Motorul Diesel

   Rudolf Christian Karl Diesel a fost un inginer și inventator german.

   Motorul diesel este un motor cu ardere internă în care combustibilul se aprinde datorită

temperaturii ridicate create de comprimarea aerului necesar arderii, și nu prin utilizarea unui
dispozitiv auxiliar, așa cum ar fi bujia în cazul motorului cu aprindere prin scânteie.

Comprimarea unui gaz conduce la creșterea temperaturii sale, aceasta fiind metoda prin
care se aprinde combustibilul în motoarele diesel. Aerul este aspirat în cilindri și este comprimat
de către piston până la un raport de 25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu aprindere prin
scânteie. Spre sfârșitul cursei de comprimare motorina (combustibilul) este pulverizată în camera
de ardere cu ajutorul unui injector. Motorina se aprinde la contactul cu aerul deja încălzit prin
comprimare până la o temperatura de circa 700-900 °C. Arderea combustibilului duce la
creșterea temperaturii și presiunii, care acționează pistonul. În continuare, ca la motoarele
obișnuite, biela transmite forța pistonului către arborele cotit, transformând mișcarea liniară în
mișcare de rotație. Aspirarea aerului în cilindrise face prin intermediul supapelor, dispuse la
capul cilindrilor. Pentru mărirea puterii, majoritatea motoarelor diesel moderne sunt
supraalimentate cu scopul de a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri. Folosirea unui răcitor
intermediar pentru aerul introdus în cilindri crește densitatea aerului și conduce la un randament
mai bun.

În timpul iernii, când afară este frig, motoarele diesel pornesc mai greu deoarece masa
metalică masivă a blocului motor {format din cilindri și chiulasă) absoarbe o mare parte din
căldura produsă prin comprimare, reducând temperatura și împiedicând aprinderea. Unele
motoare diesel folosesc dispozitive electrice de încălzire, de exemplu bujii cu incandescență,
ajutând la aprinderea motorinei la pornirea motorului diesel. Alte motoare folosesc rezistențe
electrice dispuse în galeria de admisie, pentru a încălzi aerul. Sunt folosite și rezistențe electrice
montate în blocul motor, tot pentru a ușura pornirea și a micșora uzura. Motorina are un grad
mare de vîscozitate, mai ales la temperaturi scăzute, ducând la formarea de cristale în
combustibil, în special în filtre, împiedicând astfel alimentarea corectă a motorului. Montarea de
mici dispozitive electrice care să încălzească motorina, mai ales în zona rezervorului și a filtrelor
a rezolvat această problemă. De asemenea, sistemul de injecție al multor motoare trimite înapoi
în rezervor motorina deja încălzită, care nu a fost injectată, prevenind astfel cristalizarea
combustibilului din rezervor. În prezent, folosirea aditivilor moderni a rezolvat și această
problemă.

O componentă vitală a motoarelor diesel este regulatorul de turație, mecanic sau

electronic, care reglează turația motorului prin dozarea corectă a motorinei injectate. Spre
deosebire de motoarele cu aprindere prin scânteie (Otto), cantitatea de aer aspirată nu este
controlată, fapt ce duce la supraturarea motorului. Regulatoarele mecanice se folosesc de diferite
mecanisme în funcție de sarcină și viteză. Regulatoarele motoarelor moderne, controlate
electronic, comandă injecția de combustibil și limitează turația motorului prin intermediul
unei unități centrale de control care primește permanent semnale de la senzori, dozând corect
cantitatea de motorină injectată.
 Controlul precis al timpilor de injecție este secretul reducerii consumului și al emisiilor
poluante. Timpii de injecție sunt măsurați în unghiuri de rotație ai arborelui cotit înainte de
punctul mort superior. De exemplu, dacă unitatea centrală de control inițiază injecția cu 10 grade
înainte de punctul mort superior, vorbim despre un avans la injecție de 10 grade. Avansul la
injecție optim este dat de construcția, turația și sarcina motorului respectiv.

Avansând momentul injecției (injecția are loc înainte ca pistonul să ajungă la punctul
mort interior) arderea este completă, la presiune și temperatură mare, dar cresc și emisiile de
oxizi de azot. La cealalată extremă, o injecție întârziată conduce la ardere incompletă și emisii
vizibile de particule

Motorul diesel modern este o îmbinare a creațiilor a doi inventatori. În mare, rămâne fidel
conceptului original al lui Rudolf Diesel, adică combustibilul este aprins prin comprimarea
aerului din cilindru. Însă, aproape toate motoarele diesel de azi folosesc așa-numitul sistem de
injecție solidă, inventat de Herbert Akroyd Stuart, pentru motorul său cu cap incandescent (un
motor cu aprindere prin comprimare care precedase motorul diesel, dar funcționează oarecum
diferit). În cazul injecției solide, combustibilul este adus la o presiune extremă cu ajutorul unor
pompe și introdus în camera de ardere prin intermediul unor injectoare și a aerului comprimat,
într-o stare aproape solidă. La început, combustibilul era injectat în motorul diesel cu ajutorul
aerului comprimat care îl pulveriza în cilindru. Mărimea compresorului de aer era atât de mare,
încât primele motoare diesel erau foarte grele și voluminoase în raport cu puterea produsă, mai
ales datorită antrenării unor astfel de compresoare. Primele motoare montate pe nave aveau un
motor auxiliar dedicat antrenării compresorului de injecție. Sistemul era prea mare și greoi
pentru a fi folosit în industria auto.