Literatura in perioada interbelica

Perioada interbelica a avut un rol important pentru

literatura deoarece a contribuit la dezvoltarea, si in acelasi timp
la modernizarea ei. In aceasta perioada au aparut numeroase
reviste si tendinte in evolutia literaturii :

Perioada dintre cele doua razboaie mondiale cuprinde anii

1918-1944. Aceasta se caracterizeaza pe plan european prin
infrangerea Germaniei, prabusirea imperiului Austro-Ungar si
revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea
nationala si integrarea in ritmul european de modernizare.

In literatura tendintelor umaniste democratice care domina in

epoca li se opun forme de ideologie rasista: Fasciste,
reactionare. De aceea viata literara cunoaste conflicte si
polemici violente. In acest contest se impun personalitati ca
Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu
Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Eugen
Lovinescu, Tudor Vianu.

Reviste si curente:

Dupa primul razboi mondial ziarele si revistele literare sporesc

la numar. Asa avem Viata romaneasca. Apare la 6 martie
1906 la Iasi sub conducerea lui Constantin Stere, si Paul
Bujor. Director stiintific devine profesorul dr. Ion Cantacuzino, iar
proprietarii revistei sunt Constantin Stere, Ion Botez, Garabet
Ibraileanu. Insa, din 1915 directorul unic ramane Garabet
Ibraileanu. In timpul primului razboi mondial revista isi inceteaza
aparitia pana in 1920, cand reapare sub conducerea lui
Ibraileanu. Din 1930 se muta la Bucuresti, conducerea fiind
preluata de Mihail Relea si George Calinescu. Din 1948 va
aparea seria care continua pana astazi.

In Viata romaneasca accentul se pune pe autenticitate si

specificul national inteles ca dimensiune sociala, important fiind
poporul si rasa,europenizarea ca asimilare a spiritului national,
repudierea decadentismului si simpatia pentru taranime.

In jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub

numele de poporanism. Dintre scriitori de la Viata romaneasca
amintim pe Spiridan Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart,
Patascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topirceanu, Ionel
Teodoreanu si altii.

In perioada interbelica disputele literare se duc in jurul

modernismului si al traditionalismului.

Modernismul denumeste tendinta inovatoare intr-o anumita

etapa a unei literaturi. Acest curent apare in literatura secolului
al XX-lea, opunandu-se traditionalismului si proclamand noi
principii creatiei. Tendinta modernista sustine:

- europenizarea (sincronizarea) literaturii nationale cu literatura

Europei

- promovarea scriitorilor tineri

- teoria imitatiei

- eliminarea decalajului in cultura

- trecerea de la o literatura cu tematica rurala la una de
inspiratie urbana

- cultivarea prozei obiective

- evolutia poeziei de la epic la liric si a prozei de la liric la epic.

In literatura romana Eugen Lovinescu teoretizeaza asupra

modernismului in revista Sburatorul si in cenaclul cu acelasi
titlu. Aceasta publicatie apare la Bucuresti intre anii 1919-1922
si apoi intre 1926-1927, avandu-l ca si conducator pe Eugen
Lovinescu. Cenaclul Sburatorul are o existenta mai
indelungata : intre 1919 si 1947. Obiectivele gruparii erau:

- promovarea tinerilor scriitori

- imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii

romane.

Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion

Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu,
Pompiliu Constantinescu.

Al doilea obiectiv a cunoscut un proces mai indelungat de

constituire. Eugen Lovinescu isi dezvolta conceptiile sale
moderniste in lucrarile Istoria civilizatiei romane moderne si
Istoria literaturii romane contemporane . In aceste lucrari
modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista:

- un spirit al veacului explicat prin factori materiali si morali, care

imprima un proces de modernizare a civilizatiilor de integrare
intr-un ritm de dezvoltare sincronica
- teoria imitatiei care explica viata sociala prin interactiunea
reactiilor sufletesti

- principiul sincronismului care in literatura inseamna

acceptarea schimbului de valori a elementelor care confera
noutate si modernitate fenomenului literar.

Dintre colaboratorii la revista Sburatorul amintim pe Ion Barbu,

Ilarie Vorunca, Tristan Tara si altii.

Prin traditionalism se intelege continuarea vechilor curente

traditionale preluandu-se ideea ca istoria si folclorul sunt
domeniile relevante ale specificului unui popor. La aceste
conceptii se adauga de catre Nechifor Crainic factorul spiritual,
credinta religioasa ortodoxa care ar fi elementul esential de
structura a sufletului taranesc. Consecinta acestei teze era ca
opera de cultura cu adevarat romaneasca trebuia sa includa in
substanta ei ideea de religiozitate.

