Unitatea de învăţare: IX.

5
Principiile mecanicii newtoniene
„Pentru a menţine un corp în mişcare rectilinie uniformă
ar trebui să acţionăm permanent asupra lui?”

Clasa: a IX-a.
Numărul orelor/lecţiilor: 4+1.
Conţinuturi repartizate: Principiul I al mecanicii. Inerţia. Masa. Principiul inerţiei. Sisteme de referinţă
inerţiale. Principiul al II-lea al mecanicii. Interacţiunea. Forţa. Principiul fundamental al mecanicii
(Principiul acțiunii forţei). Sisteme de referinţă neinerţiale. Forţe de inerţie. Principiul al III-lea al
mecanicii (Principiul acţiunii şi reacţiunii). Perechi de forţe. (**) Principiul suprapunerii forţelor (Programa
de fizică pentru clasa a IX-a/3458/9.03.2004).
Strategia didactică asociată unităţii de învăţare: bazată predominant pe investigaţia ştiinţifică1.
Structura unităţii de învăţare:

Secvenţele unităţii Sarcini didactice dominante Obiective vizate în cadrul unității de

de învăţare învățare
(etape ale investigaţiei ştiinţifice)
I. Evocare– Lecţia 1. Evaluarea iniţială a 1. Formularea întrebării de investigat şi
Anticipare situaţiei de învăţare, stabilirea avansarea unor ipoteze (răspunsuri)
obiectivelor / formarea unei prime alternative; proiectarea investigaţiei;
reprezentări a situaţiei de rezolvat;
II. Explorare– Lecţia 2. Dezvoltarea strategiilor 2. Colectarea probelor necesare testării
Experimentare cognitive (de abordare a situaţiilor- explicaţiilor posibile, analizarea şi
problemă, a sarcinilor); interpretarea informaţiilor, formularea unor
concluzii preliminare (parţiale);
III. Reflecţie– Lecţia 3. Elaborarea/enunţarea 3. Sinteza datelor şi propunerea unei
Explicare noilor cunoştinţe (definiţii, explicaţii (generalizări);
generalizări);
IV. Aplicare– Lecţia 4. Sistematizarea şi 4. Includerea altor informaţii, situaţii,
Transfer consolidarea noilor cunoştinţe; cazuri particulare, extinderea sferei noilor
cunoştinţe; comunicarea rezultatelor;
Dezvoltarea atitudinilor, a percepţiei 5. Valorificarea noilor cunoştinţe
valorilor. Evaluarea rezultatelor (concepte, proceduri, procese şi strategii
învăţării. cognitive; valori şi limite).

Mijloace de învățământ: computer cu acces la Internet şi videoproiector (facultativ); fişe de lucru pentru
elevi; manuale şi alte resurse cu informaţii vizând tema, corpuri paralelipipedice, bile metalice, dinamometre,
mase marcate, plan înclinat, plane orizontale din diverse materiale (sticlă, șmirghel, lemn, pânză), riglă.
O privire de ansamblu asupra strategiei didactice: Succesiunea lecţiilor corespunde etapelor
investigaţiei ştiinţifice declanşate în clasă pentru a răspunde la întrebarea: „Oare pentru a menţine un corp în
mişcare rectilinie uniformă ar trebui să acţionăm permanent asupra lui?”. Strategia abordării întrebării este
proactivă. Elevii sunt stimulaţi ca, plecând de la ceea ce se dă, de exemplu starea de mişcare sau repaus a
corpurilor şi tipurile de mişcări simple, să descopere ceea ce se cere, cauzele repausului sau mişcării
corpurilor, condiţiile în care corpurile efectuează diferite tipuri de mişcări etc.
De asemenea, pe parcursul lecţiilor şi la finalul acestora (aprox. 10 min.) elevii sunt implicaţi în
realizarea unor momente de feedback metacognitiv, necesare anticipării sarcinilor (competenţelor de însuşit)
şi proiectării lecţiilor următoare.
Printre tehnicile recomandate de includere a feedback-ului metacognitiv în cadrul lecţiilor sunt: Harta
„Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat” și ”Eseul de 5 minute”.
În funcţie de specificul lecţiilor, pot fi folosite şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit
inventarului de sugestii de evaluare.2

1
Strategia didactică aferentă fiecărei lecţii va fi completată cu alte metode, procedee şi tehnici de predare-învăţare
(tradiţionale sau moderne), selectate de către fiecare profesor în funcţie de diverse variabile ale contextului educaţional
1
 I. Evocare–Anticipare
Ce ştiu sau cred eu despre asta?

