CATEDRA SISTEME DE ARMAMENT

ȘI TEHNICĂ MILITARĂ
Exploatarea tehnicii militare II

Tema 17: Materialele de exploatare

întrebuinţate la autovehicule.
Lecția 1: Materialele de exploatare
întrebuinţate la autovehicule.

Conducător: locotenent major Dmitri ONOFRAȘ

 SCOPUL LECŢIEI:
Studenţii să fie în stare să definească tipurile benzinelor
întrebuinţate la tehnica militară; să definească tipurile de
motorine întrebuinţate la tehnica militară; să definească
tipurile de uleiuri, unsori plastice şi lichide speciale
întrebuinţate la tehnica militară.

OBIECTIVELE LECŢIEI:
La sfîrşitul lecţiei studenţii vor fi în măsură să cunoască:
1.Benzinele întrebuinţate la tehnica militară.
2.Motorinele întrebuinţate la tehnica militară.
3. Uleiuri, unsori plastice şi lichide speciale.
 Benzina, este un amestec lichid
derivat din petrol prin distilare
fracționată, care este compus în
principal din hidrocarburi lichide
(având între șase și zece atomi de
carbon în moleculă) și aromatice din
familia benzenului. Este folosit drept
combustibil pentru funcționarea
motoarelor cu ardere internă.
 Benzina utilizată în motoarele cu ardere
internă poate avea efecte semnificative
asupra mediului local și contribuie, de
asemenea, la emisiile globale de dioxid de
carbon. Benzina poate intra în mediu
nearsă, atât ca lichid cât și ca vapori, din
scurgeri și manipulare în timpul producției,
transportării și livrării (de exemplu, din
rezervoare de stocare, de la scurgeri etc.).
 Ca un exemplu de eforturi pentru
a controla astfel de scurgeri, multe
rezervoare de stocare subterane
trebuie să dispună de măsuri
extinse pentru a detecta și preveni
astfel de scurgeri. Benzina conține
benzen și alți agenți cancerigeni
cunoscuți.
 Calitățile exploataționale ale benzinelor se
caracterizează prin:
 rezistența la detonație;
 copoziția fracțională;
 componenți fracționali;
 componenți acidici;
 particule mecanice
 particule de apă.
 Rezistența contra detonației a
benzinei se determină prin cifra
octanică ca un echivalent al
amestecului de izooctan cu heptan
normal și influiențează asupra
capacității de a opune rezistență
detonației, puterea dezvoltată de către
motor și consumul de combustibil.
 Componenții fracționali se
apreciază prin temperatura de
rafinare 10, 50, 90% din volum și
sfârșitul rafinării la funcționarea
fără refuzuri a motorului la diferite
regime, inclusiv și la pornire.
 Conținerea diferitor acizi și a rășinelor
influențează asupra uzării pieselor și duce la
cocsificarea segmenților. Conținerea apei
influiențează asupra funcționării instalației de
alimentare și de aceia apa în benzină nu se
admite.Sunt mai multe tipuri de benzine. În
ultimii ani au crescut considerabil cerințele către
benzine. În Europa ele sunt marcate ca EURO-1,
EURO-2, EURO-3, EURO-4, EURO-5. Aceste
benzine poluează cu mult mai puțin atmosfera.
 Benzinele produse în spațiul
CSI se marchează A-66, A-72,
A-76, AI-93, AI-98. Toate
benzinele se confecționează de
două tipuri, în afară de AI-98,-
de iarnă și de vară.
 În denumirea convențională litera „A” semnifică că
benzina este pentru automobile, cifrele – cifra
octanică, care se apreciează prin metode
experimentale. Dacă după litera A se află litera I,
atunci cifra octanică a fost determinată prin metoda
experimentală, dacă litera lipsește, atunci cifra
octanică a fost apreciată prin metoda de motor. Cu cât
este mai mare cifra octanică, cu atât rezistența la
detonație este mai înaltă. Pentru majorarea cifrei
octanice în benzină se adaugă lichid etilic, în
componența căruia se află antidetonator,
tetraetilplumb, care este foarte toxic.
 Toate benzinele etilice sunt toxice, și pentru a le
deosebi ele se colorează A-66- oranj,A-76-verde, AI-93-
albastru, AI-98-galben. A-72 este benzină neetilică și de
aceea nu se colorează.
Pe timpul lucrărilor cu benzina etilică sunt necesare
măsuri de respectare a tehnicii securității. Nu se admite
spălarea pieselor cu benzină, a mâinilor sau la curățirea
hainelor. Se interzice categoric absorbirea benzinei prin
furtunuri. Benzina se păstrează în rezervoare închise și cu
marcarea, că este benzină etilică și este toxică. Pentru
eliminarea benzinei vărsate se folosește rumeguș de lemn,
nisip, var sau apă caldă.
• Motorinele sunt combustibili petrolieri formați din
amestecuri de hidrocarburi cu 12 până la 20 de atomi de
carbon în moleculă, obținute din distilarea primară a
petrolului în domeniul de temperatură de 220 – 360 ºC.
• Motorina are avantajul că necesită mai puțină rafinare,
fiind astfel mai ieftină decât benzina. De asemenea, este
un combustibil mult mai sigur în exploatare deoarece, spre
deosebire de benzină, motorina se aprinde mai greu decât
benzina.
• Motorina este combustibilul lichid folosit de obicei la
alimentarea motoarelor diesel. Poate fi înlocuită cu
biodieselul.
• Comportarea la autoaprindere este determinată de
compoziția motorinelor și se apreciază prin temperatura de
autoaprindere, cifra cetanică și indice Diesel.
 Motorina a apărut în urma experimentelor
efectuate de către omul de știință german Rudolf
Diesel asupra motorului diesel pe care l-a
inventat în 1892. Diesel și-a proiectat inițial
motorul spre a utiliza praf de cărbune drept
combustibil, și făcea experimentele împreună cu
alți combustibili, inclusiv uleiuri vegetale cum ar
fi uleiul de arahide, care a fost folosit pentru
alimentarea motoarelor pe care el le-a expus la
Expoziția Universală de la Paris din 1900 și
Târgul Mondial de la Paris din 1911.
 Ca și benzina, combustibilul diesel este un amestec
de hidrocarburi parafinice, naftenice și aromatice, care
sunt izolate de ruperea uleiului prin distilare cu adăugare
(nu mai mult de 20%) a componentelor de cracare
catalitică.
• Pe teritoriul țărilor CSI, motorina este produsă în
conformitate cu GOST 305-82, care oferă trei tipuri de
motorină:
- vară;
- iarnă (combustibilul de iarnă este o marcă specială de
combustibil diesel, obținută prin introducerea
depresorului în combustibil de vară);
- arctic.
Motorina nu este miscibilă cu apa; modelul de
curcubeu este rezultatul interferenței.
 Clasificarea uleilor de motor.
 

