Cursul nr.

9-10

ULEIURI DE UNGERE
PENTRU AUTOMOBILE

• Compoziția uleiurilor de ungere

• Proprietățile uleiurilor de ungere
• Clasificarea uleiurilor de ungere.
 Obiective
După parcurgerea acestui curs studenţii vor fi capabili să:
• identifice uleiurile de ungere pe baza clasificărilor SAE,
ACEA şi API;
• interpreteze indicele de viscozitate al uleiurilor de ungere;
• aleagă uleiul potrivit în funcţie de destinaţie;
• evalueze calitatea uleiurilor de ungere prin metode rapide.
 Definiție

• Lubrifianții sunt materiale care se pot întinde între

suprafețele de contact a două corpuri aflate în mișcare
relativă pentru a forma o peliculă subțire care să
înlocuiască frecarea uscată cu o frecare fluidă,
reducând uzarea, încălzirea exagerată etc.
 Tipuri de frecare
• Frecarea uscată - presupune absența lubrifiantului între suprafețele
de contact aflate în mișcare relativă. La nivel micro-geometric,
frecarea uscată se realizează prin contactul direct dintre
neregularitățile suprafețelor, având ca rezultat obținerea unor valori
mai mari ale coeficienților de frecare și un grad ridicat de uzură;

• Frecarea semiuscată - presupune o ungere parțială a suprafețelor

în contact datorită faptului că pelicula de ulei este discontinuă. Ca
urmare, rămân porțiuni neunse din suprafețele pieselor în mișcare și
acestea vin în contact direct, ceea ce are ca rezultat uzura
suprafețelor
 Tipuri de frecare
• Frecarea semilichidă - apare în cazul în care pelicula de ulei are
grosime variabilă, ceea ce înseamnă că există porțiuni din suprafețele
pieselor care nu sunt unse satisfăcător. Ca urmare, apar uzuri, de mai
mică amploare, ale suprafețelor pieselor în mișcare;

• Frecarea lichidă - apare atunci când grosimea filmului este suficient de

mare pentru a nu se produce contacte între vârfurile asperităților.
Lubrifiantul aderă la metal și fenomenul de frecare la limită sau mixt
apare doar la porniri și opriri. În regim fluid, frecarea este generată de
tensiunile interne din fluid, date de viscozitatea acestuia. Uzura este
practic nulă deoarece filmul de lubrifiant asigură preluarea portantei,
chiar dacă mai există unele atingeri ale vârfurilor asperităților, în piesele
aflate în mișcare relativă existând un strat subțire și continuu de ulei. În
acest caz, frecarea nu mai are loc direct între suprafețele pieselor, ci
între moleculele de ulei și, ca urmare, efectul uzurii este mult diminuat.
 Regimuri de lubrifiere
• Conform curbei Stribeck - trei tipuri de regimuri de lubrifiere: lubrifiere la limită, mixtă și/sau
elastohidrodinamică și hidrodinamică;
• Lubrifierea la limită are loc la o încărcare ridicată sau la o viteză redusă de alunecare atunci când se
formează un film tribologic subțiere și instabil, cauzând frecarea și uzura pieselor aflate în mișcare
relativă. Deoarece grosimea filmului, în acest regim, este mai mică decât rugozitatea suprafeței, prezența
aditivilor este vitală pentru a proteja suprafețele aflate în contact împotriva uzurii. Creșterea vitezei de
alunecare sau scăderea încărcării, modifică lubrifierea dintr-un regim la limită într-un regim mixt sau
elastohidrodinamic, iar apoi într-un regim hidrodinamic. Odată cu această tranziție, frecarea și uzura
elementelor scade deoarece suprafețele de contact sunt separate printr-un film lubrifiant mai gros.
 Rolul ungerii
• Reducerea rezistentelor ce apar intre doua suprafete in
miscare relativa,
• Menținerea curată a pieselor lubrifiate
• Reducerea uzurii suprafetelor in alunecare relativa,
• Transportul caldurii generate de frecare (racire)
• Prevenirea oxidării.
 Compozitia uleiurilor
• Uleiuri de baza - 75-85%
• Modificator ai viscozitatii
• Aditivi

• Prin operaţia de formare se introduc diferiţi aditivi,

substanţe chimice care le conferă uleiurilor caracteristici
fizico-chimice cerute pentru ungerea motoarelor sau
transmisiilor.
 Uleiuri lubrifiante. Uleiuri de baza
• Uleiuri vegetale

• Uleiuri rafinate

• Uleiuri sintetice
 Uleiuri de baza vegetale
• utilizate in trecut, mai ales la autovehicule de cursa,
• au capacitate de lubrifiere foarte ridicata, (filmul de ulei
are rezistenta mare).
• sub efectul presiunii si temperaturii ridicate se
degradeaza  interval de inlocuire foarte scurt,
demontarea si curatirea frecventa a pieselor motorului
(practic imediat dupa curse, altfel uleiul se intareste!)
 Uleiuri de baza rafinate
• Uleiurile minerale sunt constituite din hidrocarburi şi alte
substanţe chimice în funcţie de natura ţiţeiurilor din care
provin şi a condiţiilor de rafinare.
• Uleiurile de calitate superioară pentru motoare şi
transmisii se obţin din ţiţeiuri parafinice.
– Distilare
– Rafinare
– Deparafinare
– Hidrogenare (IV >100).
 Uleiuri de baza rafinate
• Uleiurile rafinate (actuale) pot fi de două tipuri:
– parafinice şi
– naftenice.
• Uleiurile rafinate nu sunt folosite pentru ungere, fiind
considerate ca “uleiuri de bază”.
 Uleiuri de baza sintetice
• Pot fi:
– Poli-alfa-olefine (PAO) – se obtin prin reactii de
sinteza, de exemplu din etena CH2 
hidrocarburi cu lanturi lungi,
– Esteri sintetici – sunt biodegradabili!
• Au punctul de congelare redus, nu
necesita aditivi speciali (depresanti ai
punctului de congelare)
 Avantajele uleiurilor hidrocracate si sintetice
• Structura de material mai omogena
• Stabilitate mult mai mare la imbatranire
• Indice de viscozitate semnificativ mai mare
(Variatia viscozitatii cu temperatura mai mica)
• Volatilitate mai redusa (reducerea pierderilor, a modificarii
proprietatilor si a poluarii)
• Punctul de congelare mai redus, mai ales la PAO
• Continut nesemnificativ de substante poluante (ex. Sulf)
 Compozitia uleiurilor semisintetice
Clase SAE tipice: 10W-40, 5W-40, 5W-30
 Compozitia uleiurilor sintetice
Clase SAE tipice : 0W-30, 0W-40, 5W-30; xW-20, xW-16
 Proprietăți reologice

• În timp ce în cazul corpurilor solide deformarea sub acţiunea unor

forţe are loc până la echilibrarea forţelor interne cu cele externe, în
cazul lichidelor deformarea nu ajunge la un echilibru, ea creşte
continuu şi nu se mai recuperează după îndepărtarea solicitărilor.
Acest fenomen se numeşte curgere.

