Berbinschi Sebastian

AMG III A

Tehnici de ingrijire a bolnavului cu boli mintale

Sanatatea mintala inseamna mult mai mult decat absenta bolii psihice. Sanatatea mintala este
ceea ce ne dorim cu totii, fie ca stim ce este, fie ca nu. Atunci cand ne gandim la fericire, liniste
sufleteasca, satisfactie, bucurie, ne referim de fapt la sanatatea mintala. Nu exista o delimitare
neta intre sanatatea mintala si boala mintala.

Sănătatea mintală reprezintă o componentă fundamentală a sănătăţii individuale și a „stării de

bine”, descriind nu numai absența bolii, ci și capacitatea unui individ de a se integra cu succes în
viața familială, socială și profesională.

Spre deosebire de afecțiunile somatice, identificarea și intervenția timpurie în cazul tulburărilor

neuropsihice sunt mai dificile din cauza unor factori precum natura subiectivă a acuzelor și
teama stigmatizării. Tulburările mintale constituie una dintre cauzele principale ale poverii bolii
și ale anilor de sănătate pierduți (disability-adjusted life years, DALY), afectând calitatea vieții.

Sănătatea mintală este importantă în fiecare etapă a vieții – copilărie, adolescență și maturitate -
și este definită de un nivel psihologic al stării de bine caracterizat de funcționalitatea ființei
umane în condiții satisfăcătoare ale adaptării emoționale, comportamentale, biologice și sociale.
Sănătatea mintală oferă unei persoane capacitatea de a se bucura de viață, de a identifica un
echilibru între activitățile, trăirile zilnice și eforturile de adaptare psihologică în contextul

propriului sistem de valori.

În conformitate cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS) sănătatea mintală include ”starea de

bine subiectivă, sentimentul de autoeficacitate, autonomie,competență, dependența între
generații, autoactualizarea potențialului intelectual și emoțional, printre altele.” OMS prevede
continuare că starea de bine a ființelor umane este cuprinsă în manifestarea abilităților lor, în
capacitatea de a face față stresului în condiții normale de viață, de muncă productivă și

contribuția în comunitatea lor. Cu toate acestea, diferențele culturale, evaluările

subiective și teorii profesionale concurente pot aduce puncte de vedere diferite a modului de
definire și abordare a conceptului de ”sănătate mintală”.

O persoană care are probleme de sănătate și comportament se poate confrunta cu stresul,

depresia, anxietatea, probleme de relație, durere, dependență, ADHD sau dificultăți de învățare,
tulburări de dispoziție, sau alte probleme psihologice. La gestionarea problemelor de sănătate pot
ajuta consilieri, psihoterapeuti, antrenori de viață, psihologi, practicieni în asistența medicală sau

medicii, conform calificărilor și metodelor profesionale specifice.

Bolile psihice sunt afectiuni frecvente. Se estimeaza ca 1 adult din 5 are o boala mintala intr-un
an. Bolile psihice pot apare la orice varsta, din copilarie, pana la cele mai inaintate varste.
Efectele unei boli mintale pot fi temporare sau pot dura perioade lungi, dupa cum se poate
intampla ca o persoana sa aiba mai multe conditii de care sufera in acelasi timp.

Nursing-ul este o noţiune foarte complexă, relativ greu de definit, reprezentând practice
totalitatea măsurilor de îngrijire care se acordă unui bolnav de către asistentul medical.

Asistenţa medicală în domeniul sănătăţii mintale este o ramură specializată a asistenţei medicale,
ce are în prim plan promovarea sănătăţii mintale, prevenţia şi îngrijirea pacienţilor cu probleme
de sănătate mintală. Primele şcoli care au format asistenţi medicali în specialitatea psihiatrie,
pentru centre de îngrijire a persoanelor vârstnice sau centre de sănătate mintală au apărut la
sfârşitul secolului XIX în SUA, ulterior dezvoltându-se şi înEuropa.

