HEMORA

GIA
HEMORAGIA
– este revarsarea singelui din patul vascular ca rezultat al lezarii
traumatice sau dereglarea permiabilitatii peretelui vascular.

Cauza este determinata de lezarea vasului sangvin provocata de

un oarecare agent : trauma , erodarea vasului in cazul diferitor
boli si procese purulente, tensiune arteriala ridicata, coborirea
brusca a presiunii atmosferice, dereglarea permiabilitatii vasului
poate fi cauzata de modificarile chimice ale singelui, actiunea
toxinelor, dereglarea echilibrului de vitamine din organism.
 CLASIFICARE :
Dupa principiul anatomic : Dupa mecanismul aparitiei :
Arteriala – revarsarea singelui in jet pulsativ, de Haemoragia per rexin – hemoragie la lezarea
culoare purpurie rosie. Volumul piederii de singe traumatica a vasului.Se-ntilneste celmai des.
este determinat de calibrul vasului si caracterul
lezarii (completa & incompleta) Haemoragia per diabrosin – hemoragie la
erodarea peretelui vascular(distrucite, ulceratie,
Venosa – revarsare continua a singelui de culoare
visinie. La lezarea venei regiunii gitului este pericol
necroza), ca rezultat a unui proces
de embolie gazoasa. patologic(imflamatie, proces canceros etc)
Capilara – hemoragie mixta, determinata de Haemoragia per diapedesin – hemoragie ca
lezarea capilarelor si- a venelor si-a arterelor de rezultat a dereglarii permiabilitatii peretelui
calibru mic vascular la nivel microscopic(in avitaminoza C,
uremie scarlatina, sepsis ,etc)
Parenchimatoasa – hemoragie din organe
parenchimatoase: ficat, lien,rinichi, plamin. D/p
esenta sunt hemoragii capilare, dar sunt mai
periculoase, din cauza particularitatilor anatomice.
.
Dupa referinta la mediul extern :
Externa – revarsarea singelui in mediul extern.Asemenea
hemoragii este usor de diagnosticat
Interna – singele se revarsa in cavitati interne & intratisular
Propriu-zis interne – hemoragii in cavitati ce nu comunica
cu mediul extern(hemoperitoneum, hemotorace,
hemopericardium)
Cavitare
Intratisulara
o Pitehie – hemoimbibitii intradermale
o Purpura – hemoimbibitii submucoase
o Hematom – hemoragie in tesuturi cu formarea unei cavitati
in interiorul careea de determina singe cu chiaguri
Hemoragii interne exteriorizate – hemoragii in cavitati
interne ce comunica cu mediul extern.
Dupa tipul aparitiei :
Primare - hemoragia ce apare la momentul traumei
Secundare – hemoragia care apare peste un interval de
timp de la momentul traumei si poate fi :
Precoce - de la citeva ore de la traumapin la 4-5 zile,
cauza fiind sau alunecarea ligaturii de pe vas &
deplombajul vasului din cauza ruperii trombului primar
o Unitara – hemoragia ce sa repetat intr-un singur epizod
o Recidivanta - hemoragia ce se repeta mai mult de un
epizod
Tardiva - determinata de distructia peretelui vascular ca
rezultat al unui proces purulent in plaga
o Unitara
o Recidivanta
Dupa evolutie :
.
Dupa gradul VCS(volum circulant
sangvin) pierdut :
Acuta – hemoragia are loc intr-un scurt
interval de timp gr. 1(usoara) – pierderea pin la 10-12%
VCS (500-700 ml)
Cronica - hemoragie lenta in cantitati
mici(oculta) gr. 2(mediu) – pierdere pin la 15-20%
VCS (1000-1400 ml)
gr.3(grava) – pierderea pin la 20-30%
VCS (1500-2000ml)
gr.4 (masiva) – pierderea>30% (>2000
ml)
SEMNELE GENERALE ALE
HEMORAGIEI:
- paliditate;
- Tahicardie; semnele clasice
- Scăderea presiunii arteriale;
- Slăbiciune;
- Vertijuri;
- Întunicare şi steluţe în faţa ochilor;
- Senzaţia de insuficienţa a aerului;
- Greţuri.
SEMNELE GENERALE ŞI LOCALE ÎN
HEMORAGII.
Într-o hemoragie externă stabilirea diagnozei este destul de simplu şi rămâne de stabilit
numai apartenenţa anatomică - este o hemoragie arterială, venoasă sau capilară. Mai
complicat este stabilirea diagnozei de hemoragie într-o hemoragie internă.
Tabloul clinic local într-o hemoragie internă propriu zisă va fi alcătuit de semnele clinice
ale acumulării de lichid într-o cavitate internă închisă şi de semnele clinice ale dereglării
funcţiei organului comprimat cu sângele revărsat.
De exemplu: în hemotorace vor fi semnele de acumulare al lichidului în cavitatea
pleurală
– diminuarea respiraţie, sunet mat percutor şi dereglarea funcţiei plămânului comprimat
–dispnoe; în hemartrosis
– bombarea reliefului articular, balotarea patelei şi dereglarea funcţiei articulaţiei date;
în hemopericard
– dilatarea hotarelor percutării ale cordului şi dereglarea funcţiei lui
– tamponada cordului ş.a.
Semnele locale ale unei hemoragii interne exteriorizate vor fi acele ce
denotă exteriorizarea sângelui exterior:
.