• În cazul lubrifianţilor lichizi, principalele proprietăţi reologice sunt

viscozitatea şi variaţia acesteia cu temperatura, precum şi viteza de
deformare (rata de forfecare) sub acţiunea forţelor exterioare.
 Viscozitatea uleiurilor lubrifiante
Tensiunea de forfecare (tangenţială)
F
The picture can't be display ed.


A
Deformaţia specifică (lunecarea specifică)
u

h
Viteza de deformare (viteza de forfecare, rată
de forfecare)
d 1 
w  s 
Viscozitate dinamică și cinematică: dt
 d  F   m2 
    
The picture can't be display ed.

  
 dt  AR   s 
Variaţia tensiunii de forfecare în funcţie de viteza de
forfecare (reograma) pentru lichidele newtoniene
Variaţia tensiunii de forfecare în funcţie de viteza de
forfecare (reograma) pentru lichidele nenewtoniene
 Indicele de viscozitate

L U
IV  100
LH
Valoarea indicelui de viscozitate Clasificare
Sub 35 IV redus
Între 35 şi 80 IV mediu
Între 80 şi 110 IV mare
Peste 110 IV foarte
mare

L - viscozitatea cinematică la 40 °C, în mm2/s, cu IV = 0;

U – viscozitatea cinematică la 40 °C, în mm2/s, a uleiului al cărui indice de
viscozitate se calculează;
H – este viscozitatea cinematică la 40 °C, în mm2/s, cu IV = 100.
 Comportarea le rece, pompabilitate, congelare
• Comportarea la temperaturi scăzute depinde în special de
prezenţa compuşilor care se separă (parafine, cerozine).
Separarea este însoţită de tulburarea uleiului (se produce la
temperaturi cu 3-5°C mai mari ca temperatura de congelare).
Temperatura la care un ulei răcit în condiţiile de determinare a
punctului de congelare sau curgere se tulbură sau separă
(parafina) este punctul de tulburare.
• Punctul de congelare este temperatura la care un ulei supus
răcirii încetează de a curge.
• Punctul de curgere sau pompabilitatea este temperatura cea
mai scăzută la care uleiul îşi menţine proprietăţile de curgere.
 Relaţia viscozitate-presiune
• Este analoagă cu cea a scăderii temperaturii deoarece în ambele cazuri
moleculele se apropie şi astfel viscozitatea creşte, situaţie favorabilă ungerii,
deoarece compensează parţial pierderea de viscozitate datorită creşterii
temperaturii.

• Aplicarea unei presiuni între 1000 şi 1500 bar, la 18°C poate să producă
solidificarea parţială a uleiurilor. De obicei în lagărele arborelui cotit presiunea
atinge (150-200)·103 N/mm2, în bucşa bolţului de piston 600-700 N/mm2, iar
la contactul camă-tachet 15000-30000 N/mm2.

• Efectul presiunii se exprimă prin raportul p/po la t °C, în care p este

viscozitatea la presiunea p, faţă de viscozitatea la presiunea atmosferică po,
la 25 °C. Astfel 2000 bar/0 bar la 25 °C variază între 20 şi 20000 la uleiurile
minerale de provenienţe şi structuri diferite.
 PROPRIETĂŢI TENSIOACTIVE
• Tensiunea superficială se exprimă prin forţa care tinde să reducă la
minim suprafaţa liberă a lichidului, având dimensiunea J/m2 sau N/m.

• Tensiunea interfacială se referă la suprafaţa de separare a două

lichide nemiscibile (uleiul faţă de apă etc).

• La interfaţa cu apa se concentrează grupele polare cu o puternică

atracţie faţă de apă, ceea ce produce micşorarea tensiunii interfaciale.
 PROPRIETĂŢI TENSIOACTIVE
• Solubilitatea gazelor în uleiuri este proporţională cu presiunea (legea
lui Henry). Pentru cele mai multe gaze solubilitatea scade cu creşterea
temperaturii. Uleiurile pot dizolva cca 10% aer, care la scăderea
presiunii permite formarea spumei.

• Spumarea. Uleiurile brute şi insuficient tratate şi cele oxidate au o

tendinţă mărită de spumare.

• Solubilitatea apei în uleiuri este mică, iar emulsionarea este

importantă. Astfel, în contact cu apa din gazele de ardere, la
funcţionarea sub temperatura de regim, uleiul poate forma emulsii
viscoase (depuneri moi) pe unele piese.
 PROPRIETĂŢI TERMICE - 1
• Căldura specifică creşte cu conţinutul de hidrogen şi cu temperatura, este
egală cu (0,35...0,75)·4,18 kJ/kg·grd între 0°C şi 300°C.

• Conductibilitatea termică este practic independentă de structura lor

chimică, având valori între (0,1...0,12)·4,18 kJ/m·h·grd.

• Volatilitate, inflamabilitate, ardere. Punctul de inflamabilitate depinde de

prezenţa părţilor uşoare din ulei. Punctul de inflamabilitate este şi un indice a
volatilităţii uleiului şi arderii acestuia (cel care intră în camera de ardere).

• Rezistenţa la oxidare. Din oxidarea uleiului rezultă compuşi solubili în ulei şi

