DESPOT-VODA - Drama istorica de Vasile Alecsandri.

Marcheaza reorientarea deliberata a teatrului alecsandrinian spre drama si este singura realizata dintr-o
proiectata trilogie - Jolde, Lapusneanu, Despot. Nu exemplaritatea, ca in cazul altor scrieri istorice ale
sale, ci originalitatea personajului, cu insusiri "afara din rind" si o biografie "tesuta cu intimplari
extraordinare", motiveaza optiunea dramaturgului, care-si plaseaza din punctul de pornire opera sub
semnul romantismului. Alecsandri a parcurs literatura istorica, de la Ureche la sincai, de unde a extras
date necesare inchegarii tabloului de epoca si caracterizarii personajelor, doar doua dintre acestea,
Ciubar si Ana, fiind inventate de el.

In tesatura piesei pot fi detectate influente ale teatrului romantic, indeosebi hugolian, jucat in acel
moment pe scenele noastre, dar si ale celui shakespearian, alaturi de urme ale unei recente traditii
autohtone (Razvan si Vidra). La nivelul ideologiei se reflecta preocuparile politice ale epocii, convingerile
democratice si sentimentele patriotice ale generatiei pasoptiste.

Despot-Voda se constituie, prin semnificatia ei fundamentala, inrr-o meditatie asupra puterii, urmarita
in manifestarile si implicatiile ei la nivel individual si colectiv, moral si politic. Traiectoria vietii lui Despot,
ce-l poarta pe culmile maririi pentru a-l prabusi apoi in neant, ilustreaza ideea esecului inevitabil al
puterii exercitate in gol, al oricarei personalitati politice rupte de traditiile si interesele poporului. Se
regasesc in drama lui Alecsandri si vechi motive universale ca: vanilas vanitatum. fortuna labilis,
inselaton/I inselai. Piesa se prezinta ca o suita de momente din spectaculoasa biografie a lui Despot
Eraclid, domn al Moldovei intre 1558-l561, un personaj mai mult de roman decit de drama, cum observa
Emincscu. Actiunea, relativ sustinuta si marcata de elemente senzationale si melodramatice, incepe in
momentul cind Despot, "sluga odinioara lui Iacob Eraclidul", dupa ce reusise sa uzurpe o identitate si o
genealogie ilustre si colindase pe la curtile europene, soseste la granita Moldovei hotarit sa ocupe tronul
acesteia si chiar sa elibereze "Bizanta si patria greceasca". Planurile ii sint favorizate de nemultumirea
unei parti a boierimii fata de domnia lui Lapusneanu. Vorbirea seducatoare si pergamentul ce-i atesta
nobletea ii deschid inimile boierilor si casa lui Motoc. Doar Tomsa se arata banuitor si ostil.

Primit la curte, Despot cistiga simpatia Doamnei, a carei ruda pretinde a fi, dar Lapusneanu, prevenit de
aliatul sau Sigismund, ii descifreaza planurile de uzurpare si hotaraste sa-l suprime. Despot
supravietuieste celor trei incercari, ultima data evadind din temnita travestit in vesmintele nebunului
aspirant la tron Ciubar-Voda, si cauta adapost la prietenul sau, palatinul Laslci. Prin iscusinta si
devotamentul Carminei, sotia acestuia, scapa de trimisii lui Lapusneanu, simulind moartea, si cistiga noi
aliati in schimbul unor promisiuni banesti si politice. Conflictul pentru tron dintre Despot si Lapusneanu,
dezvoltat in primele trei acte, se rezolva in afara scenei. Plaiesii Jumatate si Limba-Dulce, ajunsi straji la
curte, rezuma si comenteaza infimplarile survenite: biruinta lui Despot, ajutat de mercenari si de
tradarea lui Motoc, inscaunarea lui, politica antinationala si antipopulara etc.

In actul al IV-lea este lansat si dus cam prea grabnic la culminatie al doilea conflict principal, intre
Despot, ajuns domn, si tara. Urcat pe tron, Despot se imbata de putere si nu-si tine nici una din
fagaduieli. El refuza sa se casatoreasca cu fiica lui Mojoc, asa cum promisese, ruineaza tara si o
infeudeaza mai mult fata de turci, provocind reactia poporului.

