Incalcarea drepturilor pacientului. Malpraxis medical. Aspecte generale.

Noțiuni de bază
Există mai multe reglementări în domeniul medical. Legea malpraxisului medical nr. 95/2006, care
în Art. 642, pct. 1b. defineşte malpraxisul ca fiind, citez: “eroarea profesională săvârşită în
exercitarea actului medical sau farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând
răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi
farmaceutice”96, unde personalul medical (Art. 642, pct. 1b) este “medicul, medicul dentist,
farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale.”
96 https://lege5.ro/Gratuit/geydamrugi/art-642-raspunderea-civila-a-personalului-medical-lege-95-2006?dp=gqzdanbxgy2tm
Pentru a fi un caz de malpraxis, sunt necesare existența a 4 elemente:
● Faptă ilicită (actul medical greşit, neinformarea, divulgarea secretului etc.);
● Generarea unui prejudiciu pacientului;
39
● Demonstrarea raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul creat;
● Vinovăţia (atitudinea psihică a asistentului medical în timpul comiterii faptei ilicite) 97.
97 https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/raspunderea-civila-a-personalului-medical-si-a-furnizorului-de-produse-si-servicii-medicale-sanitare-si-farmaceutice-lege-95-
2006?dp=hazdanjrgu3dk
98 Varga,Gabriela Elvira Irina, “Prevenirea si managementul situatiilor de malpraxis in activitatea profesionala a asistentilor medicali”, lucrare de
dizertatie, 2020, UMF “Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca, indrumator: Sef lucrari Dr. Av. Ionut Vida-Simiti
Figura 4. Elementele malpraxisului98.
3.2. Răspunderea în caz de malpraxis al asistentei medicale, vizavi de
drepturile pacientului.
Exercitarea profesiei de asistent medical presupune obținerea unui titlu oficial de calificare în
medicină, afilierea la organismul profesional (O.A.M.G.M.A.MR.) și obținerea 40
autorizației de liberă practică99. Asistentul medical nu este funcţionar public. El îşi poate exercita
profesia ca salariat şi/sau independent, în sistem public său privat, ca titular sau asociat al cabinetelor
de practică independentă sau ca şi cadre didactice, pe baza unui titlu de calificare în meseria de
asistent medical, a certificatului de membru eliberat de către Ordinul Asistenţilor Medicali
Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România. Acest certificat este avizat anual numai
după încheierea asigurării de răspundere civilă pe anul în curs, cu o valoare minimă a riscului
asigurat. Valoarea minimă diferă în funcţie de locul desfăşurării activităţii medicale şi, implicit, a
riscului de expunere, astfel: pentru asistenţii medicali din unităţi sanitare cu paturi, centre de primire
urgențe și unități de primiri urgențe, servicii de ambulanțe este echivalentul în lei al sumei de 10.000
euro; pentru cei care lucrează în unități de medicină primară, ambulatorii, cabinete medicale
individuale, laboratoare este echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, iar pentru activitatea în
instituţii/secții de medicină legală este echivalentul în lei al sumei de 2.000 euro. Se acoperă astfel un
risc ca urmare a unei erori, ca urmare a acţiunii, inacţiunii, neglijenței sau ignoranţei cadrului
medical- cu unele excepţii100.
99https://www.oamr.ro/wp-content/uploads/2013/09/OUG-144_Legea-278.2015.pdf
100 https://www.oammrbuc.ro/index.php?articol=94
101 https://legeaz.net/dictionar-juridic/efecte-contract-asigurare-malpraxis-medical

Pe parcursul procedurii de stabilire a unui caz de malpraxis, este obligatorie confidentialitatea

procedurii, nerespectarea acestei dispoziții de către membrii comisiei sau experții desemnați ducând
la sancțiuni profesionale și administrative . Prin asigurarea obligatorie de răspundere civilă se
realizează o dublă protecție pentru asistenta medicală: protejarea sa de un proces posibil, intentat de
pacient pentru un act de malpraxis săvârșit, acoperirea prin asigurare, a unor prejudicii materiale,
preluate, în acest caz, de Asigurator și, nu în ultimul rand, realizarea unei protecții psihice, prin
evitarea unor posibile procese, generatoare de disconfort psihic și înlăturarea unui posibil prejudiciu
de imagine caree poate fi adus, printr-un proces. Totodată, litigiile pot să fie preluate de către
Asigurator, că și garanție de acoperire a prejudiciului.
Asiguratorul trebuie anunțat în termen de 3 zile de la momentul când asistenta medicală ia act de
acuzația de malpraxis medical101.