substanţe insolubile. Insolubilele se formează prin reacţii de condensare-
polimerizare a compuşilor cu oxigenul.
 ALTE PROPRIETĂŢI ALE ULEIURILOR - 1
• Corosivitatea. Există metode de laborator care permit o primă
apreciere a calităţii uleiurilor. Coroziunea cuprului – după un contact de
trei ore a unei lame la 100 °C cu uleiul cercetat etc.
• Cifra de neutralizare – reprezintă cantitatea de hidroxid de potasiu
KOH necesar pentru neutralizarea acidităţii unui gram de ulei
neaditivat. Uleiurile bine rafinate nu au practic aciditate liberă (organică
sau minerală). Ea apare în exploatare.
• Valoarea pentru CAP (cifra de aciditate puternică) trebuie să fie foarte
scăzută la uleiul uzat, dacă valoarea ei depăşeşte 0,02 mg KOH/g
uleiul trebuie înlocuit.
• La uleiurile de bază proaspete CAT şi CBT (cifra de aciditate totală şi
cifra de bazicitate totală) sunt, de obicei, foarte mici, pe când cele
pentru CAP sunt nule.
 ALTE PROPRIETĂŢI ALE ULEIURILOR - 2
• Cenuşa – reprezintă conţinutul de substanţe minerale din ulei, rezultat
la arderea în condiţii bine stabilite. Un conţinut ridicat de cenuşă arată
prezenţa sărurilor metalice provenite dintr-o rafinare defectuoasă. În
uleiurile minerale bine rafinate cenuşa este mai redusă, sub 0,01%.
• Acţiunea dizolvantă. Uleiurile nu trebuie să atace (prin dizolvare sau
umflare) garniturile de etanşare (elastomeri etc.). Uleiurile parafinice
sunt cele mai indicate. În acest scop se poate recurge la determinarea
punctului de anilină.
• Cifra de cocs (Conradson sau Ramsbottom) creşte cu viscozitatea
uleiului de bază neaditivat. Uleiurile rafinate prin procedee moderne au
cifra de cocs foarte mică. Este mai puţin utilă ca cenuşa pentru
evaluarea uleiurilor.
 Aditivi pentru uleiuri de ungere
• Uleiurile de bază (petroliere şi sintetice) nu pot asigura o ungere
coresponzătoare în toate condițiile de exploatare,  se impune
îmbunătăţirea performanţelor acestora.
• Se realizează prin amestecarea în uleiul de bază a unor
substanțe speciale – aditivi, care sunt în măsură să amelioreze
unele proprietăți existente ale uleiului de bază sau să-i confere
acestuia altele noi.
• Creșterea complexității exigenţelor față de autovehicule privind
poluarea mediului, consumul energetic, fiabilitatea și amprenta
biologică a condus la diversificarea cantitativă și calitativă a
aditivilor incorporați în uleiurile de ungere.
Evoluția conținutului de aditivi
 Principalele funcții ale aditivilor
• reducerea frecării – reducerea coeficienului de frecare,
• reducerea uzurii – evitarea contactului direct ale suprafețelor
lubrifiate,
• asigurarea unei pelicule stabile de ulei între suprafețele lubrifiate,
• menținerea viscozității uleiului pe durata utilizării în limite înguste –
reducerea influenței temperaturii, presiunii, impurificării și oxidării,
• îmbunătățirea caracteristicilor termice – reducerea temperaturii de
tulburare și de curgere,
• creșterea stabilității termice și stabilității la oxidare,
• acțiune anticorosivă – protecție antirugină, dezactivarea metalelor,
 Principalele funcții ale aditivilor
• menţinerea curată („keep clean”) şi curăţarea („clean up”) suprafețele
cu care uleiul de ungere vine în contact – locurile de ungere, canalele
de distribuire, carterele etc.,
• creșterea efectului de răcire al uleiului de ungere – preluarea căldurii de
la locurile de ungere,
• reducerea spumării – reducerea tendinței de a forma spume și a
tabilității spumei formate,
• îmbunătățirea compatibilității cu alte materiale – garnituri de etanșare
(elsatomeri), alte tipuri de aditivi sau uleiuri,
• eliminarea sau atenuarea mirosurilor – odorizare.
 Cerințe impuse aditivilor
• să îmbunătățească caracteristicile de expoatare ale uleiurilor de
ungere, fără să înrăutățească proprietățile avantajoase existente,

• să aibă o bună solubilitate în uleiul de bază,

• să fie compatibil cu ceilalți aditivi, iar eventualele produse de reacție

cu alți aditivi să fie solubili în uleiul de ungere,

• să aibă volatilitate redusă,

• să fie stabil termic și la oxidare,

• să nu fie toxic.
 Clasificarea aditivilor
– aditivi pentru îmbunătățirea proprietăților de curgere:
• creșterea viscozității și imbunătățirea indicelui de viscozitate
• reducerea temperaturii de curgere
– aditivi pentru îmbunătățirea performanțelor:
• detergenți și dispersanți
• antiuzură şi pentru presiuni înalte
• pentru reducerea frecării
• antioxidanţi
• antispumanţi
• dezactivatori ai ionilor metalici
• inhibitori al coroziunii
• penru dilatarea garniturilor de etanșare
Aditivi pentru creșterea viscozității și amelioratori indicelui
de viscozitate
La temperaturi reduse,
moleculele de polimeri
formează gheme strânse,
care nu periclitează
semnificativ curgerea, iar la
temperaturi ridicate, datorită
agitației termice intense,
ghemele se desfac, reducând
astfel fluiditatea uleiului.
 Aditivi depresanţi ai punctului de congelare (de curgere)
Rol: reducerea temperaturii minime la care uleiul de ungere poate fi
utilizat.
• acoperă cristalele de parafine sau se integrează în structurile cristalelor
în formare, împiedicând creșterea acestora.
 Aditivi detergenți și dispersanţi
Rol: curăță și mențin curățenia sistemelor lubrifiate;

• acționează împotriva efectelor negative:

– ale combustibilului și produselor de ardere ce ajung în uleiul de
ungere,
– ale unor substanțe care se formează din componenții uleiului de
ungere în urma unor procese chimice și fizice complexe.

• previn formarea acestor substanțe dăunătoare uleiului și mediului

înconjurător.
Aditivi detergenți și dispersanţi

Schema mecanismului pentru împiedicarea

aglomerării și sedimentării particulelor solide și
semisolide

Schea mecanismului de spălare a depunerilor

 Aditivi pentru reducerea frecării
Rol: reducerea
consumului de energie;
• catene de hidrocarburi
nepolare, la un capât
conțin un grup polar;
• moleculele se atașează de suprafețele metalice prin forțe de
adsorbție și/sau chemosorbție prin grupul polar aflat la un capât,
restul moleculei întindându-se în uleiul de ungere;
• stratul astfel format este capabil să separe suprafețele metalice
reducând astfel coeficientul de frecare;
• se reduce coeficientul de frecare de la 0,12...0,18, la 0,06...0,08
(în cazul ungerii hidrodinamice până la 0,001...0,006).
 Aditivi antiuzură şi pentru presiuni înalte
• Rol: separarea
suprafețelor în
cazul ungerii mixte

• un grup polar cu acțiune tensioactivă + unul nepolar de hidrocarbură.

• la început se genereaza un film subțire prin adsorbție fizică, care în
urma solicitărilor termice și mecanice (presiuni ridicate de contact) ce
apar în regimul de frecare mixtă, se leagă de suprafețele metalice prin
reacții chimice.
 Aditivi antispumanţi
Rol: reducerea tendinței de spumare a uleiurilor care pe durata
utilizării se amestecă puternic cu aerul, precum și pentru
suprimarea spumei formate.

• trebuie să fie insolubili în ulei şi trebuie să formeze cu acesta o

suspensie stabilă, deoarece ele trebuie să se integreze în membrana
bulelor de gaz, reducând local tensiunea interficială, și în final,
spărgând pereții bulelor.

