Clasificarea

Hemoragia reprezinta scurgerea singelui in afara sistemului vascular in urma unor

leziuni traumatce sau patologice ale vaselor sangvine, care duce la scaderea
volumului sangvin, atit calitativ cit si cantitativ.

Hemoragia se clasifica dupa umatoarele criterii, si anume:

1. Dupa natura vasuli lezat hemoragiile se clasifica in arteriale, venoase,

capilare si parenchimatoasa.
a) Hemoragia arteriala este recunoascuta dupa culoarea rosie deschisa
a singelui datorita oxigenari puternice , la nivelul capatului proximal
al arterei lzate tisneste in jet pulsativ, duce rapid la declansarea
anemiei acute. Compresiunea vasului mai central de plaga opreste
hemoragia.
b) Hemoragia venoasa se caracterizeaza prin singerare lenta, uniforma
a singelui de culoare rosu inchis. Compresiunea sectorului periferic al
vasului opreste hemoragia.
c) Hemoragia capilara se produce prin lezarea capilarelor arteriale si
venoase ( picaturi de roua). Hemoragia se opreste spontan.
d) Hemoragia parenchiatoasa in caz de lezarea organelor
parenchimatoase ( ficat, splina, rinichi, plamini) se lezeaza
concomitant toate vasele. Hemostaza se efectueaza greu, duce la soc
hemoragic hipovolemic.

2. După mecanismul de apariţie:

a) Haemorragia per rhexis – hemoragie la lezare traumatică al vasului.

Se întâlneşte cel mai des;
b) Haemorragia per diabrosis - hemoragie la erodarea peretelui vascular
(distrucţie, ulceraţie, necroză), ca rezultat al unui proces patologic
(inflamaţie, proces canceros, peritonită fermentativă);
c) Haemorragia per diapedesin – hemoragie ca rezultat al dereglării
permiabilităţii peretelui vascular la nivel microscopic (în avitaminoza
C, vasculita hemoragică, uremie, scarlatină sepsis şi alt.)
3. După timpul apariţiei

a) Primare – hemoragia ce apare la momentul traumei;

b) Secundare – hemoragia care apare peste un interval de timp de la

momentul traumei şi poate fi:
 Precoce – de la câteva ore de la traumă până la 4-5 zile,
cauza fiind sau alunicarea ligaturii de pe vas, sau
deplombajul vasului din cauza ruperii trombului primar;
 Unitară – hemoragia ce sa repetat într-un singur epizod;
 Recidivantă – hemoragia ce se repetă mai mult de un
epizod;
 Tardivă – determinată de distrucţia peretelui vascular ca
rezultat al unui proces purulent în plagă;

4. După gradul VCS pierdut\

 Gradul I (uşoară) – pierderea până la 10-12% VCS (500-700 ml);

 Gr. II (mediu) – pierderea până la 15-20% VCS (1000-1400 ml);
 Gr. III (gravă) – pierderea până la 20-30% (1500-2000 ml);
 Gr. IV Hemoragie masivă – pierdere mai mult de 30% (mai mult de 2000
ml).
5. Dupa locul unde se varsa single
a) Hemoragii externe- cind single se scurege la exteriorul organismului
fiind uso de sesizat si cantitatea singelui pierdut se poate aprecia cu
usurinta (plaga la nivelul pielii).

b) Hemoragii interne – cind single se varsa intr-o cavitate naturala a

organismului( peritoniala, craniana ).

c) Hemoragii exteriorizabile- singerarea se produce intr-o cavitate ce

comunica natural cu exteriorul. Acest tip de hemoragie se intilneste la
nivelul tubului digestive, aparatului respirator si la nivelul aparatului
urinar.

 Singele acumulat la nivelul tubului digestive se poate exteriorize fie

proaspat fie dup ace a suferit diferite transformari sub forma de hematemeza,
melena, rectoragie.
 Hemoragiile produse la nivelul aparatului respirator se exteriorizeaza prin
epistahis sau hemoptizie.
 Hemoragiile de la nivelul aparatului urogenital. Cele urinare se
caracterizeaza prin hematurie, fie din sgmentul superior( rinichi), fie din
segmental vezical, fie din cel terminal, uretral. Cele genitale se prezinta prin
metroragie, este o singerare di aparatul genital feminine, intern, exteriorizata
prin vagin, in afara ciclului menstrual sau prin menoragie- o menstruatie
prelungita, cauzele fiind, de obicei, de natura hormonala.

d) Hemoragii interne neexteriorizabile- single se acumuleaza la nivelul

unor cavitati ce nu comunica in mod natural cu exteriorul ( cavitatea
peritoneala, toracele, pericardul, articulatia sinoviala).
 Hemoperitoneul este scurgerea de singe in cavitatea abdominal
ca urmare a lezarii organelor parenchimatoase intraabdominale
sau a unor elemete vasculare. Se manifesta prin asocierea
semnelor hemoragiei acute cu semnele iritatiei peritoneale.
 Hemotoracel este scurgerea in cavitate a pleural drept
consecinta a lezarii unuia sau a mai multor elemente vasculare
din torace.
 Hemopericardul este scurgerea de singe intre foitele seroase
ale pericardului ca rezultat al unei plagi sau contuzii cardiac, se
manifesta prin semnele clinice ale insuficientei cardiac scute.
 Fiziopatologia hemoragiei
Efectul hemoragiei se resimte asupra tuturor tesuturilor dar se resimte in
clinica  in primul rind prin efectul asupra organelor si tesuturilor care au
nevoie de oxigenare constanta. Tulburarile pe care le poate dezlantuii o
hemoragie sunt in fond de doua feluri: unel datorate pierderii transportorilor
de oxigen, de unde rezulta hipoxia-anoxia tisulara asupra organelor vitale =
SNC, cord, rinichi, ficat, altele pierderi de masa circulanta, rezultind tulburari
serioase de hemodinamica.

Gravitatea unei hemoragii depinde de debitul singerarii, de cantitatea de

singe perdut, de durata singerarii, virsta, starile patologice preexistente si de
capacitatea organismului de a raspunde la hemoragie.

Dupa virsta, nou-nascutiisi batrinii reprezinta categorii foarte sensibile chiar

la pierderi reduse de singe, din cauza echilibrelor homeostatice care sunt
deficitare sau nedezvoltate.

Starile patologice preexistente, ca hemofilia, insuficienta hepatica,

infectiile agraveaza facilitate vasculara, reprezinta un mare dezechilibru de
coagulare.

Viteza cu care se produce, intervine in hemoragiile arteriale, pierderea

fiind rapida si masiva, golind patul vascular si perturbind totodata
oxigenarea si circulatia de intoarcere. Pierderea volumului plasmatic este
deosebit de grava, conducind la dereglari de hemdinamica, care pot merge
pina la colaps sau soc. Organismul in fata hemoragiei, se apara prin aparatul
cardiovascular si cel respirator.