Legea de racire a corpurilor

In cazul sistemelor omogene, cand campurile implicate depind numai de timp, legea de
racire, stabilita experimental de Newton, arata ca un corp cu o temperatura mai ridicata decat
aceea a mediului ambiant, se raceste astfel incat diferenta de temperatura, in unitatea de
timp (viteza de racire a corpului), este proportionala cu diferenta dintre temperatura corpului
si temperatura mediului ambiant.

Pentru a obtine modelul matematic al evolutiei procesului de racire, vom considera un

corp aflat la temperatura care este introdus intr-un mediu ambiant, cu
temperatura constanta . Daca admitem ca viteza de variatie a temperaturii este
proportionala cu diferenta si, cimpul de temperatura depinde numai de
timpul t, , atunci potrivit legii de racire (procesul de racire este considerat continuu)
putem scrie, pe un interval de timp , relatia

, (1.1)

unde , cu cand , este temperatura medie a corpului pe

intervalul considerat. Trecand la limita cand , obtinem ecuatia diferentiala de ordinul
intai

, si
. (1.2)

Constanta h nu depinde de timpul t, de temperature mediului ambient sau de functia

necunoscuta T(t), ea depinde de mediu si de corpul considerat. Determinarea constantei se
face experimental.

Pentru a obtine solutia ecuatiei (1.2) este necesar sa se precizeze conditia initiala:

,
unde (1.3)

Deducem astfel, ca solutia problemei initiale (1.2)-(1.3) poate fi scrisa sub forma

. (1.4)

1/3
 Exemplu. Daca plasam un termometru care arata intr-un mediu cu o
temperatura constanta egala cu si dupa 6 minute termometrul arata se cere
temperatura pe care o indica termometrul dupa 20 minute.

Solutie. Din conditiile date avem: , , si

dupa temperatura are valoarea egala cu . Inlocuind in (1.4)

avem ,

de unde gasim

. (1.5)

Inlocuind aceasta valoare in expresia (1.4) obtinem solutia de forma

. (1.6)

Dupa 20 de minute temperatura are valoarea .

Figura 1. Evolutia racirii temperaturii ( 0C).

2/3
 In cazul sistemelor neomogene, cand marimile implicate in studiu depind de punct si de
timp, legea de racire a lui Newton, se enunta astfel: fluxul de caldura prin suprafata laterala
a corpului este proportional cu diferenta dintre temperatura corpului si temperatura mediului
ambiant.

Asadar, putem scrie

, unde , (1.7)

h este constanta pozitiva care depinde de material, de gradul de izolare termica a frontierei
corpului iar k este constanta de conductibilitate termica. Marimile implicate in relatia (1.7)
sunt functii de punctul x si de timpul t; .

Viteza de variatie a cantitatii de caldura din interiorul elementului de volum este

proportionala cu viteza de variatie a temperaturii elementului de volum :

, (forma locala) (1.8)

unde q este cantitatea de caldura pe unitatea de volum si CV este caldura specifica pe

unitatea de volum.

Forma integrala a legii de conservare a caldurii in corp, daca nu exista surse de caldura
(caldura care iese prin suprafata corpului este egala cu viteza de pierdere a caldurii din
interior) devine:

. (1.9)

3/3