10 economiști români

1. Petre Sebeșanu Aurelian (1833-1909)

Petre Sebeşanu Aurelian, om politic, economist, inginer agronom, publicist, membru al
Academiei Române, .ilustru specialist în agronomie, preşedinte al Academiei Române, Petre S.
Aurelian a ocupat funcţii importante în stat. A fost prim-ministru al
României, ministru în numeroase portofolii, primar al Capitalei,
preşedinte al Senatului şi al Adunării Deputaţilor. În rândul
Partidului Naţional Liberal a format o disidenţă a „drapeliştilor”,
neîncetând să creadă în valorile şi principiile liberalismului.
Petre S. Aurelian îşi are originea în familia unui învăţător
transilvănean, care în 1819 se stabileşte la Slatina. Urmează şcoala
primară în localitatea natală, apoi devine bursier la Liceul „Sfântul
Sava” din Bucureşti, al cărui absolvent devine 1854. Timp de doi
ani, Aurelian frecventează în ţară cursuri de medicină şi drept, apoi
primeşte o bursă de la Eforia Şcoalelor şi se înscrie la Şcoala
Superioară de Agricultură de la Grignon. În 1855, este şef de
promoţie şi obţine licenţa în ştiinţe economice şi agronomie.
Acesta a abordat problema ridicării industriale a ţării în contextul relaţiilor economice şi istorice
româneşti, subliniind necesitatea corelării ei cu agricultura, căreia trebuie să i se acorde primatul
în etapele iniţiale; de asemenea, se evidenţiază ca partizan al protecţionismului industrial.
Petre S. Aurelian s-a înscris în seria oamenilor politici români pentru care dezvoltarea
economică, ordinea în stat, idealul românilor de a se uni într-un singur stat era normă de conduită,
era forma de manifestare a patriotismului. Astfel, pe 9 septembrie 1871 este ales membru titular
al Academiei Române- primul economist român din Academie. Între 26 martie 1901 - 23 martie
1904 este preşedinte al acestui înalt for ştiinţific şi cultural.
Petre S. Aurelian moare pe 24 ianuarie 1909, la vârsta de 76 de ani.

2. Mihail Manolescu (1891-1950)

Mihail Manoilescu a fost un publicist, gânditor economic și politic,
politician român dintr-o veche familie aristocratică. Printre alte funcții
publice pe care le-a deținut, Mihail Manoilescu a fost ministru al
afacerilor străine al României în vara anului 1940, în cadrul guvernului
Ion Gigurtu. Gândirea sa economică a trezit interes în America de Sud.

1
 După revenirea pe tron a regelui Carol al II-lea, Manoilescu a fost foarte influent în cadrul
camarilei regale, fiind ministru pe resort economic în diverse guverne țărăniste. În paralel, a
desfășurat o mare activitate teoretică în domeniul economic, în țară, Italia și Portugalia. Ideile sale
corporatiste și protecționiste încep să fie adoptate în Brazilia, în scopul dezvoltării industriale a
acestei țări.
Mihail Manoilescu a fost unul dintre puținii gânditori economici originali din România, fiind
tradus încă din timpul vieții, dar mai ales ulterior, în mai multe limbi. Profesorul Costin Murgescu,
director al Institutului de Economie Mondială, își începea astfel capitolul despre Manoilescu dintr-
o carte de referință despre ”mersul ideilor economice la români”: ”politica de protecție industrială
practicată de România în primele decenii ale acestui secol a fost ridicată de Mihail Manoilescu la
rangul unei teorii cu valabilitate și ecou internațional. La aproape șase decenii lucrarea lui
fundamentală și-a croit drum în întreaga lume, constituie prima străpungere românească în
gândirea economică universală și a intrat definitiv în istoria doctrinelor economice moderne, fiind
citată în studii de specialitate, cursuri universitare, tratate și enciclopedii, dar nu a văzut pînă în
1987 lumina tiparului în limba română.
Mihail Mainolescu moare la vârsta de 59 de ani, pe 30 decembrie 1950, în închisoarea Sighet,
ca urmare a aplicării unui regim de penitență comunist.

