Lant de transmisie motor k9k 1,5

DCI Renault
• Executant:Student Stefan Stefan
• Indrumator Practica: Prof. Budea Sanda
• Grupa:532A
• Cuprins:
• Introducere. Mecanismul de distributie
• Argument
• Mecanismul de directie. Destinatie. Clasificare. Parti
componente
• Intretinerea mecanismului de distributie
• Defectele de exploatare ale mecanismului de distributie
• Repararea mecanismului de distributie
• Masuri de tehnica si securitate a muncii in cadrul atelierelor auto
• Bibliografie
 Argument

• Motivaţia care a dus la alegerea temei ,, ÎNTREŢINEREA, DEFECTE ÎN

EXPLOATARE ŞI REPARAREA MECANISMULUI DE DISTRIBUŢIE,, este una
simplă, şi anume având în vedere că mecanismul de direcţie este o parte
complexă şi foarte importantă din construcţia automobilului care asigură
umplerea cilindrilor cu amestec carburant sau cu aer proaspăt şi
evacuarea gazelor arse aceasta este supusa unei exploatări ridicate care în
timp poate conduce la apariţia unor defecte în exploatare.
• Organele sistemului de distribuţie lucrează în condiţii foarte grele
(presiuni de contact mari în condiţii de ungere insuficientă, temperaturi
mari, distribuţie neuniformă, viteze relativ mari, şocuri,etc.) care
determină apariţia uzurilor, a deteriorărilor şi a ruperilor prin oboseală a
materialului.
• În situţia unei exploatări în condiţii anormale sau neexecutării lucrărilor de
întreţinere sau executărilor în neconcordanţă cu recomandările uzinei
producătoare, procesul scoaterii din uza organelor respective poate fi
grăbit.
• Starea tehnică a mecanismului de direcţie influenţează într-o măsură
covărşitoare stabilitatea automobilului în mers, securitatea circulaţiei,
confortul conducerii precum şi uzura pneurilor.După unele statistici 17-
22% din incidentele de circulaţie sunt provocate de starea
necorespunzătoare a cestei părţi a automobilului.
• În lucrarea de faţă se încearcă punerea în evidenţă a celor mai importante
şi frecvente defecţiuni ce pot apărea la mecanismul de direcţie şi
posibilităţi de remediere şi reparare a acestora în cadrul atelierelor auto.
• Stabilirea stării tehnice a mecanismului de direcţie se face cu ajutorul
parametrilor de diagnosticare (jocuri, fazele distribuţiei, zgomote
emise,etc.)se poate face, în unele cazuri, chiar şi de persoane mai puţin
calificate care însă posedă o dotare minimă necesară. O importanţă mare
o prezintă localizarea defecţiunii, natura şi apoi se poate trece la
remedierea propriu-zisă.
 Introducere. Mecanismul de distribuţie

1. Rol funcţional :
Este un ansamblu de piese care asigură umplerea cilindrilor , într-o anumită
ordine ,cu amestec carburant sau aer şi evacuarea gazelor arse.
Motoarele în patru timpi au sisteme de distribuție cu supape. Există și sisteme de
distribuție cu lumini/fante (motoarele în doi timpi) sau cu sertare (automobile de
curse) sau combinate, lumini și supape (motoarele în doi timpi).
2. Clasificare :
2.1.Dupa poziţia supapelor pot fi :
 cu supape laterale, plasate în blocul motor( nu se mai utilizează );
 cu supape în capul pistonului , în chiulasă ;
 mixt , supapele montate în blocul motor şi chiulasa(Rover )
2.2 .Dupa poziţia arborelui cu came :
 cu arbore cu came în blocul motor (OHV);
 cu arbore cu came montat pe chiulasă (OHC ,cu un arbore şi DOHC cu doi arbori );
Mecanismul de
distribuţie
3.Funcţionare :
Arborele cu came , antrenat
de comanda distribuţiei,
transmite mişcarea supapei (1)
pentru deschiderea ei prin
intermediul tachetului (4), tijei
împingatoare (3) şi culbutorului
(2). Dupa trecerea camei (5) ,
supapa se reaşeaza pe
scaunul ei datorită arcului
supapei. Astfel , mişcarea de
rotaţie a arborelui cu came se
transformă în mişcare de
translaţie a supapei, periodic.
