MODERNISM

VERSUS

TRADIȚIONALISM
(PREZENTARE SINTETICĂ)
CONTEXT ISTORIC
 In perioada domniei regelui Carol I, înainte de Primul
Război Mondial, a avut loc o transformare radicală a
societătții românești, transformare care a continuat și în
perioada interbelică, odată cu apariția unor legi, a unor
reforme și a unor partide politice noi.
 Literatura interbelică se caracterizează prin două tendinte
majore: traditionalismul si modernismul.
 Criticul literar Eugen Lovinescu este cel care introduce în
vocabularul istoriei literare acești doi termeni, deși erau
cunoscuți de mai mulți ani.
MODERNISMUL
TRĂSĂTURI, REPREZENTANȚI, REVISTE
 În sens larg, modernismul este o tendință inovatoare într-
o anumita perioadă a literaturii.

 Accepțiunea cea mai răspândită a noțiunii de modern

este ceea ce datează de curând ori
dintr-un trecut foarte apropiat.

 Modernul se opune ideii de clasic, învechit, depășit.

 In studiul critic “Modern. Modernism. Modernitate”,
Adrian Marino arăta că pot fi numite ca aparținând
modernismului totalitatea mișcărilor ideologice, artistice și
literare care tind, în forme spontane sau programate, spre
ruperea legăturilor de “tradiție”, prin atitudini anticlasice,
antiacademice, antitradiționale, anticonservatoare, de orice
speță, repulsie împinsă uneori până la negtivism radical.
 Modernismului îi sunt incorporate următoarele curente
literare:

 Simbolismul;
 Expresionismul;

 Ermetismul;

 Avangarda (dadaismul, suprarealismul, abstractionismul s.a.)

 In literatura română interbelică, modernismul se
caracterizează prin:

 Continuarea acțiunilor de autonomizare și esențializare a

lirismului începută în simbolism;
 Introducerea altor tehnici poetice;

 Lărgirea sferei de inspirație;

 Propunerea unor atitudini lirice noi.

 Modernismul românesc s-a constituit in jurul
revistei “Sburatorul” (1919-1922 si 1926-
1927), apărută sub conducerea lui E.
Lovinescu.

 Aceasta publicatie urmărește promovarea

tinerelor talente: “O revistă are datoria să
caute elemente tinere. Descoperind un singur
talent, și-a îndeplinit datoria cu prisosință.”
(Lovinescu)

 Programul revistei se conturează in acord cu

ideologia literară a lui
E. Lovinescu bazată pe un “spirit al veacului” și
pe legea sincronismului.
 In paginile revistei au publicat : I. Barbu, Camil Petrescu, Ilarie
Voronca, Tudor Vianu, Camil Baltazar, G. Calinescu, Vladimir
Streinu s.a.
 In paralel cu apariția revistei, a funcționat și cenaclul literar
“Sburătorul”, până în 1943, la moartea lui
E. Lovinescu.
PROMOVAT ORIENTAREA
MODERNISTĂ
 “Săptămâna muncii intelectuale” (1924) și “Cetatea literară”
(1925-1926) ale lui Camil Petrescu;
 “Miscarea literară” (1924-1925) și “Romania literară” (1932-1934)
ale lui L. Rebreanu;
 “Viața literară” (1926-1938) a lui Ion Valerian;
 “Kalende” (1928-1929)- Șerban Cioculescu, V. Streinu,
P. Constantinescu;
 “Revista Fundațiilor Regale” (1934-1947)-Paul Zarifopol, M.
Eliade, M. Sebastian s.a.
TRADITIONALISMUL
TRĂSĂTURI, REPREZENTANȚI, REVISTE
 Conceptul de tradiționalism reprezintă o tendință a
literaturii de a se îndrepta spre lumea satului, spre
folclor, spre istorie, spre “primitivism” prin respingerea
ideii de civilizație.

 Este un concept opus modernismului.

 Tradiționalismul s-a concretizat prin trei grupări
literare:

- sămănătorismul si poporanismul în perioada premergătoare

Primului Război Mondial;

- gândirismul în perioada interbelică.

SĂMĂNĂTORISMUL
 S-a format în jurul revistei “Sămănătorul”
(1901-1910) din Bucuresti;
 Principalul ideolog: N. Iorga;

 Colaboratori: A. Vlahuță, G. Coșbuc, O.

Goga, M. Sadoveanu, St.O. Iosif s.a.
 Scopul grupării era protejarea traditiilor
rurale, a specificului național, instituirea
unei zone securizate care să ferească satul de
influențele nocive din afară.
POPORANISMUL
 S-a realizat în jurul revistei “Viața Românească” (1906-1929)
din Iași, apoi la București începând cu anul 1930;
 Principalul ideolog: G. Ibrăileanu;

 Colaboratori: G. Topârceanu, I. Minulescu,

M. Codreanu, T. Arghezi s.a.

 Continuă ideile sămănătoriste, dar renunță la a se mai axa
exclusiv pe lumea rurala.
GÂNDIRISMUL
 Se organizează în perioada interbelică în jurul
revistei “Gândirea” (1921-1944) la Cluj, apoi
din 1923 la București;
 Principal ideolog: Nichifor Crainic;
 Colaboratori: L. Blaga, Gib I. Mihăescu,

Pillat, V. Voiculescu, A. Cotrus,

I. Teodoreanu, Camil Petrescu, G. Bacovia,
Mateiu I. Caragiale, Sextil Pușcariu s.a.
Programul revistei a oscilat între doua direcții:

 Autohtonia – prin articolul lui L. Blaga intitulat “Revolta

fondului nostru nelatin”;

 Ortodoxismul (creștinismul) – prin articolul-program

“Sensul tradiției” și prin eseul “Isus în țara mea” ale lui
Nichifor Crainic.
 Lucian Blaga considera că tradiția poporului nostru este
preistorică și mitică. El face o distincție între cultură, care
aparține popoarelor tinere, necivilizate (ex.geto-dacii) și
civilizatie, care anunță declinul (ex. romanii).
Blaga considera că trebuie să redescoperim acele
elemente rudimentare de cultură dacică pe care civilizația
romană, latina nu le-a putut distruge.
“Sa fim din când în când barbari”(Blaga)
(barbar=nelatin)
 Nichifor Crainic militează pentru o etnicizare a
credinței în conformitate cu sufletul național.

El considera că o literatură valoroasă nu poate fi

lipsită de spiritualitate, de ortodoxism.
BIBLIOGRAFIE
 A. Costache, F. Ionițăa, M.N. Lascăr, A. Săvoiu- Limba
si literatura romana, manual pentru clasa a XII-a, Editura
Art Grup Editorial, Bucuresti, 2007