Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HIPOESTEZIA:
Stări reactive acute, isterie, oligofrenii, sch,
tulburări de conştiinţă
ILUZIILE
Orice eroare cognitivă sau perceptivă.
Mecanism:
Proiectarea imaginarului şi a inconştientului în
actul perceptiv
Prelucrarea eronată a imaginilor percepute
Iluzii fiziologice
Iluzii patologice:
Veridice
Interpretare delirantă
Generate de un excitant real
VIZUALE:
Metamorfopsii: deformarea obiectelor şi a spaţiului
perceput
Macropsie, micropsie, dismegalopsie (largi, alungite)
Porropsia (mai apropiate sau mai îndepărtate)
Pareidolie (interpretare imaginativă)
Falsele recunoaşteri (identificarea greşită a diverselor
persoane): déjà vu, deja connu, deja vecu, jamais vu.
Iluzia sosiilor: sdr. discordante
AUDITIVE
GUSTATIVE ŞI OLFACTIVE (parosmie)
Viscerale
De modificare a schemei corporale: formă,
mărime, greutate, poziţie.
Normal
Tulb. funcţionale sau leziuni ale
receptorilor, căilor de conducere, zonelor
integrative
Stări febrile, b. infecto-contagioase, toxice
Stări confuzionale
Nevrotici (isterici, TOC)
Psihotici
HALUCINAŢIILE
Percepţie fără obiect.
Halucinaţii funcţionale: percepţia unor
excitanţi obiectivi determină apariţia unor
percepţii false.
zgomotele roţilor de tren voci care îl
ameninţă
percepute atât timp cât există excitantul real
Halucinozele: h. a căror semnificaţie psihopatologică este
recunoscută de bolnav; caută să le verifice autenticitatea.
H. proprioceptive:
H. motorii sau kinestezice: impresii de
mişcare sau de deplasare a unor segmente sau
ale corpului în întregime.
Senzațiile și percepțiile
Prima treaptă a cunoașterii
Singurele procese psihice care culeg informații
prin contact direct cu stimulii
Fără informațiile obținute prin senzații și
percepții ar fi imposibile formarea proceselor
cognitive superioare
Reprezentarea
Reprezentarea
Proces cognitiv – senzorial de semnalizare –
imagini unitare, dar schematice – a însușirilor
concrete și caracteristice ale obiectelor și
fenomenelor, în absența acțiunii directe a
acestora asupra analizatorilor
Cunoașterea
Senzația Gândirea
Reprezentarea Memoria
Percepția
Imaginația
Reprezentarea - caracteristici
Proces senzorial
Imagine secundară
Este un proces complex de reconstrucție mentală
Nu derivă din gândire
Nu este un simplu fapt de evocare din memorie
Este o subtreaptă între senzorial (senzații,
percepții) și logic (procese cognitive superioare)
Calitățile reprezentărilor
Imaginea reprezentării cuprinde toate
componentele semnificative ale obiectului
Reprezentarea este o imagine panoramică –
reconstituie în plan mental și apoi redă integral
și simultan toate informațiile despre un obiect
Semnalizează însușirile caracteristice – omițând
sau diminuând detaliile
Reprezentarea nu redă relațiile spațio -
temporale
Calitățile reprezentărilor
În reprezentare există conștiința absenței
obiectului, ea reflectă trecutul ca trecut
Nuanțele cromatice se reduc la culorile
fundamentale
Reprezentarea are o mare libertate față de schema
structurală a obiectelor individuale – imaginea
reprezentării se poate modifica în funcție de
cerințe
După analizatorul dominant
Reprezentări vizuale
Reprezentări auditive
Reprezentări kinestezice
Reprezentări vizuale
Cele mai numeroase din experiența unui om
Exprimă cele mai multe dintre caracteristicile
reprezentării
Sunt foarte dezvoltate la pictori, proiectanți,
arhitecți
Reprezentări auditive
Reproduc zgomotele, sunetele muzicale și
verbale singulare, structuri melodice sau verbale
Foarte importante pentru învățarea limbilor
străine (pronunție, accente, etc.)
