere din vecinatate. u toate acestea, c&iar si in satele aservite, s-au pastrat nealterate o serie de obiceiuri. C"rs @ ; %C.11.%BBA %. Organizarea !e s#a# a 'oie'o!a#"l"i Transil'aniei 1s#a# a"#ono 2 9a venirea lor in Transilvania, mag&iarii au gasit de,a formata stratificarea sociala si relatii de productie de tip feudal, formele de proprietate ale feudalismului, precum si institutii politice feudale in cadrul carora, pe primul plan, se afla institutia voievodatului. 0ceste realitati ale lumii feudale au cunoscut, in Transilvania, o evolutie specifica, pe fondul dominatiei mag&iare. $ntrucat la venirea lor in Transilvania, mag&iarii se aflau dpdv al organizarii sociale, in >poca )emocratiei "ilitare si ca atare, nu aveau institutii proprii de tip feudal, au preluat instituriile feudale ale romanilor si le-au utilizat apoi ca instrumente de reprimare sociala si nationala ale romanilor. onstatand ca, datorita numarului mic, ei nu pot exercita o dominatie efectiva a Transilvaniei, ungurii au procedat la colonizari masive, cu sasi si secui, insa, in ciuda acestor eforturilor, populatia romana auto&tona a continuat sa reprezinte ma,oritatea absoluta in voievodatul Transilvaniei. 0sa cum rezulta c&iar din documentele cancelariei mag&iare, pe intreg teritoriul si ampia

33

!anonica, s-au organizat inca din sec. ; numeroase cnezate, voievodate si tari romanesti, conduse de nobili romani, care purtau diverse titulaturi1 cnezi, ,uzi, ,upani, voievozi, existenta acestora fiind afirmata nu numai in documente, ci si prin urmele pe care aceste instiutiile feudalismului timpuriu le-a lasat in organizarea interna a voievodatului Transilvaniei, pana la sfarsitul acestuia. $n cadrul procesului de supunere a Transilvaniei de catre mag&iari, s-a dat o lupta intre boierimea romana si nobilimea desprinsa din randul cotropitorului, desemnata prin termenul generic de ,,nemes/. 0cest proces s-a realizat in mai multe etape1 in#re sec 1% si sec. 1-, nobilii romani sunt inca mentionati alaturi de cei mag&iari, sasi si secui in documentele cancelariei mag&iare. >i continua sa exercite pe teritoriile pe care le conduceau si uneori si pe cele pe care le aveau si in proprietate1 atributii administratice, ,udiciare, militare, fiscale, intrucat aparatul central al voievodatului Transilvaniei nu era inca pe deplin consolidat, iar romanii, ce reprezinta ma,oritatea absoluta a populatiei, isi aparau cu stra,nicie institutiile. $nsa in a doua etapa, ce debuteaza cu a !o"a 9" a#a#e a sec. 1- 11=8C2 , dominatia mag&iara asupra Transilvaniei devine efectiva, constituindu-se dupa rascoala de la Cobalna, 3nium Trium #atiorum, pin care drepturile feudalilor romani au fost abolite, romanilor fiindu-le excluse drepturile la viata politica a Transilvaniei. $n aceste contexte, siau pastrat pozitia doar un numar mic de feudali romani, cei care au acceptat trecerea la catolicism si mag&iarizare. eilalti au decazut treptat in randurile nobilimii, apoi a taranimii dependente. !ozitiile lor economice si politice preluate de nobilimea celor 2 natiuni privilegiate (mag&iari, sasi, secui), in cadrul careia s-a conturat atat o nobilimea laica (nemesii si vasalii lor), cat si o nobilime ecleziastica (inalti prelati ai Cisericii atolice), sustinuti de statul mag&iar si care desfasurau o sustinuta politica de reprimare nationala a romanilor ortodoxi, considerati scismatii (--> Marea Sc4is a !in 1B-=). Taranii dependenti erau aserviti, iobagi. %tatutul lor ,uridic permitea, la inceput, mutarea, in anumite conditii, de pe o mosie pe alta, insa dupa 1-1=, ei sunt legati de glie, fiind obligati sa presteze renta feudala sub cele 2 forme, renta al carui cuantum a crescut continuu. $n Transilvania, exploatarea feudala a fost mai puternica, inca s-a impletit cu reprimarea nationala. >xista si o categorie redusa, dpdv al numarului de tarani liberi, insa spre deosebire de "oldova si Tara .omaneasca, in Transilvania ei nu aveau pamant, fiind denumiti ,,9eleri/. )atorita dezvoltarii mai accentuate a mestusugului, spre deosebire de "oldova, Tara .omaneasca, orasenii au reprezentat o categorie sociala mult mai importanta, iar in cadrul lor, stratificarea sociala era mult mai accentuata. >i erau organizati in bresle, avand obligatii militare, financiare. ORGANELE CENTRALE ALE )OIE)ODATULUI TRANSIL)ANIEI $n epoca voievodatului, Transilvania a avut organe centrale proprii, ca efect al autonomiei sale, in cadrul regatului mag&iar. 0stefel incat, pana la sfarsitul dominatiei mag&iare, Transilvania s-a manifestat ca o entitate statala distincta de regatul mag&iar. !ana la sfarsitul sec. '-, dominatia mag&iara s-a exercitat doar asupra zonei de #ord-Dest a Transilvaniei, condusa de "arele !rincipe (,, erc"ri"s $rince$s/-mentionat de izvoare in anul ''', avandu-si resedinta la urtea .egala "ag&iara). .estul Transilvaniei se afla sub conducerea cnezilor, voievozilor si ,uzilor romani. onstatand ca nu pot supune Transilvania doar prin forta, mag&iarii au fost nevoiti sa accepte formele traditonale de organizare feudala ale romanilor si sa colaboreze cu nobilii romani, context in care s-a constituit 'oie'o!a#"l Transil'aniei, prin extinderea la scara intreagului arc intracarpatic, a institutiilor feudale romanesti, a voievodatului, astfel incat documnetele mentioneaza in ''<6 pe 9eustac&iu, voievod al Transilvaniei. Doievozii Transilvaniei, din care multi erau romani, desi erau vasalii regilor mag&iari, s-au manifestat permanent ca reprezentantii intereselor feudale romane si au cautat permanent sa-si largeasca atributiile si sa inlature domninatia mag&iara.3nii dintre ei au reusit doar sa transforme Transilvania intr-un 77regn" !is#inc#" > !e 77regn" 4"ngariae> . Doievozii Transilvaniei aveau atributii ,udiciare, administrative, militare. Pe $lan a! inis#ra#i', ii numea pe vicevoievozi, pe conducatorii comitatelor, pe marii dregatori ai Transilvaniei. Pe $lan 9"ri!ic, voievozii erau ,udecatori supremi, $e $lan ili#ar, erau conducatorii armatei Transilvaniei. $nsa atributiile sale administrative si militare erau limitate de autonomia acordata comitatelor si scaunelor sasesti si secuiesti de privilegiile de suzeran a regelui mag&iar si de impre,urarea ca domnii "oldovei si Tarii .omanesti detineau in Transilvania intinse feude. $ncercarile regilor mag&iari de a limita atributiile voievozilor Transilvaniei sau lovit de de o puternica impotrivire, iar de-a lungul timpului, balanta raportului de forta dintre regele mag&iar si voievozii Transilvaniei a inclinat in favoarea voievozilor Transilvaniei. )e exemplu, voievodul Transilvaniei devine din sec. '* si comite al secuilor, extinzandu-si astfel ,urisdictia si asupra scaunelor

34

secuiesti. $n exercitarea atributiilor sale, voievodul era a,utat de un aparat central, asemanator cu cel din "oldova si Tara .omaneasca, dar mai putin dezvoltat, compus din vicevoievod, notarul voievodal sau seful cancelariei voievodale, cu atributii asemanatoare cu cele ale logofatului si ,udele curtii voievodului, cu atributii asemanatoare cu cele ale vornicului. 3n alt organ de conducere al Transilvaniei la nivel central este congrega#ia generala a no/ililor 1congrega#io generalis no/ili" 2. 0ceasta este 0dunarea reprezentativa pe stari a nobilimii comitatelor, a clerului, a orasenilor si a taranilor liberi, proprietari de pamant. 9a inceput, din congregatio generalis nobilium au facut parte si nobilii romani, ultima congregatio generalis nobilium la care acestia au fost mentionati fiind 1%@1. 3lterior, dupa 3nio Trium #atiorum, in compunerea congregatio generalis nobilium intrau doar reprezentanti ai celor 2 natiuni privilegiate, cu excluderea definitiva aa reprezentantilor poporului roman auto&ton si ma,oritar. ongregatio generalis nobilium era un organ de stat cu caracter permanent si se intrunea periodic la convocarea voievodului, de regula la Turda. 0tributiile sale erau de natura administrativa si fiscala. >xistenta congregatio generalis nobilium ilustreaza autonomia Transilvaniei, intrucat nicio &otarare a )ietei mag&iare nu se aplica in Transilvania, daca nu era insusita de congregatio generalis nobilium. ORGANIZAREA LOCALA A )OIE)ODATULUI TRANSIL)ANIEI =rgnizarea locala a voievodatului Transilvaniei este expresia impletirii structurilor politicoadministrative ale romanilor, existente inca dinainte de cucerirea mag&iara si care au supravietuit si in cadrul voievodatului cu elemente de organizare imprumutate de mag&iari din sistemul feudal german. 0stfel, in regiunile locuite exclusiv de romani, subdiviziunile administrativ-teritoriale erau !is#ric#ele ro ane, conduse de cnezi, voievozi, ,uzi. $n regiunile unde, printre populatia romana au patruns si mag&iarii, subdiviziunile administrativ-teritoriale erau co i#a#ele, impartite in $lasi. Co i#a#ele sunt conduse de comiti, la inceput numiti de regii mag&iari, iar din sec. '2, de catre voievodul Transilvaniei, iar $lasile erau conduse de pretori. 9a nivelul comitatului, comitele era a,utat de un vicecomite su de o adunare a comitatului, unde participa nobilimea locala. $n zonele unde au fost colonizati secuii s-au organizat institutii administrativ-teritoriale cu caracter militar, numite scunele secuiesti. $nstitutia este preluata de la romani, de la vec&ile scaune de ,udet ale acestora. #umarul scaunelor a a,uns in sec. '* la C, fiecare scaun fiind condus de un capitan cu atributii administrative si ,udecatoresti, a,utat pe planul activitatii ,urisdictionale de un ,ude scaunal. ele < scaune alcatuiesc laolalta ,,"ni'ersi#as sic"lor" / (obstea secuilor cu capitala la =dor&ei). >ra condusa de un comite al secuilor, numit de regele mag&iar. $nsa din sec. '*, voievodul Transilvaniei devine si comite al secuior, extinzandu-si autoritatea asupra obstei secuiesti. >l era a,utat de ' vicecomite al secuilor. $n zonele in care au fost colonizati sasii, s-au constituit dupa modelul scaunelor de ,udet ale romanilor, scaune sasesti care, <, apoi ;, alcatuiesc laolalta obstea sasilor 177"ni'ersi#as sa3or" >27 cu capitala la %ibiu. 4icare scaun era condus de un ,ude regal, numit de regele mag&iar, un vice,ude si un ,ude scaunal (ales de anumarea locala). =bstea sasilor era condusa de un comite, reprezentant al regelui mag&iar, dar care ulterior a trecut sub autoritatea voievodului Transilvaniei, fiind ales din sec. '* de membrii comunitatii sasesti. = alta categorie de autoritate administrativ-teritoriala sunt orasele, care sunosc o puternica dezvoltare a mestesugurilor si comertului si pe cale de consecinta, dobandesc o mult mai larga autonomie fata de orasele din Tara .omaneasca si "oldova. =rasele Transilvaniei sunt conduse de un ,ude (iudex) si de un consiliu orasenesc sau sfat municipal, compus din '- ,urati., denumiti ,,burg&e/. >rau alesi pe termen de ' an din randul patriciatului orasenesc, iar acest sfat municipal avea atributii administrative si fiscale, fixate prin actele de privilegii acordate orasului. =rgnizarea locala a oraselor Transilvaniei era dublata de un reprezentant al puterii centrale1 ,udele regal. ORGANIZAREA (ISCALA Taranii liberi aveau obligatii fiscale numai fata de stat, pe cand cei aserviti aveau in plus obligatia sa presteze cele 2 forme ale rentei feudale fata de nemesi si fata de biserica. %arcinile fiscale datorate regelui erau inferioare celor datorate nobililor, ceea ce invedereaza iar, autonomia Transilvaniei. $n plus, voievodul, care strangea darile pentru rege, avea dreptul sa retina o mare parte din ele. !rincipala obligatie fata de stat (lucrum camerae) era prestata initial in natura, apoi in bani. 0ceasta dare, fixata prin diplome regale, a sporit necontenit. Taranii aveau si obligatia de a plati o dare funciara numita ,,terragiuns/. u timpul, ea a fost

35

extinsa si asupra oraselor, transformandu-se intr-o dare generala. $n situatii deosebite, regele impunea dari suplimentare numite ,,subsidia/. Taranii aveau un plus obligatia de a plati ,, 0"in0"agessi a o'i" / (o oaie cu un miel din *:). $ntrucat indeplineau indatoriri militare, secuii erau scutiti dari, totusi cu ocazia incoronarii regelui, a primei sale casatorii si a nasterii primului sau copil, erau obilgati la darea boilor (un bou de fiecare familie). .egimul fiscal al sasilor era distinct, ei avand indatorirea de a pati *:: de mari de argint anual, prin contributia tuturor gospodariilor (darea %fantului "artin). ORGANIZAREA ARMATEI $n Transilvania, dat fiind organizarea autonoma, exista si o armata a regelui, aflat sub conducerea voievodului si o armata a feudalilor locali. )in armata regelui faceau parte marii dregatori, cei aflati in slu,ba acestora (iobagiones, castri) ca si unele intretinute de oraseni si de categoriile sociale privilegiate, la care participau si un numar de iobagi, stabilit prin reglementari succesive de catre regii 3ngariei. $n general, feudalii laici si bisericesti participau la oastea regelui cu un numar de ostasi proportional cu intinderea proprietatilor funciare pe care le detineau si cu numarul iobagilor pe care ii stapaneau. 9a inceputul sec. '*, armata Transilvaniei a fost reorganizata pe principiul banderiilor (steaguri). !otrivit acestui sistem, marii dregatori, nobiliii, comitatele, orasele, secuii si sasii intretineau banderii proprii. 0ceasta reorganizare este expresia consolidarii puterii si a autonomiei dregatorilor si nobililor din Transilvania, fata deregele 3ngariei. 4apt este ca oastea din Transilvania a constituit in intreaga epoca a voievodatului un corp de armata distinct. 0rmata proprie a feudalilor era formata din slu,basii acestora. !e cand armata regelui avea obligatia de a participa la toate razboaiele inclusiv la cele purtate in afara granitelor statului, armata feudalilor participa numai la razboaiele de aparare. ORGANIZAREA *ISERICII Ciserica ortodoxa din Transilvania se afla in plin proces de organizare ierar&ica in momentul venirii ungurilor. u toate ca aceasta ierar&ie nu s-a putut desavarsi in epoca voievodatului, Ciserica ortodoxa si-a desfasurat activitatea neintrerupt, asigurand continuitatea credintei religioase a romanilor. Ciserica ortodoxa a romanilor a fost organizata treptat, pe masura patrunderii ungurilor, fiind sustinuta de feuali si de regii 3ngariei. >a se bucura de imunitati si privilegii acordate de catre rege, dar in acelasi timp se afla sub conducerea si supraveg&erea acestuia. $nitial, biserica catolica avea dreptul de a percepe dari numai de la credincioasii sai, dar ulterior acest drept a fost extins si asupra ortodocsilor. !e masura ce exploatarea de catre Ciserica oficiala s-a inasprit, nemultumirile taranimii romane, care era in intregime ortodoxa, a capatat si caracterul luptei impotriva catolicismului. 0ceasta lupta s-a intensificat si mai mult datorita faptului ca ortodocsii, socotiti sc&ismatici, erau supusi unui sistem de prigoana. .egimul de intoleranta religioasa s-a impletit cu acordarea unor drepturi acelora care treceau la catolicism si prin aceasta se mag&iarizau, in cadrul politicii de deznationalizare a romanilor. urs < Ins#i#"#iile !e !re$# $ri'a# ale legii #arii Ins#i#"#ia $ro$rie#a#ii aracteristic evului mediu este faptul ca proprietatea, in general si proprietatea asupra pamantului in special au o s#r"c#"ra !i'iza#a7 ierar4iza#a si co $le3a, caracterizata prin imbinarea stapanirii devalmase asupra pamantului cu stapanirea personala ca si prin coexistenta mai multor forme de proprietate in functie de titularul dreptului de prop, fiecare dintre aceste forme avand un regim ,uridic distinct in raport de pozitia sociala a titularului. $n feudalism, proprietatea nu este absoluta, ci este divizata, legea tarii consacrand in acest sens un dominium eminens care apartine domnului, un dominium utile apartinand boierilor si celorlalti proprietari si un drept de folosinta al taranilor aserviti asupra loturilor pe care acestia le cultivau. '. Do ini" e inens este proprietatea suprema a domnului asupra intregului teritoriu al tarii, drept pe care