• contribuie și la prevenirea sau încetinirea îmbătrânirii, a creșterii

viscozității și a compresibilității uleiurilor.
Aditivi antispumanţi
 Aditivi antioxidanţi
• Procesul de oxidare a hidrocarburilor lichizi este declanșată și
susținută de formarea autocatalitică a radicalilor liberi, inițiată de
temperaturi ridicate.
rășini, lacuri și nămoluri, îmbătrânirea uleiului.
măresc viscozitatea uleiului de ungere, susțin uzura prin abraziune și
corosiune și formează depuneri.

• Aditivii antioxidanți acționează prin întreruperea reacțiilor de

autoxidare în lanț (inhibitori de oxidare primari) sau prin disocierea
hidroperoxizilor (inhibitori de oxidare secundari).
 Aditivi inhibitori al coroziunii
Rol: protejarea suprafețelor metalelice împotriva coroziunii, prin
formarea unui strat protector și/sau prin neutralizarea substanțelor
agresive; evitarea oxidării uleiului de ungere datorită produselor
corosiunii.
• De regulă, coroziunea are loc la interfața metalelor cu un mediu
agresiv gazos, lichid sau uneori solid printr-o reacție de fază
eterogenă (de ex. formarea ruginii pe suprafața oțelului în prezența
oxigenului și a apei).

Grup polar
Se leagă de suprafețe metalice
Grup nepolar
+ Asigura solubilitatea
Evitarea contactului substanșelor corozive cu
suprafețele pieselor metalice
 Aditivi pentru dilatarea garniturilor de etanșare
• Poliolefinele uleiurilor de bază fabricate prin hidrocracare pot dizolva
substanțele ce asigură elasticitatea elastomerilor.

• Garniturile de etanșare devin rigide și își reduc volumul, înăutățindu-

se etanșarea.

• Pentru compensarea acestui efect se utilizează aditivi cu efect de

dilatare a elastomerilor.
 Pachete de aditivi
• Aditivii pentru uleiurile de ungere pot fi:
– individuale (un singur tip de aditiv),
– amestecuri complexe (amestecuri de aditivi, pachete de aditiv).
• Pachetele de aditivi pot fi:
– complete (conțin toți aditivii care sunt introduși în uleiurile de
bază).
– parțiale (conțin doar anumite categorii de aditivi, de exemplu cele
pentru creșterea viscozității și îmbunătățirii indicelui de
viscozitate).
• Producătorii de uleiuri de ungere obțin produsul finit prin
amestecarea pachetelor parțiale sau al pachetului complet
în proporții bine determinate în uleiul de bază.
Perspectivele dezvoltării aditivilor pentru uleiurile de ungere
• identificarea și dezvoltarea unor aditivi noi, cu biodegradabilitate
ridicată
• conținut redus de sulf, fosfor și metale în scopul reducereii
emisiilor poluante directe și indirecte, precum și în scopul protejării
convertoarelor catalitice ale motoarelor termice
• utilizarea pe scară largă a aditivilor cu un conținut redus sau lipsit
de halogene
• dezvoltarea aditivilor cu rezistență ridicată la solicitările termice și
mecanice în scopul creșterii intervalului de înlocuire al uleiului de
ungere
• identificarea și dezvoltarea unor tehnologii de fabricație mai ieftine,
ce utilizează cantități mai reduse de energie și materie primă.
 Clasificarea uleiurilor de ungere
• În funcție de viscozitate
– Clasificarea generală ISO (toate tipurile de lichide)
– Clasificarea SAE
• În funcție de performanțe
– Clasificarea ACEA
– Clasificarea API
–…
– Specificațiile producătorilor
 Clasificarea generală ISO
Clasa de viscozitate Viscozitatea cinematică la 40 °C, mm2/s
ISO medie minimă maximă
ISO VG 2 2,20 1,98 2,42
ISO VG 3 3,20 2,88 3,52
ISO VG 5 4,60 4,14 5,06
ISO VG 7 6,80 6,12 7,48
ISO VG 10 10,00 9,00 11,00
ISO VG 15 15,00 13,50 16,50
ISO VG 22 22,00 19,80 24,20
ISO VG 32 32,00 28,80 35,20
ISO VG 46 46,00 41,40 50,60
ISO VG 68 68,00 61,20 74,80
ISO VG 100 100,00 90,00 110,00
ISO VG 150 150,00 135,00 165,00
ISO VG 220 220,00 198,00 242,00
ISO VG 320 320,00 288,00 352,00
ISO VG 460 460,00 414,00 506,00
ISO VG 680 680,00 612,00 748,00
ISO VG 1000 1000,00 900,00 1100,00
ISO VG 2200 2200,00 1980,00 2420,00
ISO VG 3200 3200,00 2880,00 3520,00
 Clasificarea SAE

Clasa SAE Viscozitatea Saybolt Viscozitatea

la 210 °F, secunde cinematică (limite),
mm2/s
10  14 4,00 (2...5)
20 15...24 7,45 (6...8)
30 25...34 10,90 (9...12)
40 35...44 14,40 (13...16)
50  45 19,10 (17...21)

Societatea Inginerilor de Automobile în 1911 sub denumirea

de SAE J300, denumire care a rămas una consacrată până
astăzi.
• Din 1926 clasificarea a fost completată cu clasa SAE 60, iar
viscozitatea cinematică ale acestora a fost specificată la
temperaturile de 130 °F (54,4 °C) şi 212 °F (100 °C).
• După numeroasele schimbări minore, clasificarea a suferit
prima modificare majoră în 1952 când clasele cuprinse în
clasificarea anterioară au fost completate cu altele noi, de
iarnă: 10W, 15W, 20W, 25W şi 30W. Noile clase au fost
caracterizate prin specificarea viscozităţii cinematice la 0 °F
(-17,78 °C). Aceste clase au fost capabile să descrie
performanţele uleiurilor de ungere la temperaturi reduse.
 Indicele de viscozitate
• Dezavantajul acestei clasificări a fost că nu a ţinut cont
de variaţia viscozităţii cu temperatura: uleiurile făcând
parte din acelaşi clasă de viscozitate se comportau
foarte diferit la temperaturi foarte reduse sau foarte
ridicate. Pentru evaluarea acestui comportament a fost
elaborată o mărime, demumită indice de viscozitate,
care este măsura variaţiei viscozităţii uleiului raportat la
două uleiuri de referinţă. Astfel, existau uleiuri pentru
perioada de vară şi uleiuri pentru perioada de iarnă.
• Indicele de viscozitate nu face parte din specificaţiile
SAE J300.
Monograd și multigrad
 Specificarea viscozităţii uleiului în patru condiţii specifice
pornirii şi funcţionării motoarelor termice
• viscozitatea la temepratutură şi rată de forfecare ridicate (HTHS), ce
caracterizează grosimea filmului de ulei în lagărele de alunecare