Toate fortele tarii se coalizeaza impotriva sa si se string in jurul lui Tomsa. Ultimul act aduce solutionarea
tuturor conflictelor, cu accentuarea notei de senzational. invins de Tomsa, Despot pierde sprijinul lui
I.aski si, eventual, pe al lui Mojoc, cind cele doua femei care-l iubeau cu pasiune, Carmina si Ana,
descopera ca au fost tradate. I'e prima o ucide sotul ei, pe a doua durerea de a-l fi pierdut pe Despot
care, crutat de Tomsa, este asasinat de Ciubar, ajuns calugar fanatic.
In conturarea figurii lui Despot, Alecsandri urmeaza in parte adevarul istoric, dar, sub influenta
modelelor sale romantice, vrea sa-i confere o dimensiune eroica ("in el m-am incercat a prezenta nu un
simplu rivnitor de putere, ci un ambitios maret la inceput") si o complexitate neatestate de cronici.
Elementele contrastante din care se constituie personajul - maretia idealurilor, hotarirea, vointa,
bravura, manierele seducatoare, vorbirea aleasa, pe de o parte, si ambitia egocentrista, versatilitatea,
ipocrizia si cinismul - fuzioneaza cu greu intr-un tot. Mereu afirmate de el insusi, intentiile nobile ale lui
Despot sint covirsite de ignominia mijloacelor si infirmate la fiecare pas de fapte. Structura sa este a
unui parvenit de mare anvergura, aventurier si histrion, avind ca principala trasatura o neobisnuita
capacitate de disimulajie si ca cea mai eficienta arma oratoria persuasiva.

"Ca-i om cu doua fete: in suflet poarta ura,/ si dulcea dezmierdare in ochii-i si pe gura", il caracterizeaza
Mojoc.

El nu se multumeste sa insele pe altii, ci "se automistifica si se Iasa mistificat cind e vorba de

supraestimarea propriei persoane. Una din semnificatiile principale ale personajului, de simbol al
desertaciunii puterii nejustificate prin superioare comandamente sociale si nationale, este potentata,
cum observa un cercetator (M. Ghitulescu), prin existenta unui "dublu" al sau, Ciubar Voda, nebunul
pretendent la tron, considerat de Eminescu o figura dramatica "genial desenata", descinzind din bufonii
shakespearieni. Realizat si el din trasaturi disparate sau chiar contrastante - piosenie si viclenie, dragoste
fata de sotie si aplecare spre actiuni criminale, portretul Iui Lapusneanu este mai sumar conturat.

