Se descriu 4 tipuri principale de reacţii alergice (COOMBS si GELL - 1963): 1. Reacţia de tip I: anafilactică. Este iniţiată de alergen. Ac IgE şi mai rar IgM fixaţi pe mastocite şi pe bazofile (pe care le sensibilizează), fixează alergenul pătruns în organism. Se produce reacţia Ag-Ac care va determina mastocitele şi bazofilele să elibereze mediatorii. Manifestarea alergică are loc acolo unde se produce cuplarea Ag-Ac. În cazul alergiilor nazale cuplarea are loc în celulele mucoasei nazale. Mediatorii se vor elibera în mucoasa nazală şi vor acţiona direct asupra ei, producând astfel rinita alergică. Această reacţie de la nivelul mucoasei nazale se produce instantaneu, odată cu pătrunderea alergenului, iar manifestările clinice apar foarte rapid. Manifestarea alegică este proporţională cu cantitatea de mediatori eliberată. 2. Reacţia de tip II: citotoxică, este iniţiată de Ac dirijaţi fie împotriva unui Ag fixat pe o celulă din organism, fie împotriva unui component antigenic al unei haptene. Reacţia are ca Ag IgG şi Ig M, iar celulele contra cărora se manifestă sunt hematiile, leucocitele, sau trombocitele, (incompatibilităţile de grup sanguin, de factor Rh, în purpura alergiilor medicamentoase, în agranuloza medicamentoasă). 3. Reacţia de tip III: a complexelor Ag-Ac Alergenul şi Ac reacţionează prin formarea de complexe care se vor precipita fie în jurul, fie în interiorul vaselor mici sanguine. Aceste complexe activează complementul (Cp), care lezează pereţii vasculari şi provoacă mici tromboze locale, extravazări perivasculare ce produc necroze. Este caracteristică pentru boala serului, nefrita alergică. 4. Reacţia de tip IV: hipersensibilitate întârziată, apare când locul Ac: IgE, IgM, IgG este luat de limfocitele T sensibilizate. Alergenele specifice în contact de cuplare cu LT vor elibera limfokinele ce vor da naştere manifestărilor clinice alergice. LT sensibilizat ia locul Ac specific. Apare în: - infecţii cu treponeme, candida - dermatita de contact - autoalergia - repingerea de transplant