Sunteți pe pagina 1din 8

Razvan si vidra

de Bogdan Petriceicu-Hasdeu
drama romantica
drama istorica
Deciarandu-se discipol al lui Sofocle si Shakespeare, Bogdan Petriceicu-Hasdeu
(1838-1907) ramane convins ca "trecutul unui popor poate sa invie numai intr-o
drama istorica", asa ca scrie piesa "Razvan si Vidra", prima drama istorica de factura
romantica, in versuri, intr-o viziune pasoptista asupra trecutului, in spiritul ideilor de
la "Dacia literara". Piesa fost reprezentata in 1867 la Bucuresti, de catre trupa lui
Mihail Pascaly.
Sursele de inspiratie ale dramei "Razvan si Vidra" se afla in "Letopisetul Tarii
Moldovei" al lui Miron Costin, in studiul lui Nicolae Balcescu, "Razvan-Voda",
precum si in folclorul romanesc sau in operele culte cu eroi tigani ale lui Puskin,
Lenau, Alecsandri, Bolliac, Negruzzi. Drama are la baza un adevar istoric, acela al
domnitorului stefan Razvan, care a ocupat tronul Moldovei timp de patru luni in anul
1595.
Tema dramei o constituie evocarea unui moment din realitatile social-istorice ale
Moldovei in involburatul si insangeratul secol al XVI-lea, ilustrand idealurile,
pasiunile si ambitiile unor personaje romantice angajate cu patos in conflictele
sociale, psihologice si morale ale epocii.
Structura dramei
"Razvan si Vidra" este subintitulata de Hasdeu "Poema dramatica in cinci canturi"
si are un moto sugestiv pentru subiectul dramei: "Marirea desarta si iubirea de
arginti, acestea sunt neste neputinte iuti ale sufletului..." preluat din "Cazania"
Mitropolitului Teofil (1644). Drama debuteaza cu o "Dedicatiune" in versuri adresata
"Sotiei mele Iulia Petriceicu-Hasdeu" si semnata cu initialele "B.P.H."
Drama este structurata in cinci "canturi", fiecare purtand un titlu sugestiv si avand
cate un moto semnificativ pentru subiectul actului respectiv. La fiecare "cant" sunt
prezentate personajele, carora Hasdeu le spune "fete" si este precizat locul in care
urmeaza sa se desfasoare actiunea.
Relatiile spatiale sunt complexe, manifestandu-se in aceasta drama atat spatiul real si
deschis al evenimentelor ce se petrec in Moldova si in Tara Leseasca, precum si
spatiul inchis, psihologic al Vidrei si al lui Razvan. Relatiile temporale reliefeaza, in
principal, perspectiva continua, cronologica a derularii evenimentelor istorice
petrecute in secolul al XVI-lea.
Constructia si momentele subiectului
Expozitiunea. Cantul I, intitulat "Un rob pentru un galben", are ca moto un citat din
"Letopisetul" lui Grigore Ureche, "sub anul 1564". Locul actiunii acestui cant este o
"piata in Iasi", in apropierea unei biserici. Tanase, un roman care saracise in urma
unui proces, cerseste "un banut" de la boierul Sbierea care nu-i da pentru ca