• viscozitatea la temperatură redusă şi rată de forfecare ridicată, ce

caracteriziează condiţiile de pornire

• viscozitatea la temperatură şi rată de forfecare reduse, caracterizând

pompabilitatea uleiului

• efectul viscozităţii la temepraturi şi rate de forfecare ridicate asupra

consumului de combustibil.
Tendinţele privind calitatea uleiurilor
Tendinţele privind calitatea uleiurilor
 Specificații SAE
0W Viscozitate aparentă (dinamică) determinată utilizand simulatorul de pornire la rece
5W (CCS), (max)
10W Viscozitate aparentă (dinamică), determinată utilizand un miniviscozimetru rotativ
15W (MRV), (max)
20W
25W
8
12 Viscozitatea cinematică la rată de forfecare redusă la temperatura de 100 °C, (min)
16
20 Viscozitatea cinematică la rată de forfecare redusă la temperatura de 100 °C, (max)
30
40
Viscozitatea dinamică la rată de forfecare ridicată la 150 °C, (min)
50
60
Calitate Recomandări
Cea mai bună SAE 0W-60 (deocamnată nu există în practică)
Cea mai bună SAE 5W-50 (complet sintetic)
disponibilă
Foarte bună SAE 5W-40 pentru climate reci (complet sintetic sau amestec)
SAE 10W-50 pentru climate reci (complet sintetic sau amestec)
Bună SAE 5W-30 pentru climate reci
SAE 10W-40 pentru climate normale
SAE 20W-50 pentru climate calde
Medie SAE 10W-30
SAE 15W-40 pentru motoare diesel
Acceptabil SAE 30 pentru climate normale, dar nerecomandă iarna
SAE 40 pentru climate calde, dar nerecomandă iarna
SAE 40 pentru climate foarte calde, dar nerecomandă iarna
SAE 5W-20 pentru climate reci, nerecomandată vara
 Clasificarea ACEA
• Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile clasifică uleiurile
în funcţie de destinaţie (tipul motorului) şi de performanţele tehnice ale
acestora. Principalele caracteristici ale acestui sistem de clasificare
sunt:
• este un sistem de clasificare (evaluare a uleiurilor de ungere)
dezvoltat de către o organizația cu largă reprezentativitate a
producătorilor de autovehicule,
• categoriile în care uleiurile de ungere sunt clasificate sunt bazate
pe metode ce simulează fidel condițiile de exploatare din Europa a
vehiculelor,
• încercările pe standurile de motoare cu ardere internă se pot
efectua doar în laboratoarele acreditate de către această asociație,
• comercianții de uleiuri de ungere răspund de calitatea
(performanțele) uleiului.
 Teste ACEA
• Clasa de viscozitate
• Stabilitatea la forfecare
• Viscozitatea dinamică la temperaturi și rate de forfecare ridicare (HT/HS)
• Pierderi prin evaporare
• CBT
• Conținut de sulf
• Conținut de fosfor
• Conținutul de cenușă sulfatată
• Conținut de clor
• Compatibilitatea cu elastomeri
• Tendința de spumare
• Tendința de spumare la temperaturi înalte
• Oxidarea în prezența biodieselului
• Pompabilitate la temperaturi reduse
 Teste ACEA
• Formarea depunerilor la temperaturi ridicate
• Griparea segmenţilor
• Îngroșarea uleiului
• Formarea nămolului la temperaturi reduse
• Uzura prin frecare ale elementelor mecanismului de distribuție
• Nămolul negru
• Consumul de combustibil
• Dispersia uleiului la temperaturi medii în cazul autoturismelor
echipate cu motoare Diesel cu injecție directă
• Uzuri
• Gradul de curățenie a pistoanelor și gripare a segmenţilor
• Efectul utilizării biodieselului
 Nomenclatorul după clasificarea ACEA
CLASA - Literă CATEGORIA - Cifră
A – motoare cu aprindere prin scânteie; 1, (2), 3, 4, 5
B – motoare cu aprindere prin comprimare ce 1, (2), 3, 4, 5
echipează autoturisme şi autoutilitare uşoare A1/B1, A3/B3, A3/B4, A5/B5
(light duty);

C – motoare cu aprindere prin scânteie dotate 1,2,3,4

cu convertoare catalitice şi motoare cu C1, C2, C3, C4
aprindere prin comprimare prevăzute cu filtru
de particule.

E – motoare pentru autovehicule grele (1, 2, 3), 4, (5), 6, 7, (8), 9

E4, E6, E7 şi E9.
CLASIFICARE CATEGORIE DOMENIU DE UTILIZARE ŞI PROPRIETĂŢILE ULEIULUI

Destinate motoarelor pe benzină şi motorină. Special destinat

A/B А1/B1 pentru a micșora forța de frecare, salvează energia, au viscozitate
scăzută la temperaturi mari (2.6 - 3.5 mPa.s).

Ulei foarte stabil destinat pentru utilizarea în majoritatea motoarelor

А3/B3 pe benzină și motorină cu interval lărgit de schimbare a uleiului. Nu
se folosește în motoare puternic exploatate.
Rezistent la distrugere. Destinat pentru motoarele pe benzină sau
А3/B4 diesel puternic exploatate şi/sau exploatare cu intervale mari de
schimb a uleiului (după recomandările producătorilor motorului)
şi/sau folosirea în toate anotimpurile şi/sau exploatarea în condiţii
grele (specificate de producătorul motorului).
Rezistent la distrugere. Destinat pentru motoarele puternic
А5/B5 exploatate în care este posibilă utilizarea uleiurilor care micșorează
forța de frecare, au viscozitate scăzută la temperaturi mari. (2.9 -
3.5mPa.s). Posibil să nu poată fi folosit în unele motoare.
CLASIFICARE CATEGORIE Uleiuri compatibile cu convertizoarele catalitice/filtru de
particule
Destinate motoarelor automobilelor echipate cu catalizator cu trei cai (TWC) si filtru de
particule diesel (DPF). De asemenea destinat motoarelor performante pe benzină sau
C1 diesel care necesită fricțiune și vâscozitate scăzută la temperaturi mari de funcționare
C (HTHS > 2.9 mPa.s). Aceste uleiuri măresc semnificativ durata de viață a filtrului de
particule diesel și a catalizatorului. Atenție: Aceste uleiuri se află la limita admisă în
ceea ce privește conținutul de cenușă, fosfor și sulfuri (SAPS) făcându-le de neutilizat
pentru anumite tipuri de motoare. Consultați manualul automobilului
Destinat motoarelor automobilelor echipate cu catalizator cu trei cai (TWC) și filtru de
particule diesel (DPF). De asemenea destinat motoarelor performante pe benzină sau
C2 diesel care necesită fricțiune și vâscozitate scăzută la temperaturi mari de funcționare
(HTHS > 2.9 mPa.s). Aceste uleiuri măresc semnificativ durata de viață a filtrului de
particule diesel și a catalizatorului.

