Student : Sebastian Conduraru Gr.

2, An V, Sem I

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE MEDICINA DENTARA

MALPRAXISUL IN MEDICINA DENTARA

RELATIA MEDIC – PACIENT SI FENOMENUL MEDICINEI PERVENTIVE
 Scurt istoric:
1754 î.Hr Codul lui Hammurabi
Ideea ca medicii să fie responsabili pentru acțiunile lor datează de mii de ani. În Codul lui
Hammurabi, unul dintre cele mai vechi coduri de lege înregistrate, există secțiuni ca urmare a
accidentelor medicale. Codul spune că medicul ar trebui să fie pedepsit dacă acesta face o
greșeală care provoacă prejudicii în timpul intervenției medicale.
Secolul al V-lea î.Hr Jurământul lui Hipocrat
Este ceva pe care medicii îl folosesc încă de pe vremea grecilor antici pentru a jura un
comportament etic în practicile lor. Atribuit lui Hipocrate, cunoscut drept părintele medicinei
occidentale, jurământul a avut mai multe versiuni de-a lungul anilor, dar toate se rezumă la
„Nu face rău”.
1374 Primul caz
Cel mai timpuriu caz raportat de malpraxis medical a fost constatat în 1374. Un chirurg a
încercat să vindece mâna mutilată a unei femei. Femeia a susținut că medicul a spus că o
poate vindeca, dar după procedurăafectiunea persista. Cazul a fost respins pe o eroare de
procedură, dar judecătorul a stabilit reguli de bază pentru multe cauze viitoare.
In ultimele secole specialisti din domeniul medical, drep, evenimente internationale, cazuri
specifice si chiar mass-media au avut cu totii o implicare in privinta jurisprudentei medicale
si in evolutia termenilor de obligatii si drepturi pe care pacientul si medicul le au. Astfel
exista o continua imbunatatire a cadrului juridic.
Legislatia romana care reglementeaza spetele de malpraxis(Răspunderea civilă a
personalului medical) se intinde pe 7 capitole si 39 de articole:
Cap. I
Raspunderea civila a personalului medical
Cap. II
Raspunderea civila a furnizorilor de servicii medicale, materiale sanitare, aparatura,
dispozitive medicale si medicamente
Cap. III
Acordul pacientului informat
Cap. IV
Obligativitatea asigurarii asistentei medicale
CAP. V
Asigurarea obligatorie de raspundere civila profesionala pentru medici, farmacisti si alte
persoane din domeniul asistentei medicale
CAP. 6
Procedura de stabilire a cazurilor de raspundere civila profesionala pentru medici, farmacisti
si alte persoane din domeniul asistentei medicale
CAP. 7
Dispozitii finale