"banisorii nu s-arunca". Razvan, martor al scenei de mai sus, observa ca Sbierea isi
pierduse punga cu bani, o ridica si i-o ofera cersetorului Tanase. Acesta, desi
"copilasii ii plang de foame", refuza sa ia "de la un tigan pomana". Razvan ii spune
ca mama lui era moldoveanca si numai tatal fusese tigan, considerand ca important
este omul si nu culoarea pielii, deoarece "si painea de secara este neagra, dar
hraneste". El este stiutor de carte si se eliberase din robie de doi ani: "Numai singur
eu supt soare,/ Dintre mii de tiganime, stiut-am sa-nvat scrisoare". Tanase ia un
singur galben din punga boierului Sbierea,
O da inapoi lui Razvan, care o pune in san.
Intriga. Targovetii se aduna in piata si roaga pe un dascal sa le citeasca pamfletul
pe care Razvan il lipise pe un stalp si care era scris in metru popular: "Frunza verde
de negara,/ De cand domneste in tara/ Petru-voda schiop si slut,/ De ras tara s-a
facut!...". Marele vataf Basota silabiseste pamfletul, isi da seama ca este "impotriva
stapanirii" si vrea sa-l spanzure pe dascal, considerandu-l vinovat de scrierea
poeziei. Razvan ia apararea dascalului si recunoaste ca el este autorul pamfletului,
prefacandu-se mirat ca este posibil "in tara moldoveneasca/ A omori pentr-un cantec
o fiinta omeneasca?". Sbierea iese din biserica, zareste punga in san la Razvan,
constata ca ii lipseste un ban si il vrea rob in schimbul galbenului. Razvan respinge
cu fermitate robia, "Mai degraba/ Veti pune-n lanturi furtuna, cu tunete si cu ploi,/
Decat s-ajung eu vrodata rob la unul dintre voi!...", preferand spanzuratoarea,
deoarece "Omul om, sa fie slobod; decat rob, mai bine moare".
Desfasurarea actiunii. Cantul II se intituleaza "Razbunarea", are ca moto patru
versuri ale poetului C.Bolliac, iar locul unde se desfasoara actiunea este "in cotlrul
Orheiului". Razvan devenise capitanul haiducilor, dupa ce trei ani fusese robul lui
Sbierea, iar cersetorul Tanase vine in codru sa se faca si el haiduc, ca sa-si razbune
necazurile indurate din pricina boierilor nemilosi: "Decat sa mor in orase de
cruzimea celor rai,/ Mai bine voi in padure, prin mine sa piara ei!". Evenimentele
petrecute in cei trei ani de robie si comprimate intr-o simpla
referire marcheaza elipsa temporala. Boierul Ganea ofera lui Razvan o "simbrie" de
sase sute de galbeni ca sa oa rapeasca pe Vidra din mainile unchiului sau, care voia
sa o sa o calugareasca, pentru a-i putea lua averea.
Razvan rosteste un impresionant monolog, in care isi exprima credinta in
dreptatea haiduceasca, in timp ce haiducii il prind in codru pe boierul Sbierea, care
se vaicareste cu disperare atunci cand da cu ochii de Razvan. Scarbit de umilinta lasa
a boierului pe care il uraste pentru cruzimea cu care se purtase atunci cand ii fusese
rob, Razvan il iarta cu marinimie, fiind convins ca "Razbunarea cea mai cruda este
cad dusmanul tau/ E silit a recunoaste ca esti bun si dansu-i rau!...". Toti haiducii se
opun eliberarii boierului Sbierea, se razvratesc impotriva tiganului, pe care-l jignesc:
"se cunoaste ca-i tigan". Vidra, care asistase la aceasta scena, descendenta "din osul
acelui vornic Motoc,/ De care Moldova-ntreaga mi se temea ca de foc", este
impresionata de gestul nobil si inteligent al lui Razvan: "As. fi mandra, capitane, ca
sa string o mana care/ Nu voieste sa-si razbune decat numai prin iertare!...". Razvan