Modalități de clasificare a uleiului de motor.

La baza sistemului național de marcare a uleiurilor de motor
stau datele referitoare la apartenența uleiului la una din clasele de
vâscozitate și unei grupe de proprietăți de exploatare.
Clasificarea uleiurilor în funcție de vâscozitate (norma SAE).
În majoritatea țărilor dezvoltate din lume, clasificarea
uleiurilor de motor în funcție de vâscozitate, folosită uzual, este
cea stabilită de SAE (Societatea americană a inginerilor de
automobile) în standardul SAE J300 DEC 99, care a întrat în
vigoare în luna august 2001.
 • Această clasificare cuprinde 11 clase; 6 de
iarnă - 0w, 5w, 10w, 15w, 20w, 25w (w - winter,
iarna) și 5 de vară - 20, 30, 40, 50, 60.

• Pentru uleiurile multigrad se folosește notarea

dublă cu cratimă, prima notare indică clasa de
iarnă (cu indicele w), iar a doua notare indică clasa
de vară, de ex. SAE 5w-40, SAE 10w-30 etc.
 Uleiurile de vară sunt caracterizate de
2 valori maxime de vâscozitate la
temperaturi scăzute (dinamică) și
valoarea minimă a vâscozităîii cinematice
la 100°C. Uleiurile de vară sunt
caracterizate de limitele vâscozității
cinematice la 100°C, de asemenea
valoarea minimă a vâscozității dinamice
la temperatura ridicată ( 150°C) și
gradientul vitezei de circulație.
 Concluzie:
  - cu cât este mai mică cifra din fața literei
"W" (SAE), cu atât este mai mică vâscozitatea
uleiului la temperatura scazută și, respectiv,
pornirea la rece a motorului este mai ușoară.
  - cu cât este mai mare cifra care se află după
cratimă (SAE), cu atât este mai mare
vâscozitatea uleiului la temperatura ridicată și
mai sigură ungerea motorului la temperaturi
ridicate ale mediului (vara, caniculă etc).
 BIBLIOGRAFIE:
1. Ordinul Ministrului apărării al Republicii
Moldova nr. 158 din 19.07.2002.
2. Manual „Combustibilul şi lubrifianţii”,
Chişinău 1997;
3. Mihai Stratulat, Vlad Vlasie „Automobilul pe
înţelesul tuturor”, Bucureşti 1991.
 
ÎNTREBĂRI?