CUPRINS

1. Hemostaza- introducere
2. Tipuri de hemostază
3. Etapele hemostazei
4. Explorarea hemostazei

Proiect realizat dé :
 HEMOSTAZA
-INTRODUCERE-

Hemostaza se definește ca  mecanismul protector împotriva 
hemoragiilor de tip spontan sau indus, ce are ca scop
final oprirea sângerării și reîntregirea vasului. 
  Aceasta se realizează prin participarea activă
 a tunicii vasculare și a factorilor 
plasmatici, tisulari și plachetari ce formează 
cheagul roșu/coagulul la nivelul 
Leziunii, astfel oprind hemoragia. 

Procesul se finalizează prin reîntregirea tunicii vasculare  și
repermeabilizarea vasului astfel putându-se relua fluxul sanguin.​
 Tipuri de Hemostază
Clasificată în funcție de modalitatea de oprire a sângerării,
hemostaza poate fi:

hemostază fiziologică (realizată de organism)-la nivelul

vaselor mici și capilare

hemostază medicamentoasă (realizată prin

administrarea de substanțe coagulante/hemostatice);

hemostază chirurgicală (oprirea unei hemoragii prin

procedee chirurgicale, mai ales în timpul unei intervenții
chirurgicale ample).
 Etapele hemostazei
Hemostază este formată dintr-o succesiune de patru etape:

Hemostaza primară sau etapa
vasculo-plachetară

Etapa coagulării sanguine

Retracția cheagului

Fibrinoliza
1.Timpul vasculo-plachetar (hemostaza primară):
 Această etapă a hemostazei începe în momentul lezării vasului.
 Prima reacție constă în vasoconstrucția peretelui acestuia, produsă reflex și
umoral.
 Urmează aderarea trombocitelor la nivelul plăgii, agregarea și metamorfoza
vâscoasă a acestora, ceea ce duce la oprirea sângerării în 2-4 minute.
2. Timpul plasmatic – coagularea
sângelui
 Reprezintă separarea sângelui în două
elemente: cheag și ser.
 Rezultatul acestei etape este
transformarea fibrinogenului
plasmatic, solubil, în fibrină
insolubilă.
  Factorii plasmatici ai coagulării
sintetizați de ficat ca proenzime cu
ajutorul vitaminei K sunt reprezentați
de factorul II, VII, IX si X, aceștia
Factorii plasmatici
formând ai coagulării
complexul sunt în număr
protrombinic. 
de 13; se notează cu cifre romane, iar
majoritatea se formează în ficat.
Factorul I (F.I.): fibrinogenul, care în timpul
coagulării se transformă în fibrină insolubilă.

F.II. : protrombina, proteină plasmatică formată în ficat în prezența vitaminei K. În timpul

coagulării se transformă în fibrină insolubilă.

F.III. : tromboplastina este un complex enzimatic lipoproteic, care intervine în procesul

coagulării. Tromboplastina se clasifică în: tromboplastina plasmatică 9intrinsecă) și
tromboplastina tisulară (extrinsecă).
F.IV. : ionii de calciu (Ca2+) intervin în toate fazele ale coagulării.
Factorii V, VI, VII accelerează formarea tromboplastinelor.
F.VIII. : factorul antihelmintic A este o globulină plasmatică, ce intră în componența F.III
intrinsec. În lipsa acestui factor se produce o boală genetică – hemofilia A.

F.IX : factorul antihelmintic B. Lipsa acestuia produce

boala numită hemofilia B.

F.X : factorul Stuart-Prower intră în alcătuirea

tromboplastinei plasmatice și tisulare.
F.XI : factorul antihelmintic C este precursor
al tromboplastinei plasmatice.