hematomezis – vomă cu sânge (care poate fi sub formă de „zaţ de cafea

sau sânge neschimbat cu cheaguri);
melenă – scaun lichid de culoare neagră ca păcura
– caracteristic unei hemoragii GI; hemoptozis
– hemoragie din căile respiratorii; epustaxis
– hemoragie nazală; metroragie
– hemoragie uterină; hematurie
– hemoragie din căile urinare.
 SEMIOLOGIA HEMORAGIILOR
INTERNE
Intr-o hemoragie interna stabilirea diagnozei de hemoragie este mai complicat de
determinat.Tabloul clinic local intr-o hemoragie interna propriu-zisa va fi alcatuit din semne
clinice ale acumularii de lichid intr-o cavitate interna inchisa si de semnele clinice ale
dereglarii f-ei oraganului comprimat cu singe revarsat.
- Intratisulara in urma careea prin acumulare locala de singe se formeaza un hematom.
Aceastea se poat poduce oriunde in organism, dar obisnuit acest termen se refera la spatiile
conjuctive de clivaj de la nivelul membrelor, in spatiul retroperitonial si mediastin.
- Cavitara(exteriorizata) semnele locale ale unei astfel de hemoragii sunt acelea ce denota
exteriorizarea singelui in exterior:
Hematomezis- voma cu singe ce care poate fi sub forma de zat de cafea & singe neschimbat
cu cheaguri.
Melena –scaun lichid de culoare neagra ca pacura caracteristic unei hemoragii G-
HEMOPTOZIS – hemoragie din caile respiratorii
Epustaxis – hemoragie nazala
Metroragie – hemoragie uterina
Hematurie- hemoragie din caile urinare
SEMIOLOGIA
HEMORAGIILOR EXTERNE.
Intr-o hemoragie externa stabilirea diagnozei este destul de simplu de stabilit
numai apartenenta anatomica, este o hemoragie :
Arteriala - sangele tasneste din plaga, este pulsatil (cu mici intreruperi) si
este rosu deschis, incarcat cu oxigen, curge spre tesuturi.O astfel de
hemoragie duce la instalarea rapida a anemiei acute. Poate provoca rapid
moartea
Venoasa- curgerea sangelui este mai lenta, fara presiune, in flux continuu si
de un rosu inchis, incarcat cu produsi toxici, curge spre plamani
Capilara – se caracterizeaza prin singerarea itregii suprafete a ranii, vaselor
mici si capilare. Este usor de oprit, cantitatea sangelui ce curge fiind mica
PERICOLUL ŞI CONSECINŢELE
HEMORAGIILOR.
Hemoragiile sunt periculoase deoarece dezvolta o anemie acuta si o anemizare cerebral.
Bolnavul poate deceda in urma dereglarii functiilor centrilor vitali.