3. Virgil Madgearu (1887-1940)

Virgil Traian N. Madgearu a fost un economist român, sociolog, și politician de stânga, membru
prominent și principal teoretician al Partidului Țărănesc și al succesorului său, Partidul Național
Țărănesc (PNȚ). A avut o importantă activitate ca eseist și jurnalist
și s-a aflat pentru o lungă perioadă de timp în conducerea editorială
a influentei reviste Viața Românească. A fost teoreticianul care a
fundamentat doctria politică a curentului țărănist. A fost ales
membru post-mortem al Academiei Române.
În anul 1907 a absolvit Liceul „Vasile Alecsandri” din Galaţi. În
acelaşi an, a plecat la studii în Germania, unde a urmat cursurile
Universităţii din Leipzig. S-a ataşat de la început de câţiva
profesori, figuri reprezentative la aceea vreme ale ştiintei germane
şi ale disciplinei ştiintelor economice, care au exercitat o influenţă
puternică asupra formării sale spirituale: Karl Lamprecht, Willhelm
Wundt, Karl Buecher.
Revenit de la studii, cu o pregătire de specialitate superioară, s-
a angajat cu entuziasm în viaţa economică şi socială a ţării. În 1912 este numit şef de serviciu la
“Casa Centrală a Meseriilor şi Asigurărilor Muncitoreşti”, unde s-a impus, în scurtă vreme, prin
temeinicia pregatirii sale ştiinţifice, prin tenacitate şi entuziasm. A devenit curând, redactor şef al
publicaţiei « Monitorul Asigurărilor Muncitoreşti », revista editată de această instituţie.

2
 Lucrările sale, articolele, studiile publicate sunt consacrate în principal, problemelor sociale
româneşti : « În chestiunea meseriaşilor », 1911 ; « Bursele muncii in Anglia », 1911 ; « Bresle
vechi şi bresle noi » , 1912 ; « Organizarea serviciului medical şi de control la Ortskrankenkasse
din Munchen », 1912 ; « Industria la domiciliu si asigurările sociale », 1914 ; « Cercetări despre
industria la domiciliu », 1914 ; « Structura şi tendinţele băncilor populare din România », 1914,«
Ocrotirea muncitorilor în România », 1915 ; « Politica socială şi războiul », 1915 ; « Deux raports
sur les assurances sociales en Roumanie », 1915.
Tânărul cercetător al problemelor sociale s-a simţit puternic atras de învaţământul universitar.
În 1916, la numai 29 de ani, a fost numit profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi
Industriale din Bucureşti.
În 28 noimebrie 1940, Virgil Madgearu a fost asasinat, iar trupul său a fost descoperit pe malul
lacului Snagov. Personalitatea acestuia îl identifică ca fiind un incontestabil economist a epocii
sale.

4. Costin Murgescu (1919-1989)

Costin Murgescu a fost un diplomat, economist, geopolitician,
specialist în globalizare român, membru corespondent al
Academiei Române, directorul institutului de Economie
Mondială din București.
Lucrările lui Costin Murgescu, mai presus decât simple studii
de economie, sunt dovada unei personalităţi de vastă cultură şi
factură enciclopedică, dar şi a unui scriitor talentat. Lucrarea sa
“Drumurile unităţii româneşti”, apărută postum, este nu numai
continuarea firească a operei fundamentale, “Mersul ideilor
economice la români”, dar şi un adevărat roman, cu eroi ştiuţi sau
neştiuţi, cu nume sau anonimi, însă vii şi prezenţi în peisajul
socio-economic surprins- "Mersul ideilor economice la români" fiind o lucrare de identitate
națională.
Multidisciplinaritatea lui Costin Murgescu este demonstrată de oricare din lucrările sale şi de
dialogul pe care l-a promovat prin orice mijloace: de la catedră către studenţi, în cadrul a
numeroase dezbateri, sesiuni ştiinţifice, seminarii şi conferinţe, din activitatea sa de conducător al
Institutului de Economie Mondială către colegii şi colaboratorii săi.
Costin Murgescu a depăşit cadrul închis al cercetării de bibliotecă şi a ieşit în ţară şi în afara ei
pentru a vedea şi simţi pulsul economiilor, percepţiile oamenilor, rotiţele economiei de zi cu zi. S-
a întors mereu în lumea academică şi a cercetării pentru a crea şi dezvolta o şcoală de gândire şi
generaţii de discipoli. Lecţia vizionarului Costin Murgescu este aceea că înţelegerea economică
trebuie făcută prin mulți şi transdisciplinaritate.

3
 În anul 2012 Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar a inițiat Concursul Costin
Murgescu pentru cercetare în economie adresat studenților masteranzi sau doctoranzi de
naționalitate română. Studenții se înscriu la concurs cu o lucrare originală pe o temă de
macroeconomie, la alegere. În spiritul ideilor lui Costin Murgescu, concursul provoacă studenții
să dezvolte o gandire deschisă, să iși aprofundeze cercetările, să își expună și argumenteze ideile
și să își practice abilitățile de cercetare.