Fig.1 Mecanism de distribuţie cu arborele cu came
în blocul motor(OHV)
1- supapa ; 2- culbutor; 3- tija împingătoare; 4- tachet;
5- camă ; 6- pinion arbore cu came; 7- lanţ de distribuţie;
8- biela;9- piston.
Mecanismul de distribuţie
4. Elemente componente
Sub aspect funcţional ,
organele componente ale
mecanismului de distribuţie
se împart în două grupe :
 grupa supapei,
cuprinzând : supapa, ghidul
supapei, arcurile şi piesele
de fixare.
 grupa organelor de
acţionare a supapei :
arborele cu came , tachetul
tija impingătoare şi
culbutorul. Fig.2 . Schema mecanismului de distribuţie OHV
1- supapa;2- scaun supapa ; 3- ghidul supapei;
4- arcul supapei; 5- semiconuri; 6-disc (taler )de fixare;
7- culbutor;8-tija împigătoare; 9- tachet;10 arbore cu came;
11- camă.
Mecanismul de distribuţie
4. Elemente componente
(continuare )
Majoritatea motoarelor care
echipează automobilele moderne
,sunt cu distribuţie OHC (arbore cu
came pe chiulasă) .Acţionarea
supapelor se face direct de către
arborele cu came prin intermediul
tacheţilor sau a culbutorilor.
Avantajul mecanismului de
distribuţie OHC sau DOHC este
numărul de piese mai mic. Lipsa
tijelor împingătoare şi a culbutorilor
determină creşterea durabilităţii
mecanismului,scăderea vibraţiilor şi
posibilitatea funcţionării motorului la
Fig.4 Schema mecanismului de distribuţie OHC
turaţii mai mari.
1- scaun supapa; 2- tija supapei; 3- pastilă de reglaj;
4- tachet; 5- arbore cu came; 6- cama; 7- taler de fixare;
8- semiconuri; 9- arcul supapei; 10- ghidul supapei;
11- talerul supapei.
Mecanismul de distribuţie
5. Descrierea elementelor
componente
5.1. Supapele :
Supapele sunt organe ale mecanismului de
distribuţie cu ajutorul cărora se deschid şi se
închid orificiile de intrare a încărcăturii
proaspete şi de ieşire a gazelor arse. Prin
urmare, supapele sunt de admisie şi de
evacuare.
Supapele se confecţionează din oţel aliat
( Cr, Ni, Mn), cele de evacuare au şi siliciu
pentru reducerea dilatarii termice.
Părţile componente ale supapelor sunt :
Talerul (1) cu raza mare de racordare cu tija (2)
, faţeta (3) de aşezare a talerului pe scaunul
supapei cu un unghi de 45o .Tija este
prevăzută cu o degajare (4 ) pentru montarea
elementelor de fixare a arcului.
Talerul supapei de admisie este mai mare decât
al celor de evacuare pentru o umplere mai bună
a cilindrilor. Fig.4. Componentele supapei
1- taler; 2- tija ;3- faţetă de aşezare pe scaun;
4- locaş de fixare.
Mecanismul de distribuţie
5. Descrierea elementelor
componente
5.1. Supapele :
Solicitările termice sunt mai
pronunţate la supapele de evacuare,a A
căror temperatură este în medie de B
700-800oC , faţă de 300-400oC la
supapele de admisie.