Lecţia 1. Confruntarea cu întrebarea de investigat.

„De ce se mişcă corpurile?”

În această lecţie, au loc următoarele procese:

i) identificarea scopului urmărit (găsirea unor răspunsuri la întrebarea de investigat);
ii) identificarea procedurilor care trebuie imaginate pentru acesta (controlul variabilelor);
iii) proiectarea demersului de rezolvare (stabilirea etapelor, a mijloacelor, anticiparea riscurilor,
integrarea constrângerilor care apar).
În acest scop, elevii (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Gândiți, lucrați în perechi, comunicați – 10 min.)
- evocă aspecte legate de starea de repaus sau de mişcare a corpurilor (definiţii ale repausului şi mişcării,
sistem de referinţă, viteză, acceleraţie, tipuri de mişcări simple);
- observă şi explică relativitatea stării de repaus sau de mişcare a unui corp;
Activitatea 2 (Hartă conceptuală – 20 min.)
- definesc proprietatea de inerţie a unui corp, dau exemple de manifestare a inerţiei şi precizează
mărimea fizică ce caracterizează inerţia (masa, mărime fizică scalară, fundamentală);
- definesc fenomenul de interacţiune dintre corpuri, precizează şi caracterizează mărimea fizică ce
măsoară interacţiunea corpurilor (forţa ca mărime fizică vectorială, unitatea și aparatul de măsură);
- descriu și clasifică efectele interacțiunii corpurilor (forțelor) – statice și dinamice;
- enumeră tipurile de forțe cunoscute și le clasifică după modul de manifestare (la contact şi la distanţă)
şi dau exemple de forţe din fiecare categorie;
Activitatea 3 (Gândiți, lucrați în perechi, comunicați – 10 min.)
- comentează următorul text: „În limba latină inertia, -ae înseamnă lene, trândăveală. De ce credeți că
fizicienii au numit proprietatea corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare inerție (lene)?”
- formulează răspunsuri (ipoteze, explicaţii) la întrebarea de investigat – anticipează că mișcarea unui
corp este influențată/determinată de interacțiunea sa cu alte corpuri.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

II. Explorare–Experimentare
Cum se potriveşte această informaţie cu ceea ce ştiu sau cred eu despre ea?

Lecţia 2. Explorarea soluţiilor posibile, colectarea informaţiilor necesare.

„Starea de repaus sau de mişcare a unui corp depinde de modul în care interacţionează cu alte corpuri?”

În această lecţie, întrebarea este: „Starea de repaus sau de mişcare a unui corp depinde de interacţiunile
acestuia cu alte corpuri?” (conflict cognitiv). Elevii vor verifica în ce condiţii un corp rămâne în repaus faţă
de alt corp, se mişcă rectiliniu uniform sau rectiliniu uniform variat faţă de acesta şi vor căuta o relaţie între
forţele implicate.
Elevii sunt îndrumaţi (variantă de abordare):
Activitatea 1 (Investigaţie în grup – 10 min.)
- să verifice experimental posibilitatea ca un corp să se mişte rectiliniu uniform (o bilă se aşază de
fiecare dată la aceeaşi înălţime pe un plan înclinat care se continuă cu un plan orizontal din diferite materiale
– nisip, pânză, lemn, sticlă; elevii observă situaţia în care corpul îşi păstrează starea de mişcare un timp mai
îndelungat);

2
Aceste precizări sunt valabile pentru finalul fiecărei lectii din unitate; excepție face ultima lecție.
2
 - să observe efectul forţelor de frecare în experimentele anterioare asupra stării de mişcare a corpurilor;
- să anticipeze starea de repaus a unui corp sau de mişcare rectilinie uniformă dacă rezultanta forțelor ce
acționează asupra acestuia este nulă;
Activitatea 2 (Investigaţie în grup – 20 min.)
- să determine experimental relaţia a~F la mişcarea unui sistem
de două corpuri ca în figura alăturată;
Etaloanele de masă care atârnă sunt preluate din camion.
Se observă ca masa sistemului rămâne constantă, dar forța
externă variază;
- să determine experimental relaţia a~1/m, folosind, în experimentul descris anterior, corpuri de mase
diferite cărora li se aplică de fiecare dată aceeaşi forţă;
- să verifice experimental acţiunea reciprocă a corpurilor (urmărind, de exemplu, indicaţia a două
dinamometre, având cârligele legate, de care se trage pe direcţie orizontală);
Activitatea 3 (Interviul în grup – 10 min.)
- să formuleze concluzii parţiale sau preliminare în raport cu previziunile anterioare: un corp rămâne în
repaus relativ sau se mişcă rectiliniu și uniform dacă asupra lui nu se exercită o forță; acceleraţia căpătată
de un corp supus unei forţe este direct proporţională cu forţa şi invers proporţională cu masa corpului; la
interacţiunea a două corpuri, forţele acţiune şi reacţiune sunt egale ca mărime, au aceeaşi direcţie (chiar
același suport) şi sens contrar etc.
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