se indragosteste de Vidra si refuza sa o mai predea boierului Gane, inapoindu-i


acestuia banii.
Cantul III are ca titlu "Nepoata lui Motoc", iar ca moto o maxima a lui Anton
Pann: "Sa nu te blasteme cineva: s-ajungi sluga la cai albi si stapan femeie s-aibi!".
Actiunea se petrece intr-o "tabara leseasca la marginile tarii muscaiesti", iar Razvan
este un viteaz luplator in armata leseasca. Fostii tovarasi de haiducie ai lui Razvan,
Vulpoi si Razasul, il urmasera la lesi, dar regreta ca parasisera "tara si codrul
blagoslovit". Razvan se afla sub puterea si influenta nefasta a Vidrei, care "mi-l
misca si mi-l intoarce fara preget,/ si la dreapta, si la stanga, nu cu mana, ci c-un
deget!...". Razvan devine capitan in oastea leseasca, dar Vidra este nemultumita:
"Capitanu-i o furnica!.../[...] Capitanii intr-o oaste? Sunt atatia, ca-n multime se
lovesc coaste la coaste...". Sbierea ajunsese robul hatmanului lesesc, si Razvan il
iarta "pentru-a doua oara...". Cu toate astea boierul ii cere inapoi nu numai banii de
care fusese jefuit de catre haiduci, tatari, muscali si lesi, ci si dobanda aferenta. Vidra
ii admira boierului tenacitatea si-i reproseaza lui Razvan lipsa de ambitie pentru
marire: "Eu te las! Te las, Razvane! Ora tampit si sfiicios!/ O prapastie ne desparte:
eu preasus si tu preajos!".
Cantul IV poaita titlul "Inca un pas" si are ca moto versuri din "Jalnica tragedie" a
lui Beldiman. Actiunea se petrece in "locuinta lui Razvan intr-un orasel lesesc la
marginea Moldovei ".Vulpoi si Razasul comenteaza faptele de vitejie ale lui Razvan,
ascensiunea acestuia in oastea leseasca, dar dorul de Moldova le sfasie inimile si este
mai puternic
decat devotamentul fata de Razvan, care devenise polcovnic. Boierul Sbierea
intentioneaza sa cumpere mosia Vidrei, deoarece unchiul ei murise. Mistuit si el de
dorul de tara, Razvan respinge cu hotarare oferta lui Sbierea, ar vrea sa se intoarca in
Moldova, mai ales ca aflase vestea ca lesii intrau in razboi cu moldovenii, iar lui ii
era cu neputinta "ca bratul meu sa izbeasca/ Un piept de roman? S-aprinza o coliba
romaneasca?...". Hatmanul les incearca sa-l convinga pe Razvan sa lupte impotriva
romanilor "caci patria ubi bene (tara este acolo unde-ti este bine) ... si nu mai esti
moldovean", dar Razvan este ferm, indignat si revoltat: "nu ma bat cu romanii...nu;
asta-i peste putinta!.../[...] Fie painea cat de rea/ Tot mai dulce mi se pare cand o stiu
din tara mea..." . Intrucat hatmanul e gata sa-i dea in casatorie pe fiica lui, Razvan ii
dezvaluie trecutul de hot, apoi ii marturiseste ca "Eu...eu sunt tigan", iar Vidra nu-i
este sora, ci sotie. Domnitorul Aron-voda, il trimite pe vataful Basota sa-i ofere lui
Razvan functia de hatman in Tara Moldovei. Razvan mediteaza asupra rolului pe
care Basota l-a avut in ascensiunea lui, pentru ca daca nu "m-arunca-n robie", nu s-ar
fi facut hot de codru, n-ar fi intalnit-o pe Vidra, care l-a impins "cu-ncetul la tinta cea
mai inalta!...".
Bucuroasa si incantata, dintr-un orgoliu nemasurat, Vidra-i
spune lui Razvan ca mai are "un singur pas" de facut in ascensiunea sa si anume "sapuci cu fala scaunul lui stefan eel Mare", idee care-l incanta peste masura: "Voiesc a
fi mare".