Definitia tulburarii mentale:

Un individ devine bolnav psihic atunci cand nu se mai accepta pe sine insusi sau pe altii, cand
are o preocupare excesiva pentru propriul corp si propria persoana, cand pierde contactul cu
realitatea retragandu-se in propria lume si nu se mai poate adapta normelor sociale, ocupationale
si culturale

Definitia Psihiatriei:

Psihiatria este o ramura a stiintelor medicale care se ocupa de cunoasterea si tratarea bolilor
psihice, precum si de reinsertia sociala si redarea calitatii vietii pacientilor cu maladii mintale.
Cuvantul „psihiatrie” are origine greceasca (psyché = suflet si iatrein = vindecare) insemnand
vindecarea sufletului.

Factorii care pot sa creasca riscul dezvoltarii unei boli mintaleIstoric de afectiuni mentale in
familie (parinti, frati)

 Situatii stresante din viata noastra (probleme financiare, moartea unei personae dragi,
divortul)
 Anumite boli cornice, de exmplu diabetul
 Afectarea creierului ca urmare a unei vatamari, lovituri la cap
 Experiente traumatice (lupte, atacuri militare)
 Consumul de alcool sau droguri
 Neglijare sau abuz in perioada copilariei

TULBURARILE DE DISPOZITIE

Dispozitia = stare emotionala relativ persistenta ce poate avea fluctuatii ale profunzimii,
intensitatii si duratei.

Tulburarile de dispozitie se deosebesc de variatiile normale de dispozitie prin:

 persistenta;
 durata;
 severitatea;
 prezenta altor simptome si tulburari functionale.

Tulburarea afectiva bipolara

Este o boala recurenta caracterizata prin episoade de manie si depresie cu perioade normale intre
episoadele de boala.
a) Mania – caracterizata prin:

 modificari de dispozitie (excitatie)

 modificari de forma a gandirii (grandoare)
 tulburari de comportament: energie crescuta si dezinhibitie (ex. cheltuieli exagerate,
indiscretii sexuale, familiaritate exagerata)
 logoree (vorbire exagerata cantitativ, accelerata si dificil sau imposibil de intrerupt)
 scaderea capacitatii de concentrare
 scaderea nevoii de somn

b) Depresia – caracterizata prin:

 scaderea bunei dispozitii sau lipsa placerii si a interesului pentru orice activitate
 tulburari de somn (insomnie sau hipersomnie)
 modificari de apetit si greutate
 fatigabilitate (lipsa de energie, oboseala)
 scaderea stimei de sine
 anxietate (frica fara obiect)
 tristete
 iritabilitate
 culpabilitate
 lentoare sau agitatie psiho-motorie
 idei de suicide

Tulburari de anxietate

Persoana resimte in mod excesiv anxietatea care poate fi:

-somatica: palpitatii, respiratie dificila, gura uscata, greata, mictiuni frecvente, ameteala, tensiune
musculara, transpiratii, tremor, tegumente reci;
-psihica: sentimente de spaima si amenintare, iritabilitate, panica, anticiparea anxietatii, tensiune
interioara, ingrijorare pentru lucruri minore, dificultati de concentrare, insomnie de adormire,
incapacitate de relaxare

Tipuri de tulburari de anxietate:

a.Tulburarea de anxietate generalizata – tendinta la ingrijorare excesiva pentru lucruri cotidiene,

tensiune fizica, nervozitate, slaba concentrare

b. Tulburarea de panica – palpitatii, senzatie de nod in gat, ameteli, dureri toracice, frica de

a nu innebuni sau frica de moarte subita – ce apar spontan in situatii in care cei mai multi oameni
nu s-ar teme

c. Agorafobia – tulburare in care un individ se fereste sa mearga in locuri publice, temandu-se ca

ar putea avea un atac de panica si nu ar putea fugi

d. Tulburarea obsesiv-compulsiva

e. Tulburari severe de stres – apar la scurt timp dupa un evenimet traumatizant si se manifesta
prin: anxietate; depresie; tulburari de somn; imagini, vise sau amintiri legate de evenimentul
traumatizant

f. Tulburarea post-traumatica de stres – apare dupa 6 luni, pacientul retraind evenimentul

respectiv intr-un mod repetitiv si obsedant, prin imagini, vise sau amintiri.