5. Anghel Rugină (1913-2008)

Anghel Rugină a fost un economist american de origine română, ales membru de onoare al
Academiei Române (în 1990). A absolvit cursurile Școlii Comerciale Superioare din Galați, după
care a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București (unde i-
a avut ca profesori pe Virgil Madgearu, Victor
Slăvescu și Nicolae Iorga), obținând diploma în 1936.
După doi ani, a intrat în serviciul Devizelor și
Relațiilor cu Străinătatea al Băncii Naționale a
României. După începerea celui de-al doilea război
mondial, Anghel Rugină a fost încorporat și mobilizat,
luând parte la campania militară dusă în Răsărit pentru
realipirea Basarabiei și a Bucovinei de Nord și a fost
rănit. În anul 1942, el și-a susținut teza de doctorat cu
titlul „Viața și opera economică a lui Dionisie Pop
Marțian” la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București.
Publicarea acestui volum l-a făcut cunoscut în mediul academic și i-a adus în anul 1950 o
invitație de a profesa în Statele Unite și astfel a început să predea cursuri de economie politică și
finanțe la Universitatea din Portland, Oregon, până în 1952, an în care a fost primit membru al
American Economic Association.
În anul 1958, devine profesor la Catedra de Economie și Finanțe de la Northeastern University
din Boston unde a rămas până la retragerea la pensie, în anul 1986. În paralel cu activitatea
didactică, el a îndeplinit, între anii 1965-1970, funcția de președinte al Comisiei de Experți
Economici de pe lângă guvernul din statul Massachusetts.
De-alungul vieții a publicat peste 50 de lucrări care abordează problemele din economia
mondială, impunându-se ca o mare autoritate în domeniu, fiind printre altele ales președinte al
"International Society for Intercomunication of New Ideas" (ISINI).
După Revoluția din decembrie 1989, Anghel Rugină a revenit în România și a propus un plan
de refacere și stabilizare economică, monetară și financiară pentru a realiza un "miracol
economic", pe care el îl credea posibil. El propunea instaurarea unui sistem de economie socială
liberă, cu o monedă de argint convertibilă în relațiile cu străinătatea și convertibilă în diferite
produse naționale pe piața internă, care reprezenta, în opinia sa, calea de ieșire din criză și de
renaștere economică a României.

4
 În anul 1990 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. De asemenea, i s-au acordat
titlurile de Doctor honoris causa din partea Academiei de Studii Economice din București, a
Universității din București, a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, a Universității
"Ovidius" din Constanța, a Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj, a Universității "Petre Andrei"
din Iași, a Universității de Vest din Timișoara, a Universității "Dunărea de Jos" din Galați.

6. Mitiță Constantinescu (1890-1946)

Mitiță Constantinescu a fost un economist român și politician liberal, ministru de finanțe al
României între anii 1939-1940, guvernator al Băncii Naționale a României.
În 1918 este numit șef de cabinet în Ministerul de Industrie
și Comerț. În perioada 1922-1926 a fost secretar general la
Ministerul de Agricultură și Domenii, iar în anii 1927-1933
este deputat de Hunedoara al PNL. Pe lângă numeroase alte
funcții, în perioada 1935-1940, a fost Guvernator al Băncii
Naționale; a organizat, coordonat și condus o serie de comisii
de cercetări în domeniile economic și financiar, a înființat un
sistem de documentare și informare bine fundamentat care
monitoriza noutațile economice și financiare care apăreau în
viața economică internă și internațională.
Studiile și concepțiile lui Mitiță Constantinescu s-au axat
pe problema dezechilibrelor economiei românești, propunând
o serie de soluții de natură tehnocratic-dirijistă. A elaborat
teoria economică a dublei industrializări care, în viziunea sa,
se referea la producția industrială de bunuri pentru înlocuirea
importurilor și pentru creerea produselor destinate exportului. Potrivit concepției lui
Constantinescu, planul de refacere economică a României în perioada interbelică cuprindea două
secțiuni: Planul politicii comerciale externe și Planul de reorganizare a producției naționale. El
susține ideea industrializării și elaborează un program de anvergură destinat creării unui complex
industrial național, menit să corecteze anomaliile de structură și să țină seama de interesele majore
ale țării.
Principalele lucrări ale acestuia sunt: ,,Evoluția proprietății rurale și reforma agrară în
România”; ,, Contribuțiuni la problema materiilor prime în România”; ,,Politica economică
aplicată”.