36

domnul il exercita in calitatea sa de varf al ierar&iei feudale si de reprezentant al statului feudal. )ominium eminens este domeniul public al statului feudal si nu se confunda cu proprietatea domneasca care este domeniul privat al domnului cuprinzand mosiile pe care domnul le stapaneste ca mare proprietar feudal alaturi de ceilalti boieri. $n virtutea calitatii sale de titular al lui dominium eminens, domnul exercita urmatoarele prerogative1 - un drept de supraveg&ere si control asupra intregului teritoriu al tarii+ - culege mostenirile vacante, in sensul ca pamantul si robii ramasi fara stapan ca urmare a decesului titularului lipsit de mostenitori, revin domnului+ - domnul lua in stapanire bunurile nimanui, res nullius, care la randul lor erau de - categorii1 terenurile pustii (cele care nu apartinusera niciodata unui proprietar) si terenurile pustiite denumite res derelictae, adica terenurile care au apartinut unui proprietar, dar au fost abandonate de acesta+ - domnul putea incuviinta feudalilor desprinderea unor suprafete de teren din terenurile pustii si pustiite si trecerea lor in stapanire personala prin intemeierea de asezari noi, sate noi denumite slobozii datorita scutirilor de dPri pe care domnul le acorda cu ocazia infiintarii asezarii respctive+ - domnul lua in stapanire mosiile si robii confiscati de la boierii care savarsisera infractiunea de &itlerie (tradare)+ - reversul medaliei, domnul acorda donatii boierilor devotati pt dreapta si credincioasa slu,ba precum si manastirilor in scopuri vioase+ - domnul acorda boierilor si manastirilor imunitati feudale asupra proprietatilor pe care acestia le stapaneau+ - domnul incuviinta toate actele ,uridice avand ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor si robilor, ocazie cu care partile contractante faceau ceea ce se numea in legea tarii darea calului sau darea cupei, dadeau domnului un cal de rasa sau o cupa din metal pretios+ - domnul putea exercita dreptul de prPdalicP (preadalicP) adica dreptul de retract asupra donatiilor facute domnul putea sa renunte la exercitarea dreptului de prPdalicP, introducand in &risovul de darie domneasca sintagma QprPdalnicP sa nu fieQ+ - domnul avea dreptul de a percepe di,me, bir si munci (cele 2 forme ale rendei feudale) in folosul domniei. -. Do ini" "#ile1 apartine feudalilor si taranilor liberi. >l imbraca - forme1 marea proprietate feudala si proprietatea taranilor liberi "area proprietate feudala este o proprietate completa asupra pamantului si robilor si incompleta asupra taranilor aserviti. >a s-a constituit inca inainte de intemeierea statelor feudale romRnesti de sine statatoare prin acapararea pamantului obstilor si aservirea membrilor lor de catre unii dintre alesii obstei. >a este continuatoarea dpdv istoric la nivelul statelor feudale romanesti de sine statatoare a proprietatii exercitate de cne,ii, voievozii si ,uzii din epoca feudalismului timpuriu. $n sens ,uridic, modul original de dobandire a marii proprietati feudale era mostenirea. 0cestuia i s-au adaugat dupa intemeiere si moduri ,uridice derivate1 dania domneasca pt dreapta si credincioasa slu,ba si dania particulara, apoi vanzarea, sc&imbul si infratirea pe mosie. $n afara acestor cai ,uridice de formare a marii proprietati feudale, au existat si cai ne,uridice, violente, utilizate de stapanii feudali pt extinderea proprietatilor lor1 acapararea cu forta a pamaturilor tanarilor si incalcarea stravec&iului drept de proprietate al acestora. $n functie de titularul sau, marea proprietate feudala imbraca 2 forme1 - proprietatea domneasca - proprietatea boiereasca - proprietatea manastireasca !roprietatea domneasca cuprinde bunurile personale ale domnului care ii apartin acestuia ca oricarui alt membru al clasei feudalilor inca inainte de a fi domn. 0cestor bunuri li se adauga ac&izitiile facute dupa preluarea domniei pe diverse cai ,uridice, dar si imbunatarile efectuate din initiativa si pe c&eltuiala proprie. Totodata, erau proprietatea domneasca cu titlul de cPmarP domneasca, anumite venituri care i se cuveneau domnului pe timpul exercitarii domniei si care erau separate de vistieria statului feudal. !roprietatea boiereasca isi are izvorul ,uridic in mostenire si in danie. "ostenirile se numeau ocina, bastina sau devina, iar daniile se acordau de catre domn pt servicii militare

37

deosebite, pt indeplinirea unei slu,be sau a unei dregatorii in aparatul de stat si aveau la baza raportul ,uridic de vasalitate dintre domn si boier. !ana in prima ,um a sec al GD-lea, beneficiarul daniei domnesti avea asupra bunului ce ii fusese donat un drept limitat la durata vietii domnului, uneori si la durata domniei fiilor acestuia. )in a --a ,um a sec al GD-lea, dania domneasca capata un caracter ereditar, dreptul de prPdalicP pastranduse doar in cazurile in care donatarul incPlca obligatiile pe care le are fata de donator in baza raportului ,uridic de vasalitate. !roprietatea manastireasca s-a constituit dupa formarea statelor feudale romanesti de sine statatoare din daniile facute de credinciosi, si anume boieri, domni, prelai, orPseni si c&iar tarani, donatii facute in scopuri bioase sau in scopul ca donatarii sa fie trecuti in pomelnicul bisericii si sa fie pomeniti impreuna cu familiile lor in cadrul slu,belor care se oficiau. 0ceste donatii aveau de cele mai multe ori caracterul unor donatii cu sarcina, in sensul ca manastirea donatara nu avea dreptul de a instraina donatia primita si trebuia sa utilizeze veniturile bunurilor donate in scopuri de binefacere sub sanctiunea revocarii donatiei pt neindeplinirea sarcinii. "area proprietate feudala, indiferent de titularul sau era structurata in - parti1 rezerva feudala si loturile date in folosinta taranilor aserviti, insa si rezerva feudala era cultivata tot prin munca taranilor aserviti, pt ca una dintre formele rendei feudale este tocmai renda in munca. 3na dintre cele mai importante institutii ,uridice care insotea adeseori dreptul de proprietate al marilor feudali asupra domeniilor lor este institutia imunitatilor feudale. $munitatea feudala se acorda prin &risov domnesc si conferea titularului sau drepturi de administrare politica, de ,udecata si de comanda militara asupra populatiei de pe domeniul respectiv, precum si dreptul de a face comert, de a percepe diferite venituri in folosul sau, inclusiv taxe de circulatie a bunurilor si persoanelor si totodata beneficiau de scutirea de plata oricarei dari fata de domnie. =bservam din examinarea continutului imunitatii feudale ca feudalii investiti cu imunitati se bucurau de o cvaziindependenta politica, in sensul ca dregatorii domnesti nu aveau dreptul de a patrunde pe domeniile lor, astfel incat functiile statului pe aceste domenii erau execitate de catre acesti feudali prin intermediul aparatului propriu de slu,itori. $munitatile feudale oglindesc la nivelul suprastructurii ,uridice izolarea specifica economiei feudale care este o economie naturala, inc&isa. 0ceste imunitati feudale au aparut imediat dupa intemeierea statelor feudale romanesti in contextul in care puterea politica si economica a marilor feudali era atat de mare, uneori superioara domnului, incat ei doreau consacrarea si pe plan ,uridic a privilegiilor lor de a exercita o conducere completa, inclusiv la nivelul politic al populatiei de pe domeniile lor. 0cest sistem al imunitatilor feudale s-a putut consacra si extinde in perioada imediat urmatoare intemeierii si pt faptul ca statele feudale de sine statatoare erau la inceput si nu dispuneau de un aparat de dregatori necesar pt realizarea functiilor statului, astfel incat infaptuirea functiilor statale necesita utilizarea aparatului propriu de slu,itori de care dispuneau marii stapani feudali. $n &risoavele domnesti care ni s-au pastrat, existau anumite formule solemne de acodare a imunitatii feudale. %unt - tipuri1 una concentrata (in Tara .omaneasca era de forma1 Qsa-i fie de ocinP si de o&abPQ , iar in "oldova1 Qsa-i fie uric, cu tot venitul) si una detaliata, care era utilizata in special in cazul imunitatilor acordate manastirilor si care prevedea in detaliu care sunt elementele componente ale imunitatii. Tendinta a fost aceea de a trece de la formula concentrata la cea detaliata, de la caracterul general al imunitatii la caracterul exceptional al acesteia. $mpre,urarea ca proprietatea manastireasca beneficia cu precadere de imunitati acordate prin formula detaliata se explica prin aceea ca proprietatea detaliata s-a format mai tarziu, cand de,a imunitatile nu mai aveau un caracter general, ci exceptional. a atare era nevoie de precizarea amanuntita a lor pt a se vedea care dintre activitatile respective urmau a fi scoase din competenta dregatorilor domnesti si acordate titularului imunitatii. !e masura centralizarii puterii de stat, in mana domnului, asistam treptat la restrangerea imunitatilor feudale si preluarea de catre dregatorii domnesti a exercitiului drepturilor politice asupra domeniilor marilor boieri. $n acest context, dreptul de ,udecata al boierilor este limitat la litigii marunte, drepturile lor militare sunt ingradite si apoi suprimate, asistam la o restrangere a drepturilor boierilor de a percepe taxe pe circulatia bunurilor si persoanelor in contextul dezvoltarii comertului si a sc&imbului de marfuri, astfel incat, treptat, imunitatile feudale sunt desfiintate.

38

!roprietatea taraneasca. a. !roprietatea taranilor liberi grupati in obsti b. !roprietatea taranilor liberi care nu faceau parte din obsti. c. !r taranilor liberi grupati in obsti =bstea libera avea un teritoriu impartit in vatra satului unde se aflau gospodariile taranilor, proprietatea personala a acestora si celelalte terenuri aflate in &otarul obstii (pasuni, paduri, fanete, ape) pe care membrii obstei le stapaneau in devalmasie. $n &otarul obstei se regasea si terenul de cultura care cuprindea loturile de cultura apartinand membrilor obstei si acestea aflate in stapanirea in proprietatea personala a membrilor obstei. a si in epoca anterioara, membrii obstei puteau, cu aprobarea organelor de conducere ale obstei, sa desprinda anumite suprafete de teren din cele stapanite in devalmasie si sa le amena,eze prin munca proprie dandu-le o noua destinatie economica. "unca incorporata in aceste terenuri reprezenta temeiul ,uridic al trecerii terenurilor respective din stapanire devalmasa in stapanire personala. ea mai vec&e desprindere a fost locul de casa si gradina, apoi loturile de cultura, apoi alte suprafete de teren, tendinta fiind aceea de extindere a suprafetelor aflate in stapanire personala, in dauna suprafetelor aflate in stapanire devalmasa. u toate acestea, obstea a pastrat dintotdeauna un drept superior de supraveg&ere si control asupra tuturor terenurilor aflate in &otarul sau, iar expresia ,uridica a acestui drept era dreptul de protimis sau dreptul de precumparare si rascumparare. )aca un membru al obstei dorea sa instraineze un teren aflat in &otarul obstei, el trebuia sa-si faca cunoscuta intentia in mod public la 2 targuri succesive, pt ca membrii obstii, rude sau vecini (in aceasta ordine legala de preferinta) sa isi exercite dreptul de preemptiune (precumparare). )aca niciunul dintre membrii obstii, ruda sau vecin, nu isi exercita dreptul de preemptiune, terenul putea fi instrainat unei persoane straina de obste, numai ca aceasta vanzarea nu era o vanzare pura si simpla, ci era o vanzare afectata de modalitati, mai exact, de o conditie rezolutorie, potrivit careia daca in termen de un an vreun membru al obstei se razgandea, el putea sa-si exercite dreptul de rascumparare intorcand cumparatorului pretul platit de acesta din urma si devenind astfel prorietarul terenului respectiv. 0cest termen de preemptiune de un an curgea de la data la care titularii dr de protinis aflasera despre existenta vanzarii. $n ceea ce priveste proprietatea taranilor liberi care nu se aflau in obsti, ea se exercita asupra gospodariei, vitelor si uneltelor de munca, precum si asupra unei mici suprafete de pamant de cultura. $n ceea ce priveste dreptul de folosita al taranilor aserviti, el se exercita asupra loturilor primite in folosinta din proprietatea feudala, taranii aserviti puteau fi si ei grupati in obsti si totodata, in virtutea traditiei de pretuire a muncii personale, puteau exercita si un drept de proprietate asupra gospodariei si uneltelor de munca si puteau face si anumite imbunatatiri funciare, platind stapanului feudal zeciuiala cuvenita pt ca aceste imbunatatiri se faceau pe un pamant care nu le apartinea. 9egea tarii cunoaste si alte forme de proprietate1 proprietatea mestesugarilor asupra atelierelor si uneltelor lor si c&iar proprietatea robilor asupra sPlaselor si asupra uneltelor care proveneau din munca personala. C"rs A S#a#"#"l 9"ri!ic al claselor sociale 1s#arilor &e"!ale2 %tatutul ,uridic al persoanelor a si dreptul roman, 9egea Tarii are un profund caracter statutar, consacrand dispozitii discriminatorii in raport cu pozitia sociala a diferitelor clase si categorii sociale. 1. *oierii

39

$n varful ierar&iei sociale se aflau boierii care aveau capacitate ,uridica deplina, se bucurau de toate drepturile civile si politice, aveau toate privilegiile si erau singurii in masura sa exercite conducerea politica a tarii, dupa cum erau singurii titulari ai dreptului de proprietate feudala investita cu imunitati feudale. 9a origine, calitatea de boier era indisolubil legata de stapanirea unei mosii, ea se transmitea pe cale ereditara, adica prin mostenire, din generatie in generatie, impreuna cu mosia. !e masura dezvoltarii relatiilor de productie de tip feudal, asistam si la o stratificare a boierimii in boieri mari si boieri mici, pe de o parte, in boieri de tara si boieri de slu,be (dregatori), pe de alta parte. a si institutia proprietatii feudale, si institutia boieriei este anterioara intemeierii statelor feudale romanesti de sine statatoare, o dovada a acestui fapt fiind c&iar sintagma boier de tara acordata marilor stapani de domenii feudale, la originie conducatorii formatiunilor prestatale de tip feudal, adica aceia care, prin unirea feudelor lor, intemeiasera statele feudale romanesti de sine statatoare. )upa intemeiere si dupa centralizarea statului feudal, apar boierii de slu,be (dregatorii), recrutati de catre domn c&iar si din randul unor categorii sociale inferioare. alitatea de boier a acestora decurgea din exercitarea dregatoriei, adica a functiei in cadrul aparatului de stat feudal si nu era un efect al stapanirii vreunei mosii, c&iar daca, in timp, dregatorii erau miruiti de catre domn cu mosii pentru dreapta si credincioasa slu,ba sau li se concedau veniturile unor tinuturi. %pre sfarsitul feudalismului, cautatea de boier devine indisolubil legata de exercitarea unei functii in aparatul de stat si nu mai este conditionata de stapanirea vreunei mosii. %e elaboreaza totodata si un statut scris al boierimii prin care se reglementeaza acordarea titlului de noblete in raport cu dregatoria incredintata. %. Cler"l = alta categorie sociala aflata de asemenea in varful ierar&iei sociale feudale este clerul. a si boierii, clericii aveau o situatie privilegiata, se bucurau de toate drepturile civile si politice si participau la conducerea tarii in %fatul )omnesc, precum si in adunarile starilor feudale. )e asemenea, unele domenii apartinand manastirilor erau investite cu imunitati, ceea ce le conferea clericilor un drept de ,urisdictie laica asupra populatiei de pe domeniile lor. Totodata, ei aveau si atributiuni de drept canonic, conform ierar&iei bisericesti si mona&ale. 8. Orasenii = alta categorie sociala o reprezentau orasenii, dar acestia nu erau o patura sociala omogena pentru ca in ierar&ia oraseneasca in varf se afla patriciatul orasenesc sau aristrocratia oraselor alcatuita de proprietaAsi mosii in ocoalele targurilor. 0ceasta patura se bucura de toate drepturile si privilegiile, iar in "oldova participa c&iar si la alegerea domnului. 3rma apoi patura orasenilor prorpriu-zisi alcatuita din negustori si mestesugari si, in sfarsit, orasenimea saraca al carei statut social si ,uridic se apropia de cel al taranilor dependenti. =rasenii aveau dreptul de a participa la conducerea si administrarea oraselor, de a dispune de bunurile lor si de a-si rezolva diferendele in fata instantelor orasenesti. %fera drepturilor si obligatiilor orasenilor era precizata in asa-numitul Eburic al targuluiF, adica in actul de infiintare a orasului, precum si in alte privilegii acordate de-a lungul timpului de catre domn. =rasenii alcatuiau comunitati libere cu obligatii fiscale individuale fata de domnie. >i se aflau sub o dubla autoritate, cea a dregatorilor domnesti si sub cea a dregatorilor locali, recrutati dintre membrii aristrocratiei orasenesti. Trebuie sa precizam ca orasele din Transilvania se bucurau de o mult mai larga autonomie fata de autoritatea centrala decat orasele din T. si "oldova. =. Taranii = alta categorie sociala o reprezentau taranii liberi. >i puteau fi de 2 categorii1 '. Tarani liberi cu pamant organizati in obsti1 razesi in "dv si mosneni in T. -. Tarani liberi cu pamant in afara obstilor1 cne,i sau ,udeci 2. Tarani liberi fara pamant1 saraci sau siroma&i.

