Introducere

Substanţele sunt clasificate, după starea lor de agregare, în solide, lichide şi gaze. În
condiţii normale unele substanţe se găsesc în stare solidă: fierul, plumbul, sticla, etc,
altele în stare lichidă : apa, alcoolul, benzina, altele înstare gazoasă: aerul, oxigenul,
metanul etc.

Unele substanţe pot fi trecute uşor dintr-o stare în alta: evaporarea şi condensarea
apei; topirea şi solidificarea unei bucăţi de ceara. Dacă analizăm structurile interne
ale stărilor şi mişcările moleculare ce au loc în substanţe, constatăm că între diferite
stări ale substanţei există deosebiri dar şi asemănări. In solide există o aşezare
ordonată a atomilor în structuri regulate pe întinderi mari care sunt stabile în timp, la
lichide atomii prezintă structuri ordonate pe întinderi mici (ordine locală) şi pe
durate scurte, la gaze nu există nici-o ordine. Din punct de vedere al mişcărilor
moleculare, se ştie că la solide mişcarea este redusă la mici vibraţii, la lichide apar
pe lângă vibraţii şi mici mişcări de translaţie, iar la gaze predomină mişcările de
translaţie.

Se ajunge la concluzia că dacă prin diverse metode se activează atomii sau

moleculele unui solid, încât să execute mişcări ample, se poate trece la o fază lichidă
sau chiar gazoasă. Invers, dacă mişcarea moleculelor unui gaz se reduce, se poate
ajunge la faza lichidă sau solidă. Singura problemă care se pune este cât de dure sunt
condiţiile ce trebuiesc create pentru a putea realiza trecerea de la o fază la alta.

TOPIREA

Trecerea unei substanţe din stare solidă în stare lichidă, cu absorbţie de căldură, se
numeşte topire.

Din punct de vedere a modului cum are loc topirea distingem două tipuri:

-topirea corpurilor amorfe care se produce printr-o înmuiere treptată a corpului până
se ajunge la faza lichidă: sticla, ceara, smoala etc.

-topirea corpurilor cristaline (topirea netă) se produce prin trecerea bruscă în fază
lichidă la o temperatură bine precizată: metalele, gheaţa etc.
Experiment

Ne propunem sa studiem evolutia temperaturii cerii in timpul topirii acesteia la

presiune constanta.

Materiale necesare :

• un vas metalic

• o bucata de ceara

• un termometru

• o lumnare

• un trepied

Realizarea experimentului

Punem vasul metalic pe trepied si sub trepied punem lumanarea. Punem bucata
de ceara in vasul metalic si aprindem lumanarea. In cateva minute, ceara
incepe sa se topeasca. Masuram temperatura acesteia si o notam in tabelul
alaturat. Masuram temperatura cerii din 30 in 30 de secunde pana cand ceara
devine lichida. Notam masuratorile in tabel. Cand ceara a devenit lichida,
oprim flacara si lasam vasul in repaus cateva minute. Masuram temperatura
din nou si o inregistram.

Observatii :
 1. Desi ceara incepe sa se topeasca in cateva secunde din momentul in care a
intrat in contact cu sursa de caldura, temperatura ramane constanta pana cand
s-a topit si ultima bucatica de ceara, apoi urca usor.

2. In timpul topirii, volumul cerii a crescut

Solidificarea

Trecerea unei substante din stare lichida in stare solida cu cedare de caldura se
numeste solidificare. Solidificarea este fenomenul invers topirii.

Experiment

Ne propunem sa studiem evolutia temperaturii cerii in timpul solidificarii acesteia la

presiune constanta.

Materiale necesare :

• vas metalic

• ceara topita
 • termometru

Realizarea experimentului

Folosim ceara topita de la experimentul anterior. Ii masuram temperatura pe

care o notam in tabelul alaturat. Masuram temperatura din 30 in 30 de secunde
pana cand ceara devine solida.Dupa cateva minute de repaus, masuram
temperatura din nou.

Observatii

1.Desi ceara incepe sa solidifice aproape imediat dupa stingerea flacarii,

temperatura ei ramane constanta pana cand aceasta devine solida, apoi scade
usor.

2.In momentul solidificarii, volumul cerii scade

Concluziile experimentelor

Legile topirii si solidificarii

1.La presiune constantă, pe toată durata topirii (solidificării), temperatura rămâne

constantă.

2.Temperatura la care se topeşte (solidifică) o substanţă se numeşte temperatură de

topire (solidificare). Temperatura de topire coincide cu temperatura de
solidificare şi este o caracteristică a fiecărei substanţe

Fiecare substanţă are o anumita temperatura de topire/solidificare. La

presiune normala valorile sunt:
 gheaţa la 0°C, fierul se topeşte la 1535°C,
mercurul la –39°C, Roca bazaltica la 1100°C(lava)

3.In timpul topiri(solidificari) volumul substantei se modifica astfel, majoritatea

substantelor isi maresc volumul la topire si il micsoreaza la solidificare.Prin
solidificare, majoritatea substantelor îsi micsorează volumul , căci
spatiile dintre moleculele (atomii, ionii) dispuse ordonat în retele
cristaline sunt mai mici decât spatiile intermoleculare în starea
lichidă.