O revista traditionalista este Gandirea , ce apare la Cluj in

1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu si Cucu. In 1922
revista se muta la Bucuresti si trece sub conducerea lui
Nechifor Crainic. Va continua sa apara pana in 1944. Scriitorii
traditionalisti au cautat sa surprinda in operele lor
particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor
autohtone a situatiilor si credintelor stravechi.

Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion

Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu,
Mateiu Caragiale si dintre dramaturgi Adrian Maniu si Lucian
Blaga.
Apoi intra Revista fundatiilor regale care apare lunar la
Bucuresti in doua serii. Prima intre 1934-1945 si a doua intre
1945-1947. Revista isi propune sa fie o publicatie cu radacini in
toate terenurile activitatii nationale. Primul redactor sef al
revistei este Paul Zaripol, care orienteaza revista pe directia
maioresciana. Dupa 1934 conducerea revistei o ia Camil
Petrescu si apoi Dumitru Caracostea. Seria noua apare sub
conducerea lui Al. Rosetti.

Pintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala

Galaction, Ion Barbu, Hontensia Papadat Bengescu.

In aceasta perioada apar publicatii de

avangarda.Avangardismul european are ca punct de plecare
curentul non-conformist numit dadaism. Acesta a fost initiat la
Zrich de Tristan Tara. Dadaistii isi exprimau dispretul fata de o
lume incapabila sa opreasca barbaria si crima. Ei cultivau
antiliteratura, antimuzica, antipictura, ajungand in domeniul
absurdului. Din acest curent decurg curentele de avangarda:
constructivismul si suprarealismul.

Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul revistei

Contemporanul condusa de Ion Vinea. Constructivistii
subliniau necesitatea unei corespondente intre arta si spiritul
contemporan al tehnicii moderne care inventeaza forme noi,
conturand natura. Ion Vinea a solicitat ca si colaboratori ai
revistei pe scriitorii Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar si
pictori si sculptori, printre care si Constantin Brancusi. Sunt si
alte reviste constructiviste ca Integral si Punct.

Suprarealismul a fost teoretizat si practicat de revistele

Alge si Urmuz. Suprarealismul urmarea, prin programul sau,
patrunderea artei in planul inconstientului, al visului, al delirului
in care spatiile umane scapa controlul constientei. Dintre
reprezentatii suprarealismului amintim, pe plan European, pe:
Louis Aragon, dintre pictori Picasso, iar dintre scriitorii romanii
Aurel Baranga, Sasa Pana si chiar Tudor Arghezi.

PROZA

Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-

o remarcabila dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge
nivelul valoric european.

Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii

sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe.

Aparitia in 1920 a romanului Ion , de Liviu Rebreanu,

marcheaza deplina izbanda a acestei specii (Ciocoii vechi si
noi a lui Nicolae Filimon, Romanul comanestilor a lui Duliu
Zamfirescu, Mara de Ion Slavici si Neamul soimarestilor de
Mihail Sadoveanu). Ion este insa primul roman romanesc
comparabil cu capodoperele universale prin impresia
coplesitoare de viata pe care o degaja.
In romanul interbelic se continua inspiratia rurala prin operele lui
Sadoveanu, si Rebreanu, dar pe trepte valorice superioare si cu
modalitati specifice. Acum apar romanele citadine in care cadrul
de desfasurare al actiunii este orasul modern. Asa avem
creatiile lui Camil Petrescu, Calinescu, Hontensia Papadat
Bengescu. Legat de mediul citadin se dezvolta si problema
intelectualului stralucit ilustrata de romanele lui Camil Petrescu.

In perioada interbelica se intensifica dezbaterile cu caracter

teoretic in legatura cu romanul.In studiul "Creatie si analiza"
G.Ibraileanu constata existenta a doua tipuri de aceste specii
literare :
1) Unul care prezinta personaje prin comportamentul
lor : roman de creatie.
2) Unul interesat de viata interioara : roman de analiza.

Romancierii in perioada interbelica experimenteaza tehnici

multiple ale romantismului.

Romanul interbelic cunoaste si alte orientari:

- Lirica (I.Teodoreanu)
- Estetizata si simbolica (M.Caragiale)
- Memorialistica (C.Stere)
- Fantastica (Mircea Eliade)

Astfel avem tendinta de revenire la modelele traditionale

precum cel balzacian pe care George Calinescu il foloseste in
Enigma Otiliei. El considera absolut necesar dezvoltarea
romanului romanesc pe linia studiului caracterului.