40

>i aveau un statut ,uridic asemanator orasenilor, in privinta dreptului de administrare a bunurilor lor si de dispozitia asupra acestor bunuri, precum si in ceea ce priveste conducerea satelor. = alta categorie sociala o reprezentau taranii dependenti. )in punct de vedere a statutului lor ,uridic ei se aflau un stare de romanie in T., iobagie in Transilv, vecinie in "dv. %tatutul ,uridic era determinat de dreptul de proprietate incompleta pe care stapanii feudali il aveau asupra lor, in sensul ca puteau fi vanduti, insa numai impreuna cu mosia pe care erau aserviti, beneficiind, insa, de unele drepturi cum ar fi1 '. )reptul de a dispune de partea de produse si venituri care le ramanea dupa satisfacerea obligatiei de plata a rentei feudale -. )reptul de proprietate asupra gospodariilor lor si asupra uneltelor de munca 2. )reptul de folosinta asupra lotului din terenul de cultura ce le fusese acordat din domeniul feudal (. )reptul de a dobandi in proprietate loturi de pamant si c&iar alti tarani aserviti, evident cu asentimentul stapanului feudal *. )reptul de stramutare de pe o mosie pe alta, dupa satisfacerea obligatiei de plata a rentei feudale. 0cest din urma drept a fost, insa, suprimat in secolul al GD$-lea, cand taranii dependenti au fost legati de glie. 4uga taranilor aserviti de pe mosie fara respectarea conditiilor de stramutare atragea pe de o parte dreptul stapanilor lor de a-i urmari oriunde s-ar fi aflat, iar pe de alta parte obligatia celorlalti stapani de domenii feudale de a-i retine si preda stapanilor lor. Taranii dependenti erau exclusi de la exercitiul drepturilor politice, dar ei puteau deveni oameni liberi prin iesirea din romanie, dupa cum si unii oameni liberi puteau cadea in stare de dependenta de tip feudal. 0stfel, 9egea Tarii consacra forme de cadere in romanie si iesire din aceasta stare1 a. b. c. ontractul de donatie prin care taranul liber isi dona, se inc&ina, cu sufletul si averea sa ontractul de vanzare prin care taranul liber isi vindea libertatea si, uneori si averea, stapanului feudal ontractul de imprumut garantat cu libertatea personala a datornicului

d. Hotararea ,udecatoreasca ce consfitea aservirea taranilor liberi catre stapanii feudali. Toate acestea sunt titluri ,uridice de cadere in romanie, emise de ancelaria )omneasca si intarite de domn si %fatul )omnesc. >xistau, insa, si cai ne,uridice de cadere in romanie cum ar fi falsificarea de acte de catre boieri si cotropirea sau sila, adica aducerea cu forta a taranilor liberi in stare de dependenta de tip feudal. %tarea de romanie se transmitea cu titlu ereditar si era imprescriptibila, dar 9egea Tarii consacra si forme de iesire din romanie si anume1 a. $ertarea de romanie este un act cu titlu gratuit, facut de stapanul feudal, fie inter vivos, fie pentru cauza de moarte (mortis causa) b. .ascumpararea din romanie, cea mai frecventa forma de iesire din romanie, datorita avanta,elor patrimoniale pe care le aducea stapanilor feudali c. Hotararea ,udecatoreasca pronuntata in favoarea taranilor in procesele acestora cu boierii, avand ca obiect constatarea faptului ca taranii fusesera adusi cu sila in stare de romanie. E3is#a" si cai ne9"ri!ice !e iesire !in ro anie7 c" a. 0rderea titlurilor boierilor de catre tarani ar &i<

41

b.

nezirea sau ,udecirea cu sila, adica situatia in care taranii dependenti se comporta de facto ca niste tarani liberi

c. 4uga de pe mosie 4orma suprema de lupta a taranilor dependenti impotriva exploatarii de tip feudal si anume, rascoala. $n legatura cu statutul ,uridic al taranilor aserviti, profesorul -tin Giurescu afirma existenta unui zacon vlasc&i (drept al vla&ilor), pornind de la ideea ca vla&ii constituiau o categorie sociala inferioara si anume1 robii eliberati care deveneau tarani dependenti, ceea ce, insa, nu corespunde cu continutul Hrisoavelor )omnesti, astfel incat opinia profesorului Giurescu nu poate fi acceptata. #u exista nicio distinctie intre 9egea Tarii care s-ar aplica romanilor ca entitate etnica si acest zacon vlasc&i care ar reglementa statutul ,uridic al taranilor dependenti, dimpotriva, 9egea Tarii are un caracter unitar, ea reglementeaza statutul ,uridic al tuturor categoriilor de persoane, al tuturor claselor si categoriilor sociale, iar termenul de ruman are o dubla conotatie, un sens etnic si un sens social, adica acela de taran dependent, iar acceptiunea in care este utilizat termenul decurge din context. =. Ro/ii = alta categorie sociala o reprezentau robii al caror statut ,uridic era reglementat de un asa-numit drept al robilor (&olopsco e pravo). )in punct de vedere ,uridic, robii, ca si sclavii din 0ntic&itate, erau considerati bunuri, deci obiecte ale dreptului de proprietate si nu subiecte de drept. $nsa, intre statutul ,uridic al sclavilor si acela al robilor exista si deosebiri in sensul ca asupra robilor stapanii nu avea ,us vitaenes cisHue (drept de viata si de moarte), robilor li se recunostea o anumita capacitate ,uridica, spre pilda ei se puteau casatori, puteau exercita un drept de proprietate asupra salaselor lor si asupra uneltelor de munca pe care le confectionau. )e asemenea, puteau fi vanduti separat de mosie, insa familiile de robi nu puteau fi dispersate. a si starea de dependenta de tip feudal, starea de robie era imprescriptibila si era transmisa pe cale ereditara. -. S#rainii = alta categorie sociala reglementata de 9egea Tarii1 strainii. 0veau un regim ,uridic precizat in 9egea Tarii si relativ tolerant daca erau de religie crestina. %trainii se puteau stabili in orase, puteau face comert, puteau exercita mestesuguri, se puteau organiza in comunitati proprii si puteau avea lacase de cult. Toate aceste drepturi si privilegii erau prevazute in actele de privilegii acordate de catre domn. "ai mult, strainii se puteau naturaliza (impamanteni) fie prin casatoria cu o pamanteanca, fie prin incredintarea unei dregatorii, de catre domn. %trainii naturalizati aveau acelasi statut ,uridic cu cel al romanilor. $nsa, strainii nu puteau dobandi pamant in proprietate si, de asemenea, beneficiau de un regim fiscal distinct. >rau exceptati in mod expres de la dreptul de a se aseza in tarile romane si de a-si intemeia lacasul de cult strainii de religie musulmana, potrivit capitulatiilor inc&eiate intre $mperiul =toman si Tarile .omane.

Ins#i#"#ia r"!eniei !rin definitie, institutia rudeniei este o relatie speciala intre persoane, izvorata fie dintr-o origine bilogica comuna (rudenia de sange), fie din anumite principii de natura religioasa (rudenia prin alianta sau afinitatea), fie din tainele botezului si cununiei (rudenia spirituala), adica rudenia dintre nasi si fini. .udenia de sange poate fi pe linie directa, in ascendent sau in descendent, ori pe linie colaterala. Gradele de rudenie dintre doua persoane se stabilesc in functie de numarul generatiilor care separa persoanele respective. .udenia de sange da nastere unor obligatii de a,utor reciproc si intretinere si, totodata, reprezinta temei al vocatiei succesorale. )e asemenea, rudenia de sange reprezinta impediment la casatorie. .udenia prin alianta este legatura dintre un sot si rudele celuilalt sot.

42

9egea Tarii mai prevede si doua forme speciale de rudenie si anume1 rudenie izvorata din adoptie si rudenie izvorata din infratirea pe mosie.

Ins#i#"#ia casa#oriei %pre deosebire de dreptul modern, in care casatoria este un contract civil, in 9egea Tarii casatoria se inc&eia prin formalitatile religioase stabilite de Ciserica =rotoxa, altfel spus imbraca forma belidictiunii religioase. >tapele premergatoare inc&eierii casatoriei 1 '. vederea in fiinta (cunoasterea viitorilor soti) -. urmarea de vorba (trativele familiilor viitorilor soti) 2. intocmirea foii de zestre (. binecuvantarea parintilor. 7estrea este o institutie de stravec&e familie geto-daca si are semnificatia ec&ivalentului muncii depuse de viitorii soti in gospodaria familiei, ceea ce inseamna ca zestrea se constituie atat pentru viitorul sot, cat si pentru viitoarea sotie. 7estrea se constituia, deci, pentru ambii soti prin strigari publice facute in timpul serbarii nuntii, la ea adaugandu-se si darurile de nunta pe care tinerii casatoriti le primeau de la celelalte rude si prieteni si care, impreuna cu zestrea, alcatuiau baza materiala a noii familii. $nsa, din secolul GD$$, apar foile de zestre, iar zestrea isi pierde semnificatie originara constituindu-se doar pentru viitoarea sotie si devenind un fel de afacere pentru viitorii soti vanatori de zestre. = varianta a casatoriei traditionale era casatoria pe care 9egea Tarii o numea casatorie cu fuga, constand intr-un simulatrum de rapire a viitoarei sotii de catre viitorul sot pentru a forta binecuvantarea parintilor. $n afara rudeniei, un impediment tipic feudal la casatorie era starea de robie a unuia dintre soti care atragea caderea in robie si a celuilalt sot si pe cale subsecventa si a copiilor rezultati dintr-o asemenea casatorie. Ciserica =rtodoxa admitea si divortul, consacrand deplina egalitate intre soti in privinta motivelor de divort pe care le puteau invoca. .epudiul era admis nu doar pentru sot, ci si pentru sotie, care putea declara in fata martorilor ca paraseste domiciliul con,ugal. %ubsecvent divortului avea loc parta,ul bunurilor comune ale sotilor pe care 9egea Tarii il denumea imparteala sau alegere.

Ins#i#"#ia &a iliei 4amilia este grupul format din rudele cele mai apropiate avand ca nucleu parintii si copiii. .eglementarea familiei in 9egea Tarii preia traditia geto-daca, astfel incat familia romaneasca este o familie democratica, spre deosebire de familia romana care este o familie aristocratica, in care seful familiei, pater familias, are un drept absolut asupra bunurilor si persoanelor aflate sub puterea sa. )impotriva, potrivit 9egii Tarii, sotii aveau o pozitie de egalitate in cadrul familiei, ambii exercitau puterea parinteasca asupra copiilor minori, avand obligatia de a-i intretine si prote,a si nu dreptul de a-$ vinde sau de a le inc&iria serviciile ca in dreptul roman. )upa moartea sotului, sotia supravietuitoare exercita singura autoritatea parinteasca asupra copiilor minori si, totodata, intre soti existau drepturi si obligatii reciproce de intretinere, iar sotul care nu isi exercita aceasta

43

obligatie era supus unei pedepse infamante, adica unei pedepse de natura a atrage oprobiul public, dispretul public, si anume, darea prin targ sau darea pe ulita. >ra practicata totodata si institutia adoptiei denumite infiere, copiii adoptati fiind denumiti copii de suflet.

Ins#i#"#ia s"ccesi"nilor $n 9egea Tarii, transmiterea bunurilor pentru cauza de moarte de la defunct la succesorii acestuia se numea mostenire, iar succesorii se numeau mostenitori. ele doua cuvinte fac parte din familia de cuvinte a cuvantului mos, de sorginte traca, din care face parte si cuvantul mosie, care are sensul de proprietate ereditara. !otrivit 9egii Tarii, mostenirea se defera fie prin lege-mostenireLmostenire legala, legitima, mostenire ab-intestac (fara testament), fie potrivit testamentului lasat de defunctLmostenire testamentara. "ostenirea legala se desc&ide in 2 situatii1 '. -. 2. and defunctul nu a lasat testament and defunctul a lasat testament, dar acesta nu este legal intocmit si ca atare nu e valabil and defunctul a lasat testament, acesta este legal intocmit, valid, insa este caduc.

$n materia mostenirii legale, 9egea Tarii consacra egala vocatie succesorala copiilor legiuti si celor adoptati, de asemenea egala vocatie succesorala fetelor si baietilor la bunurile de bastina, adica cele mostenite, precum si la bunurile de cumparatura, adica cele dobandite prin acte inter vivos ale parintilor lor. )e la aceasta regula exista o exceptie in Tara .omaneasca, introdusa prin privilegiul masculinitatii, in sensul ca fetele nu aveau vocatie succesorala la ocini, nu au vocatie succesorala la bunurile ereditare ale parintilor lor. 4etele primeau ec&ivalentul valoric al bunurilor ereditare, al partii din bunurile ereditare ce li s-ar fi cuvenit in obiecte de pret si bunuri de cumparatura. )e regula, ele isi primeau partile succesorale sub forma de zestre, obligatia de inzestrare revenind parintilor, iar in absenta acestora, fratilor. $n spiritul principiului roman mater sempre certa est (mama e intotdeauna sigura), copiii naturali, adica copiii nascuti in afara casatoriei, nu stim cine e tatal, veneau doar la succesiunea mamei lor, iar fratii vitregi aveau egala vocatie succesorala cu fratii buni, dar numai la succesiunea parintelui comun, adica la succesiunea tatalui daca era consangvini, sau la succesiunea mamei daca erau uterini. )e asemenea, 9egea Tarii consacra succesiunea prin reprezentare, precum si dreptul de mostenire al sotului supravietuitor in concurs cu copiii. !rin mostenire, treceau asupra &erezilor atat activul succesoral, cat si datoriile succesiunii. 0ltfel spus, mostenitorii dobandeau o universalitate, adica un patrimoniu sau o fractiune de patrimoniu. "ostenirea testamentara se desc&ide pe baza testamentului lasat de defunct daca acesta este valabil intocmit si isi produce efectele. Testamentul putea fi redactat in forma orala, cu limba de moarte, sau in forma scrisa, denumit in 9egea Tarii diata. 0mbele forme de testament se intocmeau in prezenta martorilor, cea mai raspandita forma fiind testamentul cu limba de moarte, pentru ca la epoca respectiva erau foarte putini stiutori de carte. !rin testament se putea realiza nu numai o instituire de mostenitor, dar si o ex&eredare, adica o dezmostenire. = particularitate a testamentului medieval in raport cu testamentul modern este posibilitatea introducerii in testament a unui blestem pentru a asigura respectarea ultimei vointe a testatorului. )e asemenea, potrivit 9egii Tarii, prin testament se putea face si o substitutiune fidei comisara (sistemul prin care constator dispune bunurile sale unei pers numite fiduciar, obligatia acestuia din urma de a le pastra si de a le transmite la moartea sa unei alte pers numita fidei-comisar sau substituit, indicata tot de catre testator), interzisa prin codul civil 0l. $. uza si, surprinzator, introdusa in #oul od ivil.

44

Ma#eria o/liga#iilor $n aceasta materie, 9egea Tarii consacra ca izvoare de obligatii contractele si delictele, potrivit clasificarii bipartite a lui Gaius. 0ccentul in materie obligationala cade asupra raspunderii personale. u toate acestea, stravec&ea si traditionala solidaritate a obstei, precum si anumite interese ale statului feudal au facut posibila existenta unor forme de raspundere colectiva si anume1 .aspunderea colectiva in materie penala .aspunderea colectiva in materie fiscala )espagubirea de la altul. (or e !e ras$"n!ere colec#i'a ') .aspunderea colectiva in materie penale )upa intemeierea statului feudal, o parte dintre atributiile obstilor satesti referitoare la identificarea si sanctionarea faptuitorilor (L cei care comiteau fapte penale) sunt preluate de catre stat, obstea pastrand dintre vec&ile sale atributii doar pe aceea de a l identifica pe faptuitor si de a l preda slu,basilor domnesti, denumiti gonitorii din urma. )aca obstea nu-l putea preda pe faptuitor gonitorilor din urma intrucat acesta parasise teritoriul obstei, ea trebuie sa indice locul pe unde faptuitorul a parasit &otarul obstei, adica / sa dea urma /. $n cazul in care obstea nu putea sa isi execute nici aceasta obligatie era sanctionata cu plata unei amenzi, iar daca nu putea plati amenda fixata urma a fi aservita de domn sau de un boier in contul acestei datorii. -) .aspunderea colectiva in materie fiscala (forma de aservire a obstilor satesti) $n cazul in care unul dintre membrii obstei nu si puteau plati birul stabilit de catre rabo,ari, datoriile acestora erau preluate de intreaga colectivitate, iar daca obstea in intregul sau devenea insolvabila, era aservita de domnie sau de boier in contul datoriei respective. 2) )espagubirea de la altul este forma de raspundere solidara, dar care are o sfera mult mai larga decat cea a raspunderii colective de la nivelul obstei, in sensul ca ea cuprinde categorii sociale intregi apartinand unui popor. $n dreptul modern, daca una dintre partile contractante este strain, constrangerea acestuia sa si execute obligatia asumata se realizeaza fie pe baza conventiilor bilaterale dintre state, fie pe baza $roce!"rii e3e0"a#"r"l"i, procedura prin care o &otarare pronuntata de o instanta cu privire la un cetatean strain devine executorie in statul caruia acest cetatean strain ii apartine. 0cesta e sistemul modern. $n feudalism, potrivit sistemului despagubiri de la altul, creditorii romani care aveau creante fata de debitori straini primeau din partea domnului dreptul de a si realiza creantele pe seama conationalilor acestora din urma, aflati in trecere prin tarile romane. )upa executarea silita a acestora, cei in cauza primeau toate dovezile privind existenta creantei si modul in care se realizase executarea silita asupra lor, iar la intoarcerea in statul de origine, cei in cauza aveau posibilitatea de a cere autoritatilor proprii sa fie despagubiti de catre conationalii lor pt care fusesera urmariti. 0cest sistem se aplica si reciproc, atunci cand debitorul era roman.