7. Mugur Isărescu (1949- )

Mugur Constantin Isărescu este un economist român, care îndeplinește în prezent funcția de
guvernator al Bancii Naționale a României. De asemenea, a îndeplinit funcția de prim-ministru al

5
 României în perioada 22 decembrie 1999 - 28 decembrie 2000.
Isărescu este cel mai longeviv șef de bancă centrală din lume, el
fiind guvernator al BNR din 1990
A absolvit în anul 1971 cursurile Facultății de Comerț Exterior
din cadrul Academiei de Studii Economice din București, iar după
absolvirea facultății, a lucrat ca cercetător științific la Institutul de
Economie Mondială din București pentru următorii 19 ani. A luat
contact cu țările cu economie de piață, participând la cursuri în
Statele Unite. În anul 1989 a obținut titlul științific de doctor în
economie cu teza „Politici ale ratelor de schimb”.
După Revoluția din 1989, a lucrat la Ministerul Afacerilor
Externe, apoi ca reprezentant comercial la Ambasada României
din Statele Unite ale Americii, iar din septembrie 1990 a fost numit Guvernatorul Băncii Naționale
a României. A preluat funcția de guvernator într-un moment în care toată rezerva valutară a BNR
se dusese pe importuri.
La data de 16 decembrie 1999 a devenit Prim-ministru al României, dar după numai un an,
coaliția aflată atunci la putere a pierdut alegerile (în noiembrie 2000). Guvernul condus de el a
elaborat strategia economică de aderare la Uniunea Europeană. În perioada în care a fost prim-
ministru, Banca Națională a fost condusă de către prim-viceguvernatorul Emil Iota Ghizari.
Este autorul unui plan economic liberal care a condus la redresarea României printr-o politică
monetară extrem de inteligentă, pusă în aplicare atât în perioada mandatului său de prim ministru,
cât și în perioada mandatelor sale de guvernator al Băncii Naționale.

8. Theodor Stolojan (1943- )

Theodor Dumitru Stolojan este un economist și politician
român, din 2007 membru al Parlamentului European pentru
România din partea PD-L. Între 16 octombrie 1991 și 18
noiembrie 1992 a deținut funcția de prim-ministru al României
din partea FSN. În anul 2008 președintele Traian Băsescu l-a
desemnat pentru un nou mandat de premier, dar la 15 decembrie
2008 a renunțat la candidatura pentru funcția respectivă.
A urmat cursurile Academiei de Studii Economice din
București între 1961 și 1966. Obține titlul de doctor cu lucrarea
"Contribuții la elaborarea metodologiei prognozei financiare
macroeconomice în condițiile economiei românești" sub
coordonarea științifică a profesorului de finanțe Vasile Modoran.

6
 Imediat după absolvirea facultății se angajează ca economist stagiar la întreprinderea
Frigotehnica București, apoi ocupă funcția de economist în cadrul Ministerului Industriei
Alimentare și Agriculturii.
Începând din 1972 ocupă mai multe funcții în cadrul Ministerului de Finanțe, iar după Revoluția
română din 1989 a lucrat în continuare în cadrul Ministerului Finanțelor, ocupând funcția de
ministru adjunct al Ministerului Finanțelor până în aprilie 1990, apoi pe cea de ministru al
finanțelor, în perioada iunie 1990 – aprilie 1991.
După mineriada din septembrie 1991, care a condus la căderea guvernului Petre Roman,
Stolojan este investit în funcția de Prim-Ministru. Economia românească trecea printr-un moment
dificil, toate cele trei bănci de Stat fiind aproape de faliment în acel moment, fapt pentru care
Stolojan a trebuit să ia decizia de recapitalizare a băncilor. O altă decizie importantă din perioada
cât a fost Prim-Ministru (octombrie 1991 - noiembrie 1992) a fost liberalizarea prețurilor, dar fără
liberalizarea cursului de schimb, ceea ce a determinat confiscarea valutei întreprinderilor, a
societăților comerciale și a populației obligați s-o schimbe în lei la un curs fixat arbitrar. În timpul
guvernării sale, România s-a confruntat cu un val de proteste sindicale, în timp ce inflația a
continuat să crească vertiginos. Instabilitatea economică și financiară a determinat o întârziere a
apariției investițiilor străine în România în raport cu alte țări din fostul bloc comunist. Cu toate
acestea, mandatul său s-a bucurat de popularitate în rândul cetățenilor.

