P. 1
TOPIREA SI SOLIDIFICAREA

TOPIREA SI SOLIDIFICAREA

5.0

|Views: 23,379|Likes:
Published by morunul

More info:

Published by: morunul on Nov 22, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PPT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/03/2015

pdf

text

original

Schimbarea stării de agregare Topirea si Solidificareare

Topirea este transformarea unei substanţe din stare solidă în lichidă si se produce cu absorbţie de căldura(când substanţa e încălzită)
Experiment-dacă punem un termometru într-un vas cu gheaţă scoasă din congelatorul de – 4°C , încălzim vasul şi măsurăm temperatura din vas, observăm că gheaţa începe să se topească la 0°C, si apoi , deşi flacăra încălzeste vasul, temperatura din vas rămâne 0°C până la topirea ultimului cub de gheaţă, şi abia apoi, va mai creşte !!

Concluzii:1.În timpul topirii(solidificării)temperatura rămâne constantă 2.Pentru a se topi, substanţa primeşte căldură. Căldura latentă specifică de topire(λ) este cantitatea de caldură necesară topirii unui kilogram de substanţă. Căldura necesară topirii unui corp cu masa m este:

Q=m*λ

Fiecare substanţă are o anumita temperatura de topire/solidificare: Tabelul prezintă temperaturile de topire/solidificare la presiune atmosferică normală şi căldurile latente specifice de topire/solidificare pentru câteva substanţe.

Substanţa

Tt (K)

λt (kJ/kg)

gheaţă mercur plumb aluminiu oţel

273 234 600 932 1810

333 12 26 380 270

Solidificarea este transformarea unei substanţe din stare solidă în lichidă(este fenomenul invers topirii) si se produce cu cedare de căldură Prin solidificare, un corp cedează căldura pe care a absorbit-o la topire: Q=m*λ

Topirea şi solidificarea metalelor e folosită în metalurgie: metalul topit se toarnă în forme, obţinând piese. Fonta topită,(ca şi apa) se dilată la solidificare şi umple complet forma.

 Prin solidificare, majoritatea substantelor îsi

micsoreazã volumul, cãci spatiile dintre moleculele (atomii, ionii) dispuse ordonat în retele cristaline sunt mai mici decât spatiile intermoleculare în starea lichidã.

 Temperatura de topire a unei substante

variazã slab cu presiunea exterioarã. În cazul majoritãtii corpurilor, care prin topire îsi mãresc volumul, temperatura de topire (solidificare) creste cu presiunea.

 Fac exceptie apa (gheata), fonta, bismutul

(Bi) si galiul (Ga), al cãror volum creste prin solidificare. Ce stiti cã se întâmplã cu o sticlã cu apã astupatã cu un dop uitatã în congelator? De ce?

 Solidificarea unor substante sub presiune

înaltã nu numai cã ridicã temperatura de proces, dar le conferã si proprietãti fizice deosebite.

 La presiune înaltã (100 000 atmosfere si

2300°C), rãcind carbonul topit se obtine diamantul industrial, care înlocuieste cu succes diamantele naturale, prin duritatea sa exceptionalã, la tãierea pieselor, sticlei etc. Pentru substantele al cãror volum scade prin topire, temperatura de topire (solidificare) scade cu cresterea presiunii.

 . Acest fapt este firesc, deoarece pentru

aceastã categorie de substante cresterea presiunii se opune dilatãrii si deci cåpåta printr-o solidificare normalã. Astfel, fierul obtinut prin rãcire lentã nu are duritate suficientã, cãci structura sa cristalinã (cub cu volumcentrat, adicã cu încã un atom în centru) nu i-o permite.

 Dacã însã fierul (cu 1% carbon), adus la

rosu, este solidificat brusc prin rãcire în apã sau ulei, atunci capãtã o altã structurã cristalinã (cub cu fete centrate, cu câte un atom în centrul fiecãrei fete) si devine dur si elastic. Tratamentul termic la care este supus otelul pentru a-si mãri densitatea se numeste cãlire.

 Alte utilizãri practice ale proceselor de

topire-solidificare sunt sudura si tãierea metalelor cu ajutorul unei flãcãri oxiacetilenice, care creeazã o degajare mare de cãldurã concentratã într-un punct.

 Topirea metalelor si aliajelor la temperaturi

bine determinate permite testarea rapidã si comodã a temperaturii cuptoarelor folosind asa-numitele „conuri Seger“, fabricate din substante a cãror temperaturã de topire se cunoaste precis. Topirea unuia indicã atingerea temperaturii sale de topire.

 Prin solidificare, substanta purã (metal,

semiconductor) cristalizeazã. În tehnologia modernã se urmãreste obtinerea de monocristale mari (aceeasi formã geometricã de dispunere a atomilor de la un capãt la altul al solidului cristalizat). Ele sunt utilizate la confectionarea generatorilor si detectorilor de ultrasunete (sunete de frecvente foarte înalte, neauzibile de urechea umanã), în industria ceasurilor, la obtinerea semiconductorilor utilizati în electronicã.

 Prin solidificarea obisnuitã, obtinerea unui

monocristal nu este posibilã. De aceea se foloseste o eprubetã specialã, suspendatã vertical, în care se gãseste metalul sau semiconductorul topit. Ea iese încet din cuptor de-a lungul axului acestuia. Pe mãsurã ce capãtul eprubetei iese, metalul începe sã se solidifice în jurul primelor cristale formate. Numai pe directia axului sunt create conditii favorabile cristalizãrii perfect regulate, ceea ce conferã materialului proprietãti fizice de duritate si chimice de puritate deosebite

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->