Au rol important în munca dirijorilor,
compozitorilor, etc.
Reprezentări kinestezice
Constau în imagini mintale ale propriilor mișcări
– acte ideomotorii care pregătesc desfășurarea
viitoarelor mișcări (se produc micromișcări ale
mușchilor implicați)
Rolul reprezentărilor în activitatea
mintală
Readuc în minte imaginile obiectelor care nu mai
sunt prezente
Sprijină construirea sensului cuvintelor
Pregătesc și ușurează generalizările din gândire
Influențează procesul imaginației
Sunt punct de plecare pentru desfășurarea
raționamentelor în vederea rezolvării unei
probleme
Procesele cognitive
superioare
Intelectul
Sistem de relații, activități și procese psihice
superioare (inteligența, gândirea, memoria, imaginația,
limbajul)
Se formează numai în mediul socio-cultural
Uzează de proprietăți specifice ale creierului uman
Se bazează pe experiența senzorială dar o depășește
Este propriu doar omului
Procesul constituirii intelectului
(stadiile dezvoltării intelectuale)
Stadiul inteligenței senzorio-motorii (0 – 2 ani)
Stadiul preoperațional (2 – 7 ani)
Stadiul operațiilor concrete (7 – 12 ani)
Stadiul operațiilor formale (12 – 17 ani)
HIPOPROSEXII, APROSEXII:
St. confuzionale, anxietate, surmenaj,
oligofrenii, demenţe, schizofrenie.
Memoria
Procesul psihic care reflectă lumea şi relaţiile
omului cu aceasta prin întipărirea, păstrarea şi
reactualizarea experienţei anterioare
Proces psihic de stocare a informaţiei, acumulare
şi utilizare a experienţei cognitive
Strânsă interacţiune cu toate procesele psihice
Memoria – capacitate psihică
absolut necesară
Este implicată în cunoaștere și învățare,
înțelegere și rezolvare de probleme, inteligență
și creativitate
Se află în interacțiune și interdependență cu
toate celelalte fenomene psihice
Memoria asigură continuitatea vieții psihice
Reflectă trecutul ca trecut
Procesele memoriei
Faza de achiziţie (memorare)
Faza de reţinere (păstrare)
Faza de reactivare, actualizare (recunoaştere şi
reproducere)
Formele memoriei
Criteriul prezenţei / absenţei scopului:
Memoria involuntară
Prima treaptă genetică în dezvoltarea memoriei, are
caracter întâmplător – depinde de stimuli
Memoria voluntară
Organizată, sistematică
Depinde de: stabilirea conştientă a scopului, depunerea
unui efort voluntar, utilizarea unor procedee speciale
pentru facilitarea memorării – comparaţii, clasificări,
repetiţii, etc.