Pentru a se evita supraîncălzirea
supapelor de evacuare la motoarele
supuse la sarcini mari , acestea sunt
executate cu cavităţi în tijă şi-n taler
în care se introduce sodiu ,ce
facilitează în stare lichida tranferul
căldurii de la talerul fierbinte. De
asemenea ,pentru a spori rezistenţa
la uzura a acestor supape , faţeta
talerului se acoperă cu un strat gros
de 1- 1,5 mm de stelit. C D
Fig.5 . Tipuri de supape
A- cu taler plan ; B- cu taler concav
C- cu taler convex ; D- cu sodiu lichid
Mecanismul de distribuţie
5. Descrierea elementelor
componente
5.2. Scaunul supapei :
Poate fi alezat direct în chiulasă pentru
cele executate din fonta sau poate fi o
piesă separată în forma de inel care se
montează prin strângere în cazul
chiulaselor din aluminiu( scaunele se
răcesc în azot lichid la o temperatură de
-190oC ). Se confecţionează din fontă
sau oţel refractar. Fig.6. Scaun supapa
5.3. Ghidul supapei :
Are rolul de a conduce supapa în
mişcarea sa alternativă şi de a uşura
răcirea acesteia.Are forma unei bucşe
care se montează prin presare în
chiulasă şi se execută din fontă cenuşie.
Jocul dintre tija supapei şi ghid este de
0,005-0,01 mm pentru supapele de
admisie şi de 0,008-0,012 mm pentru
cele de evacuare.

Fig.7. Ghiduri de supape

Mecanismul de distribuţie
5. Descrierea elementelor
componente
5.4. Arcurile supapelor:
Au rolul de a menţine supapele pe
scaunul lor , când sunt închise şi
de a menţine un contact permanent
între supape şi came , prin
intermediul celorlante organe ale
distribuţiei când supapele sunt
deschise.Arcul se montează cu
capătul inferior pe chiulasă iar cu
cel superior pe un taler(disc) ,care
la rândul lui se fixează de tija
supapei cu ajutorul a două
semibucşe conice prevăzute cu
nervură interioară.Arcurile sunt
cilindrice elicoidale cu pas constant
sau variabil şi se confecţionează
din oţel aliat (Cr, V, Ni, Mn). La
unele motoare se montează două
arcuri concentrice pentru
micşorarea diametrului , pentru Fig.8. Arcurile supapelor
siguranţă şi pentru a preveni 1- arcuri ; 2- semiconuri ; 3- taler de fixare
fenomenul de rezonanţă.
Mecanismul de distribuţie
5. Descrierea elementelor
componente
5.5. Culbutorii:
Prin mişcarea lor oscilatorie ,
comandă deschiderea supapelor şi
se execută cu braţe inegale pentru
a determina deplasări mari ale
supapelor la curse mici ale
tacheţilor.Ei sunt turnaţi sau
matriţaţi din oţel carbon sau din
fontă.Culbutorii se montează pe un
ax tubular, fiind distanţaţi prin
intermediul unor arcuri. La capătul
dinspre tija împingătoare au un
alezaj filetat , unde se înfiletează
şurubul de reglaj pentru jocul
termic.

Fig.9. Culbutorii
Mecanismul de distribuţie
5. Descrierea elementelor
componente
5.5. Tacheţii:
Tachetul are rolul de a transmite
mişcarea de la arborele cu came la
supapă , fie direct , fie prin
intermediul altor piese . Din punct de
vedere constructiv tacheţii pot fi : A
cilindrici tip pahar ( A), cu taler (B) ,
cu rolă (C) şi hidraulici.Tacheţii se
execută din oţel sau fontă specială şi
se tratează termic. Ei culiseaza în
locaşurile din blocul motor sau din
chiulasă şi au axa decalată faţă de
axa camei pentru a li se imprima ,pe
lângă mişcarea de translaţie şi o
mişcare de rotaţie în vederea uzurii
uniforme atât a suprafeţei frontale
cât şi a celei de ghidare.