Cantul V se intituleaza "Marirea" si are ca moto: "Asa s-a platit si lui Razvan raid
ce-i facuse si el lui Aron-voda... " (Miron Costin, cap.II). Actiunea se desfasoara la
"Palatul lui Razvan in lasi". Tanase, Vulpoi si Razasul sunt acum capitani in armata
moldoveneasca si se bucura de pacea incheiata pe cale diplomatica de catre trimisul
lui Aron-voda, vataful Basota, cu armata leseasca. Razvan este hatman la Curtea
Moldovei, dar nu-i mai ajunge "marirea" si vrea sa devind domnitorul tarii, insa
Tanase, desi ii recunoaste meritele, considera ca un tigan nu poate ajunge sa ocupe
cea mai inalta functie in stat: "Eu stiu ca-n tara Moldovei unul e Razvan, ma jur!/
Pacat ca-i tigan.. .La dracu!... Asta-i singuru-i cusur!" Razvan este hotarat sa
domneasca, "Negresit, una din doua: sau moarte, ori sa domnesc!", desi, de aceasta
data, Vidra, care este insarcinata, are "o presimtire ciudata" si-l sfatuieste sa astepte
un moment mai potrivit. Razvan isi cheama capitanii si le spune sa organizeze
inlaturarea de la tron a lui Aron-voda, prin manipularea poporului si devine, astfel,
domnitorul Moldovei. Cu acest prilej, Hasdeu prezinta cateva traditii stravechi
privind inscaunarea, urarile pe care le primeste noul domnitor de la soltuzul de
Suceava, de la "baiatul cel mai sarac", de la capitanii sai. Vidra ii ureaza "domnie
fericita", dorindu-i sa ajunga imparat prin unirea tarilor romane: "Tu sa legi intr-o
cununa toate tarile romane,/ Incat de la Marea Neagra pan'la falnicul Carpat,/ Sa nu
domnesti ca un voda, ci ca Razvan-imparat!" Razvan le promite tuturor ca "La toti si
la fiecare va da rasplata pe rand...".
Punctul culminant il constituie vestea ca tradatorul Basota a deschis portile si
lesii au intrat in cetate, iar Razvan se arunca vitejeste in lupta, alaturi de capitanii sai,
izbutind sa invinga pe dusmani, dar este grav ranit.
Deznodamantul. Razvan, adus pe brate de Vulpoi si Razasul, rosteste cu glas
slab: "Am biruit si mor!...", dandu-si seama abia acum cat de pretioasa este viata si
cat de periculoasa este lacomia: "Ce-mi foloseste domnia? [...] Nebuni, ce din
lacomie [.,.] pentr-un ceas de mandrie,/ Necrutand nimica-n lume, nestiind nimica
sfant,/ Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si mormant!...". Batranul Tanase murise
aparandu-l in lupta pe Razvan, care este in agonie si rosteste fatidic: "Tigan!...
Tigan!... Apai... Apa!...". Vidra este inmarmurita, "n-a zis un singur cuvant,/ Nici o
vorba, nici un tipet", iar Razasul o acuza ca este vinovata de moartea lui Razvan:
"Dar tu l-ai ucis, ciocoaica! Tu la moarte l-adusesi!".
Mijloace stilistice. Piesa "Razvan si Vidra" este o drama romantica, apeland la o
serie de conventii si teme specifice romantismului, pe care Hasdeu le introduce cu
maiestrie artistica intr-un cadru de istorie adevarata. Temele sunt construite in
maniera romantica prin situatiile aflate in antiteza (trecut-prezent, calitati-tare
morale, realitate-aparenta): tema saracului imbogafit din intamplare care refuza
bogatia (pierderea pungii cu galbeni a lui Sbierea si refuzul cersetorului Tanase de a
o lua), a stapdnului devenit robul robului sau (Sbierea este robul lesilor, al lui
Razvan, fostul sau rob), afaptului de a rasplati raul cu binele (eliberarea lui Sbierea
de catre Razvan), a ridicarii - prin merite proprii - a celui umilit si dispretuit
(ascensiunea lui Razvan de la statutui de rob la cel de domnitor) etc.

Procedeele retorice sunt, in general, declamative si se bazeaza pe exagerari, pe o


viziune hiperbolica a realitatii istorice, modalitati specifice romantismului.
Repetitia folosita de Hasdeu are accente ideatice si este utilizata cu o mare
varietate de modalitati de constructie: repetifia unui cuvant ("caci tu, tu ai fost
pricina"); repetitia unui cuvant prin sinonimele sale ("si-l intinde, si-l anina, si-l
acata"); reluarea cuvantului de la finalul versului la inceputul versului urmator ("ba
copiii m-au lasat/ Te-au lasat?").
B.P.Hasdeu foloseste o gama larga de figuri de stil, cum ar fi interogatii poetice,
hiperbole, metafore, comparatii, antiteze, care demonstreaza o data in plus viziunea
romantica a piesei.
Caracterizarea personajelor
In prefata dramei "Razvan si Vidra", Bogdan Petriceicu-Hasdeu prezinta succint
trasaturile personajelor sale: "caracterul infocat, generos, eroic si impresionabil al lui
Razvan; caracterul ambitios, imperativ si orgolios al Vidrei; caracterul avar si las al
lui Sbierea; doua caractere de taran romanesc, personificate in mos Tanase si in
Razasul...".
Razvan este un erou romantic, atestat istoric, un personaj exceptional care
evolueaza in imprejurari exceptional si care traieste emotii exceptionale de la bucuria
maririi la amaraciunea si desertaciunea caderii. Drama are la baza un adevar istoric,
acela al domnitorului stefan Razvan, care a ocupat tronul Moldovei timp de patru
luni in anul l595.
Razvan este un tigan rob eliberat ("Sunt tigan iertat, jupane: tiganul lui
Dumnezeu"), care urea treapta cu treapta scara ierarhiei sociale, de la capitan de
haiduci in codrii Orheiului, la locotenent, capitan si polcovnic in oastea leseasca,
pana la hatman si domn al Moldovei, care are calitati deosebite de luptator,
evidentiate la inceput prin atitudinea de razvratit social, apoi prin vitesia eroica in
armata leseasca si moldoveneasca.
La inceput, personajul este construit in maniera populara, ca un erou legendar,
aparator al celor asupriti, obiditi si amarati, razvratindu-se impotriva stapanirii si a
boierilor hapsani. Razvan este conturat, in mare masura, din perspectiva conditiei
sale de tigan in antiteza cu generozitatea, inteligenta si stiinta de carte, surprinzatoare
pentru orice roman: "Ramai sanatos, baiete!... Ce pacat ca esti tigan!..." (Tanase).
Monologul rostit de Razvan privitor la saracia in care se zbateau taranii compune un
sugestiv tablou social si politic al Moldovei din secolul al XVI-lea, ideile despre
adevar, dreptate, libertate exprimate dovedesc profunzime de gandire si-i
impresioneaza pe cei din jur: "Sunt vorbe de sus, baiete, iar nu de-un om
pamantean!/ O, Doamne, sa iasa tocmai dintr-o gura de tigan!". El traieste, in primul
rand, "drama individului apasat de prejudecata publica" (G.Calinescu), de aceea
starnesc uimire calitatile morale de exceptie, ca dorinta de libertate, demnitatea si
constiinta propriei valori.
Comportamentul si faptele lui Razvan dezvaluie, in mod indirect, insusiri alese:
stiutor de carte intr-o vreme in care si hatmanul de la curtea domneasca abia silabisea

