Transformari ale starilor de

agregare
Alexandru Marcean
 Stari de agregare
• În fizică și chimie se numește stare de agregare o formă a materiei caracterizată prin anumite proprietăți
fizice calitative, care se traduc printr-o anumită comportare la scară macroscopică. Conform tradiției sunt
cunoscute patru stări de agregare, descrise prin proprietățile de „volum” și „formă”:
în stare solidă materia are volum și formă fixă;
în stare lichidă are volum fix, dar are forme variabile;
în stare gazoasă materia ocupă întregul volum disponibil, luând forma corespunzătoare;
 Transformari de stare de agregare
• Solid-Lichid Topirea și solidificarea
• Trecerea unei substanțe din stare solidă în lichidă se numește topire. Solidificarea este fenomenul invers
topirii și constă în trecerea unei substanțe din stare lichidă în cea solidă.

Lichid- gaz Vaporizarea și condensarea

• Trecerea unei substante din stare lichidă în stare de vapori (gazoasă) se numește vaporizare. Trecerea unei
substanțe din stare de vapori în stare lichidă se numește condensare sau lichefiere.
• Solid-gaz Sublimarea și desublimarea
• Substanțe ca iodul, naftalina, camforul, acidul benzoic și altele au proprietatea de a trece din stare solidă
direct în stare de vapori. Se spune că ele sublimează.
• Fenomenul invers, de transformare din stare de vapori direct în stare solidă se numește desublimare.
Legi ale transformarilor
• 1. topirii si solidificarii
1Temperatura de topire rămâne constantă, dacă presiunea ramâne constantă. La fel și pentru solidificare;
• 2Temperatura de topire coincide cu cea de solidificare;
• 3În timpul topirii (respectiv a solidificării) volumul substanței se modifica astfel: majoritatea substanțelor își
măresc volumul la topire și și-l micsorează la solidificare; excepții: apa, fonta și bismutul se comportă invers.
2. condensarii
1. Condensarea are loc cu degajare de caldură (este echilibrul intre evaporare si condensare si devine vapori
saturati)
• 2. Presiunea vaporilor saturați ai unei substanțe depinde doar de temperatură
• 3. Ca obiectele condensării să aibă elemente comune
• 4. În elementele supuse condensării să existe elemente contrare