B
C

Fig.10. Forme constructive de tacheţi

Mecanismul de distribuţie
5. Descrierea elementelor
componente
5.6. Tacheţii hidraulici :
Jocul termic reprezintă distanța
dintre piesele în mișcare ale
mecanismului de distribuție (tija
împingătoare – culbutor pentru
OHV sau camă-tachet pentru
OHC), joc care variază în funcție
de temperatura pieselor. Jocul
termic crește odată cu uzura
pieselor și are impact negativ
asupra zgomotului și fiabilității
mecanismului de distribuție. Pentru
a reduce zgomotul în funcționare și
pentru a compensa jocul termic se
utilizează tacheții hidraulici.
Funcţionarea acestora se bazează
pe apăsarea tachetului 4, pe tija
supapei 3, , prin intermediul uleiului
sub presiune din camera 8 , la Fig.11. Tachet hidraulic
acţionarea camei 1, asupra 1- camă; 2- piston; 3- tija supapei ;4- tachet;
pistonului 2. 5- supapa de sens; 6- camera uleiului ;
7- arc; 8- camera de înaltă presiune ;
9- bila supapei
Mecanismul de distribuţie
5. Descrierea elementelor
componente
5.7. Arborele cu came-1
Arborele cu came sau ,arborele de
distribuţie,  este organul care primeşte
mişcarea de la arborele cotit şi o transmite
supapelor, prin intermediul tijelor
împingătoare şi a culbutorilor.
Totodată, acesta acţionează si alte
elemente componente montate pe motor,
precum : A
- pompa de benzină;
- pompa de ulei ;
- ruptor – distribuitor etc.
Arborele cu came se montează în blocul
motor sau pe chiulasă, paralel cu arborele
cotit. Este confecţionat din oţeluri aliate
prin matriţare sau prin turnare din fontă B-camă
aliată.
Profilul camelor se stabileşte avându-se în
vedere :
ridicarea şi coborârea uniformă, fără
şocuri, a supapei ; Fig.12. Arbore cu came - A
1- fusuri ;2- came ; 3- pinion de antrenare
Mecanismul de distribuţie
5. Descrierea elementelor
componente
5.7. Arborele cu came- 2
menţinerea ei în poziţie deschisă un
timp suficient pentru admisiune sau
evacuare ;
realizarea unui unghi de ridicare cât
mai mare posibil şi reducerea la
maximum a efortului lateral pe tachet.
Camele sunt decalate între ele cu un
unghi ce depinde de numărul cilindrilor
şi de ordinea de funcţionare a acestora.
Camele de acelaşi nume (admisie sau
evacuare) sunt decalate cu 90º pentru
motoarele cu patru cilindri , cu 60º
pentru motoarele cu saşe cilindri şi cu
45º pentru motoarele cu opt cilindri .
Numărul lagărelor este determinat de
lungimea motorului şi de eforturile pe
care trebuie să le suporte arborele cu
came de la piesele pe care le pune în Fig.13.Modalităti de acţionare a supapelor
mişcare. 1- arbore cu came 2- camă ; 3- supapa de admisie
4- supapa de evacuare ; 5 pinion arbore cotit;
6- pinion arbore cu came
Mecanismul de distribuţie
6. Comanda distribuţiei
Prin comanda distributiei se
transmite mişcarea de la arborele
cotit la arborele cu came.
6.1. Comanda cu roţi dinţate
Este formată din pinionul
conducător (1) montat pe arborele
cotit , pinionul sau pinioanele
conduse (3) montate pe arborele
sau arborii cu came şi un pinion
intemediar (2) pentru reducerea
dimensiunilor . Raportul de
transmisie este 1:2 ( numărul de
dinţi la roata 3 este dublu faţă de
roata 1). Pe roţile dinţate sunt
imprimate repere (4) care trebuie
să coincidă pentru a se asigura
fazele distribuţiei.
Fig.14. Comanda prin roţi dinţate
Mecanismul de distribuţie
6.2. Comanda prin lanţ
Mişcarea de la arborele cotit la cel
cu came se transmite printr-un lanţ
cu role care poate fi dublu sau
triplu, pentru micşorarea uzurii. Pe
cei doi arbori , cotit si cu came se
monteaza cele doua roţi dinţate de
lanţ prevăzute de asemenea cu
repere pentru punerea la punct a
distributiei.
