DOMINIC SAVIO

Un băiat al oratoriului lui don Bosco

devenit sfânt la 15 ani
Mai bine moartea decât păcatul
Dominic se naște pe 2 aprilie 1842 la S. Giovanni di Riva, lângă Chieri, Torino.
A crescut într-o familie bogată în valori creștine, încă de mic impresiona foarte mult prin
maturitatea sa umană și creștină. Aștepta preotul la ușa bisericii, chiar și când ningea, pentru a sluji ca
ministrant la Sf. Liturghie. Era întotdeauna vesel. Luase foarte în serios viața, atât de mult – încât a fost
primit să facă Prima Sfântă Împărtășanie la doar 7 ani - trasând în caiet proiectul său de viață: „Mă voi
spovedi frecvent și mă voi împărtăși de fiecare dată când duhovnicul meu îmi va permite. Vreau să
sfințesc zilele de sărbătoare. Prietenii mei vor fi Isus și Sf. Fec. Maria. Mai bine moartea decât păcatul”.
Îl întâlnește pe don Bosco – mergând la Oratoriu
La vârsta de 12 ani se întâlnește cu don Bosco și îi cere să fie primit în Oratoriul din Torino,
deoarece își dorea cu tărie să studieze pentru a deveni preot. Don Bosco uimit îi spune: „Mi se pare că
ai stofă”. „Eu voi fi stofa și dumneavostră veți fi croitorul”, răspunse Dominic.
Primit în Oratoriu i-a cerut să-l ajute „să devină sfânt”. Blând, întotdeauna senin și fericit, depunea
un mare efort în îndatoririle de student și în a ajuta în orice mod colegii, învățându-i Catehismul,
asistând bolnavii, împăcându-i pe cei certați.
Camarazilor abia sosiți în Oratoriu le spunea: „Să știi că noi facem aici ca sfințenia să constea în a fi
veseli. „Suntem atenți să evităm păcatul, ca pe un mare dușman care ne fură binecuvântarea lui
Dumnezeu și pacea inimii, și să îndeplinim întru totul îndatoririle noastre”.
Compania Sfintei Fecioare
Devotat programului său, susținut de participarea intensă la Sacramente și de un devotament filial
față de Sf. Fec. Maria, fericit să facă sacrificii, a fost umplut de Dumnezeu cu daruri și carisme.
Pe 8 decembrie 1854, decretată fiind dogma Neprihănitei Zămisliri de către Papa Pius al IX-lea,
Dominic se consacră Sf. Fec. Maria și începe să crească rapid în sfințenie. În anul 1856 înființează
împreună cu câțiva prieteni din Oratoriu "Grupul Neprihănitei" (astăzi grupul Amicii lui Dominic Savio,
ADS) pentru o operă apostolică a grupului.
"... Nici unul nu întrece frumoasa inimă și frumosul suflet al lui Dominic Savio". 
 Mama Margareta îi spuse lui don Bosco: "Tu ai mulţi tineri buni, dar nici unul nu întrece frumoasa
inimă și frumosul suflet al lui Dominic Savio". Şi îi explică: "Îl văd întotdeauna cum se roagă, cum
rămâne în biserică după ce ceilalţi pleacă; în fiecare zi renunţă la câteva minute din recreaţie pentru a
face o vizită la Preasfântul Sacrament... Stă în biserică precum un înger în Paradis".  Moare la Mondonio
pe 9 martie 1857. Don Bosco i-a scris biografia și plângea de fiecare dată când o recitea. Rămășițele
sale sunt venerate în Biserica Sf. Maria Ajutorul Creștinilor.
Sărbătoarea lui se celebrează pe data de 6 mai. Papa Pius al XI-lea îl numi “un mic, dar mai bine zis un
mare gigant al sufletului”. Este patronul mamelor ce aşteaptă un copil, iar prin mijlocirea sa, în fiecare
an se înregistrează un număr surprinzător de haruri primite.
A fost beatificat la Roma pe 5 martie 1950 de Papa Pius al XII-lea și canonizat pe 2 iunie 1954 de
Papa Pius al XII-lea.