Ca reprezentant de seama a prozei interbelice, Liviu

Rebreanu este considerat intemeietor al romanului romanesc
obiectiv prin publicarea romanului Ion ,data publicarii fiind
considerata o data istorica in procesul de obiectivare a
literaturii noastre epice(Eugen Lovinecsu).
Prin Ion, Rebreanu deschide calea romanului romanesc
modern dand o capodopera in maniera realismului dur afirmat
in literatura universala prin romanele lui Balzac, Stendhal sau
Zolac.

Liviu Rebreanu creeaza romanul romanesc modern pe

cand Mihail Sadoveanu desavarseste povestirea
romaneasca.Sadoveanu, Stefan cel Mare al literaturii romane
cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei
maretie consta in densitatea epica si grandoarea
compozitionala.

Cele trei secole ilustrate de proza istorica sadoveniana

marcheaza zbuciumata istorie a Moldovei, capodopera acestui
gen creator constituindu-l romanul Fratii Jderi,care evoca
epoca de glorie a Moldovei in secolul al XV-lea.
Primul autor remarcabil de proza subiectiva, promotor in
dramaturgie al conflictelor de idei, eseist percutant, ganditor
modern este Camil Petrescu. Autenticitatea este esenta noului
in creatia literara a autorului,a carui inspiratie catre autenticitate
confera momente autentice de simtire in roman.Inscriindu-se
in modernismul lovinescian al epocii, ale carui noi directii isi
propuneau sincronizarea literaturii romane cu literatura
europeana C. Petrescu se va inspira din mediul citadin si va
crea eroul intelectual lucid, analitc si intorspectiv.

Enigma Otiliei (1938) constituie o revenire la formula

obiectiva de roman, la metoda balzaciana. Romanul lui
Calinescu devine astfel unul polemic, replica literara la
cultivarea asidua in epoca a formulei procustiene, dar si o
ilustrare a conceptiei sale despre curente literare.
Perioada interbelica pentru romanului romanesc e o perioada
de efervescenta spirituala nemaiantalnita in cultura
noastra.Viata culturala cunoaste infaptuiri stralucite, multe din
ele cu ecou mondial (nume ca Iorga, Enescu, Brancusi trec de
hotarele tarii) dar si de degradari dezolante in anii fascismului.
Niciodata literatura romana n-a avut intr-o singura perioada
atatia reprezentanti ilustri (Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu,
Balga, H. Papadat-Bengescu, G.Calinescu, Camil Petrescu),
niciodata n-a trait si o mai aprinsa dispozitie la contestarea
valorilor.Tabloul activitatii scriitoricesti prezinta, prin urmare, o
mare varietate si complexitate, inregistrandu-se dintr-o tesatura
deasa de lumini si umbre puternice.

ROMANUL OBIECTIV ROMANUL SUBIECTIV

Romanul specie a genului epic in proza cu actiune mai

complicata si de mai mare intindere decat a celorlalte specii
epice in proza,desfasurata de regula pe mai multe planuri,cu
personaje numeroasa.

Romanul obiectiv

Iilustreaza tipul de roman care isi propune sa descrie

lumea in mod impartial,in toata realitatea ei sociala,morala si
psihologica. De obicei,romanul obiectiv apartine esteticii
realismului. Prin opozitie cu romanul modern,romanul obiectiv
este numit si roman traditional sau vechiul roman.Exemplu tipic
de roman obiectiv este Ion de Liviu Rebreanu, in care naratorul
este o instanta invizibila,demiurgica,omniscienta. Un roman
obiectiv este si Padurea spanjuratilor, in care apartine
dimensiunea psihologica a vietii personajului principal,dar
prezentata prin intermediul persoanei a III-a.Tot romane
obiective sunt si Baltagul de Mihail Sadoveanu,Concert din
muzica de Bach de Hortensia Paoadat-Bengescu sau Enigma
Otiliei de G. Calinescu.In Arca lui Noe,Nicolae Manolescu a
numit romanul obiectiv roman doric.

Romanul subiectiv
 Este definit astfel prin opozitie cu romanul obiectiv sau cu
romanul traditional.cele mai pregnante caracteristici ale sale au
in vedere instantele narative(povestirea la persoana I),o
problema noua care consta in sondarea lumilor interioare,a
constiintei naratorului,dar si modul de organizare a
textului,foarte apropiat de jurnalul interior.Naratiunea clasica din
romanul obiectiv este frencvent inlocuita cu monologul.Un
exemplu de astfel de roman il constituieUltima noapte de
dragoste,intaia noapte de razboi.Romanul subiectiv mai
poarta numele de roman modern,noul roman sau romanul
ironic(Nicolae Manolescu).