9. Gheorghe Tașcă (1875-1951)

Gheorghe Tașcă a fost un economist și om politic român,
profesor de economie politică, rector al Academiei de Înalte
Studii Comerciale, membru corespondent al Academiei
Române, victimă a regimului comunist din România.
În perioada 1882-1886 Gheorghe Tașcă învață la școala
primară din Bălăbănești, azi numită Școala Gheorghe și Maria
Tașcă în cinstea părinților săi. Apoi, din 1886 – 1895 învață la
Colegiul „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad. Se înscrie
apoi la Facultatea de Drept din București iar în 1899 își susține
teza de licență intitulată Despre evoluția proprietății rurale în
România.
După absolvire se înscrie în baroul avocaților din județul
Ilfov unde începe atunci și colaborarea sa cu Nicolae Basilescu,
profesor de economie politică și viitor decan al Facultății de
drept.
După ce profesează câțiva ani, Gheorghe Tașcă pleacă la
studii la Paris unde își trece doctoratul în drept în 1907 cu teza La question agraire. Commentaire
critique de la legislation rurale en Roumanie, Angleterre, Irlande, Allemagne. La întoarcere se
înscrie la concursul pentru postul de conferențiar la catedra de economie politică a Facultății de

7
Drept. Deși este declarat câștigător al concursului, Spiru Haret, Ministrul Instrucțiunii Publice și
al Cultelor, casează concursul, cu justificarea că un doctorat în drept nu îndreptățea candidatul să
predea științe economice, Gheorghe Tașcă se întoarce la Paris, iar în 1910 obține și un titlu de
doctor în științe economice cu teza Les nouvelles reformes agraires en Roumanie.
La înființarea prin decret regal a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale la 10
august 1913, obține și catedra de Economie Politică și Doctrine Economice, post pe care l-a ocupat
de asemenea până în 1940. În perioada 1929 – 1931 a fost rector al Academiei, renunțând la această
sarcină în momentul numirii sale ca ministru plenipotențiar al României la Berlin.
La 1 august 1950, Gheorghe Tașcă este arestat de autoritățile comuniste împreună cu alți foști
demnitari ai perioadei precomuniste. Este încarcerat în închisoarea Sighet în celula 58. Din cauza
regimului sever la care a fost supus și lipsit de orice îngrijire medicală, Gheorghe Tașcă s-a stins
din viață, după o grea suferință la 12 martie 1951. A fost înhumat în groapa comună a închisorii.

10.Nicolae Șuțu (1798-1871)

Nicolae Suțu (Soutzo) a fost un om politic și primul economist
român.
Născut pe malurile Bosforului, într-o familie care a dat
Principatelor trei domni, fiind fiul lui Alexandru Vodă, ultimul
domn fanariot al Ţării Româneşti, şi al Eufrosinei Callimachi;
educaţia pe care o primise trebuind să-l aşeze pe tronul unuia din
principatele române.
Cum istoria îşi schimbă cursul, se căsătoreşte cu fiica marelui
vornic Constantin Cantacuzino şi îşi pune cunoştinţele vaste,
puterea de muncă, rigoarea şi ambiţia în slujba contelui Kiseleff şi
apoi a domnilor regulamentari ai Moldovei, clădind una dintre cele
mai prodigioase cariere de om de stat din secolul al XIX-lea
românesc.
Timp de aproape trei decenii se află în miezul puterii sub toate stăpânirile, aducând o contribuţie
esenţială la procesul de construcţie instituţională şi legislativă pe care-l presupune europenizarea
Principatelor. Participă din plin la redactarea Regulamentului Organic, apoi este postelnic (1832),
mare postelnic (1834), vornic (1835), secretar particular al domnitorului Mihail Sturdza (1835–
1848), ministru de finanţe (1839, 1841–1843, 1849), mare postelnic din nou (1842), mare logofăt
(1843), mare logofăt al justiţiei (1846–1848, 1849–1851), autorul principal al Regulamentului
instrucţiei publice (1843), preşedintele Sfatului Administrativ extraordinar, director al Teatrului
Naţional din Iaşi (1845–1846) secretar particular al domnitorului Grigore Al. Ghica (1849–1855),
caimacam (1852), preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministru de Interne (1853), Ministrul
Cultelor şi al Instrucţiei Publice (1853), deputat (1859).

8
 După Unire este solicitat şi de Alexandru Ioan Cuza; devine membru al Comisiei Centrale
însărcinate cu unificarea legislaţiei Principatelor (1860–1862). Conservator moderat în politică,
liberal în gândirea economică, filorus convins, se bucură de preţuirea străinilor de care depinde în
acele vremuri soarta Principatelor, turci, austrieci sau francezi.
Este socotit primul economist şi statistician de la noi, cu contribuţii de pionierat citate şi azi în
orice studiu asupra economiei Principatelor din secolul al XIX-lea, lucrarea sa economică
fundamentală fiind ,,Notions statistiques sur la Moldavie” (1832, 1840, trad. română ,,Notiţii
statistice asupra Moldaviei”, 1852).