(or ele !e ras$"n!ere $ersonala in

a#eria o/liga#iiilor L contractele

45

el mai important contract reglementat de legea tarii este con#rac#"l !e 'anzare7 care sub influenta bizantina devenise un contract consensual translativ de proprietate. >lementele contractului de vanzare sunt1 consimtamantul, obiectul si pretul. 12 Consi #a an#"l este manifestarea de vointa a unei parti contractante in sensul dorit de cealalta parte contractanta, realizandu se astfel acordul de vointa al partilor. onsimtamantul trebuia sa izvorasca din vointa liber exprimata a partilor contractante, el trebuia sa fie dat de buna voie si irevocabil. )aca consimtamantul era vitiat, contractul era lovit de nulitate. el mai raspandit vitiu de consimtamant era violenta, pe care legea tarii o denumea sila. onstrangerea de natura economica, care il determina pe vanzator sa vanda bunul respectiv nu era considerata vitiu de consimtamant. elelate vitii de consimtamant1 eroarea si doliul (inselaciunea in contracte) erau intalnite rar in practica deoarece toate contractele de vanzare se inc&eiau in prezenta unor martori. $n anumite situatii, consimtamantul partilor contractante era o conditie necesara, dar nu si suficienta pt inc&eierea valabila a contractului. )e ex, la vanzarea unui teren aflat in &otarul obstii se cerea si consimtamantul membrilor obstii (rudele si vecinii), exprimat sub forma dreptului de protimis, adica a dreptului de precumparare si rascumparare. 9a vanzarea unui rob sau a unei proprietati feudale, actul de transfer al proprietatii trebuia intarit prin &risov domnesc, ceea ce inseamna ca era necesar si acordul domnului, scop in care partile faceau darea calului sau darea cupei. 82 O/iec#"l 'anzarii trebuia sa fie un bun aflat in comert, adica in circuitul ,uridic civil. el mai important bun era pamantul, care putea fi vandut ca proprietate exclusiva sau in cote indivize, ideale si abstracte din dr de proprietate. 3n specific al vanzarii feudale este impre,uararea ca obiectul acestei vanzari il putea reprezenta si fiinta umana, de ex vanzarile de robi, vanzarile de mosii cultivate cu tarani dependenti, vanzarea de catre taranii liberi a propriei libertati din considerente de natura economica. 82 Pre#"l )e cele mai multe ori el era fixat in bani (in pecunia numerata), dar uneori pretul putea fi exprimat si in alte bunuri, dat fiind caracterul natural al economiei feudale, ceea ce insemana ca in legea tarii nu se facea o distinctie clara intre operatiunea ,uridica a vanzarii si operatiunea ,uridica a sc&imbului (permutatio rerum). %e platea in momentul inc&eierii contractului, dar putea fi platit in tot sau in parte si la un termen ulterior, altfel spus, vanzarea se putea face cu rest de pret, sub sanctiunea rezolutiuni contractului pt neexecutare daca pretulJ restul de pret nu era platit la termenul fixat. .ezolutiunea pt neexecutare era prevazuta in contract sub forma pactului comisoriu care stabilea ca in cazul rezolutiunii, pretulJ partea din pret platita se cerea a fi restituita de catre vanzator cumparatorului. 0ceasta restituire a pretului se realiza si in caz de evictiune (deposederea pe cale ,udiciara a cumparatorului de bunului astfel dobandit). >victiunea se numea val in legea tarii, iar in siutuatia in care aceasta intervenea se spunea ca bunul a fost cumparat /rau/, adica a fost cumparat de la un neproprietar. %ub aspectul formei, contractul de vanzare se inc&eia fie in forma scrisa, fie in forma orala, cea din urma era cea mai raspandita. $ntotdeauna in prezenta martorilor si a aldamasarilor (martori preconstituiti).

Con#rac#"l !e !ona#ie

46

$n legea tarii, donatia este un contract real, in sensul ca se inc&eie in mod valabil prin acordul de vointa al partilor contractante insotit de tradarea lucrului (L remiterea mateiala a lucrului). >lementul esential este intentia de a gratifica. $n cazul donatieiJ daniei domnesti, intentia de a gratifica a domnului avea in vedere1 - rasplatirea boierilor pt dreapta si credincioasa slu,ba, in virtutea obligatiei de mila ce intra in continutul raportului ,uridic de vasalitate - a,utorarea unor manastiri in scopuri pioase. $n cazul donatiilor particulare, intentia de a gratifica a donatorului avea in vedere anga,amentul donatarului de a l ingri,i pe donator si de a l inmormanta potrivit datinilor crestinesti, cele mai multe dintre aceste donatii, avand astfel caracterul unor donatii cu sarcina. )onatiile particulare catre biserica se faceau in scopuri pioase si pt ca donatorul si membrii familiei sale sa fie trecuti in pomelnicul bisericii si pomeniti in timpul slu,belor ce urmau a se efectua. "anastirea donatara nu avea dreptul de a instraina donatia primita sub sanctiunea revocarii acesteia. $n ceea ce priveste obiectul donatiei, ca si in cazul vanzarii feudale, si donatia putea avea ca obiect fiinta umana in 2 cazuri 1 - donatiile de robi - donatii de mosii cultivate cu tarani dependenti - situatia taranului liber care isi dona libertatea stapanului feudal Con#rac#"l !e i $r" "# (forma imprumutului de consumatiune L mutuum) el mai frecvent, avea ca obiect o suma de bani, este un contract unilateral deoarece genereaza obligatii doar in sarcina imprumutatului de a restitui imprumutatorului suma ce i fusese imprumutata, impreuna cu o dobanda pe care legea tarii o numea baS. %cadenta imprumutului se numea ziJ soroc si era stabilita intr o zi de sarbatoare importanta pt a putea fi mai usor retinuta de catre debitor. Totodata legea tarii admitea si anatocismul, adica dobanda la dobanda, denumita baS peste baS. !t garantarea obligatiilor, debitorul putea constitui in favoarea creditorului sau garan#ii reale si garan#ii $ersonale. Garantia reala L zalog, consta in bunuri mobile si imobile, in special robi si mosii cultivate cu tarani dependenti, munca acestora putand fi folosita de catre creditor in contul dobinzilor la suma imprumutata. 7alogul imbraca - forme1 zalog cu termen si zalog fara termen. )aca zalogul era fara termen, creditorul putea folosi bunul zalogit pana la plata datoriei de catre debitor (sinedie). )aca zalogul era cu termen si la scadenta debitorul platea datoria, el rascumpara bunul zalogit, adica reintra in stapanirea acestuia. )aca nu platea la termen, in actul de zalogire se putea prevede ca zalogul devenea statator, adica bunulJ bunurile zalogite intrau in proprietatea creditorului, in contul creantei sale. )aca nu se prevedea ca zalogul devine statator, datorita faptului ca intotdeaua valoarea bunului zalogit e mai mare decat suma garantata se proceda la pretuireaJ evaluarea bunurilor zalogite si vanzarea lor la mezat, adica la licitatie publica, celui care ofera cel mai mare pret. $n acest caz, ad,udecatar putea fi insusi creditorul, in contul creantei sale, sau o alta persoana. )aca pretul ad,udecarii imobilului este mai mare decat suma datorata, diferenta revine debitorului.

47

&ezasii sunt garanti personali L debitori accesorii, care se obliga fata de cretori sa plateasca ei datoria daca debitorul principal nu o va face, punandu l astfel la adapost pe creditor de eventuala insolvabilitate a a debitorului principal. )aca erau mai multi piezasi acestia erau tinuti solidari la plata datoriei, in sensul ca creditorul putea sa l urmareasca pe oricare dintre piezasi si sa l sileasca sa plateasca tot. !iezasul platitor avea actiune in regres impotriva celorlalti piezasi pt plata contributiva din datorie a fiecaruia, precum si impotriva debitorului principal. )aca debitorul devenea insolvabil si nu erau constituite nici garantii reale si nici garantii personale, se declansa impotriva falitului o procedura speciala de executare silita, denumita curama, in cadrul careia bunurile falitului erau evaluate si impartite intre creditorii concursuali proportional cu valoarea nominala a creantelor lor. 9egea tarii mai reglementa si alte contracte cum ar fi1 contractul de depozit, contractul de comodat si locatiunea de servicii (locatio operarum). In&ra#irea $e osie

>ste o institutie feudala extrem de complexa care reuneste trasaturi ale rudeniei, testamentului si contractului. $nfratirea a aparut in perioada de trecere de la comuna primitiva la stat, cand pe fondul destramarii relatiilor gentilice, indivizii se simt din ce in ce mai izolati si lipsiti de a,utorul gintii, context in care incearca sa inlocuiasca rudenia de sange cu o rudenie creata in mod artificial, prin infratire, care este o invoiala formala de a,utor reciproc insotita de o procedura constand in amestecul catorva picaturi din sangele celor infratiti, aceasta vrand sa simbolizeze faptul ca infratirea imita rudenia de sange. )e-a lungul timpului, ritualul, conceptia si efectele infratirii s-au modificat ca urmare a aparitiei statului si mai apoi pe fondul aparitiei si raspandirii crestinismului. $n statul sclavagist roman si in consecinta si in )acia romana se practica infratirea intre peregrini, interzisa de $mparatul )iocletian printr-o constitutiune imperiala din anul %A-. $n statul feudal apare fratia de arme intre cavaleri creata in scopul de a-si acorda spri,in reciproc pt savarsirea faptelor de arme. .itualul infratirii se spiritualizeaza sub influenta crestina, a.i. formele pagane sunt inlocuite cu forme crestine, de ex in cazul infratirii intre boieri, amestecul sangelui este inlocuit de o slu,ba religioasa in biserica, iar in cazul infratirii intre tarani, care de cele mai multe ori imbraca forma fratiei &aiducesti, amestecul sangelui se pastreaza, dar crestatura pt sange se face in forma de cruce. $n statul feudal apare o forma cu totul noua de infratire, si anume infratirea pe mosie. >a se realizeaza printr un act scris, emis de cancelaria domneasca, act in care se consemneaza declaratia de infratire facuta in fata domnului si a sfatului domnesc. %pre deosebire de formele anterioare de infratire, infratirea pe mosie duce nu numai la realizarea unor relatii personale intre cei infratiti, in sensul ca ei devin rude dpdv formal ,uridic, ci si a unor relatii patrimoniale cu privire la anumite bunuri asupra carora cei infratiti constituie anumite drepturi, acesta fiind de altfel, scopul principal al infratirii pe mosie.

=rice fel de bunuri puteau forma obiectul infratirii pe mosie, insa cel mai frecvent, infratirea se realiza asupra pamantului, ocinelor, de aceea se si numea infratirea pe mosie. >xistau - forme de infratire1 - toti cei infartiti isi uneau ocinele - infratirea se realiza doar pe una din parti

48

!rin urmare calitatea de proprietar al unei mosii era o conditie indispensabila pt a participa la o infratire pe mosie. $n actul de infratire se stabilea de la bun inceput cui apartineau ocinaJ ocinele asupra carora se realiza infratirea. !rima forma de infratire cuprinde - momente1 - momentul unirii ocinelor - momentul asezarii celor infratiti ca frati asupra ocinelor astfel unite 0 doua forma de infratire presupune un singur moment1 - asezarea celor infratiti ca frati pe ocina pe care se infaptuieste infratirea )upa modul in care se constituie raporturile de infratire, infratirea imbraca - forme1 directaJ indirecta. $n cazul infratirii directe, raporturile de infratire se stabilesc intre toti participantii la actul infratirii, iar in cazul infratirii indirecte, cel care constituie infratirea nu intra in raporturi de infratire, ci doar asaza ca frati alte persoane pe ocina sa. $nfratirea prin unirea ocinelor este intotdeauna o infratire directa, efectul ,uridic pe care il produce consta in crearea unei stari de coproprietate intre cei infratiti, care anterior infratirii erau proprietarii exclusivi ai unor mosii, iar dupa actul infratirii devin coproprietari in cote indivize ideal, abstracte si egale aspura ocinelor unite. otele dobandite sunt egale indiferent de suprafata ocinelor aduse in actul infratirii. $nfratirea prin asezarea ocinelor poate fi directaJ indirecta, iar daca este indirecta numai cei asezati dobandesc cote indivize ideale, abstracte si egale din dreptul de proprietate asupra ocinei pe care s a realizat infratirea. $nfratirea pe mosie se realiza din considerente de natura economica, pt formarea unor mosii mai mari si mai puternice dpdv economcic, ea genereaza insa si efecte ,uridice in materia rudeniei, a succesiunilor si a proprietatii. $n materia rudeniei, infratirea pe mosie creeaza o relatie de rudenie intre cei infratiti, ce poate constitui temei al vocatiei succesorale $n materia succesiunilor, rudenia este utilizata in urmatoarele situatii1 - in T... se infrateau fetele cu baietii, acestea dobandind dpdv ,uridc calitatea de baieti prin efectul infratirii si ca atare vocatie succesorala asupra proprietatilor ereditare - proprietarul unei mosii care nu avea mostenitori sau avea doar fete recurgea la i infratire directa cu alte persoane pe mosiile unite sau doar pe mosia sa sau recurgea la o infratire indirecta a fetelor sale cu fiii unei alte persoane pe mosia sa. - prin infratirea pe mosie, puteau fi c&emate la mostenire, in concurs cu fiii, si alte persoane pe care fiii le excludeau de la mostenire, rezultatul find sc&imbarea ordinii succesorale in favoarea acelor persoane pe care constituentul infratirii dorea sa le favorizeze. $n materia proprietatii, infratirea pe mosie este alaturi de contractele translative de proprietate un mod de dobandire a proprietatii deoarece in actul infratirii se putea prevede ca transmiterea drepturilor de proprietate catre cei infratiti se face de indata, ipso iure si nu mortis causa. = asemenea transmitere imediata se putea face si cu sarcina, stabilindu se in acest sens anumite obligatii ale infratitilor fata de constituentul infratirii.

49

$nfratirea se putea face si cu clauza de rezerva a proprietatii (rezervati domini), in sensul ca transmiterea bunurilor catre cei infratiti se va realiza la momentul mortii constituentului infratirii. $nfratirea pe mosie era utilizata de boieri ca un instrument ,uridic de aservire a obstilor satesti, sens in care boierii se infrateau cu taranii din obsti pe pamanturile acestora din urma, deveneau coproprietari ai acelor pamanturi si rude cu taranii in sens ,uridic, ca atare puteau exercita dreptul de protimis pt a acapara treptat toate celelalte terenuri aflate in &otarul obstilor satesti. urs ; Dis$ozi#iile !e !re$# $enal in Legea Tarii )reptul nostrum feudal nescris pastreaza o serie de reminiscienta al vec&iului s8stem al razbunarii private, insa asistam la cresterea treptata a interventiei statului in solutionarea pricinilor penale. %tatul feudal cauta sa descura,eze aplicarea vec&iului sistem al legii talionului prin sanctionarea cu amenzi a acelora care indrazneau sa recurga la razbunarea privata. Totodata 9egea Tarii consacra fatis discriminarea in fata legii penale in functie de categoria sociala careia ii apartineau faptuitorul si victima, in sensul ca aceleasi fapte si aceleasi pedepse sunt apreciate si respectiv aplicate in mod diferit, in functie de pozitia sociala a partilor. $nfractiunile erau denumite 'ina (vini), si erau impartite in - categorii1 )ini )ini ari ici

= prima categorie de infractiuni erau cele indreptate impotriva statului1 Hiclenia (putea fi comisa numai de boier si insemna incalcarea de catre acestia a obligatiei de dreapta si credincioasa slu,ba pe care o aveau fata de domn si care intra in continutul raportului ,uridic de vasalitate).

Hiclenia era sanctionata cu moartea si confiscarea averii boierului viclean. = alta infractiune din aceasta categorie era1 #eascultatea (oslu&) L nerespectarea poruncilor domnesti si neindeplinirea de catre taran a obligatiilor de plata a rentei feudale. >ra sanctionata cu moartea sau o amenda in vite si confiscarea ocinelor. =muciderea (o vina mare, sanctionata cu moartea) 9ovire (vina mica, amenda in vite)

= alta categorie erau cele i $o#ri'a $ersoanei1 -

= alta categorie, considerate vini mari, erau actiunile care aduceau atingere conceptiei feudale cu privire la religie si orala< %acrilegiul Diolul 0dulterul Cigamia

Toate acestea erau sanctionate cu moartea, in plus in caz de adulter, zestrea femeii adulterine intra in proprietatea sotului. = alta categorie era reprezentata de ac#i"nile in!re$#a#e i $o#ri'a in&a$#"irii 9"s#i#iei< "arturia mincinoasa (limba stramba) -> este sanctionata cu insemnarea cu fierul rosu si denuntul calomnios, denumit sudalma cea mare, sanctionat cu aceeasi pedeapsa care ar fi fost aplicata celui denuntat, daca denuntul s ar fi dovedit a fi adevarat.

