Revoluţia cardiacă (ciclul cardiac)

Generalităţi

Revoluţia cardiacă (sau ciclul cardiac) reprezintă şirul de evenimente electrice şi mecanice legate
de trecerea sângelui prin inimă. Etapele revoluţiei cardiace sunt strâns legate de activitatea de
pompă a inimii (în special a ventriculilor). Aşadar, revoluţia cardiacă include sistola ventriculară
şi diastola ventriculară.

Condiţiile necesare unei bune activităţi de pompă a inimii

Pentru ca ciclul cardiac să decurgă corect este nevoie ca unele condiţii să fie îndeplinite:

1.Iniţierea şi conducerea normală a impulsului prin sistemul excito-conductor

Sistemul excito-conductor al inimii are drept proprietăţi fundamentale automatismul şi

ritmicitatea. Automatismul reprezintă proprietatea inimii de a se autostimula prin impulsuri
electrice. Ritmicitatea asigură succesiunea ordonată a bătăilor inimii. Ambele sunt influenţate de
factori neuro-umorali. Componentele sistemului excitoconductor sunt:

a)Nodul sino-atrial: este principalul pacemaker al inimii. Are o frecvenţă de descărcare intrinsecă
de circa 110 bătăi/minut, dar frecvenţa cardiacă efectivă este de 60-80 bpm. În repaus domină
efectul sistemului nervos simpatic, care scade frecvenţa cardiacă de la 110 la 60-80. Ritmul
sinusal este ritmul dictat de celulele pacemaker (P) ale nodului sino-atrial.

b)Căile internodale: sunt fascicule ce leagă nodul sino-atrial de nodul atrio-ventricular. În mod
fiziologic există trei căi internodale.

c)Nodul atrio-ventricular: este singura legătură electrică dintre atrii şi ventriculi. La nivelul său
are loc blocul fiziologic. Din această cauza, sistola atrială are loc înainte de sistola ventriculară.
Are o rată de descărcare a impulsurilor mai lentă, circa 40-50 pe minut. Preia conducerea dacă
nodul sino-atrial este distrus.

d)Fasciculul His cu cele două ramuri ale sale: conduc rapid impulsurile de la nodul atrio-
ventricular la ventriculi. Reprezintă pacemakeri latenţi cu o frecvenţă de descărcare a
impulsurilor de 25-35 pe minut. Totuşi, au cea mai mare viteză de conducere: 4 m/s.

2.Funcţionarea corectă a aparatului valvular al inimii

În diastolă (relaxare) valvele atrio-ventriculare sunt deschise, iar cele semilunare închise. În
sistolă (contracţie) valvele atrio-ventriculare sunt închise, iar cele semilunare deschise.

3.Valorile adecvate ale presiunii

Sângele circulă de la presiune mare spre presiune mai mică. Valorile potrivite ale presiunii în
diferite locuri determină deschiderea/ închiderea valvelor şi curgerea sângelui.  Peretele
ventriculului stâng este de trei ori mai gros decât cel drept, deci presiunile vor fi şi ele mai mari.

Etapele ciclului cardiac

 
1.Sistola ventriculară- durează 0,35 secunde

Este cea care asigură ejecţia sângelui şi expulzia volumului sistolic (aprox. 70 ml). Pe ECG,
debutul sistolei ventriculare are loc în timpul complexului QRS. Fenomenul mecanic apare după
fenomenul electric. În această etapă are loc contracţia ventriculului stâng. Deci, va creşte
presiunea în ventriculul stâng. Cuprinde trei faze:

a)Contracţia izovolumetrică

În această fază, volumul de sânge al ventriculului stâng rămâne constantă. Durează circa 0,05
secunde, de la închiderea valvei mitrale la deschiderea valvei aortice. Când ventriculul stâng
începe să se contracte, presiunea din acesta creşte. Când presiunea din el va depăşi presiunea din
atriul stâng, valva mitrală se închide. Presiunea din ventriculul stâng continuă să crească. Când
atinge 60-80 mm Hg, presiunea din ventriculul stâng o depăşeşte pe cea din aortă. Prin urmare,
se deschide valva aortică.

b)Ejecţia rapidă

Durează 0,1 secunde. Presiunea din ventricului stâng continuă să crească până la 120-140 mm
Hg. Chiar dacă valva aortică s-a deschis la 60-80 mm Hg, este necesară o presiune mai mare
pentru ca sângele din aortă să ajungă în toate capilarele. Această creştere a presiunii asigură 70%
din volumul sistolic.

c)Ejecţia lentă

Durează 0,2 secunde. Presiunea din ventriculul stâng este aproximativ egală cu cea din aortă
(120 mm Hg). Sângele continuă să curgă din inerţie. Asigură 30% din volumul sistolic. 