Status quo
Definitia malpraxisului
Malpraxisul este eroarea profesională săvârsită în exercitarea actului medical sau medico-
farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a
personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale.
Culpa medicală presupune nerespectarea regulilor de conduită privind exercitarea
profesiei medicale, prin nepricepere sau abateri de la regulile îndeobste recomandate si
recunoscute în practicarea acestei profesii, provenite din neglijentă, nepăsare sau
nerespectarea unor metode si procedee specifice.
Plecând de la o definiţie limitată şi destul de imprecisă a malpraxisului – şi, anume,
abaterea de la un standard de practică acceptat de comunitatea medicală şi, din ce în ce mai
frecvent, un standard statuat formal prin ghiduri de practică sau chiar documente cu forţă
juridică aprobate de instituţii de reglementare cum este Ministerul Sănătăţii – s-a conturat o
jurisprudenţă prin care instanţele judecătoreşti ar trebui să analizeze performanţa medicului
inculpat comparativ, în mod rezonabil, cu ceea ce ar face un alt profesionist într-o situaţie
similară. Această abordare conduce la o situaţie paradoxală, cu un potenţial de progresie
continuă: malpraxis poate deveni „tot ce face un doctor care este mai puţin decât perfect” faţă
de standardele actuale.
Alte fenomene nu pot rămâne ignorate şi intră în domeniile de studiu ale sociologiei
medicale. Cu cât calitatea intervenţiilor medicale devine mai mare şi acestea devin mult mai
accesibile, cu atât mai mult se poate observa o creştere a aşteptărilor din partea beneficiarilor.
Aşteptările au crescut şi prin modificarea paradigmei în care funcţionează relaţia medic-
pacient şi cea privind accesarea serviciilor medicale. Transformarea relaţiei către una cu
multiple valenţe comerciale, precum şi „marketizarea” medicinei au condus la creşterea şi
mai amplă a aşteptărilor; cu cât aşteptările au crescut, cu atât consumatorul este mai dispus să
dea în judecată medicul sau instituţia medicală atunci când performanţa se abate de la
aşteptări. Prin urmare, îmbunătăţirea calităţii în sistemul medical poate conduce la creşterea
riscului litigios în legătură cu malpraxisul şi poate promova creşterea costurilor cu procesele,
despăgubirile şi asigurările de răspundere profesională. Aceste modificări au fost observate şi
incluse în rapoarte ale Colegiului Medicilor din România, precum Raportul Comisiei
Superioare de Disciplină pe anul 2016: „(...) De aici, o modificare radicală a raportului
medic-pacient, a percepţiei publice asupra lumii medicale. Cu toate că, zi de zi, calitatea
actului medical a crescut şi rezultatele mai bune sunt de necontestat, percepţia publică
asupra medicului s-a deteriorat în mod evident. Percepţia publică de misiune umanitară,
care era acordată medicului de acum 50 de ani, s-a transformat într-o relaţie medic-pacient
percepută de cele mai multe ori ca o banală prestaţie de servicii, şi acestea de calitate
mediocră sau îndoielnică”.
Urmare a acestor situatii care pot influenta sau afecta activiatea si actul medical propriu zis
apare o reactie din partea corpului medical care recurge intr-o forma stadardizata medicina
defensiva.
Medicina defensiva.
Se caracterizeaza prin recomandarea de catre medic a unor interventii, analize si tratamente
nu din perspectiva medicala, ci mai degraba pentru a preintampina un posibil viitor litigiu.
Acesta este un fenomen de prudenta exagerata care duce intr-un final la irosirea si
suprasolicitarea resurselor unui sistem complex fara sa rezulte un beneficiu real pentru
pacient. O alta problema care deriva din aceasta medicina defensiva este abordarea in mod
generalist a afectiunilor, astfel se aplica doar tratamente care sunt dovedite pe pacienti in
loturi mari -principiu care scoate pacientul din centrul demersului terapeutic- si care franeaza
evolutia medicala, medicii nu fa nimic din ce nu s-a facut pana acum.
In mediul legislativ sunt puse in mod curent in discutie problemele legate de modernizarea
normelor de functionare a actului medical. In 2018 o statistică din SUA şi România privind
condiţia medicului, a aratat că în SUA sunt raportate anual 420.000 de erori medicale şi
92.000 de decese iar în ultimii 15 ani, la o populaţie de medici de 620.000, au fost
condamnate penal 15 persoane.
Pe de altă parte, în România, în ultimii şase ani, la un număr de 41.000 de medici plus
rezidenţi, au fost deschise 465 de dosare penale şi în ultimii cinci ani 265 de medici au fost
condamnaţi, dintre care 160 cu executare şi cu interdicţia de a profesa timp de patru-şase ani.
Acest fapt poate sa puna anumite intrebari legate de capacitatea legislatiei de a aproxima
calitatea actului medical, sau chiar capacitatea universitatilor de a pregati personalul medical
intr-un mod adecvat.

Forme de medicina preventiva.

Comportament preventiv, generează costuri suplimentare atât pentru pacienţi, cât și
pentru medici. Astfel, acest comportament preventiv implică pentru pacienţi analize
suplimentare costisitoare recomandate de practician în vederea asigurării unor rezultate
”certe”, iar pentru practician, costuri legate de furnizarea dovezilor din care să rezulte că
practicile medicale aplicate de acesta sunt în concordanţă cu normele standard de îngrijire
medicală pentru afecţiunea respectivă (standard of care). Toate acestea își dovedesc utilitatea
în vederea prevenirii angajării răspunderii practicianului în cazul în care pacientul ar iniţia o
procedură de malpraxis.
 Comportament de evitare, și se manifestă prin refuzul practicienilor de a trata pacienţi, de a
participa la proceduri și circumstanţe care implică un grad crescut de risc, în scopul de a evita
tragerea lor la răspundere pentru malpraxis
Ambele forme a medicinei defensive, fie pozitivă sau negativă, produc prejudicii majore
sistemului medical deoarece cresc riscul la care este supus pacientul scăzând în același timp
calitatea serviciilor oferite. Obiectivul practicienilor constă în reducerea șanselor de
reclamare și de declanșare a litigiilor de malpraxis. Sunt cazuri în care deciziile sunt
justificate medical, dar sunt și cazuri în care motivarea reprezintă o absurditate medicală.

Practicile medicinei defensive produc efecte secundare negative, printre acestea fiind
determinate cu prevalenţă următoarele:
- Creșterea costurilor în sistemul medical datorate recomandării efectuării testelor
suplimentare inutile, a prescrierii medicaţiei costisitoare, a efectuării unor proceduri
complexe, a recomandării consultului de specialitate, în scopul evitării unor eventuale litigii
de malpraxis.
- Afectarea calităţii actului medical în sine datorită tensiunilor la care sunt supuși practicienii
legat de temerile privind expunerea în faţa unui eventual litigiu de malpraxis.
- Descurajarea medicilor de a profesa în anumite specialităţi medicale, precum chirurgia și
obstetrica ce prezintă riscuri profesionale mai mari. Astfel, atractivitatea pentru aceste
specialităţi va fi mai scăzută.
- Deteriorarea relaţiei medic-pacient. Încrederea, care de cele mai multe ori este omisă din
context, reprezintă elementul esenţial care stă la baza relaţiei dintre practician și pacient.
-Împiedicarea progresului în medicină. Datorită temerilor de eventualele reclamaţii de
malpraxis corpul medical va lua măsuri conform protocolului, iar progresul și ”actele de
bravură” vor dispărea.