50

= alta categorie, in&rac#i"nile care a!"cea" a#ingere $ro$rie#a#ii< Tal&aria (moarte prin spanzuratoare la locul faptei) 4urtul flagrant (furt fata) (moarte prin spanzuratoare la locul faptei) 4urtul simplu (amenda dusegubina)

Toate acestea erau considerate vini mari. %istemul sanctionator cuprindea urmatoarele categorii de pedepse1 !edepsele fizice (intrau si diversele forme ale pedepsei cu moartea) !edepsele privative de libertate !edepsele pecuniare, amenzile (gloaba, dusegubina si zaveasca) !edepsele infamante (de natura a duce la oprobiul public B darea pe ulita, darea prin targ)

u exceptia pedepsei cu moartea pentru &iclenie, toate celelalte pedepse puteau fi rascumparate prin plata unei sume de bani sau a unor vite, sistem care ii favoriza pe cei bogati. ei saraci erau nevoiti sa si vanda arenda sau libertatea pentru a avea bani pentru rascumparare L> acest sistem a devenit un mi,loc de aservire a taranilor liberi. Proce!"ra !e 9"!eca#a %i pe plan procesual, 9egea Tarii se remarca printr un caracter unitar al normelor de procedura. $nstantele de ,udecata erau la nivelul obstilor satesti sau teritoriale, 9"!ele si s&a#"l oa enilor /"ni si /a#rani, la nivelul oraselor1 ,udetul in Tara .omaneasca si oi#"z"l in "oldova impreuna cu cei '- pardari (consiliul orasenesc). 9a nivelul tinuturilor1 'ornicii si $arcala/ii. $n "oldova cei doi vornici pentru tara de sus si pentru tara de ,os. $n Tara .omaneasca, in stanga =ltului vornicul si in dreapta =ltului "arele Can. 9a acestea se adauga ceilalti dregatorii, care aveau o competenta specializata, precum si boierii si manastirile investite cu imunitati, care aveau o competenta specializata rezultata din &risovul de acordare a imunitatii respective. !rocesele mai grele erau ,udecate de domn si %fatul )omnesc, la fel si procesel mai importante, precum si plangerile celor nemultumiti de ,udecata dregatorilor, plangeri care nu aveau caracterul unor cai de atac, ci mai degraba al unor reclamatii impotriva celor care ,udecase. )omnul si %fatul )omnesc aveau competenta deplina putand ,udeca orice proces in prima si ultima instanta si re,udeca toate celelalte procese, solutionate de celelalte instante. Kudecata domneasca se putea realiza in capitala sau in orice alta localitate, intrucat ,ustita feudala are un caracter itinerant. $n procesul feudal nu existau grade de ,urisdictie, astfel incat &otararea unei instante putea fi atacata la aceeasi instanta sau la o instanta superioara. )e asemenea nu exista principiul autoritatii de lucru ,udecat, ceea ce crea o stare de nesiguranta in relatiile ,udiciare. a atare, pentru a pune capat prelungirii la nesfarsit a proceselor si pentru a ingradi posibilitatea redesc&iderii lor, 9egea Tarii a consacrat anumite reguli si anumite institutii1 '. 7aveasca (ea nu impiedica redesc&iderea procesului dar obliga partea sa depuna in vistieria statului o suma de bani. 3nele &otarari erau pronuntate de domn c&iar cu aceasta mentiune. -. 4ieria (partea care a castigat procesul depune o suma de bani in vistieria statului si in sc&imb domnul ii garanteaza ca nu va aproba redesc&iderea procesului. 2. 0menzile ,udiciare (se introduc din sec GD$$$ si care sanctioneaza culpa procesuala a partii care solicita redesc&iderea procesului. 0cestea erau denumite gloabe in Tara .omaneasca si "oldova si birsavi in Transilvania.

51

= alta caracteristica este faptul ca instantele puteau avea nu numai atrbutiuni ,urisdictionale, ci si administrative potrivit confuziunii de atributii specifica institutiilor feudale. = alta caracteristica este $rinci$i"l9"!eca#or"l"i "ni#. &iar si atunci cand domnul ,udeca impreuna cu %fatul )omnesc, &otararea este a domnului, %fatul avand doar un rol consultativ. = alta caracteristica a ,ustitiei feudale este faptul ca exceptand instantele de la obstile satesti, toate celelalte instante reprezinta monopolul feudalilor. onceptia care statea la baza ,ustitiei feudale este aceea ca ,udecata trebuie sa se realizeze dupa lege si dreptate. uvantu TlegeaF desemneaza 9egea Tarii, iar cuvantul TdreptateF desemneaza constiinta ,uridica care trebuia sa veg&eze la respectarea moravurilor, adica morala epocii. Ma#eria $ro/elor. $n vec&iul nostru drept feudal, intalnim atat reguli si mo,loace de proba formate in timpul feudalismului, cat si forme vec&i, reminisciente ale oranduirii gentilice, dar care in conditiile feudalismului dobandesc un continut nou, de clasa si o forma noua, in sensul ca aplicarea lor este asigurata de forta coercitiva a statului feudal. !ersistenta acestor forme vec&i, anterioare feudalismului se explica atat prin caracterul natural al economiei feudale, cat si prin supravietuirea unor forme economice cum ar fi proprietatea devalmasa asupra pamantului. )upa forma lor, probele se impart in - categorii1 !robe orale !robe scrise

ele mai obisnuite probe in feudalism, cel putin la inceputul epocii feudale, sunt probele orale. >le au reprezentat mi,locul comun de probatiune mult timp pentru ca marea proprietate feudala constituita inainte de intemeiere nu putea fi dovedita decat prin probe orale, iar slaba raspandire a scrisului facea din probele orale o necesitate. ele mai importante probe orale sunt1 !roba fierului rosu. "odul in care a fost utilizata aceasta proba poate fi constat dintr un document denumit registrul de la =radea, tinut de preotii catolici de la >piscopia din =radea. 0cest registru a fost tinut intre '-:@ si '-2* si cuprinde note referitoare la un numar de 2@; de pricini solutionate prin proba fierului rosu. )aca ,udecatorul nu putea da o solutie, datorita sustinerilor cotradictorii ale partilor sau ale martorilor audiati in cauza, acestia erau trimisi la >piscopia de la =radea, unde urmau a fi supusi probei fierului rosu (era oficiata o slu,ba religioasa in care era evocata interventia divinitatii pentru ca aceasta sa arate de partea cui este dreptatea, dupa care se dadea martorului, c&ezasului sau uneia dintre parti, sa poarte in mana o bucata de fier inrosit pe o distanta de @-': pasi, dupa care mana era banda,ata, iar banda,ul sigilat. )upa @ zile se proceda la desigilarea banda,ului si examinarea mainii1 daca rana era vindecata se presupunea ca afirmatiile erau adevarate, iar &otararea se dadea pe cale de consecinta. )aca rana era vizibila se considera ca cel supus probei a depus o marturie falsa, sau o afirmatie falsa si ca atare partea respectiva pierdea procesul. $nafara de semnele arsurii mai erau si alte circumstante socotite in egala masura dovezi de vinovatie, si anume1 neprezentarea la termenul fixat pentru examinarea probei sau violarea sigiliului banda,ului sau alte asemenea impre,urari). )in examinarea pricinilor consemnate L> peste -:: dintre ele au ca obiect fapte de natura a aduce atingere proprietatii feudale, cei mai multi dintre impricinati fiind taranii iobagi. a atare acestia era supusi probei si siliti sa poarte fierul inrosit, nu si nobilii feudali. &iar daca un nobil era supus probei fierului rosu, el putea desemna un reprezentant, de regula un taran iobag, care sa poarte fierul in locul sau. !rin urmare proba fierului rosu are un profund caracter de clasa, ea fiind rezervata membrilor categoriilor inferioare. )e asemenea proba fierului rosu, are un profund caracter neconcludent si nepartinitor pentru ca, spre pilda, nu era precizata temperatura pana la care trebuie incalzit fierul, rezistenta fizica a persoanei era esentiala in vindecarea ranii si totodata in diverse scrieri medievale figurau anumite retete cu caracter preventiv pentru a reduce efectele arsurii. Kuramantul cu brazda in cap. >ste denumit astfel datorita rolului pe care pamantul il ,oaca in desfasurarea acestei probe. el care ,ura invoca pedeapsa pamantului privit ca o divinitate daca nu va

52

respecta ceea ce va ,ura. $n "oldova, cei care ,urau punea brazda de pamant direct pe cap, ei se numeau brazdasi, iar in Tara .omaneasca, cu precadere in =ltenia, ei tineau brazda de pamant intr o traista atarnata de gat si se numeau traistasi. Kuramantul acesta era utilizat cu precadere in procesele referitoare la granituire, cu privire la &otarele proprietatilor. ei care ,urau se anga,au sa arate adevaratele &otare ale proprietatilor si tineau brazda de pamant pe cap sau in traista pe tot timpul parcurgerii acestor &otare. =riginea acestei probe este geto daca, la ei pamantul era divinitatea suprema. Getodacii considerau ca pamantul este o divinitate care purifica atat pe plan material, cat si pe plan spiritual. >l ii a,uta pe cei care spun adevarul si ii sanctioneaza pe sper,uri L> expresii1 Tsa i fie tarana usoaraF Tnu l ar mai rabda pamantulF. $n cazul acestei probe, suntem in prezenta unui dublu simbolism ,udiciar1 brazda simbolizeaza zeitatea pamantului, iar capul simbolizeaza fiinta umana, fiind considerata cea mai importanta parte a trupului. %ub influenta crestina, aceasta proba de sorginte pagana s a spiritualizat in sensul ca locul brazdelor de pamant este luat de evang&elie, iar dupa aparitia statului feudal, proba a constituit in caracter de clasa, era era rezervata doar membrilor categoriilor sociale inferioare, in special taranilor dependenti. !e masura ce proprietatile feudale se extind, boierii sunt tot mai interesati in utilizarea acestei probe pentru &otarnicirea mosiilor lor. )ar nu se mai multumesc cu martori intamplatori cu privire la cunoasterea &otarelor, ci recurg la preconstituirea lor. opiii de taran erau pusi sa parcurga &otarale mosiei si in tot acest timp erau dati de c&ica (adica erau batuti) pentru a tine minte &otarele si pentru ca, in eventualitatea unui litigiu privind granutuirea mosiei sa poate depuna marturie si sa fie supusi probei in cunostinta de cauza. !roba cu ,uratori. $nstitutia ,uratorilor a fost un mi,loc de proba, care prin particularitatile sale contrazice conceptia moderna referitoare la dovezi. $n procesul penal, prin ,uramantul lor, ,uratorii sustineau ,uramantul uneia dintre partile litigante, aratand ca aceasta este demna de crezare L> proba cu ,uratori este o proba de credibilitate si nu una de veridicitate. !roba cu ,uratori are un caracter subiectiv, ea nu duce la stabilirea adevarului ci a bunei reputatii a persoanei pentru care ,ura. $n procesul civil, ,uratorii cerceteaza faptele si drepturile partilor ligante, astfel incat ,uramantul lor este unul de veridicitate. !ana la aparitia dreptului feudal scris, in special la nivelul obstilor satesti, dar si in cadrul celorlalte instante de ,udecata, proba cu ,uratori a fost cel mai raspandit mi,loc de proba pentru solutionarea proceselor de orice tip, de unde si denumirea de lege. 3nii au criticat acest mi,loc de proba, spunand fie ca este o proba misterioasa, fie ca este o procedura grosolana, fie ca este un proces absurd de dovedire. $nstitutia ,uratorilor este una originara romaneasca, care isi are originea in ,uramantul pe vetrele regale sau pe zeitatile palatului regal practicat de getodaci. Kuramantul prestat de un numar de ,uratori, putea fi rasturnat de un numar dublu de ,uratori, la fel persoana identificata ca vinovat de un numar de g&icitori, putea fi gasita nevinovata de un numar dublu de g&icitori. $n epoca gentilica, din grupul ,uratorilor puteau face parte doar rudele celui pentru care se depunea ,uramantul. 3lterior, din grupul ,uratorilor puteau face parte si vecinii, adica ceilalti membri ai obstei satesti sau teritoriale, pentru ca in final, ca in cazul tuturor celorlalte probe din procesul feudal, proba cu ,uratori sa dobandeasca si ea un caracter de clasa (numai boierii puteau fi ,uratori). )aca domnul incuviinta uneia dintre parti proba cu ,uratori, utiliza sintagma Ti am dat legeF. !artea careia i s a dat proba, putea sa accepte administrarea ei (Tputea sa ia legeaF) sau putea sa o defere partii adverse. 0tunci cand domnul incuviinta proba cu ,uratori, stabilea numarul ,uratorilor, iar in unele cazuri si numele acestora (T,uratorii pe ravasF). Kuratorii trebuiau sa fie de o seama cu cel pentru care ,urau (sa faca parte din aceeasi categorie sociala). )epunerea ,uramantului avea un caracter solemn, atat din punct de vedere religios, cat si sub aspect ,uridic. !e plan religios, ,uramantul era depus pe evang&elie, iar pe plan ,uridic, depunerea se facea in fata imputernicitului domnesc cu supraveg&erea efectuarii probei. ontinutul si forma ,uramantului trebuiau sa fie identice cu cele ale partii pentur care ,urau. %c&imbarea cuvintelor sau gresirea unora ducea la anularea probei. u toate aceste, in Transilvania se admitea utilizarea unor formule ec&ivalente sau repetarea cuvintelor folosite gresit. )aca ,uramantul era depus cu respectarea conditiilor prevazute de 9egea Tarii, atunci consemnarea desfasurarii probei se realiza printr o carte de ,uramant, intocmita de imputernicitul domnesc si continand semnaturile si perceptiile ,uratorilor. 0ceasta era inaintata domnului, care pronunta &otararea in sensul celor aratate in ,uramant, iar partea spri,inita de ,uratori castiga procesul, se spunea Ts a apucat de legeF. )impotrvia, daca proba cu ,uratori nu a putut fi administrata de apartea careia i se incuviintase, aceasta pierdea procesul. %e spunea ca Ta ramas de legeF. !artea adversa putea sa ceara contra proba cu ,uratori, aducand un numar dublu de ,uratori. )aca contraproba era administrata cu respectarea dispozitiilor legii tarii, &otararea initiala era anulata si se pronunta o noua &otarare conform noului ,uramant. el anterior era considerat fals, ceea ce atragea sanctionarea primilor ,uratori la plata unor amenzi in vite.

53

#umarul maxim de ,uratori era (@. 0stfel incat daca domnul dorea sa favorizeze una dintre partile litigante, putea sa acorde de la inceput numarul maxim de ,uratori, astfel incat cealalta parte sa nu poata face contra proba. !roba cu ,uratori este Tregina probelorF, nu numai pentru faptul ca prin intermediul ei poate fi dovedita orice situatie de fapt si de drept, ci si pentru faptul ca prin aceasta proba putea fi combatuta orice alta proba, inclusiv proba cu inscrisuri. #u intamplator dreptul nostru feudal o denumeste lege. >a este mi,locul de proba cu cea mai mare forta probanta. "arturia.!roba cu martori. "arturii sunt persoane care iau cunostinta exproprie sensibus despre anumite impre,urari cu privire la care evalueaza in fata instante prin marturia pe care o depun in vederea solutionarii procesului. a si ,uramantul ,uratorilor, si de pozitiile de martori se dadeau sub prestare de ,uramant in biserica, iar biserica dadea anapene impotriva celor care depunea marturie mincionoasa. 4orta ,uridica a marturiei, c&iar daca este depusa sub prestare de ,uramant este inferioara probei cu ,uratori. 3neori, daca partea nu putea aduce toti uratorii L> nu putea administra proba cu ,uratori, ,uratorii prezenti erau ascultati ca martori. = categorie speciala de martori erau adalmasarii sau martorii preconstituiti, persoanele care fusese prezente la inc&eierea unui contract, asistand partile in relizarea unui acord de vointa cu privire la toate clauzele. 0dalmasul este de orgine getodaca, anterioara raspandirii crestinismului. %ub aspect religios, dupa inc&eierea conventiei, persoanele care asistasera, invocau divinitatea pentru ca acesta sa binecuvanteze intelegerea partilor. $nvocarea se realiza la origine prin libatiuni, din care s a pastrat la noi obiceiul bautului vinului de catre adalmasari si parti. onsumarea adalmasului insemna inc&eierea conventiei sub aspect ,uridic. $n cazul ivirii unui litigiu in legatura cu interpretarea sau executarea contractului, adalmasarii erau c&emati sa depuna marturie in cunostinta de cauza. )aaca inc&eierea contractului imbraca forma scrisa, atunci alaturi de numele si semnaturile partilor, in inscris aparea si numele adalmasarilor. Totodata erau consemnata valoare si partea care a suportat c&eltuiala. Pro/ele scrise $nscrisurile utilizate in procesul feudal erau de - categorii1 =ficiale emise de cancelaria domneasca si care purtau diverse denumiri, cea generica fiind cea de &risov, de sorginte greaca, dar se mai utilizau si termenii de uric si termenul de direse, care este de sorginte latina. 7apise (inscrisuri emanate de la persoanele particulare). !e$en!en# !e T"rcia

urs ': ( ursuri) Organizarea !e s#a# a 'oie'o!a#"l"i Transil'ania si a $rinci$a#"l"i a"#ono 9a venirea lor in Transilvania, triburile mag&iare au gasit de,a formate stratificarea sociala si relatiile de productie de tip feudal , formele de proprietate ale feudalismului, precum si institutiile politice feudale,in cadrul carora pe primul plan se afla institutia voievodatului. Toate aceste realitati ale lumii feudale au cunoscut in Transilvania o evolutie specifica ca urmare a instaurarii dominatiei mag&iare. $ntrucat triburile mag&iare se aflau la venirea lor in Transilvania in stadiul de dezvoltare sociala al democratiei militare si nu aveau institutii proprii de tip feudal, le-au preluat pe cele ale romanilor si le-au utilizat apoi ca instrumente de reprimare sociala si nationala a populatiei romanesti. $ntrucat dpdv numeric erau net inferiori populatiei auto&tone romanesti, motiv pentru care nu puteau exercita o dominatie efectiva asupra Transilvaniei, mag&iarii au procedat la colonizari intense cu sasi si secui , fara a putea sc&imba insa compozitia etnica a Transilvaniei, astfel incat populatia auto&tona romaneasca a ramas populatia ma,oritara.0sa cum rezulta c&iar din documentele emise de cancelaria mag&iara, inca din secolul al $G-lea , pe intregul teritoriul al Transilvaniei si in ampia Tisei erau constituite numeroase cnezate, voievodate si tari romanesti, conduse de nobili romani. $n cadrul procesului de supunere a Transilvaniei a rezultat un conflict intre nobilimea romana, pe de o parte, si nobilimea desprinsa din randul triburilor mag&iare , desemnata prin termenul generic de EnemeF. 0cest conflict a cunoscut in evolutia sa istorica - perioade 1