2.Diastola ventriculară- durează 0,5 secunde.

Este etapa ce asigură umplerea ventriculară. Pe ECG debutează odată cu panta ascendentă a
undei T. Relaxarea ventriculului stâng duce la scăderea presiunii în acesta până la 0 mm Hg.
Cuprinde cinci faze:

a)Protodiastola

Durează 0,025 secunde. Coincide cu începerea relaxării ventriculului stâng. Datorită scăderii
presiunii în ventriculul stâng, valva aortică se va închide.

b)Relaxarea izovolumetrică

Durează 0,05 secunde. Se desfăşoară între închiderea valvei aortice până la deschiderea valvei
mitrale. Presiunea ventriculului stâng scade brusc pâna la 0 mm Hg. Cum presiunea din atriul
stâng este mai mare, are loc deschiderea valvei mitrale. Volumul sanguin rămâne constant în
această etapă.

c)Umplerea rapidă

Durează 0,1 secunde. Presiunea din ventriculul stâng este egală cu 0 mm Hg. Sângele trece rapid
din atriul stâng în ventriculul stâng. Asigură 70% din umplerea ventriculară. Presiunea în
ventriculul stâng nu creşte datorită complianţei musculare crecute.

d)Umplerea lentă
Are o durată de 0,2 secunde. Presiunea din ventriculul stâng şi atriul stâng sunt egale. Sângele
curge mai lent dinspre atriul stâng spre ventriculul stâng. Asigură 10% din umplerea
ventriculară.

e)Sistola atrială

Se mai numeşte şi „presistolă”. Presiunea din atriul stâng creşte până la 6-8 mm Hg. Această
creştere determină curgerea rapidă a sângelui din atriul stâng în ventriculul stâng. Asigură
finalizarea umplerii ventriculare (20% din ea).

Fonocardiograma

Reprezintă înregistrarea grafică a oscilaţiilor determinate de zgomotele inimii. Zgomotele

cardiace sunt determinate de:

-mişcarea valvelor, mai ales de închiderea lor;

-vibraţia pereţilor inimii datorată curgerii sângelui;

-vibraţia vaselor datorită fluxului sanguin.

Există patru zgomote cardiace. Zgomotele 1 şi 2 sunt perceptibile şi se înregistrează pe

fonocardiogramă. Zgomotele 3 şi 4 sunt impercetibile şi uneori pot fi înregistrate pe
fonocardiogramă. Auscultaţia permite perceperea (auzul) zgomotelor cardiace folosind un
stetoscop. Există mai multe zone de auscultaţie:

-aria aortică;

-aria pulmonară;

-focarul Erb;

-aria tricuspidiană;

-aria mitrală.

Zgomotul cardiac 1 (S1) durează 0,08- 0,12 secunde. Este grav şi prelung („tum”). Are
intensitate maxima în focarul mitral. Cauza principală este închiderea valvei mitrale. Alte cauze
sunt deschiderea valvelor semilunare şi vibraţia pereţilor ventriculari.

Zgomotul cardiac 2 (S2) durează 0,04- 0,06 secunde. Este acut şi mai scurt („ta”). Are intensitate
maximă în focarul aortic şi pulmonar. Cauza majoră este reprezentată de închiderea valvelor
semilunare. Cauze secundare sunt deschiderea valvelor atrio-ventriculare şi vibraţia pereţilor
ventriculari.

Zgomotul cardiac 3 (S3) durează 0,02- 0,04 secunde. Este slab, perceput fiziologic doar la copiii
cu torace subţire. Cauza o reprezintă vibraţia pereţilor ventriculari în timpul umplerii ventriculare
rapide. Patologic, este perceput în insuficienţa cardiacă (apare zgomotul de galop).