6.3. Comanda cu curea dinţată
Faţă de celelalte transmisii prezintă
următoarele avantaje :
 este mai simplă;
nu produce zgomot;
nu necesită carter etanş;
amortizează vibraţiile torsionale
ale arborelui cu came. Fig.15. Comanda prin lanţ
1- arbore cotit; 2- pinion arbore cotit;3- întinzător
mecanic ; 4- lanţ ; 5- arbore cu came
Mecanismul de distribuţie
6.3. Comanda cu curea dinţată
Cureaua dinţată este compusă din
trei staturi :
suport de cauciuc sintetic la
exterior;
elemente de întindere din
poliester;
compus din policloroprenă
fibroasa , partea dinţata.
Exemplu de notare :
6 PK 1980
6- numărul de dinţi;
PK- denumirea profilului;
1980 – lungimea curelei (mm).

Fig.16. Comanda cu curea dinţată

1- curea dinţată; 2- roată de curea arbore cu came;
3- rola de întindere; 4- alternator 5- roată de curea arbore
cotit
Mecanismul de directie. Destinatie.
Clasificare. Parti componente
• Mecanismul de direcţie (foto 1) este un ansamblu de piese care asigură umplerea
cilidrilor, într-o anumită ordine, cu amestec carburant sau cu aer proaspăt şi
asigurarea gazelor arse.
• După tipul motorului, distribuţia poate fi pentru motoare în patru şi în doi timpi.
Motoarele în patru timpi utilizează mecanismul de distribuţie cu supape iar cele în
doi timpi,nu au în general supape, ci ferestre în cilindri, care sunt deschise sau
închise prin deplasarea pistonului(distribuţie prin lumini).
• După poziţia supapelor, mecanismele de distribuţie sunt:
• cu supape laterale plasate în blocul motor;
• cu supape în cap unde supapele sunt montate în chiulasă deasupra pistonului;
foto 1
• mixt (Rover), supapele sunt montate în bloc şi în chiulasă.
• Din punct de vedere al locului de montare a arborelui cu came, distribuţia poate fi:
• cu arbore cu came în carter ( motoare D 797-05, ARO, Dacia,etc.)
• Mecanismul de distribuţie (fig.1)se compune din: comanda
distribuţiei 1,2,3, arborele cu came 4, tachetul 6, tija
împingătoare7, culbutorul 8, supapele 16 şi 17 (cu ghidajele
lor), arcurile supapelor18.
• Comanda distribuţiei. Prin comanda se transmite mişcarea de
la arborele cotit la arborele cu came (fig.2), aceasta poate fi
cu:roţi dinţate, lanţ, curea dinţată.
• Comanda cu roţi dinţate este formată din două roţi
dinţate:pinionul conducător pe arborele cotit 1şi roata dinţată
de pe arborele cu came 2, care are un număr dublu de dinţi la
mototarele in patru timpi, pentru realizarea raportului de
transmisie 1:2. Unele motoare mai au un piston intermediar
3, pentru reducerea dimensiunilor.
• Comanda cu lanţ este formată din două roţi dinţate
de lanţ, mişcarea de la arborele cotit la arborele cu
came transmiţându-se printr-un lanţ cu role, care
poate fi dublu sau triplu pentru micşorarea uzurii.
Comanda cu curea dinţată în locul lanţului, este mai
simplă, silenţioasă, nu necesită carter etanş,
amortizează vibraţiile torsionale ale arborelui cu
came.Mişcarea se trasmite, prin
3, de la pinionul arborelui cotit 5, la roţile dinţate, a
arborelui cu came 1, a pompei de injecţie 4, a
pompei de ulei şi a alternatorului .
• Arborele cu came 4 ( fig.1) asigură în timpul rotirii, prin forma şi poziţia camelor, funcţionarea organelor de
distribuţie la momentele oportune şi pe durata necesară.