54

Pri a $erioa!a 1 cuprinsa intre sec '--'*- in care nobilii romani sunt inca mentionati alaturi de cei mag&iari, sasi si secui in documentele emise de cancelaria mag&iara , ei continuand sa exercite in teritoriile pe care le conduceau si pe care le uneori le si stapaneau cu titlul de proprietate , atributiuni administrative, ,udiciare, fiscale si militare intrucat aparatul de stat al voievodatului Transilvaniei nu era pe deplin constituit , iar romanii care reprezentau ma,oritatea populatiei isi aparau institutiile politice si ,uridice+

Din a !o"a 9" a#a#e a secol"l"i al D) -lea B din '(2< B prin crearea lui 3nio trium natiorum B drepturile feudalilor romani au fost sistematic incalcate , ei fiind in cele din urma exclusi , impreuna cu intreaga populatie romaneasca de la viata politica a voievodatului Transilvaniei . $n acest context, si-au pastrat pozitiile doar un numar foarte mic de feudali romani , cei care au acceptat trecerea la catolicism si mag&iarizarea. eilalti au decazut treptat in randul micii nobilimi , unii dintre ei c&iar in randul taranimii dependente. $ntreaga viata politica a voievodatului Transilvaniei a fost acaparata de reprezentantii celor 2 natiuni asa zis privilegiate si anume ag4iarii7 sasii si sec"ii. $n afara nobilimii laice in Transilvania a existat si o nobilime ecleziastica alcatuita din $naltii prelati ai bisericii catolice care in paralel cu exploatarea de tip feudal au promovat o sustinuta politica de reprimare nationala a romanilor ortodocsi, considerati % H$%"0T$ $. Taranii dependenti se numeau $=C0G$ J slugi, in Transilvania exploatarea feudala a taranilor dependenti fiind mult mai intensa decat in Tara .omaneasca si "oldova deoarece ea s-a impletit cu cu oprimarea nationala a romanilor . )atorita dezvoltarii mai accentuate a mestesugului si comertului, in Transilvania orasenii au reprezentat o categorie sociala mult mai importanta decat in Tara .omaneasca si "oldova, iar stratificarea sociala a orasenilor transilvaneni era mult mai pronuntata. Organele cen#rale !e con!"cere ale 'oie'o!a#"l"i Transil'ania !ana in secolul al '- , dominatia mag&iara s-a exercitat numai asupra partii de #ord Dest a Transilvaniei- !artium- in fruntea caruia documentele mentioneaza un asa numit "ercurius- principe al Transilvaniei in anul '''' . >l insa isi avea sediul la curtea regelui mag&iar, iar restul teritoriului Transilvaniei era condus de cnezii , voievozii si ,uzii romani. 3rmeaza o perioada de anar&ie in care dominatia mag&iara se extinde si asupra restului teritoriului Transilvaniei, astfel incat la ''<6, documentele vorbesc despre 9eustac&iu B voievod al Transilvaniei, exercitand o conducere efectiva asupra intregului spatiu intracarpatic. Doievodatul Transilvaniei se constituie asadar prin extinderea la scara intregului teritoriu a unei institutii originale romanesti si anume INSTITUTIA )OIE)ODATULUI pe care ungurii o preiau si o utilizeaza pentru a-si asigura dominatia asupra Transilvaniei. )esi voievozii Transilvaniei erau vasalii regilor mag&iari, ei au fost dintotdeauna reprezentantii intereselor nobilimii locale , pe cale de consecinta, au cautat permanent sa-si largeasca atributiile , iar unii dintre ei au si reusit sa transforme Transilvania intr-un regnum distinct de .>G#3" H3#G0.$0>. ( regnumL stat suveran). Doievodul Transilvaniei avea atributiuni ,udecatoresti, administrative si militare, insa atributiile sale erau mult mai restranse decat cele ale domnilor Tarii .omanesti si "oldovei, datorita, pe de o parte, statutului de vasal fata de regele 3ngariei , pe de alta parte, datorita largii autonomii de care se bucurau in Transilvania unitatile administrativ-teritoarile si anume ="$T0T>9>, % 03#>9> sasesti si secuiesti, precum si =.0%>9>+ in al treilea rand, atributiile sale erau limitate de privilegiile bisericii catolice+ in ultimul rand, ptr ca domnii Tarii .omanesti si "oldovei dispunau de importante feude in Transilvania( 0mlasul, 4agarasul etc). $n exercitarea atributiilor sale, voievodul Transilvaniei erau a,utat de un aparat central de dregatori asemanator cu cel din Tara .omaneasca si "oldova,insa mult mai putin evoluat din aceleasi considerente .

55

3n alt organ de conducere era congrega#ia generala a no/ililor. >ste o adunare reprezentativa pe stari sociale a nobilimii Transilvaniei, comitatelor, clerului , scaunelor sasesti si secuiesti, oraselor si taranimii libere proprietara de pamanat.$nitial din congregatia generala a nobililor au facut parte si nobilimii romani , ultima congregatie la care acestia sunt mentionati fiind cea din '-;'. )upa unio trium natiorum, congregatia generala nobililor era alcatuita numai din reprezentantii celor 2 natiuni privilegiate. 0cest organ de stat nu avea o activitate permanenta. >l se intrunea la convocarea voievodului, periodic, de regula la Turda. >xistenta ongregatiei Generale a #obililor subliniaza larga autonomie de care se bucura voievodatul Transilvaniei intrucat niciuna dintre legile votate de )ieta 3ngariei nu se aplica in Transilvania daca nu era insusita de congregatia generala a nobililor. $n ceea ce priveste organizarea locala ea prezinta o imbinare intre structurile politicoadministrative traditionale romanesti , existente inca dinainte de invazia mag&iara si care au supravietuit voievodatului Transilvania cu elemente de organizare politico-administrativa pe care mag&iarii le-au imprumutat din sistemul feudal german. 0stfel, in zonele locuite exclusiv de romani , subdiviziunile teritorial administrative erau )$%T.$ T>9> romanesti, conduse de cnezi, voievozi, ,uzi. $n regiunile unde alaturi de populatia romaneasca au patruns si mag&iarii , subdiviziunile administrativ-teritoriale erau ="$T0T>9> , impartite in plas&i. omitatele erau conduse de comitsi, numiti initial de regele mag&iar, iar din sec G$$$, de voievodul Transilvaniei. $n zonele unde au fost colonizati sasi , subdiviziunile administrativ-teritoriale erau scaunele sasesti, organizate dupa modelul vec&ilor scaune de ,udecata ale romanilor si care alcatuiau asa numita universitas saxonum cu centrul la %ibiu. $n zonele in care au fost colonizati secuii s-a organizat de asemenea scaune secuiesti, dupa acelasi model al scaunelor de ,udecata ale romanilor, grupate in universitas siculorum adica obstea secuilor cu centrul la =dor&ei. 0ceste forme de autonomie locala specifice voievodatului Transilvaniei nu sunt institutii politicoadministrative create in folosul populatiei romanesti ma,oritare , ci , dimpotriva, reprezinta o expresie a politicii constante promovate de regii mag&iari si voievozii Transilvaniei, de oprimare nationala a romanilor transilvaneni prin excluderea lor de la viata politica, atat la nivel central, cat si la nivel local .

Organizarea !e s#a# a Transil'aniei ca $rinci$a# a"#ono

!e$en!en# !e T"rcia

)ependenta Transilvaniei de coroana mag&iara a incetat in momentul in care , in urma bataliei de la "o&acs, 3ngaria dispare de pe &arta ca stat , in sensul ca cea mai mare parte a fost transformata in pasalac turcesc, iar zona de vest a intrat in stapanirea &absburgilor. $n aceasta situatie, intre '*('- '6@2( asediul Dienei),Transilvania a fost organizata ca principat autonom dependent de Turcia in aceleasi conditii ca celelalte doua Tari .omane. Organele cen#rale !e con!"cere ale principatului au fost 1 !rincipele+ )ieta Transilvaniei + onsiliul $ntim. '.!rincipele >ra ales pe viata de catre )ieta si confirmat de catre %ultan, insa , de cele mai multe ori Turcia nu respecta aceasta regula si il numea direct pe !rincipele Transilvaniei, fara o consultare prealabila a )ietei. rearea principatului a fost consfintita de )ieta de la Turda ('*(-) care a acceptat ca Transilvania este un stat tributar Turciei ,dar a conditionat alegerea !rincipelui Transilvaniei de obligatia acestuia de a respecta privilegiile celor 2 natiuni privilegiate si ale celor ( religii recepte , de a respecta 3nio Trium #atiorum, precum si legile votate de )ieta. !rin aceasta s-a instaurat in Transilvania un autentic regim nobiliar . principelui Transilvaniei erau mult mai largi decat cele ale voievodului. u toate acestea, atributiile

56

-.)ieta transilvaniei 0 inlocuit vec&ea ongregatie Generala a #obililor si devine un organ de stat cu activitate permanenta ale carei lucrari se intruneau de regula la 0lba $ulia."embrii dietei apartineau numai celor 2 natiuni privilegiate si celor ( religii recepte( catolica, reformata, calvina si lut&erana), cu excluderea romanilor ortodocsi. 2. onsiliul intim >ste un organ de stat nou, creat in timpul principatului. 0pare cu scopul de a-l sfatui pe principe in toate problemele vietii de stat.$n realitate insa, acest consiliu intimeste o expresie a regimului nobiliar instaurat in Transilvania, el exercitand un control permanent asupra activitatii principelui in interesul marilor feudali. %eminificativ in acest sens este faptul ca acest consiliu, alcatuit din ':-'- membrii, era compus din cei mai mari nobili ai Transilvaniei denumiti "0G#0T$.

Dre$#"l scris in Transil'ania in e$oca 'oie'o!a#"l"i si a $rinci$a#"l"i !e$en!en# !e T"rcia

>volutia dreptului scris a fost marcata de urmatoarele tendinte1 tendinta factorilor locali de a consolida autonomia voievodatului+ politica centralizatoare promovata de regii mag&iari+ tendinta populatiei ma,oritare auto&tone romanesti de a-si apara traditiile si institutiile ,uridice consacrate de 9egea Tarii, inclusiv prin codificarea vec&ilor obiceiuri realizata la presiunea populatiei romanesti si recunoscuta oficial de statul mag&iar. $n acest context, in Transilvania , dreptul s-a constituit in cadrul a !o"a sis#e e 9"ri!ice1 o )reptul romanilor transilvaneni exprimat in 9egea Tarii si codificarile realizate pe baza acesteia + acest sistem de drept a fost cel preponderent , cel putin in epoca voievodatului+ o %istemul ,uridic discriminatoriu pentru romani impus de reprezentantii celor 2 natiuni privilegiate si de statul mag&iar din anul '(2<. !otrivit acestui sistem ,uridic, care nu a fost niciodata recunoscut sau asimilat de populatia romaneasca , romanii erau cu desavarsire exclusi de la viata politica si ,uridica a tarii. )reptul scris are urmatoarele co $onen#e< 12 Decre#ele regaleE %2 Unio #ri" Na#ior" E

82 Tri$ar#i#"l l"i )er/oczi E =2 S#a#"#ele Tarii (agaras"l"i.

1.Decre#ele %unt acte ale regilor mag&iari privind privilegiile nobilimii si obligatiile taranilor iobagi precum si cele referitoare la organizarea financiara, militara, ,udiciara.)intre cel mai importante mentionam decretul regelui 0ndrei al $$-lea ('---) + decretul regelui arol .obert de 0n,ou si decretul "aius ('(@2) al regelui "atei orvin.

57

-.Unio #ri"

na#ior"

>ste &otararea adoptata in anul '(2<, in urma rascoalei de la Cobalna de nobilii mag&iari , conducatorii sasii si conducatorii secuilor, prin care s-a stabilit ca intreaga conducere politica a Transilvaniei urma sa fie exercitata de reprezentantii acestor 2 natiuni privilegiate cu excluderea perpetua a populatiei romanesti ma,oritare. 8. Tri$ar#i#"l l"i )er/oczi este o culegere de drept adoptata de ,uristul mag&iar %tefan Derboczi intre anii '*'(- '*'< din ordinul regelui mag&iar Dladislav al $$$-lea,, lucrare care nu a fost publicata oficial datorita evenimentelor care s-au precipitat si care au dus la disparitia statului mag&iar, ramanand astfel o lucrare cu caracter privat, dar care s-a aplicat in Transilvania in practica tuturor instantelor de ,udecata pana la revolutia de la '@(@ utilizarea ei fiind consacrata prin )iploma 9eopoldina din '6;'. 0sacum ii arata si numele lucrarea are o structura tripartita1 prima parte se refera la privilegiile nobilimii, a doua parte reglementeaza procedura de ,udecata, a treia parte se refera la obligatiile taranilor iobagi, consacrand legarea de glie a acestora. =. S#a#"#ele Tarii &agaras"l"i .eprezinta o lucrare cu caracter de codificare intrucat ea cuprinde principalele institutii ,uridice romanesti ale obiceiului pamantului. "ult timp, Tara 4agarasului a fost o feuda a domnilor T. , insa in secolul al GD-lea , ea a fost inclusa in 3#$D>.%$T0% %0G=.3", adica in obstea sasilor, ceea ce a insemnat o incalcare a drepturilor stravec&i ale populatiei romanesti , soldata cu o puternica riposta din partea romanilor, culminand cu o serie de rascoale care au avut loc intre anii '*:2-'*:@. !rincipala revendicare a rasculatilor era aceea a codificarii vec&ilor obiceiuri romanesti, revendicare care a fost satisfacuta prin intocmirea in anul '*:@ a statutelor Tarii 4agarasului. %tatutele au fost redactate in limba latina, facandu-se mentiune atat in preambulul lor, cat si in partea finala ca ele s-au dat la propunerea romanilor. Textul statutelor reda normele obiceiului ,uridic romanesc intr-o forma fidela, dar concentrata, plecandu-se de la ideea ca ele sunt foarte amanuntit cunoscute de populatia romaneasca care le aplica din generatie in generatie. )ispozitiile statutelor nu sunt sistematizate, astfel incat institutiile de drept civil sunt intercalate cu cele de drept penal si cele de drept procesual. 0stfel, in a#eria $ersoanelor este consacrata stratificarea sociala de tip feudal si discriminarea intre diversele categorii sociale, nobilii romani sunt desemnati prin termenul de C=U0.=#>% V, iar taranii dependenti prin termenul de .3%T$ $$ D090H$$. $n a#eria casa#oriei , este prevazuta necesitatea consimtamantului parintilor viitorilor soti, dar si forma atipica de inc&eiere a casatoriei si anume casatoria cu fuga.=bligatia de inzestrare a fetelor apartinea parintilor, iar in absenta acestora, fratilor, ca un corolar al privilegiului masculinitatii. $n a#eria s"ccesi"nilor, reglementarea era extrem de ampla , fiind consacrat privilegiul masculinitatii astfel incat fata inzestrata de parinti era ca si in Tara .omaneasca exclusa de la mostenirea acestora. %tatutele consacrau si institutia infratirii pe mosie precum si aplicatiile acesteia in vederea sc&imbarii ordinii succesorale si inlaturarii privilegiului masculinitatii. )e asemenea, o reglementare ampla avem si in a#eria !re$#"l"i $enal, fiind sanctionate cele mai importante sanctiuni, indreptate impotriva proprietatii, a vietii , dar si cele indreptate impotriva autoritatilor, acestea din urma sanctionate invariabil cu moartea. $n ceea ce priveste a#eria $ro$rie#a#ii, reglementarea din statutele Tarii 4agarasului contine urme semnificative lasate de proprietatea comuna devalmasa de la nivelul obstilor satestiJteritoriale. 0nalizand continutul ,uridic al statutelor constatam unitatea de continut si aplicare a obiceiului romanesc in toate cele 2 tari romanem inclusiv in Transilvania unde reprimarea nationala a romanilor a fost o constanta a politicii reprezentantilor celor 2 natiuni privilegiate. )in aceasta perspectiva, este remarcabil faptul ca cu doar 2 decenii inainte de disparitia statului mag&iar si de incetare a dependentei Transilvaniei

58

fata de 3ngaria , autoritatile erau nevoie sa recunoasca oficial si sa codifice obiceiurile romanesti pastrate intr-o forma nealterata.