Formele memoriei
Criteriul prezenţei / absenţei gândirii:
Memoria mecanică
Lipsa înţelegerii, simplă repetare a materialului
Memoria logică
Bazată pe înţelegerea sensurilor şi semnificaţiilor
materialului memorat, pe dezvoltarea gândirii
RAŢIUNE
Formele memoriei
Criteriul duratei păstrării:
Memoria de scurtă durată
Imediată, nestocată
Capacitatea de a reproduce imediat un material variază
funcţie de:
- Vârsta subiectului
- Starea de dispoziţie
Formele memoriei
Criteriul duratei păstrării:
Memoria de lungă durată
Durează de la 8 – 10 minute la ani
Se pune în evidenţă prin reactivarea şi reactualizarea
amintirilor
Reactivarea – trei genuri de conduită:
- Amintirile – reconstituire a trecutului
- Recunoaşterea
- Reînvăţare – timp mai scurt
Factorii care condiţionează memoria:
Particularităţile materialului – structura
informaţiilor, modul de organizare al materialului
Caracteristicile ambianţei + strategia şi tehnica
memorării
Trăsăturile psihofiziologice ale subiectului
Calităţile memoriei:
Volumul memoriei – cantitatea de informaţii
Elasticitatea, supleţea memoriei – capacitatea de a acumula
cunoştinţe noi
Rapiditatea întipăririi – economie de timp, efort şi repetiţii
Trăinicia păstrării – conservarea corectă a celor memorate –
pe o perioadă îndelungată de timp
Exactitatea sau fidelitatea reactualizării celor memorate
Promptitudinea reactualizării – realizarea rapidă a
recunoaşterii şi reproducerii, imediat după stimulare
Memorie și uitare
Uitarea – fenomen natural, normal și necesar în
anumite condiții
Între memorie și uitare – relații dinamice
Formele uitării:
Uitarea totală - ștergere, suprimare integrală a datelor
Uitarea parțială – recunoașteri și reproduceri
parțiale, mai puțin adecvate sau chiar eronate
Lapsusul – uitare momentană
De ce uităm?
Principala cauză – proasta
organizare a învățării
Tahipsihie
Incoerenţa gândirii
Salată de cuvinte
Verbigeraţie
Încetinirea ritmului ideativ: bradipsihie, vâscozitatea
psihică, fading mental, baraj ideativ
Anideaţie: idioţie, demenţă sau epilepsie
Tulburări de conţinut ale gândirii:
Ideea dominantă (reversibilă, sfera normalului)
Ideea obsedantă (străină, contradictorie personalităţii
individului, îi recunoaşte caracterul parazitar, luptă pt. a
o înlătura)
OBSESIA:
Obsesii ideative
Amintiri şi reprezentările obsesive
Obsesii fobice – teama nejustificată, pe care nu o poate alunga,
în ciuda faptului că evită situaţia respectivă.
Obsesii impulsive – compulsiune, ritualuri
Ideea prevalentă:
Poziţie dominantă în câmpul conştiinţei
Neconcordantă cu realitatea şi cu semnificaţie
aberantă
Orientează şi diferenţiază cursul gândirii
Celelalte idei o sprijină, nu se opun ei.
Concordantă cu personalitatea individului
Tendinţa la dezvoltare şi înglobare a evenimentelor şi
persoanelor din jur, potenţialitate delirantă.
epilepsie, alcoolism, tulburarea bipolară, st.
predelirante.
Ideea delirantă:
C. verbală (limbaj)
C. prin scris
Amnezia verbală
DISLALII ( tulburari de pronuntare prin modificări
logomotorii) :
Cuvinte
Activităţii grafice
- hipoactivitate grafică
- hiperactivitate grafică
- grafomania = predilecţie pentru exprimarea grafică
îndeosebi la procesomani
- incoerenţă grafică
- stereotipia grafică = repetarea unor cuvinte sau fraze,
scrierea fiecărui cuvânt sau alineat cu majuscule
Morfologiei
Semanticii grafice
Anxioase în melancolie
Afectivitatea
Afectivitatea:
Aspect fundamental al personalităţii umane
Un răspuns organic, psihic şi comportamental al
individului la schimbările din mediul intern sau extern
Altă caracteristică – natura socială a proceselor
afective – ne exteriorizăm afectiv după modele
structurale preluate din comunitate
Procesele afective sunt în interacţiune cu procesele
cognitive – consens – randamentul intelectual creşte
Proprietăţile proceselor afective:
Polaritatea
Intensitatea
Durata
Mobilitatea
Expresivitatea
Polaritatea proceselor afective :
Procesele afective sunt bipolare, cuplate câte 2,
perechi, cu elemente contrare:
Bucurie – tristeţe; Simpatie – antipatie
Entuziasm – deprimare; Iubire – ură
Plăcere – neplăcere.