("Dintre mii de tiganime, stiut-am sa-nvat


scrisoare,/ Sarbeasca si romaneasca, incat ajunsei de mic/In casa mitropoliei cel mai istet
gramatic..."), cinstit, sincer si corect cu cei din jur, ii marturiseste cersetorului Tanase faptui
ca mama a fost romanca, dar tatal a fost tigan, ia apararea dascalului care citise pamfletul si
recunoaste ca el este autorul, chiar daca risca sa fie spanzurat pentru asta. Ca orice om
inteligent pretuieste libertatea ca pe o componenta esentiala a fiintei umane, de aceea prefera
moartea in locul statutului de rob: "Omul om sa fie slobod; decat rob, mai bine moare/ sapoi moartea-i inviere pentru cel dispretuit!".
Razvan este dominat de o noblete umana superioara, fapt ce reiese din dialogul in antiteza
intre miselia lui Basota si generozitatea eroului: "Dumneata mereu ne spanzuri s-astfel
traiesti boiereste;/ [...] Eu n-as spanzura nici unul, ca sa pot ierta o mie". Aceeasi
generozitate este evidentiata, indirect, de atitudinea lui Razvan fafa de boierul Sbierea, pe
care, in loc sa-l omoare il iarta, redandu-i libertatea in ambele ocazii ivite pentru razbunare:
"Razbunarea cea mai cruda este cand dusmanul tau/ E silit a recunoaste ca esti bun si dansui rau".
Elementele romantice se impletesc cu elementele clasice, in construirea personajului
Hasdeu reusind o structura unitara, echilibrata, armonizand admiratia si respectul de
exceptie pe care le starneste Razvan in opinia celorlalte personaje. Compasiune provocate de
prejudecata inflexibila a oamenilor devine aproape un alt motiv, autorul pledand astfel in
favoarea demnitatii umane.
Razvan este un autentic patriot, iubeste Moldova cu toata fiinta lui, iar dorul de tara il
chinuie mistuitor, atunci cand este o vreme departe de ea: "Nu, hatmane! Niciodata!.. .Fie
painea cat de rea,/ Tot mai dulce mi se pare, cand o stiu din tara meal". Razvan refuza cu
fermitate sa lupte impotriva romanilor si este revoltat de aceasta idee.
Sensibil, sentimental si om de onoare, Razvan este delicat si iubitor fata de ideea de
femeie, respectul si veneratia pe care le simte in legatura cu ideea de mama le exprima
emotionant intr-un adevarat elogiu, ca si iubirea puternica pentru Vidra.
Vidra este cea care sadeste in Razvan "setea de-a merge-nainte", dandu-i ca exemplu pe
Sbierea, care este impatimit de bani si indura orice pentru a-i avea. Pe nesimtite, dorinta de
marire il cuprinde si pe Razvan, care devine robul unor teluri egoiste, de autoritate si orgoliu
nemasurat de marire, ajungand domn al Moldovei si incercand cu incapatanare sa-si
depaseasca propria conditie umana, aceea de tigan. Isi da seama prea tarziu de desertaciunea
maririi, de faptui ca "Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si mormant" si moare pe buze cu
constientizarea originii sale: "Tigan!... Tigan!... Apa!... Apa!...". Moartea lui este o
fatalitate, determinate de o tradare intamplatoare, Razvan fiind "un paria imbracat in hainele
efemere ale puterii, in lupta cu un factor monstruos, de nedefinit, si in conditie cu atat mai