• Este confecţionat din oţeluri aliate prin matriţare sau prin turnare din fonte aliate.
• Este de formă cilindrică, prevăzut cu fusuri de sprijin, came de admisie şi evacuare, un pinioin de
antrenare a pompei de ulei şi aruptorului-distribuitor, un excentric de comandă a pompei de
combustibil(MAS).Camele au unghi de decalaj şi un profil, condiţionate de numărlui cilindrilor, de ordinea
de funcţionare a lor, de viteza de ridicare a supapelor şi de timpul lor de deschidere fără şocuri.Aceasta
imprimă unghiurile de avans şi întârziere a deschiderii supapelor în cadrul ciclului motor. Camele sunt
deobicei, în număr de două pentru fiecare cilindru( una pentru suppapa de admisie şi alta pentru
evacuare).
• Arborele cu came se montează în carter sau pe chiulasă, în lagărele de sprijin, sub forma unor
bucşe 5, din oţel cu material antifricţiune in interior.Numărul fusurilor (de obicei patru) şi deci al lagărelor
depinde de lungimea arborelui.
• Tacheţii 6 (fig .1) comandă deschiderea supapelor, datorită mişcărilor axiale imprimate de profilul
camelor de pe arborele cu came; ei transmit mişcarea prin intermediul tijelor împingătoare şi culbutorilor
de supape. La motoarele cu arborele cu came pe chiulasă , tacheţii lipsesc, comanda supapelor fiind
directă.
• Tijele împingătoare 7(fig. 1) sunt întâlnite numai la distribuţia cu supape în cap, au rol de a
transmite mişcarea liniară de la tacheţi la culbutori. Are forma unei tije pline sau tubulare, care în partea
inferioară, au un cap semisferic de sprijin pe tacheţi, iar în partea superioară un cap în formă de cupă,
pentru contactul cu şuruburile de reglaj ale culbutorilor.
• Culbutorii 8(fig.1), prin mişcarealor oscilatorie, comandă deschiderea supapelor; sub formă
specială, cu braţe inegale, partea spre tija împingătoare mai scurtă, pentru a imprima deplasări mari ale
supapelor; ăn partea centrală au un alezaj prevăzut cu o bucşă pentru asamblarea pe axul culbutorilor.
• Culbutorii sunt turnaţi sau matriţaţi din oţel carbon sau din fontă. La capătul de contact cu tija
împingătoare se găseşte şurubul de reglaj, pentru reglajul termic impus dintre culbutor şi supapă.
 Intretinerea mecansimului de
distributie
• Operaţiile principalele de întreţinere sunt:
• -verificarea vizuală a etanşeităţii capacului distribuţiei cu blocul motor;
• - verificarea stării arcurilor şi poziţiei culbutorilor;
• - verificarea etanşeităţii capacului de chiulasă;
• -reglarea jocului termic dintre culbutor şi supape;
• -verificarea punerii la punct a distribuţiei.
• Reglarea jocului termic dintre culbutori şi supape se face la rece sau la
cald, pentru a permite dilatarea liberă a supapei şi a evita rămânerea ei
deschisă când motorul este cald. Jocul se măreşte în timpul exploatării,
provocând zgomote anormale, reducând timpul şi cursa deschiderii
supapelor, înrăutăţind umplerea cilindrilor cu amestec carburant sau aer
şi evacuarea gazelor arse.