Destinat motoarelor automobilelor echipate cu catalizator cu trei cai (TWC) şi

C3 filtru de particule diesel (DPF). Aceste uleiuri măresc semnificativ durata de
viaţă a filtrului de particule diesel şi a catalizatorului.
Destinat motoarelor automobilelor echipate cu catalizator cu trei cai (TWC) şi
C4 filtru de particule diesel (DPF). De asemenea destinat motoarelor
performante pe benzină sau diesel care necesită un conținut scăzut de
cenușă, fosfor și sulfuri precum şi un HTHS > 3.5 mPa.s). Aceste uleiuri
măresc semnificativ durata de viață a filtrului de particule diesel și a
catalizatorului.
CLASIFICARE CATEGORIE Motoare diesel puternic exploatate (camioane)

E2 Destinat motoarelor diesel turbo sau simple, instalate pe camioane care lucrează în
condiții medii sau grele cu interval normal de schimb a uleiului.

E Uleiuri stabile care asigură un excelent grad de curăţare a pistonului precum şi o

ungere perfectă. Destinat motoarelor diesel care satisfac normele EURO-1, EURO-2,
E4 EURO-3 si EURO-4. Recomandat pentru motoare fără filtre de particule şi pentru unele
motoare cu sistem de recirculare a gazelor de eşapament (EGR). Pot lucra la intervale
lărgite între schimburile de ulei, conform recomandărilor producătorilor
Rezistent la distrugere. Uleiuri stabile care asigură un excelent grad de curăţare a
pistonului precum şi o ungere perfectă. Destinat motoarelor diesel care satisfac
E6 normele EURO-1, EURO-2, EURO-3 si EURO-4. Recomandat pentru motoare cu şi
fără filtre de particule şi pentru unele motoare cu sistem de recirculare a gazelor de
eşapament (EGR). E6 este foarte recomnadat motoarelor cu filtre de particule
alimentate cu motorină cu grad scăzut de sulfuri (maxim 50 ppm).
Rezistent la distrugere. Au calităţi mai bune decat E4 şi E6. Destinate motoarelor
puternic exploatate care satisfac normele EURO-1, EURO-2, EURO-3 şi EURO-4 care
E7 lucrează cu intervale mărite între schimburile de ulei conform recomandărilor
producătorilor de motoare.
 Clasificarea API
• După introducerea ei în 1911, clasificarea SAE a fost
utilizată aproape în exclusivitate până în 1947, an în
care API desemnat trei tipuri de uleiuri de ungere pentru
motoare: regular, premium și pentru condiții grele
(heavy duty).
 Teste API
• Coroziunea lagărelor și rulmenților la diferite temperaturi
• Oxidarea
• Formarea depunerilor, lacurilor
• Uzurile la temperaturi și viteze foarte mari
• Uzura și depunerile la nivelul pistonului
• Uzura la nivelul sistemului de distribuție
• Reducerea consumului de combustibil
• Altele (în total peste 40)
 Nomenclatorul după clasificarea API
Tipul serviciului (Motorului) - Literă Nivel de performanță - Literă
S – MAS SA CA
C – MAC SB CB
SC CC
CD CD, CD-II
SE CE
SF CF, CF-2, CF-4
SG CG-4
SH CH-4
SJ, CI-4, CI-4 PLUS
SL CJ-4
SM CK-4
SN
SP
- SA este un ulei mineral fără aditivi.
- SB are ceva aditivi antiuzură și anticoroziune. Aceste uleiuri se pretează la motoare lente, slab solicitate termic și
mecanic, concepute înainte de 1968.
- SC, SD si SE sunt indicate pentru motoarele anilor 1970.
- SF sunt indicate pentru motoare din 1988 și mai vechi si înseamnă aditivarea din ce în ce mai consistentă, satisface
motoarele moderne, cu toleranțe foarte mici între piesele în frecare și intens solicitate mecanic, termic, chimic și la
uzură.
- SG sunt indicate pentru motoare din 1993 și mai vechi.
- SH sunt indicate pentru motoare din 1996 și mai vechi.
- SJ sunt indicate pentru toate motoarele folosite în prezent. A fost introdusă în clasificările API după 1996. Este mai
eficientă decât SH în ceea ce privește stabilitatea la oxidare la temperaturi înalte, compatibilitatea cu catalizatorul,
spumare redusă.
- SL sunt indicate pentru motoare din 2004 și mai vechi. A fost introdusă începând cu iulie 2001. Standard încă în vigoare.
- SM sunt indicate pentru toate automobilele folosite în prezent. Categoria a fost introdusă la 30 Noiembrie 2004. Pentru
toate motoarele performante produse în prezent, având o protecție îmbunătățită împotriva depunerilor și lucrului la
temperaturi scăzute. Unele uleiuri pot primi specificația "Energy Saving".
- SN sunt indicate pentru toate motoarele auto actuale, ulei rezistent la temperaturi ridicate, consum redus de ulei si
carburanți, poluare redusa, categorie introdusa in 2008.
- SP categorie introdusa in 2020, ofera protectie impotriva pre-aprinderii la turatii mici, protective imbunatatita la uzura
distributiei, pistoanelor si turbinelor, asigura economie de combustibil, control imbunatatit al emisiilor poluante, protective
sporita motoarelor care opereza cu amestecuri cu etanol pana la 85%
• CA , CB si CC - pentru motoare diesel pana in 1965.
CD - Valabil din 1965, lubrifiant pentru motoare diesel de sarcina mare, supraalimentate. Conține aditivi DD mai eficienți.
CE - Lubrifiant pentru motoare diesel de mica si mare viteza, cu sarcina ridicata, supraalimentate. Aditivat moderat,
asigura consum redus de ulei.
CF - A fost introdus in 1994. Pentru motoare diesel cu sau fără injecție indirecta, incluzând si pe cele care folosesc
combustibil cu sulf peste 0,5%. Înlocuiește specificația API CD.
CF-2 - Introdusa in 1994. Pentru motoare cu sarcina mare, in doi timpi.
CF-4 - Introdusa in 1990 . Pentru motoare diesel in patru timpi, de mare viteza, aspirate natural sau supraalimentate.
Poate fi folosita in loc de API CD sau CE.
CG-4 - Introdusa in 1995. Pentru motoare diesel in patru timpi, cu sarcina mare, care folosesc combustibil sub 0,5% sulf.
Uleiurile CG-4 sunt recomandate la motoarele care indeplinesc standardele de emisii din 1994. Poate fi folosit in loc de
API CD, CE si CF-4.
CH-4 - Introdusa la 1 decembrie 1998. Pentru motoare diesel in patru timpi, de mare viteza, care indeplinesc
standardele de emisii din 1998 Euro 2. Uleiurile CH-4 sunt special aditivate sa fie folosite cu combustibili sub 0,5% sulf.
