MALPRAXIS

Răspunderea în medicină există din cele mai vechi timpuri, fiind

contemporană profesiei și corespunde sistemului social al fiecărei
perioade istorice.
Termenul de “malpraxis” îşi are originea în limba latină şi limba
greacă, fiind format prin înfăptuirea dintre două noţiuni, “malus” care
conform limbii latine înseamnă “rău” și „praxis”, care în limba greacă
înseamnă „practică”. Astfel, termenul rezultat, „malpraxis” înseamnă
„practică rea”, iar „malpraxis medical” înseamnă o „practică rea
medicală”.
Din punct de vedere legal, termenul de malpraxis este definit ca
fiind „eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical
sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra
pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a
furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și
farmaceutice”. Conform definiției legale regăsite în articolul 653
alineatul (1) litera b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătății. Prin personal medical, potrivit art. 642 alin. (1)
lit. a) din Legea nr. 95/2006, înțelegem medicul, medicul dentist,
farmacistul, asistentul medical și moașa care acordă servicii
medicale. Cele mai frecvente tipuri de răspundere pentru
malpraxisul medical sunt: răspunderea disciplinară, răspunderea
civilă şi răspunderea penală.
De asemenea, drepturile pacienților sunt
reglementate prin Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003,
precum și prin Normele de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr.
46/2003, din 12.12.2016.
Un pacient poate înainta o plângere de malpraxis ori de câte ori
considera că tratamentul unui medic, manevrele sau indicaţiile
acestuia au fost unele necorespunzătoare, atunci când acesta a
încălcat normele de confidenţialitate, când a delegat o persoană
necalificată pentru a realiza anumite acţiuni, sau atunci când o
procedură medicală i-a adus pagube mai mici sau mai mari.
Legea 95/2006 prevede faptul că asiguraţii de sănătate trebuie să
încheie un contract individual cu casa de asigurări de sănătate, prin
care se prevede dreptul de a da medicul în judecată.
Modul în care o acuzaţia de malpraxis este judecată are la baza
două principii: eroarea subiectivă şi cea obiectivă.
Astfel, se încearcă analizarea modului în care medicul sau
personalul medical respectiv a acţionat, dacă au fost aplicate în
mod eronat unele metode, dacă s-au interpretat greşit simptomele,
istoricul medical al bolnavului, dacă examinarea nu a fost făcută aşa
cum ar fi trebuit sau dacă medicul a omis recomandarea efectuării
unor teste importante.
Eroarea subiectivă presupune faptul că medicul nu a acţionat
conform regulilor, nu a ţinut seama de unele simptome sau
antecedente medicale, neavând în vedere complicaţiile. Pe scurt, nu
a acţionat aşa cum alt medic ar fi făcut-o, rezultatul fiind cu totul
altul.
Eroarea obiectivă, se referă la acele rezultate independente de
modul de acţionare al medicului său al personalului medical: dotările
insuficiente, apariţia unor reacţii ale bolnavului sau a bolii,
neinformarea doctorului cu privire la unele simptome etc.
În cazurile în care bolnavul are anumite alergii sau anumite
investigaţii ori tratamente și prezintă anumite riscuri, el trebuie
înştiinţat, fiind nevoit să semneze un acord care să certifice faptul că
a fost informat cu privire la riscurile ce pot apărea.
Reclamarea unui caz de malpraxis poate fi realizată prin trei
modalități distincte:
1. Plângere adresată Colegiului Medicilor din Romania
Persoanele care se considera prejudiciate prin exercitarea actului
medical,
pot formula plângere împotriva unui medic în termen de cel mult 6
luni de la data săvârșirii faptei sau de la data cunoașterii
consecințelor prejudiciabile prin actul medical reclamat.
Plângerea împotriva unui medic se adresează colegiului din care
face parte medicul. Aceasta trebuie să conțină obligatoriu
următoarele elemente de identificare:
-numele, prenumele, domiciliul și calitatea petentului;
-numele, prenumele și locul de muncă ale medicului împotriva
căruia se face plângerea;
-descrierea faptei și indicarea datei când aceasta a avut loc;
-prejudiciul creat pacientului;
-semnătura reclamantului.
Plângerea se depune personal sau prin mandat cu procură, ori
trimisa prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
La primirea plângerii, biroul consiliului decide declanșarea sau nu a
procedurii disciplinare. De asemenea, biroul consiliului se poate
sesiza și dispune începerea unei anchetei disciplinare din oficiu.
În baza deciziei biroului consiliului de declanșare a procedurii
disciplinare, comisia de jurisdicție va informa medicul împotriva
căruia s-a formulat plângerea, comunicându-i o copie a plângerii.
Totodată, i se va comunica acestuia termenul până la care poate
depune în scris apărările sale și termenul la care se poate prezenta
pentru a fi audiat și până la care poate formula toate apărările pe
care le consideră utile.
În statutul Colegiului Medicilor din Romania, abaterea
disciplinară este definită ca fiind fapta săvârșită cu vinovăție prin
care se încalcă jurământul depus, legile și regulamentele specifice
profesiei de medic, Codul Deontologic, prevederile Statutului,
deciziile obligatorii adoptate de Colegiul Medicilor din Romania,
precum și orice altă faptă săvârșită în legătură cu profesia sau în
afara acesteia, care este de natură sa prejudicieze onoarea și
prestigiul profesiei sau a corpului profesional.
Răspunderea disciplinară a medicului nu exclude răspunderea
civilă, penală, administrativă sau materială a acestuia.
Soluții:
După audierea medicului împotriva căruia s-a pornit acțiunea
disciplinară și a persoanei care a făcut plângerea (foarte rar a
experților și a martorilor), comisia de disciplină stabilește printr-o
decizie una dintre următoarele soluții:
stinge acțiunea disciplinară dacă fapta nu constituie abatere
disciplinară;
aplică o sancțiune disciplinară;
stinge acțiunea disciplinară dacă persoana care a făcut plângerea,
deși anunțată, în mod nejustificat nu se prezintă la audierea fixata
de comisia de disciplină sau nu își precizează în scris poziția fața de
solicitările comisiei de disciplină ori nu se prezintă la expertiza
dispusă în cauză.
Sancțiuni:
Constatarea abaterii disciplinare atrage aplicarea uneia dintre
următoarele sancțiuni:
mustrare;
avertisment;
vot de blam;
amenda;
interdicția de a exercita profesia ori anumite activități medicale pe o
perioada de la o luna la un an;
retragerea calității de membru al Colegiului Medicilor din Romania.
Analiza răspunderii juridice pentru malpraxisul medical
demonstrează faptul că neglijenţa medicală are urmări grave,
putând atrage chiar şi răspunderea penală dacă sunt întrunite
elementele constitutive ale unei infracţiuni.