Solubilitatea substanţelor solide

Solubilitatea substanţelor solide variază cu natura solventului, a substanţei dizolvate şi

cu temperatura.
a) Variaţia solubilităţii substanţelor solide cu natura substanţei dizolvate. Coeficientul
de solubilitate a unei substanţe solide variază în limite foarte largi; astfel, dacă în 100 ml apă,
la 200C se dizolvă mai mult de 10g substanţă se consideră a fi uşor solubilă (zahărul), dacă
se dizolvă mai puţin de 1g se consideră puţin solubilă (sulfatul de calciu), iar dacă se
dizolvă mai puţin de 0,01g substanţă vorbim despre o substanţă practic insolubilă
(carbonatul de calciu) în apă.
b) Variaţia solubilităţii substanţelor solide cu temperatura. Influenţa solubilităţii
substanţelor solide urmează aceleaşi principii ce stau la baza echilibrelor chimice şi anume:
creşterea temperaturii va favoriza solubilitatea substanţelor ce se dizolvă cu absorbţie de
căldură, iar scăderea temperaturii pe cele care se dizolvă cu degajare de căldură.
Astfel, în cazul KNO3, NaHCO3, şi NaCl al căror efect termic este pozitiv la dizolvare,
ridicarea temperaturii duce la mărirea solubilitătii, panta curbei de solubilitate creşte în timp
ce pentru Ca(OH)2 şi CaSO4 anhidru, a căror căldură de dizolvare este negativă, ridicarea
temperaturii micşorează solubilitatea, panta curbei scade. Variaţia solubilităţii unor substanţe
este data în figura 5.
Forma curbei de solubilitate ne dă indicaţii dacă răcirea unei soluţii are loc cu
depunere de substanţă în stare solidă cu sau fără modificarea compoziţiei chimice, cum este
cazul cristalohidraţilor.

Solubilitatea substanţelor lichide

Apa poate dizolva atât substanţe solide cât şi substanţe lichide. Aşa de exemplu,
alcoolul etilic se dizolvă în apă foarte uşor, dar şi apa la rândul ei se dizolvă la fel de bine în
alcool. Acest fenomen de solubilitate reciprocă dintre două lichide poartă numele de
miscibilitate.
Fenomenul de miscibilitate depinde de structura celor două lichide, de natura forţelor
de coeziune dintre moleculele substanţelor şi de presiunea lor internă. Lichidele care se
prezintă sub formă de asociaţii moleculare prin legături de hidrogen şi care dispun de o
presiune internă foarte mare sunt miscibile între ele; cum este cazul apei, alcoolilor, acizilor
carboxilici, amoniacului etc. Aceste lichide sunt nemiscibile cu lichide neasociate, cum ar fi:
benzenul, toluenul, uleiul etc, dar ele sunt miscibile între ele.
Miscibilitatea este dependentă de temperatură, s-a constatat că două lichide parţial
miscibile la o temperatură dată devin total miscibile odată cu creşterea temperaturii.

Solubilitatea substanţelor gazoase

Dacă un gaz vine în contact cu apa la o anumită temperatură acesta se va dizolva până
la stabilirea unui echilibru de saturaţie. Acest echilibru este influenţat de o serie de factori,
cum ar fi: temperatura, presiunea şi compoziţia soluţiei.
Influenţa temperaturii asupra solubilităţii gazelor este diferită de solide şi lichide.
Astfel, la gaze, solubilitatea scade cu creşterea temperaturii. Acest fenomen poate fi uşor
observat dacă încălzim uşor un vas cu apă. Se observă cum din masa de apă se ridică la
suprafaţă bule de gaz, care nu sunt altceva decât azot, oxigen, dioxid de carbon, care au fost
dizolvate în apă şi care, pe măsură ce creşte temperatura părăsesc sistemul.
Influenţa presiunii asupra solubilităţii gazelor. Dizolvarea unui gaz în apă la o
anumită temperatură are loc astfel încât viteza de dizolvare a gazului este proporţională cu
presiunea lui parţială în fază gazoasă, iar viteza de degajare a gazului este proporţională cu
concentraţia lui în apă.
Legea solubilităţii gazelor cunoscută sub numele de legea lui Henry stabileşte că masa
unui gaz dizolvată într-un anumit volum de dizolvant, la temperatură constantă, este
proporţională cu presiunea parţială a gazului aflat în echilibru cu soluţia.
Dacă m este masa de gaz dizolvat într-o unitate de volum de dizolvant, la presiunea p,
atunci legea lui Henry se scrie astfel:

m ═ Kp

în care: K – este o constantă de proporţionalitate, numită constanta lui Henry.

 Aşa de exemplu, dacă la 200C şi 1 atm în 100 ml apă se dizolvă 0,125g CO2, când
presiunea se dublează şi cantitatea de gaz care se dizolvă se va dubla. În cazul amestecurilor
de gaze, solubilitatea fiecăruia dintre gaze este determinată de presiunea parţială a gazului
care se dizolvă şi nu de presiunea totală a amestecului gazos.