In hemoragii interne, singele revarsat poate :

-Comprima organul de importanta vitala (plamin, inima, creier etc)
-Dereglarea lui si crea un obstacol direct pentru viata bolnavului
-Comprimarea vaselor ce alimenteaza tesuturile ,poate duce la gangrena membrului
-La lezarea venelor mari este pericolul aparitiei emboliei gazoase
-Singele revarsat in tesuturi si cavitati prezinta un mediu nutritiv microbilor
HEMOSTAZA PRIMARĂ: FACTORII VASCULARI
ȘI TROMBOCITARI.

Hemostaza primară: are drept scop formarea trombusului alb,

constituit în principal din plachete şi cîteva fibre de fibrin care il
consolidează.
Hemostaza fiziologică spontană este determinată de următorii factori:
- Factorul vascular;
- Factorul celular (trombocitar);
- Factorul plasmatic (sistema de coagulare şi anticoagulare).
La trauma vasului are loc vasoconstricţia cu dereglarea hemodinamicii şi crearea
condiţiilor mai favorabile pentru crearea trombului. Anume dereglarea integrităţii
vasului startează următoarele mecanisme de coagulare: celular şi plasmatic.
.

În mecanismul celular al hemostazei se deosebesc trei faze:

Faza I - adhezia trombocitelor – este determinat de modificarea potenţialului electric
al vasului lezat şi în acest proces participă colagenul, glucoproteina Ib, factorul van
Vilibrant, ionii de calciu şi alt. Această fază durează câteva secunde;
Faza II – agregarea trombocitelor;
Faza iniţială – iniţierea eliberării substanţelor biologic active: ADF, adrenalina,
trombina;
Faza de agregare secundară – are loc activarea trombocitelor, formează metaboliţi cu
acidul arahidonic şi secretează serotonin, care deminuiază fluxul sanguin către aria
afectată;
Faza de formare a eucozanoidelor (nişte compuşi ce întăresc agregarea trombocitelor);
Faza III – formarea cheagului trombocitar – ca rezultat al interacţiunii trombocitelor
HEMOSTAZA SECUNDARĂ: FACTORII
PLASMATICI.

Intervenţia mecanismului plasmatic al hemostazei, realizează hemostaza

secundară, definitivă, soldată cu oprirea totală a hemoragiei şi formării
trombului roşu sau cheagului sanguin.
Sistema de coagulare a sângelui este realizată de 13 factori ai coagulării. Cu
excepţia a ionilor de Ca²+, factorului VIII, tromboplastinei şi a factorilor
trombocitari toţi factorii de coagulare sunt sintezaţi în ficat.
Procesul de coagulare a sângelui este format din trei faze:
faza I – faza de formare a tromboplastinei tisulare şi al sângelui;
faza II – trecerea protrombinei în trombină;
faza III – fomarea fibrinei
 METODELE DE HEMOSTAZĂ
PROVIZORIE.
-Aplicarea bandajului compresiv
-Pozitia ridicata a membrului
-Flexiunea maximala a membrului in articulatie si
comprimarea vaselor din aceasta regiune
-Comprimarea digitala
-Aplicarea garoului
-Aplicarea pensei hemostatice pe vasul singerind in rana
-șuntarea temporara a vasului
-tamponada plagii.
Indicatii
(in caz de hemoragii arteriale masive ,atunci cind nu este posibila
realizarea hemostazei prin alte metode
+

In cazul amputarii(taierii sau sectionarii unui membru)

Complicatiile
-comprimarea trunchiurulor nervoaseodata cu arterele ce conduce la
pareza sau paralezii a mmbrului.
-pericolul gangrenei membruluila utilizarea garoului mai mult de 2 ore.
- suprimarea circulatiei atenuiaza rezistenta tesuturilor la infectie si
micsoreaza capacitatea de reginerare.
- suprimarea aportului de O2 la tesuturile membrului creaza conditii
favorabile pentru dezvoltarea infectiei anaerobe.
Metode de aplicare a garoului
Prin aplicarea garoului se realizeaza comprimarea tesuturilor moi ale
*

membrului impreuna cu vasele sangvine si comprimarea lor la os.