Excepție fac anumite substante( apa, bismutul, fonta) la care variatiile de volum se
produc în sens invers.

Calorimetria este știința măsurării căldurii degajate sau absorbite în diferite

fenomene fizico-chimice ca transformări de stare, reacții chimice (inclusiv
cele de metabolism), conducție electrică etc. Denumirea vine de la cuvintele
calor ("căldură" în latină) și metron ("măsurare" în greacă). Savantul scoțian
Joseph Black este considerat fondatorul calorimetriei. Pentru măsurări
practice a căldurii emise este folosit aparatul numit calorimetru.

Căldura latentă este o expresie care se referă la cantitatea de energie eliberată sau
absorbită de către o substanţă chimică în timpul unei transformări de fază fără
schimbare de temperatură, cum ar fi topirea zăpezii sau fierberea apei.Termenul a fost
introdus în jurul anului 1750 de Joseph Black, pe baza cuvântului din latină latere.
Căldură latentă este cantitatea de căldură primită sau cedată de un corp sau de un sistem
de corpuri într-o transformare termodinamică de fază izoterm-izobară.

.Căldura latentă specifică de topire(  ) este cantitatea de caldură necesară topirii unui kilogram
de substanţă, la temperatura de topire

Importanta topirii si solidificarii in viata de zi cu zi

Topirea şi solidificarea metalelor e folosită în metalurgie: metalul topit se toarnă

în forme, obţinând piese. Fonta topită,(ca şi apa) se dilată la solidificare şi umple
complet forma, obtinand astfel piesa dorita.

Masuratorile au aratat ca 100 centimetri cubi de apa dau prin solidificare 109
centimetri cubi de gheata. Aceasta marire a volumului apei prin solidificare provoaca
spargerea tevilor radiatoarelor si a oricaror instalatii daca nu sunt golite iarna de apa,
inainte ca temperatura aerului sa scada sub zero grade. Pentru protejarea conductelor
prin care trece apa, iarna se iau masuri de izolare : se introduc conductele sub
pamant( care este izolator termic) sau se inconjoara cu materiale termoizolante.
O sticla cu apa inchisa cu dop uitata in congelator se va sparge tot datorita maririi
volumului apei prin solidificare.

Temperatura de topire a unei substante variază cu presiunea exterioară. În

cazul majoritătii corpurilor, care prin topire îsi măresc volumul, temperatura de
topire (solidificare) creste cu presiunea.

Solidificarea unor substante sub presiune înaltă nu numai că ridică

temperatura de proces, dar le conferă si proprietăti fizice deosebite.

La presiune înaltã (100 000 atmosfere si 2300°C), răcind carbonul topit

se obtine diamantul industrial, care înlocuieste cu succes diamantele
naturale, prin duritatea sa exceptională, la tăierea pieselor, sticlei
etc. Pentru substantele al căror volum scade prin topire, temperatura
de topire (solidificare) scade cu cresterea presiunii. Acest fapt este
firesc, deoarece pentru această categorie de substante cresterea
presiunii se opune dilatării si deci cĺpĺta printr-o solidificare normală.
Astfel, fierul obtinut prin răcire lentă nu are duritate suficientă, căci
structura sa cristalină (cub cu volumcentrat, adică cu încă un atom în
centru) nu i-o permite.

Dacã însã fierul (cu 1% carbon), adus la rosu, este solidificat brusc prin
răcire în apă sau ulei, atunci capătă o altă structură cristalină (cub cu
fete centrate, cu câte un atom în centrul fiecărei fete) si devine dur
si elastic. Tratamentul termic la care este supus otelul pentru a-si
mări densitatea se numeste călire.

Alte utilizãri practice ale proceselor de topire-solidificare sunt sudura si

tăierea metalelor cu ajutorul unei flăcări oxiacetilenice, care creează
o degajare mare de căldură concentrată într-un punct.
Prin solidificare, substanta purã (metal, semiconductor) cristalizează. În
tehnologia modernă se urmăreste obtinerea de monocristale mari
(aceeasi formă geometrică de dispunere a atomilor de la un capăt la
altul al solidului cristalizat). Ele sunt utilizate la confectionarea
generatorilor si detectorilor de ultrasunete (sunete de frecvente
foarte înalte, neauzibile de urechea umană), în industria ceasurilor, la
obtinerea semiconductorilor utilizati în electronică.

Topind doua sau mai multe metale și amestecandu-le în anumite proportii se obțin
aliaje. Ele sunt folosite în tehnica deoarece au multe proprietăți noi, diferite de cele
ale metalelor din care au fost obtinute.