III. Reflecţie–Explicare
Cum sunt afectate convingerile mele de aceste idei?

Lecţia 3. Sinteza datelor colectate şi propunerea unei explicaţii.

„Formulări ale principiilor mecanicii newtoniene”

În această etapă, problema care declanşează învăţarea este formularea principiilor mecanicii newtoniene
(conflict cognitiv). Elevii, plecând de la sinteza datelor colectate în etapa de Explorare–Experimentare,
descoperă aspecte comune (sau „constante”) ale fenomenelor observate şi disting pattern-uri (relaţii
existente) între datele colectate.
Astfel, activitatea elevilor este îndrumată către sinteza datelor şi formularea unor generalizări (variantă
de abordare):
Pentru început li se cere elevilor:
Activitatea 1 (Investigaţie în grup – 25 min.)
- să analizeze datele colectate în experimentul prin care se verifică starea de mişcare rectilinie uniformă
a unui corp sau de repaus;
- să enunţe principiul inerţiei;
- să observe că nu există în realitate corpuri izolate;
- să analizeze datele colectate în experimentul prin care se verifică relaţia cauzală dintre forţă şi
acceleraţie.
- să enunţe principiul fundamental al dinamicii pentru cazul în care asupra corpului acţionează una sau
mai multe forţe;
- să analizeze datele colectate în experimentul privind acţiunea reciprocă a corpurilor;
- să enunţe principiul acţiunii şi reacţiunii;
Activitatea 2 (Gândiţi, lucraţi în perechi, comunicaţi – 15 min.)
- să evoce cazuri de interacţiune dintre corpuri pe care să le explice folosind principiile mecanicii
newtoniene;
- să exprime forma matematică a principiilor al doilea și al treilea al mecanicii newtoniene;
Evaluarea de la finalul lecţiei (10 min.)

3
 IV. Aplicare–Transfer
Ce convingeri îmi oferă această informaţie?
Ce anume pot face în alt fel, acum când deţin această informaţie?

Lecţia 4. Includerea altor cazuri particulare, extinderea sferei noilor cunoştinţe.

„Sisteme de referinţă inerţiale. Sisteme de referinţă neinerţiale”

În lecţia a patra, atenţia elevilor se va concentra asupra consolidării noilor concepte (inerţie, principiul
inerţiei, interacţiunea dintre corpuri, acţiunea reciprocă a corpurilor, principiile mecanicii) în lumina a noi
probe, relativ similare celor deja experimentate. Este momentul unei „priviri sceptice” asupra conceptelor
definite, prin confruntarea cu noi situaţii/probe, pentru a distinge limitele de aplicare ale conceptelor definite
(conflict cognitiv), de exemplu: relaţia dintre tipurile de sisteme de referinţă şi valabilitatea principiilor
mecanicii newtoniene. În etapa de Aplicare, plecând de la noţiuni precum inerţie, interacţiune, principiile
mecanicii newtoniene („Dacă…”), elevii trebuie să ajungă la formularea principiului independenţei acţiunii
forţelor („Atunci…”). În etapa de Transfer elevii fac încercări de aplicare a cunoştinţelor însuşite (de
exemplu, există o legătură între tipul sistemului de referinţă – în repaus, în mişcare rectilinie uniformă sau
mişcare accelerată – şi formularea principiilor mecanicii) în situaţii inedite, observând şi analizând reuşitele
parţiale ca reprezentări succesive ale scopului vizat. Pot face referiri care să introducă principiul relativității
în mecanica clasică.