SCHIZOFRENIA

Simptome de alarma care necesita consult psihiatric:

Auzul unor voci cand nu este nimeni in jur

– Auzul gadurilor in cap cu voce tare

– A avut ganduri sau pareri care au parut neobisnuite sau stranii altora

– A simtit ca oamenii ar fi impotriva sa

– A simtit ca primeste mesaje prin radio sau TV

– A simtit ca cineva il spioneaza sau comploteaza impotriva sa cu scopul de a-I face rau
– Tendinta la izolare sociala

– Comportament bizar

TULBURARI ORGANICE CEREBRALE

Sunt tulburari in care exista disfunctii cerebrale ce se manifesta prin pierderea memoriei,
dezorientare, tulburari de comportament.

a) Delirium (sindrom cerebral acut) – se caracterizeaza prin: tulburarea constiintei, dezorientare,

lipsa de atentie, agitatie, halucinatii vizuale, tulburari de somn (inversarea ritmului nictemeral).

b) Dementa (sindromul cerebral cronic) – este o afectiune generalizata a intelectului, memoriei si

a personalitatii, fara afectarea constiintei

TULBURARI ALE APETITULUI

a) Bulimia nervoasa – ingestia cu pofta a alimentelor urmata de provocarea vomei sau utilizarea
de purgative.

b) Anorexia nervoasa – se caracterizeaza printr-un regim alimentar excesiv, existand si episoade

de ingestie de alimente urmate de provocarea vomei; pacientii anorexici au mult sub greutatea
normala si pot prezenta semne de malnutritie

TULBURARI DE SOMATIZARE

Somatizare = manifestare a unui stres psihologic prin simptome fizice care apartin mai multor
sisteme ale organismului: digestiv, cardiac, respirator, musculo-scheletic, genital si nu pot fi
explicate pe deplin printr-o boala organica

TULBURARI DE PERSONALITAE

1. Personalitatea paranoida

– Persoane reci si distante in relatiile interpersonale sau sunt geloase si autoritare daca devin
atasate

– Reactioneaza cu suspiciune la schimbarile de situatie si gasesc motive ostile si rau-voitoare in

spatele actelor inocente sau chiar pozitive ale altor persoane
– Atunci cand ei cred ca si-au confirmat suspiciunile reactioneaza cu furie

– Persoanele paranoide au tendinta de a lua atitudine legala impotriva altora in

special cand au senzatia unei indignari indreptatite, dar ei nu-si pot vedea propriul lor rol intr-un
conflict

– Motivele ostile reprezinta proiectii ale propriilor ostilitati fata de altii

– Din punct de vedere ocupational, aceste persoane pot fi eficiente si constiincioase, dar au
nevoie sa lucreze intr-o relativa izolare

2. Personalitatea schizoida

– Persoanele sunt introvertite, retrase, solitare, reci din punct de vedere emotional

– Sunt adesea absorbite in propriile ganduri si sentimente

– Se tem de apropierea si intimitatea cu altii

– Sunt reticente, viseaza cu ochii deschisi si prefera speculatiile teoretice in locul actiunii
practice

3. Personalitatea schizotipala

– Persoanele sunt izolate social si detasate emotional, la fel ca persoanele schizoide

Dar, in plus, prezinta ciudatenii in gandire, perceptie si comunicare, cum ar fi: gandirea magica,

clarviziunea, ideile de relatie sau ideatie paranoida

– Aceste ciudatenii sugereaza schizofrenia, dar nu sunt suficient de severe niciodata

4. Personalitatea borderline

– Persoanele sunt instabile din punct de vedere al dispozitiei,al imaginii proprii, al

comportamentului si al relatiilor interpersonale

– Aceasta tulburare de personalitate este mai evidenta in primii ani de viata adulta, dar tinde sa
devina mai usoara si sa se stabilizeze cu varsta
– Aceste persoane cred ca au fost deprivate de ingrijirea adecvata in copilarie si, in consecinta, se
simt parasite, necajite si indreptatite sa solicite atentie si protectie

– Persoanele sunt permanent in cautarea cuiva care sa le poarte de grija

– Cand se simt abandonate, ele se izoleaza sau devin foarte impulsive

– Trec foarte repede de la o stare de dispozitie la alta, de la ura la dragoste sau invers,
modificandu-si extrem si parerile despre lume, ei insisi sau despre altii

– Cateodata, conceptia lor despre realitate este atat de deformata, incat au scurte episoade de
gandire psihotica, cum ar fi ideile paranoide si halucinatiile