Tehnica aplicării garoului în cazul hemoragiei este următoarea: în
jurul bazei membruluiridicat se aplică garoul puternic întins cu care
se înfăşoară membrul de 2-3 ori. Pentru a prevenistrangularea pielei
sub garou se pune un şerveţel, o bucată de pînză, haina. Garoul se
aplică mai sus de locul traumat şi mai aproape de plagă în aşa fel ca
artera să fie coprimată complect. Dacă garoul a fost aplicat corect,
hemoragia se stopează, dispare pulsul periferic, tegumentele
membrului devin palide.Garoul se aplică la o distană de rană,
deasupra cotului sau a genunchiului, prin strângere treptată. La
fiecare 15-20minute, garoul se desface pentru a permite sângelui să
circule. Acesta se mentine nu mai mult de 2h – vara si 1h iarna, p/u a
nu produce necroza tesuturilor.
 HEMOSTAZA DEFINITIVĂ.
METODE
•Mecanica •Biologica
-Cauterizarea capetelor vasculare -Transfuzia de singe
sectionate
-Transfuzie eritrocitara, trombocitara, plasma
-Lagatura vaselor
-Bulete hemostatice
-Pensarea cu ajutorul pense hemostatice
-Serul de cal
-Sutura vasculara
•Chimica
-Reconstructia vasculara
-Calciu clorid 10%
•Fizica
-Acidul aminocapronic 5%
-Lazeroterapia
-Etamzilat 12,5%
-Crioterapia
-Vit.k
-Electrocuagularea
-Vikasol 1%
-Bisturiu electric
ȘOCUL HIPOVOLEMIC
 Șocul hipovolemic este clinica de soc
cel mai fecvent intalnita si care
realizeaza portotipul sindromului clinic
Ce este ? caracterizat prin scaderea volumului
sanguin circulant efectiv (hipovelemie) ,
ceea ce va determina scaderea presiunii
de perafuzie tinsulara eficace si suferinta
celulara generalizata .
 Fistule sau Hemoragie
pierderi
lichidiene Traumatisme
excesive pe
cale renala

Varsaturi
CAUZ Arsuri

E Interventii
Pancreatina
chirurgicale

Deshidratare
Oncluzia prin varsaturi
sau/si diaree
 Tahicardie cu puls filiform

Tahipnee, polipnee

Hipotensiune arteriala (temporar, tensiunea arteriala poate fi si normala)

Alterarea statusului mental cu neliniste , agitatie, confuzie si intr-un final coma

Extermitati reci, hipotermie, senzatie de frig marmorarea tegumentelor

simptome
Semne si

Transporatii profuze

Senzatie de sete vie

Scaderea diurezei

Vene periferice si ale gitului colobate (destinse)

Presiunea venoasa centrala este scazuta

Scaderea aplititudinii undei de puls

 Tratament
Ventilatia si oxigenarea
• Majoritatea pacientilor in soc necesita intubatie traheal si suport ventilator mecanic chiar daca
nu prezinta insuficienta respiratorie. Aceasta asigura corectarea rapida a hipoxiei tisulare
permitind administrarea de oxigen 100%

Resucitarea circulatiei
• Pentru combaterea hipoperfuziei se impune administrarea de lichide pe doua sau mai
multe cai venoase .Daca accesul periferic este posibil, plasarea de una sau mai multe
canule cu lumen mare (14G)in vene periferice este mai eficienta decit cateterizarea de
urgenta a unei vene centrale.

Terapia cu lichide
• Se vor administra : solutiile cristaloide in raport de 3:1 fata de cantitatea estimata a singelui
pierdut , iar solutiile coloide in raport de 1:1
Monitorizarea
• Necesarul de lichide si ritmul administrarii se stabilesc in raport cu raspunsul hemodinamic ,
apleciat prin masurarea frecventa a TA , PVC si diuarezei prin cateterizarea vezicii urinare .
Respiratia, starea mentala si temperatura corpului trebuie de asemnea rumarite. Nu trebuie sa
lipseasca masurarea saturatiei arteriale in oxigen cu ajutoul pulsoximetrului

Medicatia inotropica
• Se pot utiliza cu aceleasi rezultat adrenalina 1-10 mg/min, dopamina 1-20mg/kg/min sau
dobutamina 1-20mg/kg/min.

Tratamentul isuficientei de organ

• Instalarea insuficientei renale acute impune inceperea tratamentului cu diuretice