DREPTUL SCRIS AL PRINCIPATULUI TRANSIL)ANIEI DEPENDENTA DE TURCIA. )upa caderea 3ngariei la "o&acs, dieta Transilvaniei intrunita la %ig&isoara in '*(: a stabilit ca pe viitor Transilvania se va conduce dupa legi proprii, iar legile din 3ngaria inceteaa a se mai aplica in Transilvania , cu exceptia tripartitului lui Derboczi. Totodata, dieta a stabilit ca unio trium natiorum ramane fundamentul politic discriminatoriu al Transilvaniei. $n acest context, in epoca principatului dependent de Turcia, dieta Transilvaniei a adoptat un numar foarte mare de legi pentru a suplini vidul legislativ creat si ca atare s-a simtit nevoia sistematizarii acestor legi in ordine cronologica sub forma incorporarii lor in colectii de legi. !rima colectie cuprinde legile adoptate de )ieta intre '*(: si '6*2 , fiind elaborata in timpul domniei celor - principi .acoti. >a s-a numit 0!!.=C0T0> =#%T$T3T$=#>% .>G#$ T.0#%$9D0#$0> >T !0.T$3" H3#G0.$0> >$)>" 0)#>G0.3" . 0 doua colectie de legi cuprinde legile adoptate de )ieta Transilvaniei intre '6*( si pana la sfarsitul epocii !rincipatului '6@2 si a fost elaborata in timpul domniei "i&ai 0pafi. >a s-a numit ="!$90T0> =#%T$T3T$=#>% .>G#$ T.0#%$9D0#$0> >T !0.T$3" H3#G0.$0> >$)>" 0)#>G0.3". 3lterior , cele doua culegeri de legi au fost reunite intr-una singura denumita 0!!.=C0T0> >T ="!$90T0> =#%T$T3T$=#>%. $n cadrul acestei ultime culegeri de legi, legile sunt grupate in ordine cronologica pe diferitele domenii de reglementare, spre pilda1 organizareade stat, privilegiile feudalilor, procedura de ,udecata si dreptul canonic. Toata aceasta legislatia elaborata in timpul principatului dependent de Turcia exprima tendinta de promovare a intereselor celor 2 natiuni privilegiate si ale celor ( religii recepte, context in care statutul ,uridic al taranilor aserviti si in special al romanilor s-a inrautatit foarte mult. 0stfel, taranii romani erau considerati dpdv ,uridic T=9>.0T$ si suportati pro temporae., iar preotii romani ortodocsi erau asimilati taranilor dependenti. >ste pe de alta parte semnificativ faptul ca in denumirea acestor colectii de legi apare cuvantul .>G#3" care desemneaza un stat suveran. Tot in perioada principatului dependent de turcia au fost codificate normele de drept scris si cutumiar ale oraselor sasesti, lucrarea purtand denumirea de %tatutele "unicipale %asesti, adoptate in adunarile sasilor, intre '*<:- '*@: si aprobate de principele Transilvaniei in '*@2 . 0ceasta lucrare contine numeroase dispoziti din materia obligatiilor deoarece sasii erau cei mai legati de sc&imbul de marfuri. 0u mai fost elaborate si culegeri de drept ale unor unitati administrativ Bteritoriale ca o expresie a largei autonomii de care se bucurau acestea , ex1 %tatutele =dor&eiului si statutele 7arandului.

C"rs 11 Dre$#"l &e"!al scris

Pri a co $onen#a-$ra'ilele /iserices#i )atorita organizarii sale ierar&ice si rolului sau de principal factor ideologic al societatii feudale, biserica ortodoxa romana a fost in masura sa elaboreze norme de conduita care sa fie aplicate pe intreg teritoriul tarii prin extinderea autoritatii sale spirituale si cu spri,inul autoritatilor statului feudal.9arandul lor domnii erau interesati in consolidarea statului feudal si centralizarea puterii de stat care urma sa se realizeze si prin

59

introducerea unor reglementari ,uridice noi cu caracter uniform spre deosebire de obiceiul ,uridic care prezenta semnificative particularitati regionale. !ravilele bisericesti au avut un carcater oficial deoarece au fost intocmite din ordinul domnului sau al mitropolitului si pe c&eltuiala acestora.)ispozitiile din pravile erau obligatorii atat pentru clerici cat si pentru laici,atat in domeniul religios propriu-zis cat si in domeniul ,uridic deoarece potrivit conceptiei autorilor de pravile dispozitiile de drept civil,penal,procesual tineau tot de domeniul religios.$ntrucat biserica ortodoxa romana se afla sub autoritatea autoritatea spirituala a !atriar&iei de la onstantinopol, domnii si mitropolitii romani au respectat regula de mult consacrata potrivit careia pravilele bisericii ortodoxe se intocmesc numai dupa izvoare canonice bizantine. !rocesul de crestinare a geto-dacilor,a populatiei daco-romane si romanesti a insotit etnogeneza romaneasca si a deputat incainainte de instaurarea dominatieiromane.!rincipalele cuvinte ale limba,ului religios sunt de sorginte latina1biserica(basilica),cruce(crux). 9imba romana este singura limba romanica in care termenul de biserica e de origine latina.$n toate celelalte limbi romanice cuvantul biserica e de sorginte greaca (eclesia). !atrunderea masiva a slavilor la sudul )unarii a rupt romanitatea nord-dunareara de contactul nemi,ocit cu bizantul.)in epoca feudalismului timpuriu influenta bizantina s-a exercitat pe filiera slava.$n acest context slavona a devenit limba oficiala a cancelariei domnesti si limba in care au fost redactate primele pravile si limba cultului religios ortodox.0ceastasituatie nu a durat mult,pana la ,umatatea sec '6 , deorarecepopulatia nu cunostea limba slavona,ea fiind cunoscuta doar de cativacalugari si gramatici ai cancelariei domnesti motiv pentru care pravilele incep sa fie redactate si in limba romana. 9a inceput pravilele bisericesti au fost multiplicate sub forma de manuscrise pentru ca apoi sa fie multiplicate prin tipariredupa ce tiparul a patruns si in tarile romane. !ravilele tiparite apar de la mi,locul sec '<. ele mai importante pravile in limba slavona1 -$ra'ila cea !e la Targo'is#e('(*-)elabortade gramaticul )ragomir din porunca domnului Dladislav al Tarii .omanesti -$ra'ila!e la P"#na care este bilingva, redactata in romana si slavona cu text interliniar ('*@') -$ra'ila!e la -$ra'ila !e la anas#irea*is#ri#a !in Mol!o'a('6'@) anas#irea*is#ri#a !in Ol#enia('626).

$zvoarele acestor pravile au fost textele din legislatiaimparatilor bizantini,nomocanoanele parintilor bisericii si o lucrare din ';2* de la %alonic denumita Tsintagma alafabeticaF a lui "atei Dlastares. !ravilele in limba romana1 -$ra'ilas&in#ilor A$os#oli scrisa de diaconul Horesi('*6:-'*6-) la Crasov,denumita si pravila de la $eud dupa numele localitatii din "aramures unde a fost descoperit singurul exemplar al acestei pravile -$ra'ilaaleasa scrisa !e logo&a#"l E"s#ac4e('62-),in "oldova,el a preluat izvoare bizantine continute intro lucrare intitulata nomocanonul lui "i&ail "alaxos -$ra'ila !e la Go'ora sa" $ra'ila cea ica tiparita in Tara .omaneasca la '6(: din porunca domnului "atei Casarab in - editii identice1 o editie pentru Tara .omaneascaprefata de mitropolitul T&eofil al Tarii .omanesti si una pentru Transilvania prefata de mitropolitul G&enadie al Transilvaniei. ontinutul pravilelor bisericesti este omgoen,alaturi de textele cu caracter ,uridic sunt cuprinse si texte din diverse alte domenii,extrase din lucrari religioase,date istorice despre sinoadele bisericesti si despre parintii bisericii autori de pravile,cronici,tabele de calculare a timpului,diferite formulare pentru intocmirea unor acte.

60

9a randul lor dispozitiile cu carcater ,uridic nu sunt sistematizate pe ramuri si institutiide drept a.i. normele de drept laic alterneaza cu normele de drept canonic,cele de drept civil alterneaza cu cele de drept penal si procesual.!rincontinutul lor mistic si prin discriminariile sociale fatise pe care le consacrau pravilele au contribuit la consolidarea relatilor de tip feudal,in sensul ca,avand in vedere izvoarele utilizate la elaborarea lor, pravilele marc&eaza cea de-a doua etapa a evolutiei dreptului romanesc sub influenta dreptului roman si anume etapa receptarii ideilor si institutilor ,uridice romane pe filiera bizantina,asa cum au fost ele adaptate la realitatile feudale ale bizantului. $n toate cele 2 tari romane pravilele bisericesti au un continut similar,mergand pana la identitate ceea ce arata unitatea de conceptie a dreptului nostru feudal scris ca o continuare fireasca a unitatiide reglementare din 9egea Tarii(dreptul feudal nescris). !ravilele bisericesti nu au fost doar simple constructii teoretice ci ele au fost destinate sa aiba si o finalitate practica adicasa se aplice efectiv in practica instantelor de ,udecata. >xista putine documente care sa ateste faptul ca &otararile,udecatorestipronuntate de instante erau date in baza pravilelor.0cestfeneomen se explica prin faptul ca &otararile,udecatoresti in materie penala si a dreptului familiei se dadeau in forma orala iar cele care se dadeau in forma scrisa fie nu ni s-au pastratintrucatpartile litigante nu au avut interesul sa le pastreze,fie nu indicau capul de pravila,adica textul din pravila pe baza caruia s-a pronuntat&otararea respectiva. $n litigiile referitoare la dreptul de proprietate,&otararile erau date intotdeauna in scris si intotdeauna erau motivate cu texte din pravile.0semenea&otarari ni s-au pastrat pentru ca partile litigante aveau tot interesul sa pastreze documente care reprezentau dovada dreptului lor de proprietate. 3na dintre cele mai celebre &otarari care s-a pastratcontinuta intr-un &risov dat in vremea domnului 0lexandru $lias este &otararea data in procesul dintre 4lorica si "aria,4lorica era fata legitima a lui "i&ai Diteazul iar "aria fata naturala.!rocesul a fost solutionat pe baza pravilei ,in &otarare se indica textul din pravila pe care aceasta se intemeiaza iar sentinta a fost pronuntata in favoarea ficei legitime,4lorica. A !o"a co $onen#a a !re$#"l"i &e"!al scris-4risoa'ele legisla#i'e Hrisoavele domensti au avut caracter individual,adica erau acte de aplicare a dispozitiilor 9egii Tarii la cazuri particulare.$ncepand de la sfarsitul sec '6 si pana la inceputul sec '< apar &risoavele legislative care contin norme cu caracter general aplicabile tuturor supusilor.3nul dintre primele &risoave legislative si dintre cele mai controversate este asezamanatul dat de "i&ai Diteazul in '*;* in care se mentioneaza cu referire la taraniidependentiTcare pe unde va fi sa fie ruman in veciF.3nii istorici romani analizandasezamantul au concluzionat ca el continedispozitii prin care taraniidependenti sunt legati de glie.!rinasezamantul din '*;* "i&ai Diteazul i-a legat de glie pe taraniidependenti. #u putem impartasi aceasta concluzie pentru ca ea nu are in vedere contextul istoric in care a fost adoptat asezamantul. $n '*;* cand"i&ai Diteazul se afla in plina camapanie,trupele turcestiinvadasera Tara .omaneasca si multi dintre taraniidependenti au fugit din calea invaziei otomane de pe mosiile din stanga =ltului pe mosiile din dreapta =ltului unde se afla fieful lui "i&ai Diteazul si al principalilor saisutinatori,adicaboierii olteni.#u "i&ai Diteazul a dispus legarea de glie a taranilor ci el a modificat dispozitiile 9egii Tarii care anterior anului '*;* ii legasera de glie pe taraniidependenti in sensul ca boierii din dreapata =ltului nu mai sunt obligati sa-i remita pe taraniifugitistapanilorlor.0ceastiaramanlegati de glie pe mosiile din dreapta =ltului. !rin acest asezamanat "i&ai Diteazulcreeaza o noua categorie,rumanii de legatura, adicataraniiliberi fugiti pe mosiile din dreapta =ltului. 0sezaminte similare au fost date in "oldova de %tefan Tomsa si "iron Carnovs?i. 3lterior,pe masuracentralizarii puterii domnestiinterventiile domnilor in materie legislativa exprimate in forma &risoavelor legislatives-au inmultitsemificativ. A #reia co $onen#a-$ra'ilele laice 0u fost adoptate la ,umatatea sec '< aproape simultan si cu un continut similar in Tara .omaneasca si "oldova ca o necesitate pentru puterea de stat centralizata de a interveni rapid cu reglementari in cele mai

61

diverse domenii ale vietiisociale.!entru boieri, pravilele laice au reprezentat instrumente de limitare a puterii domnestiintrucat,asa cum spune cornicarul Grigore 3rec&e, acolo unde nu-s pravile din voia domnilor multe strambatati se fac. $n "olodva,in '6(6,>ustrac&e a elaborat la porunca domnului Dasile 9upu artea romaneasca de invatatura, prima codificare legislativa cu carcacter laic din istoria dreptului romanesc.>a a fost tiparita la tipografia manastirii Trei $erar&i din $asi.Titlul este seminficativ,carte romaneasca de invatatura,lucrarea avand un caracter original iar izvoarele avute in vedere la elaborarea sa au fost sintetizate si codificate intr-o viziune proprie si nu intr-o maniera compilatoare.Termenul de invatatura nu are un sens didactic ci are un sens ,uridic,acela de porunca domneasca de dispozitie obligatorie care atrage sanctionarea acelora care nu asculta de astfel de invataturi.$voarele acestei pravile sunt1 -No osg4iorg4icos(legiuirea agrara bizantina) - = lucrare denumita,,Pracsis e# #eoriaecri inalisF a unui renumit penalist italian !rospero 4alinaci, latinizat 4alinacius. $n Tara .omaneasca in '6*- un calugar erudit pe numele sau )aniil !anoneanul, care ulterior a a,uns mitropolit al Transilvaniei a elaborat din porunca domnului "atei Casarab T$ndreptarea legiiF sau pravila cea mare tiparita la Targoviste si care contine o predoslovie(prefata)scrisa de mitropoilitul %tefan al Tarii .omanesti.%i titlul acesteia este semnificativ sugerandinfluentarea comportamentului uman prin dispozitii legale noi. uprinsul pravilei muntene este mai dezvoltatdecat al pravilei din "olodva si reproduce in linii generale cuprinsul pravilei moldovene insacontinetotodatasi nomocanonul lui "i&ail "alaxus iar in partea finala contine unele c&estiuni de interes general din diverse domenii cum ar fi medicina,gramatica,filozofie. ontinutul ,uridic al celor - pravile este asemanator si se refera la regelmentarearelatiilor sociale din agricultura si la sanctionarea faptelor penale,dispozitiile de drept civil si procesual fiind mai reduse numeric. 0sistam la o sistematizare a dispozitiilor cuprinse in pravile in pricini,glave si zaciale. !riciniLsectiunui GlaveLcapitole 7acialeLarticole ele - pravile au o structura bipartida. Par#ea 1contine normele care reglementeazarelatiile sociale din agricultura,consacrand1 - legarea de glie a taranilordependenti -dreptulstapanilor feudali de a-i urmari pe taraniifugiti si a-i readuce pe mosii -obligatiastapanilor feudali de a-i remite pe taraniirefugiati pe mosiile lor catrestapanii acestora -obligatiile de plata a rentei feudale catrestapanii feudali precum si dreptulstapanilor feudali de a-i pedepsi pe taranii care nu-si indeplineau aceste obligatii -norme privind paza &otarelor,a recoltelor si alte bunuri agricole -norme referitoare la cresterea vitelor,impartirea recoltelor si sc&imbul de terenuri. Par#ea %contineinstitutiile de drept civil,penal si procesual. $n materia persoanelor,persoanele fizice denumite obraze se clasifica in slobozi si robi."a,oratul este fixat la -* de ani,insaraspunderea pentru faptele proprii intervine de la '@ ani. asatoria,familia si rudenia sunt regelmentate pe baza acelorasi principii ca cele continute in pravilele bisericesti,casatoria este precedata de logonda-institutie preluata din dreptul bizantin,ea conferasotului puterea maritala asupra sotiei si un drept de corectie care merge pana la pedepsirea fizica a sotiei si inc&iderea ei.