Asigura o uzura mai redusa la ghidajele de supape, tratare mai eficienta a funinginii si performante mai ridicate. Poate fi
folosita in loc de API CD, CE, CF-4 si CG-4.
CI-4 - Introdusa in 2002. Pentru motoare diesel in patru timpi, de mare viteza, care vor indeplini in 2004 standardele de
emisie implementate in 2002 Euro 3. Standardul CI-4 este destinat motoarelor prevazute cu sistem de recirculare a
gazelor arse si destinate motoarelor Diesel ce folosesc o motorina cu o concentratie de pana la 0.5% sulfuri. Pot fi
folosite in locul uleiurilor care indeplinesc standardele CD, CE, CF-4, CG-4, CH-4. Unele uleiuri pot primi specificatia CI-
4 Plus.
CJ-4 - In Septembrie 2006, API a inceput certificarea uleiurilor si pentru standardul CJ-4. Acesta se adreseaza
motoarelor in 4 timpi Diesel, echipate cu filtre de particule.
CK-4 – Cuprinde uleiuri destinate MAC in 4 timpi, concepute pentru a satisfice standardele de emisii poluante conform
nivelului din 2017, precum si pentru modelele anterioare diesel.
 DEGRADAREA ULEIURILOR ȘI
METODE RAPIDE DE EVALUARE
 Principalele cauze de degradare ale uleiurilor lubrifiante
• Pe durata utilizării lor, uleiurile lubrifiante
pot fi expuse la temperaturi şi presiuni
ridicate, impurificării cu particule solide
(praf, pilitură metalică, produsele unor
procese fizice şi chimice), lichide (apă,
lichid de răcire, combustibili) sau
gazoase (gaze de ardere, vapori de
apă, vapori de combustibili).
• În urma acestor procese uleiul lubrifiant
se uzează, îmbătrâneşte, consumându-
şi aditivii şi modificându-şi proprietăţile
fizico-chimice, devenind în final
impropriu destinaţiei iniţiale.
 Principalele solicitări ale uleiurilor lubrifiante
Solicitarea
Procese Simptome Consecinţe
chimică şi fizică
Formarea lentă a
peliculei de ungere,
Oxidare termică, Creşterea viscozităţii,
înţepenirea
Temperatura sulfatare, nitrurare, formare de nămoluri,
segmenţilor,
evaporare răşini şi lacuri
obturarea orificiilor şi
canalelor de ungere
Formarea lentă a
Creşterea viscozităţii,
Oxigenul peliculei de ungere,
Oxidare apariţia unor produse
din aer accentuarea
cu caracter acid
procesului de uzare
Ruperea moleculelor Scăderea viscozităţii
Presiune mare, Apariţia ungerii
din corespunzătoare
viteză de forfecare mixte, accentuarea
aditivii de modificare a temperaturilor
ridicată procesului de uzare
viscozităţii ridicate
 Contaminarea uleiurilor lubrifiante din surse externe şi
Contaminarea externă
interne
Procese
şi internă
Contaminarea uleiului din
Particule metalice
circuitul de ungere cu
rezultate în urma uzării
particule metalice
Praf şi săruri din aerul Contaminarea aerului şi
mediului ambiant uleiului din carter
Contaminarea uleiului cu
Combustibil nears combustibil (în concentraţie
mai mare de 3,5%)
Contaminarea uleiului cu
Produse acide de ardere
acizi şi aldehide
Contaminarea uleiului cu
Funingine
funingine
Amestecarea în ulei a apei
Apă din
în stare lichidă şi vapori,
condens,
contaminarea uleiului cu
lichid de răcire
glicoli
Simptome
Creşterea viscozităţii, creşterea
conductibilităţii electrice
Creşterea viscozităţii,
contaminarea uleiului cu săruri,
micşorarea CBT și a
conductibilităţii electrice
Diluarea uleiului, scăderea
viscozităţii şi a densităţii,
reducerea onctuozităţii, creşterea
nivelului lubrifiantului din carter
Creşterea viscozităţii, formarea
unor răşini şi lacuri, scăderea
CBT
Creşterea viscozităţii, creşterea
conductibilităţii electrice,
înnegrirea uleiului
Creşterea viscozităţii, apariţia
precipitatelor sub formă de
emulsii
Consecinţe
Intensificarea
uzării, colmatarea
filtrelor de ulei
Intensificarea
uzării
Se reduce aderenţa uleiului
la suprafeţele lubrifiate,
ungere insuficientă
Blocarea segmenţilor de
piston, formarea depunerilor,
coroziune
Creşterea cantității de uzură,
colmatarea filtrelor de ulei,
ungere lentă la pornire
Corodare, formarea unor
depuneri sub formă de film,
înrăutăţirea aderării uleiului
la suprafeţele lubrifiate
Metode și mijloace rapide pentru evaluarea calității uleiului

• Precizia lor nu este comparabilă cu ale celor efectuate

în laboratoarele de specialitate, ele sunt la îndemâna
inginerilor din service, mecanicilor auto sau chiar
amatorilor pasionați de automobile.
• Unele sunt semiempirice, altele se bazează doar pe
analiza unei proprietăți singulare, făcând abstracție de
faptul că deficiențele implicate de aceasta ar putea fi
compensate prin evoluția pozitivă a altor proprietăți
complementare.
 Evaluarea puterii dispersante și a gradului de contaminare
• Particulele solide din uleiul lubrifiant, provenite din arderea
incompletă a combustibilului și a uleiului sunt menținute în dispersie
cu ajutorul aditivilor specifici, care prin moleculele lor polare
înconjoară aceste particule, împiedicând aglomerarea lor și
formarea nămolului. Eficiența aditivilor scade continuu pe durata
utilizării uleiului, datorită solicitărilor termice și a acumulării de
particule solide.
• Indicele de contaminare, IC, reprezintă concentrația masică a
particulelor insolubile în n-heptan. Odată cu creșterea contaminării
uleiului, crește viscozitatea acestuia, apare tendința de a forma
nămol, precum și accelerarea uzării pieselor lubrifiate.
• Mărimea dispersiei, MD, descrie capacitatea uleiului de a menţine
particulele insolubile în suspensie. Valoarea mărimii dispersiei este
cuprinsă între 0 și 100%.
 d
%
MD, % Evaluare Observații
MD   100,  75 foarte bună —
D 69...74 bună —
57...68 medie —
40...56 mediocră —
32...39 slabă —
< 32 insuficientă uleiul trebuie înlocuit
 Estimarea conținutul de apă în uleiul lubrifiant
lipsa sfârâitului și a bulelor de vapori apariția bulelor de dimensiuni mici, cu diametrul sub 0,5
indică lipsa apei în ulei mm, pentru o perioadă scurtă de timp, indică o prezență
redusă a apei, de cca. 0,050,1% în uleiul lubrifiant