Ca urmare, elevii vor fi îndrumaţi (variantă de abordare):

Activitatea 1 (Investigaţie în grup – 42 min.)
- să deducă acceleraţia rezultantă căpătată de un corp sub acţiunea simultană a mai multor forţe;
- să enunţe principiul independenţei acţiunii forţelor;
- să definească sistemul de referinţă inerţial;
- să definească sistemul de referinţă neinerţial (în mişcare accelerată faţă de un sistem de referinţă
inerţial)
- să dea exemple de sisteme de referinţă neinerţiale şi de forţe de inerţie corespunzătoare în cazul
mișcării de translație și al mișcării curbilinii (calitativ;
- să aplice principiile mecanicii la rezolvarea unor probleme de dinamică pentru mişcări simple,
unidimensionale.3

La finalul unităţii de învăţare (8 min.) elevii sunt implicaţi în realizarea unor momente de feedback
metacognitiv, necesare evaluării sarcinilor urmărite/ realizate pe parcursul întregii unităţi de învăţare.
În acest scop, pe lângă Harta „Ştiu. Vreau să ştiu. Am învăţat”sau ”Eseul de 5 minute”, pot fi folosite
şi alte instrumente de evaluare formativă, potrivit inventarului de sugestii de evaluare.

Pentru evaluarea finală (1 oră), pot fi folosite o serie de instrumente de evaluare cu caracter sumativ,
prezente în inventarul de sugestii de evaluare.

Bibliografie

(1) Chiriţă, M., Fizică. Culegere de probleme pentru clasa a IX-a şi Bacalaureat, Editura Tamar,
Bucureşti, 2011;
(2) Crocnan, D.O., ş.a., Fizică. Manual pentru clasa a IX-a, Editura Sigma, Bucureşti, 2004;
(3) Gherbanovschi, C., ş.a., Fizică. Manual pentru clasa a IX-a, Editura Niculescu, Bucureşti, 2004;
(4) Ionescu-Andrei, R., ş.a., Fizică. Manual pentru clasa a IX-a, Editura Art, Bucureşti, 2005;

3
În cazul în care nu este timp suficient, se mai poate aloca o oră din orele la dispoziția profesorului pentru rezolvarea
de probleme.
4
 (5) Ailincăi, M.; Rădulescu, L., Probleme – Întrebări de fizică, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti,1972;
(6) http://www.animations.physics.unsw.edu.au/mechanics/chapter5_Newton.html;
(7) http://en.wikipedia.org/wiki/Newton%27s_laws_of_motion;
(8) http://hyperphysics.phy-astr.gsu.edu/hbase/newt.html;
(9) http://zonalandeducation.com/mstm/physics/mechanics/forces/galileo/galileoInertia.html;
(10) http://www.saburchill.com/physics/chapters/000301.html.

Anexă
Competenţele specifice ale programei şcolare pentru clasa a IX-a/3458/9.03.2004,
repartizate pe secvenţele unităţii de învăţare

Secvențele unității de Competenţele specifice ale programei şcolare

învățare
Secvenţa I. Evocare–  Evidenţierea modurilor observabile în care se manifestă inerţia
Anticipare corpurilor;
 Evidenţierea faptului că starea mecanică a corpurilor poate fi
modificată ca urmare a unei interacţiuni şi că interacţiunea este o
proprietate măsurabilă a tuturor fenomenelor fizice;
Secvenţa II. Explorare–  Identificarea modului în care inerţia corpurilor influenţează efectul
Experimentare interacţiunii acestora;
 Identificarea relaţiei cauzale dintre forţă şi acceleraţie şi a faptului că
pe durata unei interacţiuni asupra fiecărui corp acţionează câte o forţă;
 Determinarea caracteristicilor perechii de forţe care există într-o
interacţiune;
Secvenţa III. Reflecţie–  Generalizarea şi extrapolarea rezultatelor observaţiilor experimentale
Explicare în formularea principiului I;
 Determinarea caracteristicilor perechii de forţe care există într-o
interacţiune;
 Generalizarea rezultatelor observaţiilor experimentale în formularea
principiului al II-lea şi principiului al III-lea ale mecanicii;
 Rezolvarea unor probleme simple prin aplicarea în diferite situaţii a
principiilor II şi III ale mecanicii newtoniene;
Secvenţa IV. Aplicare–  Generalizarea rezultatelor observaţiilor experimentale în formularea
Transfer principiului al II-lea şi principiului al III-lea ale mecanicii;
 Rezolvarea unor probleme simple prin aplicarea în diferite situaţii a
principiilor II şi III ale mecanicii newtoniene.