Legea nr 95/2006 reglementează o procedura admininstrativă de stabilire a cazurilor de culpă
medicalăprin comisia de monitorizare a cazurilor de malpraxis medical. Asfel, pacientul primește în
primul rând satisfacția că a fost victima unui act medical defectuos, chiar dacă este 41
posibil ca părțile să nu ajungă la o înțelegere cu privire la cuantumul prejudiciului cauzat și să fie
necesară ulterior și o acțiune în justiție. Apoi în măsura în care procedura administrativă se
finalizează pacientul poate fi despăgubit pentru prejudiciul suferit, iar personalul medical evită
publicitatea negativă dată de purtarea unor litigii civile. Desi intenția legiuitorului – prin adoptarea
Legii nr 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, a fost de a crea un adevărat Cod de sănătate
publică, care să adune toate reglementările din domeniu, legea răspunde numai în parte acestui
deziderat.
Malpraxisul este fapta ilicită săvârsită cu vinovăție, generatoare de prejudicii. Eroarea medicală este
o greșeală specifică, relativă numai la actele medicale și care nu poate fi comisă decât de medic sau
de personalul medical. Personalul medical trebuie să acorde îngrijiri conștiincioase și atente și cu
rezerva unor circumstanțe excepționale, conforme cu datele actuale ale științei. Pentru a stabili dacă
îngrijirile date erau sau nu adaptate patologiei pacientului, judecătorul trebuie să le estimeze prin
prisma datelor științifice în starea lor cînd actul a fost realizat și nu în ziua în care se pronunță
hotărârea. Obligația care apasă personalul medical este de a da pacientului său îngrijiri conforme cu
datele dobândite de știință la data îngrijirilor sale. De altfel, în orice caz de malpraxis medical se
regăsesc 3 elemente:
 neglijenţa: orice deviere de la aplicarea standard a unei proceduri în circumstanţe similare sau prin
depăşirea competenţei (de exemplu: uzitarea unei medicaţii fără garanţii, fără aprobări, aplicarea de
studii experimentale în absenţa consimţământului bolnavului, a instituţiei medicale, a comisiilor
etice;
 generarea unei suferinţe, a unui prejudiciu (anvergura, implicaţiile penale şi civile trebuie
evaluate);
 demonstrarea conexiunii directe între neglijenţă şi prejudiciu.
Daca nu avem un prejudiciu produs pacientului, nu avem un caz de malpraxis medical. Legea nr.
95/2006, Art. 642 precizează că răspunderea civilă a personalului medical este atât pentru prejudiciile
produse din eroare (inclusiv neglijență, imprudență sau cunoştinţe insuficiente în exercitarea
profesiunii), prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic şi 42
tratament, cât şi atunci când se depăşeşte limita competenței profesionale (cu excepţia cazurilor de
urgenţă când nu este personal medical disponibil cu competenţa necesară) 102.
102https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/art-642-rolul-atributiile-si-drepturile-autoritatii-de-stat-lege-95-2006?dp=hazdanjrguzdi
103 Legea nr. 46/2003, M.Of. P.I, nr. 70 din 03.02.2003 in: https://www.colegfarm.ro/docu/Drepturile_pacientului_2018.pdf
104 ttps://www.easistent.ro/?p=1918
105 https://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/NOILE_CODURI/ncp.pdf
106 https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/raspunderea-civila-a-personalului-medical-si-a-furnizorului-de-produse-si-servicii-medicale-sanitare-si-farmaceutice-lege-
95-2006?dp=hazdanjrgu3dk
Nerespectarea de catre personalul medico-sanitar a confidentialitatii datelor despre pacient si a
confidentialitatii actului medical, precum si a celorlalte drepturi ale pacientului prevazute in prezenta
lege atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor
legale103.
Răspunderea civilă este atrasă şi pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea confidenţialităţii, a
consimţământului informat şi lipsa acordării asistenţei medicale.
De asemenea, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune, poate fi atrasă şi
răspunderea penală.
Răspunderea persoanelor implicate este proporţională cu gradul de vinovăţie al persoanei104.
Nu sunt considerate cazuri de malpraxis: în caz de urgenţe, dacă personalul medical îşi respectă
competenţele şi acţionează cu bună-credinţă şi dacă nu este disponibil personal medical cu
competenţa necesară şi medicul îşi depăşeşte limitele competenţei sau dacă pacientul nu furnizează
informaţii corecte despre sine şi starea lui de sănătate, tratament urmat sau comportament referitor la
starea lui de sănătate.