62

$n materia bunurilor este prote,ata proprietateaimibiliara,uzucapiunea nu era recunoscuta si actiunea in revendicare putea fi intentata oricand. $n materia succesiunilor,mostenirea putea fi deferita prin testament,intocmit in forma scrisa-denumit zapis sau in forma oralaadicacu limba de moarte, sau putea fi deferita potrivit legii si se numea mostenireabintestat(fara testament). >ste introdusa ca o sactiune nedemnitatea succesorala pentru asasin si fii acestuia la mostenirea celui asasinat.)easemenea sunt prevazute ca si categorii de mostenitori legali desendentii pana la infinit precum si colateralii pana la gradul (. $n ceea ce privestemateria obligatiilor ea era reglementata avandu-se la baza principiul raspunderii individuale iar principalele izvoare de obligatii erau tocmelile sau contractele si delictele. "ateria dreptului penal-foarte amplu regementata.$nfractiunile erau denumite viniJgreseli clasificate dupa gradul lor de periculozitate sociala in vini mari si vini mici. $nfactiunea flagranta era denumita vina de fata si aratata.!entru prima data la calificarea unei infractiuni se aveau in vedere pozitia subiectiva a infractorului(gandulfaptasului) apoi momentul si locul savarsirii faptei. %unt introduse institutii noi in materie penala1 tentativa,concursul de infractiuni,complicitatea si recidiva.%unt reglementate cauzele care inlaturaraspunderea penala cum ar fi nebunia,legitima aprare,ordinul superiorului,varsta sub < ani sau cauze care atenueazaraspundereapenala-circumstante atenuante1 batranetea,varsta sub ': ani,mania,betia sau cauze care agraveazaraspundereapenala-circumstante agravante1 calitatea de boier la infractiunea de &iclenie. $n ceea ce priveste sistemul sanctionator el este in linii generale acelasi si se introduc pe langa pedepsele principale si pedeapsa complementara a confiscarii averii in cazul infractiunilor grave cum este &iclenia.!ravileleprevad ca ,udecatorul are o larga posibilitate de apreciere-voia ,udetului este foarte larga in sensul ca ,udecatorul poate sa sc&imbe pedeapsa aplicata sau poate sa dispuna iertarea de pedeapsa. %istemul sanctionator are si un vadit caracter discrimintoriu in sensul ca pravilele recomanda ca pedepsele fizice sa nu se aplice boierilor si clericilor si c&iar daca li se aplica aceste pedespe fizice ele sa fie inlocuite cu pedepse privative de libertate si pedepse pecuniare. )impotriva pravilele precizeaza ca pedepsele fizice urmau sa se aplice memebrilor categoriilor sociale inferioare. !e plan procesual exista - categorii de instante1 laice si ecleziastice(bisericesti) insa nu functiona principiul specializariiinstantelora.i. acestea aveau o competenta generala atat in materie civila cat si penala. $n ceea ce privestemateria penala,actiunea putea fi promovata de victima faptei penale dar si de alte persoane carora legea le acorda legitimare procesuala activa1 parintele putea introduce act penal pentru copil,stapanul pentru sluga,sotul pentru sotie,egumenul pentru mona&,dascalul pentru ucenic,etc. $n ceea ce priveste i9loacele !e $ro/a acestea sunt proba cu martoriJtestimoniara,,uramantul, inscrisurile si prezumtiile denumite presupusri,semne sau intelesuri. $n materie penala in absenta altor dovezi privind savarsirea faptei era admisa tortura ca instrument procedural pentru a smulge marturisireainvinuitului. $n ceea ce priveste proba testimoniaraforta sa probanta era diferita in functie de pozitia sociala a martorului1 boierii atunci cand erau audiati trebuiau crezuti mai mult.#u erau cunoscute caile de atac,insa cel nemultumit de &otarareapronuntata de o instanta putea sa se adreseze instantei superioare. #u exista principiul autoritatii de lucru ,udecat insa erau recunoscute anumite termene de presciptie a dreptului material la actiune.

Si#"a#ia Transil'aniei s"/ s#a$anirea a"s#riaca sa" 4a/s"rgica 0ceasta etapa debuteaza in '6@2 odata cu infrangerea armatei otomane la asediul Dienei si dureaza pana la '@6< cand se instaureaza dualismul austro-ungar. $n '6@@ armatele austriece patrund in Transilvania si aceasta devine un stat vasal 0ustriei,situatie acceptata de dieta de la 4agaras care statueaza ca alegerea principelui Transilvaniei urma sa se facapotrivit vec&ilor reguli .!rin )iploma 9eopoldina din

63

'6;',imparatul 9eopold al 0ustriei recunoaste autonomia Transilvaniei si se obliga sa o respecte. #oul statut ,uridic este recunoscut si pe plan international prin taratatul de pace de la 5arloWitz .$n '6;; ultimul principe al Transilvaniei, "i&ai 0ppaf8 al $$-lea renunta la drepturile sale princiare in favoarea imparatului 0ustriei creandu-se o uni3ne personala intre Transilvania si 0ustria in sensul ca imparatul 0ustriei este si principe al Transilvaniei. 0ceasta situatie este consacrata de $ure prin documentul imperial denumit pragmatica sanctiune potrivit caruia alegerea principelui Transilvaniei se facea potrivit acelorasi reguli care guvernau succesiunea la tronul 0ustriei.

Organizarea !e s#a# a Transil'aniei ca $rinci$a# a"#ono

!e$en!en# !e A"s#ria

Transilvania era condusa de un guvernator denumit presedinte al deputatiei tarii care coordona administratia civila a principatului si de un general comandant al armatei austriece din Transilvania care coordona administratia militara a principatului. 3neori cele - functii se reuneau asupra aceleiasi persoane care purta titulatura de !resedinte al Guvernului. Tot la nivel central functiona G"'ern"l $ro'incial( guberniul) acarui activitate era controlata de Cancelaria a"lica !e la )iena in cadrul careiafunctiona amera aulica transilvana creata in '6;*. 0lte institutii care functionau la nivel central erau Co isaria#"l #arii care controla aprovizionarea armatei din Transilvania si Teza"ra#"l care administra finantele Transilvaniei. $n epoca principatului dependent de 0ustria se produce pe plan religios o miscare care a avut consecinte extrem de importante pentru sustinerea documentara si ideologica a luptei populatieiromanesti auto&tone si ma,oritare pentru afirmarea nationala,crearea bisericii unite. 0stfel sinodul de la 0lba-$ulia din '6;< convocat de episcopul T&eofil a &otarat in principiu unirea bisericii ortodoxe din Transilvania cu biserica catolica. 0ceasta &otarare a fost luata ca urmare a promisiunilor imparatului 0ustriei in sensul ca preotiiuniti vor fi scutiti de obligatiiiobagesti,obligatii care revenea preotilorortodocsi.0celasiimparat, printr-o diploma data in '<:', extinde scutirile si asupra taranilorunitiinsa aceasta )iploma 9eopoldina nu a fost acceptata de )ieta Transilvaniei si ca atare nu s-a aplicat aici. $n '<((, printr-un rescript imperial dat de imparateasa "aria Tereza, natiunea romana a fost recunoscuta ca a patra natiune a Transilvaniei,insa nici acest rescript nu s-a aplicat in Transilvania deoarece )ieta l-a interpretat in sensul ca el se aplica doar nobililor si clericilor si ca acestia nu formeaza o a patraanatiune, ci sunt lipituri la cele 2 natiuni privilegiate. 3nirea cu .oma a unei parti a bisericii din Transilvania a avut o importanta in sensul ca a permis accesul fruntasilor bisericii unite la ar&ivele de la .oma precum si la ar&ivele imperiale de la Diena,acestiarealizand o intensa munca de documentare in spir,inulargumentarii drepturilor natiunii romane in Transilvania.0ctivitatea depusa de ei a contribuit la formarea fundamentului ideologic al miscarii de elibararenationala a romanilor din Transilvania.

Dre$#"l in Transi'ania in e$oca $rinci$a#"l"i !e$en!en# !e A"s#ria !rin ar#icol"l 1 al )iplomei 9eopoldine din '6;' s-a mentinut aplicarea in Transilvania a vec&ilor legiuri feudale si anume1 T3nion Trium #atiorumF, TTripartidul lui DerbocziF si Taprobate et compilate constitutionesF. $n '6;2 printr-o rezolutiealvitiana s-a organizat in cadrul cancelariei aulice de la Diena o camera aulica transilvaneana care cenzura activitatea guvernului Transilvaniei. 3n alt document elaborat in aceasta perioada este pragmatica sanctiune prin care s-a consfintit de $ure uniunea personala dintre 0ustria si Transilvania. )ieta Transilvaniei a adoptat si in aceasta perioada a principatului dependent de 0ustria o serie de &otarari care au inasprit exploatarea sociala de tip feudal. 0stfel )ieta din '<'( a fixat numarul zilelor de claca la ( zile pe saptamana pentru iobagi si 2 zile pentru ,eleri(tarani liberi farapamant). 0ceasta &otarare a fost amendata de imparateasa "aria Tereza printr-un rescript imeprial dat in '<(< prin care a diminuat numarul zilelor de claca pe saptamana la ( zile pentru taranii care nu aveau vite si 2 zile pentru taranii care aveau

64

vite.!rintr-un alt rescprit imperial Tpunctele regulativeF '<6;, imparateasa "aria Tereza ii invita pe nobilii Transilvaniei apartinand celor 2 natiuni privilegiate sa inceteze abuzurile asupra taranilor iobagi,ma,oritatea de origine romana.#iciuna dintre &otarari nu s-au aplicat in Transilvania pentru ca au fost respinse de )ieta.

Organizarea !e s#a# si !re$#"rile in e$oca regi "l"i #"rco-&anario# .eegimul a fost instaurat dupabazilirea domnilor )imitrie antemir al "oldovei si onstantin Cracoveanu al Tari .omanesti si a durat pana la revolutia lui Tudor Dladimirescu din '@-'. $n cadrul regimului turcofanariot intalnim - etape1 '.$ri a e#a$a care a debutat cu instaurarea regimului si s-a sfarsit in '<<( cu pacea si tratatul de la 5uciu?5ainard,i. 0ceasta este etapa de apogeu a dominatiei otomane asupra tarilor romane.)omnii sunt numiti direct de poarta ,ei sunt asimilatipasilor si integrati in sistemul administrativ otoman si se comporta ca nistearendasi,ca niste simplii guvernatori fiind preocupati cu precadere de indeplinireaobligatilor fiscale si de capatuirea clientelei personale. )omnii fanarioti erau recrutati din randul unor elemente arogene provenite din cartierul 4anar al $nstanbulului. Tronurile celor - tari erau scoase la mezat si acordate celui care oferea cea mai mare suma iar durata domniei era de ---ani si ,umatate. >xista si practica mutariidomnului dintr-o tara in alta care avea si consecinte pozitive1 unificarea legislativa a celor - tari. $n prima perioada se instituie monopolul otoman asupra comertului exterior al tarilor romane, sens in care acestea erau obligate sa exporte pe piata otomana toate produsele la pret inferior valorii de piata a produselor exoprtate. -.$n cea de-a !o"a e#a$a asistam la slabireadomnatiei otomane in contextul declinului imperiului otoman si cresterea considerabila a influentei .usiei asupra celor - tari romane..usia si Turcia isiimpart sfera de influenta, in sensul ca Turcia ramane puterea suzerana dar .usia devenie puterea protectoare. 3n element foarte important este inlaturarea monopolului otoman asupra comertului exterior al tarii romane, acestea fiind atrase in circuitul european si devenind principalul exportator de produse agicole. $n prima faza nu s-au cunoscut aspecte notabile deoarece asistam la apogeul dominatiei otomane asupra Tarii .omanesti. !rima faza a regimului a fost domiata din perspectiva elaborarii dreptului de personalitatea lui onstantin "avrocordat. >l s-a remarcat ca o figura aparte in galeria domnilor fanarioti si a dominat prin eruditia sa si prin activitatea sa aceasta prima faza. onstantin "avrocordat a avut ': domnii( 6 in Tara .omaneasca si ( in "oldova) in total -- de ani de domnie, un record ramas neegalat pentru epoca respectiva. 4iind o persoana extrem de erudita a incercat sa guverneze tarile romane in spiritul absolutismului iluminat asemenea imparatilor 0ustriei. >l a reazlizat o serie de reforme care au dus la modernizarea statului si inlaturareainstitutilor feudale. 0ceste reforme se impuneau cu necesitate deoarcerelatiile de productie de tip feudal se aflau in plina descompunere,noile relatii de tip capitalist apar si se dezvolta,vec&ile monopoluri feudale sunt inlaturate si suprastructura institutionala a tarilor romane trebuia pusa in acord cu baza economica. onstantin "avrocordat a realizat o serie de reforme care au fost consacrate prin asezamantul din '<(: si publicate in revista T"ercure de 4ranceF. 0sezamantul din '<(: cuprinde urmatoarele reforme1 $n ar#icolele 1-= se realizeaza o reforma in domeniul organizarii cultului religios in sensul ca preotii si manastirile sunt scutite de dari dar drepturile de ,udecata alea acestora sunt limitate si se introduc episcopiile manastiresti ca instrumente de control cu privire la modul in care erau administrate bunurile bisericii. $n ar#icol"l - se realizeaza un nou statut ,uridic al boierilor,calitatea de boier fiind legata de slu,ba indeplinita in cadrul aparatului de stat si nu de stapanirea unei mosii. %ub acest aspect boierii se impart in categorii1 boierii 'eli#i si umrasii lor care purtau denumirea generica de neamuri adicacei care detineaudregatorii in cadrul )ivanului )omnesc(organul de stat care a inlocuit %fatul )omnesc). 0cestia erau scutiti de dari.

65

0 doua categorie,boierii azili care indeplineaudregatoriimai mici si nu erau membrii ai )ivanului,ei erau scutiti doar de o parte din dari. $n ar#icoleleC-Ase prevede ca la conducerea ,udetelor din Tara .omaneasca si a tinuturilor din "olodva sunt asezati - ispravnici1 unul cu atributiuni administrative si celalalt cu atributini,udecatoresti, ceea ce a reprezentat un prim pas in consacrarea principiului separatiei puterilor instat. %-a prevazut acordarea de lefuri pentru totidregatorii,sens in care a fost creata o asa-numita casa a rasurilor,un fond alimentat de anumite impozite si care era destinat pentru plata lefurilor slu,basilorromanesti. onstantin "avrocordat a realizat o reforma fiscala inar#icolele @71B71%718 prin care a suprimat unele dari si a unificat toate celelalte dari intr-una singura denumita Tsama obsteascaFplatibila in ( sferturi.3lterior cuantumul a crecut,a,ungandu-se la '- sferturi. 0ceasta reforma a pus capat &aosului fiscal care domina tarile romane. !rin asezamantul din '<(:, onstantin "avrocordat a realizat si o reforma sociala,dar in sens negativ- a interzis stramutareataranilordependenti de pe mosii si i-a obligat pe acestia sa lucreze un anumit numar de zile pentru boieri ,fara a preciza insanumarul de zile,ceea ce a generat numeroase abuzuri din partea boierilor. !e acest fond,intre '<('-'<(6 asistam la un masiv fenomen de be,enie( fuga de pe mosie) acestiarefugindu-se la sud,unde statul lor ,uridic era mai bland. 0sistam la o diminuare considerabila a bazei de venituri a statului, ceea ce l-a determinat pe "avrocordat sa realizeze cea mai importanta reforma a sa,re&o a sociala. 0stfel,printr-un asezamant dat la ' martie '<(6, in Tara .omaneasca "avrocordat a stabilit ca cei care se intorceau in tara urmau a fi iertati de rumanie pe baza unor certificate de iertare de rumanie emise de )ivanul domnesc. Taraniifugiti care se introceau se puteau stabili pe orice mosie iar fostii lor stapani nu-i mai puteau urmari. 0cestia aveau obligatia de a munci un anumit numar de zile si de a plati o di,ma la produsele obtinute de pe terenurile pe care le cultivau. 0cest asezamantcontinea un viciu ,uridic -nu preciza data pana la care cei fugiti trebuiau sa se intoarca pentru a beneficia de prevederile asezamantului astfel incatasezamantul din ' martie '<(6 in loc sa stopeze fenomenul be,eniei l-a amplificat. %i mai multitarani au fugit pentru a se putea intorace si beneficia de prevederile asezamantului. "avrocordat a dat la * august '(<6 un nou ordin prin care a dispus eliberarea tuturor romanilor din starea de dependenta de tip feudal,stapanii lor fiind invitati sa-i elibereze fara plata iar daca refuzau erau obligati sa-i elibereze cu plata unei sume de ': talere. 9a ' iunie '<(;,pe cand era domn al "oldovei, "avrocordat a dat un asezamantasemanantor pentru "oldova pentru ca el prevedea eliberarea gratuita si neconditionata a vecinilor. 0ceasta reforma a avut urmatoareleconsecinte1 inceteaza starea de dependenta de tip feudal, raporturile dintre boieri si tarani nu mai au o baza legala ci au o baza contractuala in sensul ca se inc&eie anumite invoieli intre boieri si tarani prin care taranii primesc in folosinta o parte din mosii si in sc&imbul acestei folosinte sunt obligati sa presteze un numar de zile de claca pentru boieri si sa plateasca di,ma la produsele obtinute de pe terenurile primite in folosinta. .aporturile dintre boieri si taraniideveniticlacasi sunt raporturi contractuale. 0ceasta inseamana ca dpdv formal ,uridic situatiataranilor s-a imbunatit. $n fapt insa, aceast lucru nu s-a intamplat deoarece aceste invoieli aveau caracterul unor contracte de adeziune-taranii nu leeputeainc&eiadecat in conditiile impuse de boieri,ei trebuiau sa adere la un contract ale carui clauze nu le puteau negocia datorita discrepantei ma,ore de statutdintre parti.0stfel, au intervenit o serie de abuzuri de la boieri,care in special in faza a doua erau interesati de crestereaproductiei agricole datorita faptului ca odatainlaturatmonopoul otoman asupra comertului exterior al trailor romane ei devenisera principalul exportator de produse agricole pe piataeuropeana. restereaproductiei agricole la epoca respectiva se facea prin metode extensiveadica prin crestereanumarului zilelor de munca. )omnii fanarioti au dat o serie de urbarii(&otarari domnesti) prin care s-au fixat anumite limite pentru numarulzilelor de claca si totodata s-a stabilit si narcul,adica cantitatea de munca care trebuia prestat intr-o zi de claca. Tot prin aceste urbarii se prevedea si faptul ca taranul este legat de sat pe care nu-l poate parasi pana nu-si indeplinesteobligatia de a presta numarul respectiv de zile de claca, in caz contrar el putand fi readus cu fortainapoi.

66

!rin reforma lui "avrocordat nu a fost inlaturata cu totul starea de dependenta de tip feudal in sensul ca au mai ramas anumite categorii sociale aflate in stare de dependenta de tip feudal si anume sc"#elnicii si $osl"snicii. %cutelnicii sunt cei care indeplineau anumite activitati care necesitau o oarecare calificare in cadrul curtilorboieresti iar poslusnicii sunt cei care indeplineauactivitati necalificate. %i unii si altii aveau obligatii fiscale numai fata de boieri si nu aveau fata de stat.