160 °C

apariția pentru o scurtă perioadă a bulelor cu
diametrul de cca. 2 mm în partea centrală a petei
de ulei cu diametrul de cca. 4 mm indică o
concentrație de apă de aproximativ 0,10,2%
la un conținut de apă de peste 0,2%, apar bule de
23 mm care apoi cresc până la 4 mm, proces
care se repetă odată sau de două ori
în cazul conținutului ridicat de apă, formarea bulelor
de vapori este violentă
 Evaluarea calității uleiului lubrifiant prin măsurarea
viscozității
• Pe durata utilizării uleiurilor lubrifiante, viscozitatea acestora se
modifică datorită îmbătrânirii și/sau contaminării. Contaminarea
uleiului cu particule insolubile (produse ale oxidării, particule solide
rezultate din arderea combustibilului și a uleiului, particule metalice
etc.) conduce la creșterea viscozității uleiului, iar contaminarea
acestuia cu apă și combustibil conduce la scăderea viscozității lui.
• Creșterea viscozității nu are consecințe negative semnificative, pe
când scăderea viscozității prezintă o importanță deosebită, deoarece
reduce portanța filmului de lubrifiant ceea ce poate conduce la uzări
accelerate și premature. Creșterea viscozității peste limita admisă
conduce la creșterea exagerată a presiunii uleiului din sistemul de
ungere ceea ce poate provoca distrugerea unor piese (garnituri de
etanșare, conducte etc.). În cazul uleiurilor pentru motor, scăderea
viscozității este limitată la 25%, iar creșterea la 50% din viscozitatea
inițială a uleiului proaspăt.
 Evaluarea calității uleiului lubrifiant prin măsurarea
temperaturii de inflamabilitate
• Temperatura de inflamabilitate a combustibililor este
substanțial mai redusă decât cea a uleiului lubrifiant.
Temperatura de inflamabilitate a benzinelor este sub
–40 °C, a motorinelor este cuprinsă între 55 și 80 °C,
uleiurile lubrifiante având de regulă temperatura de
inflamabilitate peste 180 °C.
• Reducerea temperaturii de inflamabilitate a uleiului lubrifiant
este un indiciu clar privind contaminarea acestuia cu
combustibil, fenomen însoțit, de regulă, de reducerea
viscozității.
• Prin contaminarea uleiului cu combustibil, uleiul lubrifiant
devine mult mai inflamabil și crește riscul aprinderii
acestuia.
 Concluzii
• lubrifianții utilizați la ungerea diferitelor ansabluri din construcția
autovehiculelor pot fi lichizi (uleiuri), semizolizi (unsori) sau solizi
(grafit, teflon etc.);
• uleiurile de ungere au un rol complex: reducerea frecării,
asigurarea răcirii, creșterea duratei de viață a motorului și
transmisiei;
• cea mai importantă proprietate a uleiurilor lubrifiante este
viscozitate și variația acesteia cu temperatura, a cărei măsură este
indicele de viscozitate;
• prin clasificarea uleiurilor de ungere se impun de fapt cerințe
calitative severe, specifice diferitelor aplicații;
• la identificarea calității uleiurilor de ungere trebuie luată în
considerare atât nivelul de calitate după clasificarea SAE, cât și
cel după clasificările ACEA și API.
 Bibliografie
• BĂŢAGA, N., BURNETE, N.: Motoare cu ardere internă. Cluj-Napoca, Lito UTC-N, 1995.
• MARINCAŞ, D. ş.a.: Combustibili, lubrifianţi şi materiale speciale pentru automobile. Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1983.
• RĂDULESCU, G.A., PETRE, I.: Combustibili, uleiuri şi exploatarea autovehiculelor. Bucureşti,
Editura Tehnică, 1986.
• * * * Automotive Lubrificants. Reference Book, 1996.
• * * * STAS 7423-84. Uleiuri minerale. Determinarea caracteristicilor de spumare.
• * * * STAS 39-80. Produse petroliere lichide. Determinarea punctului de congelare.
• * * * STAS 11449-80. Uleiuri minerale pentru motoare. Determinarea temperaturii de conge¬lare.
• * * * STAS 5489-80. Produse petroliere. Determinarea punctului de inflamabilitate în vas deschis.
Marcusson.
• * * * STAS 5488-80. Produse petroliere lichide. Determinarea punctului de infla¬ma¬bi¬litate în vas
deschis. Pensky – Martens.
• * * * STAS 4954-80. Uleiuri aditivate pentru motoare. Determinarea corozivităţii.
• * * * STAS 23-75. Produse petroliere. Determinarea indicelui de neutralizare.
• * * * STAS 38-81. Produse petroliere. Determinarea conţinutului de cenuşă.
• * * * SR ISO 2977; 1996. Produse petroliere şi solvenţi. Determinarea punctului de anilină şi a
punctului de anilină în amestec.
 Bibliografie
• * * * STAS 4224-88. Uleiuri minerale uzate. Condiţii tehnice de calitate şi reguli de
co¬lec¬tare, verificare, marcare, depozitare şi transport.
• * * * STAS 3981-73. Uleiuri uzate de la motoarele cu benzină. Determinarea
conţinutului de carburant (diluant).
• * * * STAS 871-81. Uleiuri minerale. Clasificare. Notare.
• * * * STAS 871/2-90. Lubrefianţi, uleiuri industriale şi produse cu destinaţii
similare. Uleiuri minerale şi lichide hidraulice. Clasificare şi notare.
• * * * SR 8960; 1996. Uleiuri pentru transmisii auto: T80EP2S şi T90EP2S.
• * * * STAS 10582-82. Uleiuri pentru transmisii automate. Ulei TA32.
• * * * STAS 4951-81. Unsori consistente. Clasificare. Notare.
• * * * STAS 8671-78. Lichid antigel.
• * * * STAS 4059-85. Lichid de frână pentru autovehicule.
• * * * STAS 24/1-89. Ţiţei şi produse petroliere. Determinarea conţinutului de apă şi
sedimente.
• * * * STAS 24/2-89. Ţiţei şi produse petroliere. Determinarea conţinutului de apă.