Tema puterii este ilustrata si de Tomsa, "boier neaos". Spre deosebire de ceilalti, el este un personaj
unitar, dar cam schematic, este personajul "pozitiv". Lupta sa pentru tron se justifica prin considerente
superioare si este sustinuta de un ardent patriotism (umbrit pe alocuri de accente xenofobe). Din grupul
boierimii, diferentiat sub aspect moral, se distinge si Motoc, "boier conspirator", prezentai in antiteza cu
Tomsa. Avid de putere, el minuieste abil demagogia, disimularea, intriga si este disponibil la orice
tradare pentru obtinerea ei. Poporul are ca exponenti pe Limba-Dulce si Jumatate, care comenteaza cu
intelepciune si umor evenimentele, dar este prezent si ca masa, ilustrind conceptia pasoptista, de
sorginte romantica, despre rolul maselor in istorie. Dintre sprijinitorii straini ai lui Despot, mai bine
conturat este Laski, intrupare a virtutilor si viciilor feudalului de tip occidental, dupa cum sotia sa,
Carmina, aduce in piesa exotismul si pasionalitatea iberice. Ea nutreste pentru Despot o dragoste
vinovata, asociata cu setea de marire, in opozitie cu Ana, fiica lui Motoc, ce-l iubeste la fel de puternic,
dar pur si dezinteresat, in privinta constructiei dramatice, a caracterizarii personajelor sau a realizarii
"culorii locale", parerile criticilor au fost impartite intre elogii si rezerve, acestea din urma vizind adesea
trasaturi ale dramei romantice in general: tendinta de epicizare si liricizare, abuzul de contraste si
elemente senzationale, amestecul de tragic si buf etc. Aproape toti comentatorii au apreciat insa, pe
linga elevatia ideilor, frumusetea si plasticitatea limbii, bogatia si varetatea imaginior poetice, a
expresiilor sententioase memorabile, maiestria versificatiei (desi nu lipsesc unele momente eind retorica
se goleste de substanta si nici licentele poetice). Prin Despot-Voda, Alecsandri a inzestrat literatura
romana cu cea mai reprezentativa drama istorica in versuri, de factura romantica. Personaj principal al
dramei istorice cu acelasi nume, Despot-Voda este pivotul central in jurul caruia se incheaga intreaga
actiune a operei dramatice.
Persoana istorica, consemnata de cronici (Grigore Ureche), figura lui Despot Eraclid marcheaza in cadrul
dramaturgiei lui Alecsandri trecerea de la persoana cu existenta reala la dublul sau literar. Integrat in substanta
textului, prototipul real isi pierde atributele si coordonatele existentei reale, capatand prin fictionalizaloarea
exemplara a unui "personagiu afara de rand". Cum accesul la biografia personajului este mediat de transcrierea
cronicareasca, purtand indubitabil si marca subiectivitatii, translatia catre personajul de hartie este dublu mediata,
pe de o parte de modelul cronicaresc, iar pe de alta parte de selectarea anumitor momente din viata lui Despot-
Voda de catre Alecsandri insusi. Asadar, Despot-voda nu este doar corespondentul de hartie al unei persoane
istorice, ci el primeste in interiorul dramei toate atributele eroului de factura romantica, asa cum marturiseste
insusi autorul: "Despot aratandu-mi-se astfel inzestrat in insusirile unui personagiu afara de rand, am deschis
cronicile noastre de am cercetat fazele vietii sale, tesuta cu intamplari extraordinare". Sprijinit de palatinul Laski,
Despot, "un pribeag din lume", ajunge la granitele Moldovei cu vadita intentie de a uzurpa tronul acesteia: "AL.,
iata-ma-n Moldova! Mariri, averi, putere I Aici sunt partea celui ce stie-a zice: « Vreu»." Structura ambitioasa,
urmarit de ganduri de marire, Despot isi construieste o adevarata strategie in vederea atingerii scopurilor propuse.
Mai intai, el isi asigura sprijinul puterii din exterior si anume cea a lesilor si a prietenului sau Albert Laski, palatinul
Siradiii, care la randul sau urmarea prin intermediul lui Despot prilej de razbunare fata de domnul Moldovei. In
acelasi timp el isi alege si momentul prielnic de atac, de detronare a domnitorului Moldovei. Soseste nu numai pe
fondul nemultumirii generale a poporului, dar disensiunile insesi dintre boieri netezesc calea spre implinirea
ambitiei sale. In acelasi mod strategic, el incearca mai intai sa castige simpatia Doamnei Ruxandra, in fata careia
vrea sa treaca drept ruda de sange, si numai apoi accepta confruntarea directa cu Alexandru Lapusneanul. El isi
declara o falsa identitate, pretextand ca ar avea origini nobile, si fata de boierii lui Lapusneanul, pe care incearca
sa-i castige de partea sa. Retorica de care uzeaza ii cucereste imediat pe boieri, in special pe Motoc, care ii
garanteaza sprijinul in intreprinderile propuse. Vointa de putere ce il anima cu atata ardoare si ii canalizeaza toata
energia merge pana acolo incat el este capabil de a o seduce chiar pe fata boierului Motoc pentru a fi sigur de
sprijinul tatalui acesteia. Asadar, mijloacele prin care vrea sa-si asigure sorti de izbanda sfideaza nu numai legile
ospetiei, dar ele calca in picioare, in lumina principiului machiavelic ("scopul scuza mijloacele") ce-l calauzeste,
sentimente autentice si nevinovate. Canalizarea strategiilor sale pe mai multe planuri demonstreaza inteligenta si
abilitate politica, dar ele anihileaza personajul in dimensiunea sa umana. Seductia ipocrita si mincinoasa a femeilor
pe care pretinde ca le iubeste (Carmina, sotia lui Laski sau Ana, fata lui Motoc) este, fara indoiala, rezultatul
ambitiei fara margini de a-si atinge scopul propus. De o inteligenta covarsitoare si de o viclenie pe masura, Despot
reuseste sa se sustraga celor trei capcane pe care Lapusneanu i le intinde. Depasirea celor trei probe, (tentativa de
otravire, stapanirea iepei naravase, evadarea din temnita), corespunzatoare momentelor initiatice din basmele
populare, inscrie personajul in sfera spectaculosului, el dobandind astfel atributele unui Erou exceptional. Ajuns
insa la domnie si imbatat de gloria reusitei, Despot nu-si respecta promisiunile facute, supune tara unor dari foarte
mari fata de turci, provocand in scurt timp nemultumirea generala. Detronat de Tom-sa, el se refugiaza la castelul
vechiului sau prieten Laski, unde, cu ajutorul Carminei, sotia acestuia, se preface ca este mort, scapand inca o data
de urmaritori prin aceleasi tertipuri viclene de care a facut uz in fiecare situatie-limita. In final, protagonistul moare
ucis de Ciubar, acum calugarit, cel trimis altadata de insusi Despot, printr-o abila manevra (un travesti) sa moara in
locul lui. Sfarsitul lui Despot este tragic, inscriindu-se in traiectoria canonica a personajului dramei romantice; el
este si consecinta aspiratiilor utopice ale eroului care urmareau, asa cum observa si G. Calinescu in Istoria
literaturii romane, crearea unei universitati in tara si pornirea unei cruciade impotriva Semilunei. De fapt ceea ce
va provoca deznodamantul sau este imposibilitatea constientizarii limitelor propriilor proiecte himerice, dar mai
ales tentatia perpetua a exhaustivului: "Vreu gloria Moldovei si-a ei neatarnare! I Mai mult! Vreu sa rup jugul
cumplit si rusinos I Ce-apasa omenirea in fiii lui Hristos! I Mai mult! Vreu Romanimea-nainte mergatoare I In sfanta
cruciada lui Christ liberatoare" Drama lui Alecsandri propune nu doar un model al Eroului exemplar, desi intr-o
grila de lectura clasicizanta si moralizatoare acesta codifica de fapt o ipostaza a Non-Eroului, ci ea se vrea mai ales
o meditatie profunda asupra consecintelor nefaste pe care setea oarba de putere si orgoliul fara masura le pot
produce.