Literatura in

perioada
clasicismului
Au realizat: Curarari Ana
Gherman Dumitru
Gherman Damian
Focsa Marin
 Curentul se defineste ca o miscare artistica si literara care promoveaza ideile de
echilibru si armonie a fiintei umane, constituite in modele durabile si care se pot
regasi in timp.

 Sunt relevante sculpturile lui Fidias (care a condus si lucrarile de pe Acropola

Atenei), arhitectura cladirilor de pe Acropole, tragediile lui Eschil, Sofocle,
Euripide, Artele poetice ale lui Aristotel si Horatiu.

 Curentul clasicismului, definit ca atitudine estetica fundamentala de observare si

realizare a unui sistem armonios, stabil, proportional, dominat de elementele
frumosului, in concordanta cu norme specifice (cele trei unitati in dramaturgie),
tinde spre un tip ideal, echilibrat, senin, al perfectiunii formelor. A aparut in Franta,
in secolul al XVII-lea (inaintea iluminismului), extinzan-du-se in intreaga Europa.
S-a manifestat in toate artele – literatura, pictura.

Definitia
• Reprezentanti ai clasicismului in
literatura universala sunt: P. Corneille, J.
Racine, Molliere, Boileau, La Fontaine, La Bruyere,
Pierre Corneille, Vladimir Streinu, iar in literatura
romana, in secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, mai ales, se
remarca Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creanga si
Ioan Slavici.

Reprezentanții
Clasicismului
Reprezentanții Clasicismului

Scriitorii clasicisti consideră literatura ca o misiune importantă de a traduce în cuvinte și de a
transmite cititorului cerințele naturii și rațiunii, ca o modalitate de a „preda în timp ce se
distrează”. Lit-ra K. caută o expresie clară a gândirii semnificative, a sensului („... sensul
trăiește întotdeauna în creația mea” - F. von Logau), ea refuză stilistic. rafinament, retorică.
ornamente. Clasicienii au preferat verbozitatea, metafora. complexitate - simplitate și claritate,
extravagant - decent. Respectarea normelor stabilite nu a însemnat însă că clasicienii au
încurajat pedanteria și au ignorat rolul artistului. intuiţie. Deși regulile au fost prezentate
clasicienilor ca o modalitate de a păstra creativitatea. libertatea în limitele rațiunii, au înțeles
importanța unei perspective intuitive, iertând talentul pentru abaterea de la reguli, dacă este
adecvat și eficient din punct de vedere artistic.

Coliziuni preferate - o ciocnire a datoriei și a sentimentelor, o luptă între rațiune și pasiune. În
centrul lucrărilor clasicienților se află eroicul. personalitate și, în același timp, o persoană bine
crescută, care se străduiește stoic să o învingă pe a sa. pasiuni și afectări, pentru a le reduce
sau cel puțin a le realiza.

În centrul lit. Teoria lui K. este ierarhizată. sistem de genuri; analitic reproducere pentru
diverse lucrări, chiar și pentru artist. lumi, eroi și teme „înalte” și „joase” este combinat cu
dorința de a înnobilează genurile „joase”; de exemplu, pentru a salva satira de burlescul
grosier, comedie din trăsături farsante („comedia înaltă” a lui Moliere).

Scriitorii si operele