– Agresivitatea este mai mult indreptata asupra propriei persoane (tendinta la automutilare)

5. Personalitatea antisociala (psihopatica sau sociopatica)

– Aceste persoane ignora fara mila drepturile si sentimentele celorlalti

– Ii exploateaza pe ceilalti in scopul unor castiguri materiale sau satisfactii profesionale (spre
deosebire de persoanele narcisice care ii exploateaza pe ceilalti deoarece cred ca superioritatea
lor ii indreptateste sa faca acest lucru)

– Au toleranta scazuta la frustrare

– Nu anticipeaza consecintele negative ale comportamentului lor antisocial si nu simt remuscari

sau vinovatie dupa aceea

– Aceste persoane pot explica logic si veridic comportamentul lor sau dau vina pe altii

– Aceasta tulburare de personalitate este adesea asociata cu alcoolismul, dependenta de droguri,

infidelitatea, promiscuitatea, esecul profesional, schimbarile frecvente de domiciliu si
condamnarea la inchisoare

– Tulburarea tinde sa se diminueze sau sa se stabilizeze cu varsta

6. Personalitatea narcisica

– Persoanele se cred grandioase, au o senzatie exagerata de superioritate

– Relatiile cu ceilalti sunt caracterizate prin nevoia lor de a fi admirate

– Aceste persoane sunt extrem de sensibile la critica, nereusita sau infrangere

– Cand se confrunta cu imposibilitatea de a-si satisface opiniile despre sine, ele se

infurie sau devin depresive

– Pentru ca se considera superioare, cred ca ceilalti le invidiaza si se simt

indreptatite sa-i exploateze pe altii, ale caror nevoi sau pareri le considera mai

putin importante

7. Personalitatea histrionica (isterica)

– Persoana cauta sa atraga atentia, sunt constiente de infatisare si sunt teatrale

– Exprimarea emotiilor pare adesea exagerata, copilaroasa si superficiala si, ca si alte

comportamente teatrale starneste atentia intelegatoare sau critica a altora

– Relatiile se stabilesc frecvent cu usurinta, dar tind sa fie superficiale si trecatoare

– In realitate, au nevoie de dependenta si protective

8. Personalitatea dependenta

– Le lipseste increderea in sine si se simt deosebit de nesigure in ceea ce priveste capacitatea lor
de a avea grija de propria persoana responsabilizandu-i pe cei din jur

– Ei declara ca nu pot lua decizii si ca nu stiu cum sau ce sa faca

– Acest comportament se datoreaza partial parerii ca altii sunt mai capabili si partial unei retineri
de a-si exprima propriile pareri, de teama de a ofensa persoanele de care au nevoie prin
agresivitatea lor ( de fapt acest comportament este o forma de agresiune fata de sine ).

9. Personalitatea evitanta

– Aceste persoane sunt hipersensibile la respingere si se tem sa inceapa o relatie sau orice
activitate noua pentru ca ar putea esua sau ar putea fi dezamagite

– Au o dorinta puternica de afectiune si acceptare

– Aceste persoane raspund la respingere cu retragere si prin accese de furie

– Au un raspuns terapeutic slab la medicatia anxiolitica

10. Personalitatea obsesiv-compulsiva

– Persoanele sunt constiincioase, ordonate, perseverente, de incredere, perfectioniste

– Sunt inflexibile si nu se pot adapta la schimbare

Sunt prevazatoare si cantaresc toate aspectele unei probleme avand greutati in luarea deciziilor

– Isi iau responsabilitatile in serios, dar pentru ca urasc greselile si imperfectiunea se pot pierde
in detalii si pot avea dificultati in a-si duce la bun sfarsit sarcinile

– Responsabilitatile le produc anxietate si, rareori, realizarile le produc satisfactie

– Sufera datorita sentimentelor, relatiilor interpersonale si a situatiilor in care nu au controlul sau

in care trebuie sa se bazeze pe altii sau in situatiile in care evenimentele sunt imprevizibile

Rolul asistentului medical

Asistentul medical în sănătate mintală trebuie să îndeplinească anumite roluri, pe care le vom
descrie în continuare.