tragica cu cat admiratia tuturor se amesteca cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil


din tragedia greaca a fost inlocuit aici cu reaua nastere apasand asupra geniului." (George
Calinescu).
Vidra este nu numai eroina principala si de exceptie a dramei "Razvan si Vidra", ci si un
personaj romantic de referinta din literatura romana.
Vidra este nepoata vornicului Motoc si vorbeste cu mandrie de originea ei dintr-un neam de
boieri romani, al caror sange il simte in venele ei.
Fascinata fiind de generozitatea nobila a capitanului de haiduci, Razvan, care-l iarta pe
boierul Sbierea, Vidra pune in inaltarea barbatului toata puterea, tenacitatea diabolica a
femeii orgolioase, intreg arsenalul unei arte de marire, care sa-i inalte alesul. Inca dinaintea
aparitiei ei in piesa, aflam opinio celorlalte personaje despre Vidra: o "fata de neam" (Gane),
"Un fatoi ce calareste si-mpusca chiar, ca un zmeu" (Hotul II), mandra si orgolioasa, dupa
cum o vede Ciobanul. Vidra exercita o putere fulgeratoare si definitiva asupra lui Razvan,
care este cuprins instantaneu de fiorul dragostei.
Personaj complex, Vidra este o prezenta feminina de exceptie, cu o puternica vointa,
viguroasa, energica, clocotind de viata si foarte ambitioasa, trasaturi reiesite prin
caracterizare indirecta, din faptele, vorbele si atitudinile eroinei. Insetata de marire, Vidra
stimuleaza orgoliul si energia latenta a lui Razvan, folosind modalitati variate. Patima pentru
bani care-l stapaneste pe Sbierea este un exemplu pe care Vidra i-l da lui Razvan, o pilda
demna de urmat pentru evolutia personajului in drumul lui spre marire. Ca un adevarat
strateg, Vidra adopta cele mai eficiente tactici de impulsionare si ambitionare spre marire a
barbatului pe care-l iubeste cu inflacarare: atunci cand Razvan este fericit ca a fost inaintat
la gradul de capitan in oastea leseasca, ea isi manifesta dezamagirea, reprosandu-i ca se
multumeste numai cu atat si-l dispretuieste pentru ca-i lipseste "setea de-a merge-nainte".
Vidra este o femeie viteaza, curajoasa si se arunca in lupta alaturi de Razvan fara a se
teme de moarte. Ambitia si setea ei de marire n-au limite si atunci cand Razvan ajunge
domnitorul Moldovei, ea ii ureaza entuziasmata: "Tu sa legi intr-o cununa toate tarile
romane,/ Incat de la Marea Neagra pan-la falnicul Carpat/ Sa nu domnesti ca un Voda, ci ca
Razvan-imparat"
Energica, vulcanica, ferma si iubitoare, cu o vointa si o tenacitate iesite din comun, Vidra a
fost asemanata cu eroinele antice pentru echilibrul interior si discretia cu care-si suporta
suferinfa, reiesite din scena mortii barbatului pe care l-a iubit cu toata fiinta ei: "Nu vezi ca-i
moarta si Vidra? "N-a zis un singur cuvant/ Nici o vorba, nici un tipat privind pe Razvan ca
moare !..." (Vulpoi).
Referindu-se la acest personaj feminin incarcat de forta si energie, Eugen Lovinescu vede
in Vidra o eroina "manata de ambiple: o femeie ce-si face din barbat un brat, pentru a-si

realiza nesatul stapanirii si spiritul de initiativa, amestec din Doamna Chiajna si din Lady
Macbeth".