Răspunderea juridică este exclusă, în caz de legitimă apărare, stare de necesitate, caz fortuit,
constrângere morală şi fizică105.
Personalul medical nu răspunde nici atunci când daunele, prejudiciile produse se datorează
condiţiilor de lucru, pentru lipsa echipamentului de diagnostic şi tratament, viciilor ascunse ale
materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanţelor medicale şi sanitare
folosite, infecţiilor nozocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi riscurilor în general acceptate ale
metodelor de investigaţie şi tratament106.
Conform aceleiaşi legi, Art. 644, pct. (2), potrivit dreptului comun, unităţile sanitare publice sau
private ca şi furnizori de servicii medicale, răspund civil pentru prejudiciile produse de 43
personalul medical angajat, în solidar cu acesta 107.
107 https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/raspunderea-civila-a-personalului-medical-si-a-furnizorului-de-produse-si-servicii-medicale-sanitare-si-farmaceutice-lege-
95-2006?dp=hazdanjrgu3dk
108 https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/raspunderea-civila-a-personalului-medical-si-a-furnizorului-de-produse-si-servicii-medicale-sanitare-si-farmaceutice-lege-
95-2006?dp=hazdanjrgu3dk
109 https://mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/ORDONANTE-DE-GUVERN/OUG144-2008.pdf
De asemenea, medicul are ca sarcină inclusiv controlarea documentelor/conduitei personalului din
subordine, iar la vătămarea sau moartea pacientului, din culpa medicala, răspunderea medicului este
juridică.
În Art. 645 se stipulează că există răspunderea civilă a unităţilor sanitare publice sau private şi pentru
prejudiciile cauzate, în mod direct sau indirect, pacienţilor, pentru prejudicii generate de
nerespectarea reglementarilor interne ale unităţii sanitare.
Conform Art. 430, răspunderea juridică a asistentului medical poate fi:
a) Răspunderea civilă, care se angajează potrivit legii;
b) Răspunderea penală, care se angajează potrivit legii;
c) Răspunderea administrativă, care se angajează potrivit legii;
d) Răspunderea disciplinară, care se angajează potrivit prezentului titlu108.
În cadrul răspunderii civile şi penale se pot solicita daune morale și materiale, de către pacient.
Răspunderea disciplinară poate să ducă pană la excluderea/interzicerea practicării profesiei de
asistent medical.
Asistentul medical răspunde disciplinar în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 144/2008
privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de
asistent medical, pentru nerespectarea legilor din domeniul profesiei, a Codului de etică şi
deontologie al asistentului medical, asistentului medical generalist şi moaşei, a regulilor de bună
practică profesională, a Statutului O.A.M.M.R., pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate
de organele de conducere ale O.A.M.M.R., precum şi pentru orice fapte săvârşite în legătură cu
profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea şi prestigiul profesiei sau
ale O.A.M.M.R. Cercetarea abaterii disciplinare este de competenţa O.A.M.M.R., la depunerea unei
plângeri la sediul organizaţiei109.
Sancţiunile disciplinare instituite de O.A.M.M.R. sunt date gradual, începând de la: mustrare,
avertisment, amendă (cu valori de la 500 lei la 5000 lei, neplata acesteia atrag suspendarea de 44
drept a dreptul de a profesa, până la achitarea sumei), până la suspendarea calităţii de membru
O.A.M.M.R. pe o perioadă între 1 luna- 1 an şi chiar retragerea calităţii de membru O.A.M.M.R.,
care duce la imposibilitatea de a profesa ca şi asistent medical 110.
Personalul medical este acoperit, pentru situaţii de malpraxis, într-o anumită măsură, prin asigurarea
de răspundere civilă obligatorie. Asistenţii medicali nu pot să profeseze fără a avea asigurare de
malpraxis încheiată, valabilă pe anul în curs, potrivit art. 384, alin. 1 din Legea 95/2006, cu valori
diferite, în funcţie de riscul minim acoperit- vezi mai sus 111.Valoarea asigurării încheiate diferă, în
funcţie de riscul acoperit şi se ajustează, în funcţie de informaţiile furnizate de asistentul medical şi
de ceea ce doreşte acesta să acopere, prin asigurare (poate acoperi daune morale, de exemplu) 112.
Asiguraţii sau reprezentanţii acestora au obligaţia de a anunţa în scris asiguratorul despre existenţa
unui caz de malpraxis, precum şi a vreunei acţiuni de despăgubire, în termen de 3 zile de la data
luării la cunoştinţă despre aceasta113.