Oferă îngrijire profesională competentă Rolul de asistent medical este fundamental în toată
practica medicală. Asistenţii medicali în psihiatrie şi domeniul sănătăţii mintale „intră într-un
parteneriat cu pacienţii şi, prin utilizarea ştiinţelor umane şi a artei de a îngriji pacienţii, dezvoltă
cu aceştia o relaţie de ajutor” (CNA, 1997b, p.43).

Asistentul medical:

Evaluează valorile şi experienţele de viaţă personală ale pacientului.

Stabileşte şi menţine un mediu de îngrijire corespunzător;

Foloseşte o serie de abilităţi de comunicare, atât verbale cât şi nonverbale (ce include empatie,
ascultare, observare, etc.);

Face diferenţa între relaţiile sociale şi profesionale;

Recunoaşte influenţa culturii şi a etniei asupra procesului terapeutic şi acordă îngrijire conform
nivelului de cultură şi a etniei a persoanei respective;
Mobilizează toate resursele necesare creşterii accesului pacientului la serviciile de sănătate
mintală;

Înţelege şi răşpunde la reacţiile pacienţilor, cum ar fi: furie, anxietate, frică, durere, neputinţă,
disperare;

Oferă susţinere aparţinătorilor pacienţilor.

Administrarea şi monitorizarea îngrijirilor medicale

Datorită naturii problemelor de sănătate mintală există consecinţe unice de practică în

administrarea şi monitorizarea îngrijirilor medicale. Siguranţa în asistenţa medicală în sănătate
mintală are un înţeles unic, deoarece mulţi dintre pacienţi prezintă un risc de autovătămare sau de
autoneglijare. Pacienţilor le poate lipsi capacitatea, din punct de vedere al sănătăţii mintale, să
participe la luarea deciziilor. Asistentul medical trebuie să fie atent la reacţiile adverse, deoarece
capacitatea pacientului de a se autosemnala poate fi afectată.

Asistentul medical în sănătate mintală:

Asistă şi învaţă pacienţii să facă alegeri care să susţină schimbările pozitive, în ceea ce priveşte
comportamentul şi/sau relaţiile lor;

Încurajează pacienţii în îndeplinirea sarcinilor şi în a avea grijă de ei înşişi;

Utilizează cea mai potrivită tehnică pentru acordarea unor îngrijiri medicale sigure, folositoare şi
eficiente;

Administrează medicamentele adecvate, în condiţii de siguranţă, monitorizând răspunsul

terapeutic, reacţiile adverse, precum şi incompatibilitatea cu alte medicamente sau substanţe;

Evaluează reacţiile pacienţilor în activităţile de zi cu zi.

Rezolvarea cu uşurinţă a situaţiilor neprevăzute

Rezolvarea cu uşurinţă a situaţiilor neprevăzute este esenţială în circumstanţe critice, adică în

situaţii de urgenţe psihiatrice sau, chiar medicale. Acestea includ: autoagresiunea şi
heteroagresiunea, precum şi schimbări bruşte ale stării psihice.
Asistentul medical:

Evaluează pacienţii pentru riscul consumului/abuzului de substanţe psihoactive;

Cunoaşte resursele necesare gestionării unei situaţii de urgenţă psihiatrică sau medicală;

Monitorizează siguranţa pacienţilor pentru a depista din timp schimbări în starea pacientului şi
intervine în situaţiile de urgenţă;

Ia în considerare consecinţele legale şi etice în situaţii imprevizibile;

Participă la procesul de „interviu clinic” împreună cu medicul psihiatru;

Încurajează şi ajută pacienţii să caute grupuri de suport pentru ajutor reciproc şi sprijin;

Evaluează răspunsul şi percepţia pacientului la asistenţa medicală şi la alte îngriiri medicale.

Principiile care coordonează comportamentul asistentului medical în psihiatrie

Bibiliografie

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/ce-inseamna-sanatatea-mentala-cauzele-si-
semnele-afectiunilor-mentale

https://dozadesanatate.ro/8-sfaturi-imbunatati-sanatatea-mintala/amp/

https://e-psihiatrie.ro/resurse-pentru-public/tulburarile-de-sanatate-mintala/

https://www.medihelp.ro/blog/sanatate/cum-sa-iti-pastrezi-sanatatea-mintala/