Costurile medicinei defensive

Medicina defensivă este un factor foarte important în creșterea costurilor

asistenței medicale în Statele Unite. DefensiveMedicine.org citeaza studii care
estimeaza ca medicina defensiva adauga costuri de pana la 850 miliarde dolari
anual in Statele Unite. Poate să contribuie cu până la 34% din costurile anuale de
asistență medicală în Statele Unite.

In Italia costurile atribuite medicinei preventive se ridica la 10% din chetuielile

totale din domeniu sanatatii, aproximativ 10 miliarde de euro.
 In Romania si nu numai aceste aproximari sunt greu de realizat chiar daca
fenomenul este prezent si se poate demonstra. Cert este ca medicina defensiva este
in crestere conform celor spuse mai sus, iar cheltuielurmeaza si ele acest parcurs
ascendent.

Concluzii
Atât la nivel internaţional, cât și la nivel naţional, apariţia medicinei defensive fundamentată
pe protocoale de diagnostic și pe ghiduri terapeutice, în vederea asigurării siguranţei juridice
a practicianului, fără să primeze interesul pacientului, produce costuri și frânează progresul
medicinei. Practicile medicinei defensive nu aduc beneficii nici pentru pacienţi, nici pentru
medici, deoarece efectele adverse ale medicinei defensive nu pot fi limitate doar la creșterea
costuri-lor cu răsfrângerea acestora asupra calităţii actului medical. Prin acceptarea
pacienţilor ca parteneri și nu ca posibili reclamanţi, și, totodată, prin oferirea tuturor delaliilor
legate de planul de tratament, prin comunicarea avantajelor și dezavan-tajelor viitoarelor
intervenţii, prin obţinerea consimţământului informat al pacientului, prin menţionarea corectă
a planului de tratament în fișa pacientului, prin completarea corectă a fișei pacientului în
concordanţă cu planul de tratament, prin păstrarea confidenţialităţii pacientului, ”oferta”
practicienilor va reuși să întâlnească ”cererea” pacienţilor pentru un act medical de calitate,
predictibil și sigur, eliminând practicile medicinei defensive.În cazul unei relaţii optime între
practician și pacient, acesta din urmă va considera că toate demersurile practicianului sunt în
interesul lui prin furnizarea celor mai bune sfaturi, bazate pe cunoștinţe, abilităţi șiexperienţă,
raportat la situaţia clinică.
Cred ca este importan sa oferim pacientilor un tratamen corect prin completare asector
ghiduri, fara sa ne opunem acestora. Acest lucru presupune insa pe langa curaj si calitatile
unui profesionis si o orientare buna. Acest lucru este uneori considerat insa intr-un mod
eronat un experiment, neglijenta sau o ignoranta. Insa daca un specialist a cosntatat la un
moment dat intr-un consiliu o varianta de tratament pentru o anumita situatie, aceasta este
luata drept lege pentru orice pacient. Facand un pas inapoi scuzandu-ne ca facem ce ne obliga
un anumit protocol, este o greseala care scoate pacientul din centrul planului de tratament,
doar pentru ca 80 de oameni dintr-o cohorta de 100 au dat un rezultat identic. Chiar daca
studiile au o importanta mare in orice act medical acestea nu pot cuprinde erorile sau ii pot
exclude pe cei aflati in minoritate.

Bibliografoie
Malpraxisul În Stomatologie | PDF (scribd.com)

The History & Origins Of Medical Malpractice | Weiss & Paarz (weisspaarz.com)

Legea nr. 95 - raspunderea civila (cnas.ro)

OTM: Malpraxis și Legislație Medicală (otmed.ro)

Fenomenul malpraxisului medical în România – perspective etice (partea I) (medichub.ro)

Suceava: Vasile Astărăstoae îi cere ministrului sănătăţii să repună în circuitul instituţional proiectul
de lege a malpraxisului | AGERPRES • Actualizează lumea.

(PDF) Malpraxisul și medicina defensivă. (researchgate.net)

Medicina defensiva si cum afecteaza costurile asistentei medicale (approby.com)

Does Defensive Medicine Impact the Cost of Healthcare? | Health Law Checkup Blog (swlaw.com)

Teama de malpraxis și medicina defensivă - Viața Medicală (viata-medicala.ro)