• La motoarele cu supape laterale, jocul se reglează între tachet şi supapă, iar la cele cu supapă în cap, între
culbutori şi supape, astfel:
• -se scoate capul chiulasei, se roteşte arborele cotit ( cu manivela sau prin cureaua ventilatorului), până ce
pistonul cilindrului 1 este adus la PMI, la sfărşitul compresiei;acesta se observă şi prin coincidenţa
marcajelor de pe roata de curea a arborelui cotit, cu cel de pe capacul distribuţiei sau de pe volant şi
carterul ambreiajului sau blocului motor; se verifică strângerea chiulasei şi suporturile axului culbutor;
• -se slăbeşte apoi piuliţa de blocare a şurubului de reglaj e la culbutori şi, în timp ce aceasta se menţine fixă
cu cheia,se reglează şurubul cu şurubelniţa; se controlează jocul j cu un calibru cu interstiţii, care va trebui
să alunece cu frecare între capătul culbutoruluişi cel al supapei, după care se fixeză poziţia şurubului cu
piuliţa. Aceleaşi operaţii se execută la toate supapele care nu sunt atacate de culbutori şi la alţi
• cilindrii. Se roteşte apoi, arborele cotit cu 1800 şi se repetă procedeul de mai sus până se reglează toate
supapele, după care se face o verificare.reglarea supapeler se poate face şi în ordinea de funcţionare a
motorului.
• Punerea la punct a distribuţiei se execută astfel: se demontează una din roţile de la angrenajul
distribuţiei sau lanţul de distribuţie, se aduce pistonul cilindrului 1 în poziţia în care supapa de admisie va fi
la începutul deschiderii, prin rotirea arborelui cotit şi araborelui cu came; acest moment se determină cu
ajutorul unui ceas comparator montata pe chiulasă, palapatorul lui fiind în contact cu supapa. Se
imobilizează arborele cu came în această poziţie, apoi se cuplează pinionul de distribuţie sau lanţul, astfel
încât reperele de pe ele să corespundă pozitiei indicate( cel de pe arborele cotit cu cel de pe arborele cu
came sau cu cel intermediar şi restul roţilor dinţate de la angrenajul distribuţiei). Se reglează din nou jocul
supapelor.
• Punerea la punct a distribuţiei se fFace de constructorul motorului pentru totdeauna, marcându-se
pinioanele cu semn, astfel incât la reparare să se respecte reglajele.Aceata constă în poziţionarea
arborelui cu came faţă de arborele cotit şi reglarea jocului dintre culbutori şi supape sau dintre tacheţi şi
supape / la distribuţia laterală).
 Defectele de exploatare ale
mecanismului de distributie
• Cele mai frecvente defecţiuni care pot provoca zgomote anormale, funţionarea neregulată a motorului,
pornirea greoaie sau chiar oprirea lui sunt:
• zgomote la comanda distribuţiei;
• bătăi ale culbutorilor sau tacheţilor;
• funţionarea neregulată cu zgomot datorită uzurii camelor de la arborele cu came;
• funţionarea neregulată cu rateuri în carburator sau colectorul de evacuare;
• griparea sau blocarea supapei;
• arderea sau deformarea talerului supapei;
• ruperea supapei;
• deformarea sau ruperea arcului supapei.
• Zgomotele la comanda distribuţiei sunt datorate uzurii danturii roţilor dinţate sau a lanţului de distribuţie.
Depistarea se face cu ajutorul stetoscopului în zona anterioară a motorului.
• Pinioanele uzate se înlocuiesc, iar în cazul când au dinţi rupţi (roata de textolit de pe arborele cu came) se
înlocuieşte întreg angrenajul distribuţiei; la înlocuirea numai a pinionului defect , zgomotul se menţine.
• Uzarea lanţului de distribuţie duce la alungirea lui şi poate sări peste unul sau doi dinţi de pe pinioane ( se
modifică astfel fazele de distribuţie, provocând mersul neregulat al motorului, sau poate sări de pe roţile

din spate şi motorul se opreşte). Remedierea constă în înlocuirea lanţului şi a pinioanelor distribuţiei .
• Dacă la ralanti, motorul funcţionează neregulat, supapele nu etaşează chiar dacă jocul termic a fost reglat.
• Remedierea constă,în primul caz, în reglarea jocului dintre culbutor şi supapă, iar dacă urmările sunt
grave(supape arse sau fisurate) se înlocuiesc, rodându-le pentru etaşare.