F.XII : factorul de contact (factorul Hageman) este o proteină plasmatică ce se găsește

sub formă inactivă, dar devine activă la contactul cu suprafețe lezateși cu fibre de
colagen. Acest factor inițiază coagularea sângelui.
F.XIII : factorul stabilizator al fibrinei determină stabilitatea rețelei de fibrină, aceasta
rămânând insolubilă.
Factorii trombocitari ai coagulării – se notează cu cifre arabe. Acești factori sunt
eliberați de către trombocite, la începutul hemostazei. Cei mai importanți factori sunt:
F.3 : factor tromboplastic – se află în alcătuirea tromboplastinei intrinseci;
F.4. : antiheparina plachetară – se opune acțiunii anticoagulante a heparinei;
F.7. : trombostenina – prezintă proprietăți enzimatice și contractile, cu rol în retracția
cheagului.
Factorul tisular al coagulării
este reprezentat de o substanță lipoproteică,ce activează factorul VII și F.X.

 
 Coagularea sângelui se
desfășoară în trei faze:

FAZA 1 – Formarea
Dinamica trombplastinei 
procesului de Este faza cea mai laborioasă și
durează cel mult 4-8 minute.
coagulare
FAZA 2 – Formarea
trombinei 
Durează 10s. Tromboplastina
transformă protrombina în
trombină.

FAZA 3 – Formarea fibrinei

Formarea fibrinei dureaza 1-
2s. Trombina desface, din
fibrinogen, niste monomeri de
fibrină, care se polimerizează
spontan, rezultând rețeaua de
fibrină, care devine insolubilă.
În ochiurile rețelei de fibrină
se fixează elementele figurate
și sângerarea se oprește. 
3. Timpul trombodinamic- retractia cheagului
 Scurtarea prelungirilor trombocitare cu ajutorul unei proteine contractile denumi
tă trombosteină reprezintă cauza retracției cheagului. 
 Această etapă depinde de numărul și funcționalitatea trombocitelor, în cazul 
unui deficit de proteină contractilă hemostaza riscă să fie alterată.

4. Fibrinoliza-
• scindarea enzimatică a fibrinei, este un proces esen țial împotriva trombilor.
• În urma scindării fibrinei apar fragmente incapabile de a forma o re țea
compactă de fibrină.
• Plasmina deține un rol important în scindarea fibrinei, având rol catalizator și
găsindu-se în plasmă sub forma unei enzime proteolitice inactive,
plasminogenul.
• Enzima se găsește sub control dublu, atât sub un sistem activator cât și sub un
sistem inhibitor, astfel existând în permanență un echilibru.
Fibrinoliza reprezintă ultima etapă a hemostazei.
 Cele mai utilizate metode de evaluare a
EXPLORAREA hemostazei sunt:
• Numărarea trombocitelor;
HEMOSTAZEI • Timpul de sângerare și de coagulare;
• Timpul de protombină Quick și INR;
• Timpul de proboplastină parțială( APTT).
Timpul de sângerare-TS
= Reprezintă durata de timp dintre momentul extravazării sângelui după în țeparea cu
un ac și momentul producerii hemostazei.
Testul este un indicator al eficienței timpului parietal și trombocitar al hemostazei.

Tehnica de efectuare
 se dezinfectează pulpa degetului sau
lobul urechii cu eter (nu cu alcool);
 se incizează zona cu un ac Franke sau ac
steril, la o adăncime de 3 mm,
declanșăndu-se concomitent cronometrul;
 din 30 in 30 de secunde se absorb
picăturile de sănge pe o hărtie de filtru
până la oprirea sângerării (metoda Duke)
Valori normale: 2-4 minute
Testul se efectuează obligatoriu înaintea unei intervenții chirurgicale sau stomatologice.
 TIMPUL PROTOMBINEI( TP)
SAU
INR( INTERNATIONAL NORMAL RATIO)
 INR-ul măsoară timpul necesar
formării de fibrină prin calea extrinsecă,
controlată de factorul VII și de calea
intrinsecă controlată de factorul II, V, X și
I (fibrinogen).
 Valorile intervalului de normalitate
diferă: între 10-12 secunde.
 TP este elevat dacă oricare dintre factorii
de coagulare enumerați anterior sunt mai
mici de 10%.
 Este mai sensibil la deficitul factorilor VII,
X, și mai puțin a factorului I, II sau V.
 Cauze comune sunt bolile hepatice,
deficitul de vitamina K, anticoagulantele
orale și coagularea intravasculară
diseminată.