• Dacă neetanşarea supaperlor este cauza funţionării neregulate a motorului, atunci se demontează
ansamblul chiulasei şi se face rodarea lor cu pastă, până se reface etanşeitatea.
• Griparea sau blocarea supapei provoacă funcţionarea neregulată amotorului şi chiar oprirea lui la turaţii
reduse, scăderea puterii, rateuri în colectorul de admisie sau evacuare.Depistarea animaliei se face prin
demontarea bujiilor sau injectoarelor (MAC) şi se roteşte arborele cotit cu demarorul; după şuieratul ce se
aude în colectorul de admisie sau evacuare se determină felul supapei blocate. Defecţiunea poate fi
determinată şi cu ajutorul compresometrului sau a semnalizatorului acustic.
• Cauzele gripării pot fi: joc prea mic între supapă şi ghidajul ei, joc termic necorespunzător, depuneri de
calamină pe tija supapei şi pe ghidaj ( ulei necorespunzător, pierderi de compresie).
• Remedierea constă în refacerea jocurilor normale la supape pe parcursul drumului sau în atelier.
• Arderea sau deformarea talerului supapei este cauzată de jocul termic prea mic al supapei, jocurl prea
mare în ghidajul ei, ceea ce face ca suprapunerea pe scaun să nu mai fie corespunzătoare şi talerul supapei
să se deformeze şi chiar să se ardă. Remedierea constă în refacerea jocurilor normale, iar ghidajele
supapelor uzate se înlocuiesc.
• Ruperea supapei este un defect deosebit de grav pentru că poate provoca avarii prin spargerea chiulasei
blocului motor şi chiar încovoierea bielei şi arborelui cotit. Este o defecţiune mai rar întâlnită şi poate fi
provocată de arderea supapei,când motorul funcţionează timp îndelungat cu jocul termicprea mic, sau de
oboseala materialului, de coroziunea sau prelucrarea necorespunzătoare.
• Remedierea se face încă din faza când se impun verificarea şi reglarea
jocului termic, care dacă nu este refăcut la timp duce la arderea supapei.
• Defecţiunea se depistează prin zgomote şi rateuri puternice şi se execută
in atelier. Dacă se ajunge la ruperea ei, motorul trebuie oprit imediat
pentru că se pot provoca alte avarii şi atunci remedierea devine
costisitoare şi mai complicată.
• Deformarea şi ruperea arcului supapei se produce, în general, din cauza
marerialului sau tratamentului termic necorespunzător, dar şi datorită
funţionării prea îndelungate , ceea ce îi micşoreză elasticitatea iar motorul
manifestă întreruperi ; arcul se mai poate rupe şi din cauza lovirii la
montaj sau a coroziunii. Ruperea arcului poate duce la căderea supapei în
cilindru şi spargerea pistonului. De aceea, motorul trebuie oprit imediat
pentru a nu produce avarii mai grave.
• Înlăturarea defecţiunii se face prin introducerea unei şaibe între cele două
bucăţi de arc rupt. Apoi se înlocuieşte arcul în atelier, fără demontarea
chiulasei, menţinând supapa pe loc cu dispozitivul special cu cioc, introdus
în locul bujiei.
 Bibliografie
• 1. Automobile.Cunoaştere, Înterţinere şi Reparare-Gh. Frăţilă, M. Frăţilă,
ST. Samoilă, Bucureşti 2005
• 2. Automobile- şofer mecanic auto- Gh. Frăţilă, M.V. Popa, Bucureşti 1992
• 3. Tehnologia reparării automobilelor-N. Bejan Ed. Matrixrom 2004
• 4. Stare tehnică a automobilelor în circulaţie- M. Statulat, Ed. Militară
1984
• 5. Exploatarea raţională a automobilelor-M: Stratulat, Ed.Militară 1986
• 6. Agenda automobilistului-D. Văleanu, M. Stoleru, ş.a., Ed. Tehnică 1985
• 7. Manual de reparatie si intretinere Motor k9k 1,5 DCI Renault