88 Legea nr.

46/2001 privind exercitarea profesiunii de asistent medical, infiintarea si functionarea Ordinului

Asistentilor Medicali din Romania, in: “ Minighid legislativ pentru asistentii medicali”, Editura Universitatii “Lucian
Blaga” , Sibiu, 2003
Capitolul 3. Calitatea actului medical
Actul medical în sine, la nivelul unei țări, este reglementat prin legi specifice, hotărâri, ordonanțe,
norme, protocoale de lucru etc., elaborate de specialiști și îmbunătățit periodic, prin acumularea de
noi cunoștinte în domeniul medicinei și nu numai, îmbunătățirea tehnologiei, schimbări apărute prin
cerințele internaționale, de aliniere a standardelor etc.
Calitatea actului medical poate să se îmbunătățească sau să scadă, chiar dacă este reglementată într-
un fel sau altul. Putem îmbunătăți calitatea actului medical, atât tehnologic, cât și prin factorul uman.
De exemplu, trecerea în câteva decenii, de la utilizarea seringii din sticlă cu piston, care se steriliza
prin fierbere pentru reutilizare, la seringa de plastic, de unică folosință, chiar cu protecție pentru ac,
pentru evitarea înțepării accidentale, este o îmbunatățire remarcantă. 36
Pregătirea personalului medical, de la un curs de soră medicală, de 6 luni, sau de nivel de liceu
sanitar, la o școlarizare cu studii superioare, prin facultate, master și chiar doctorat (aceasta
însemnând o perioada mai îndelungată de studii și la un nivel superior), cu siguranță a adus un plus
de valoare, asistentei medicale. Calitatea factorului uman este foarte importantă. Ne-au demonstrat-o,
de-a lungul timpului, măicuțele și călugării care, cu sumare cunoștinte medicale, la nivelul științei și
tehnologiei aproape inexistente, au îngrijit cu abnegație și cu rezultate remarcabile, mii de pacienți și
au alinat trupește și sufletește, suferința multora. De multe ori, trecerea la așa-numitul
“profesionalism” și “standardizare” ne face să uităm să fim...umani. Calitatea actului medical
depinde de modul în care respectăm criteriile și normele specifice de lucru, dar și de modul în care o
facem. Respectarea pacientului, a colegilor, a echipei de lucru, a apartinatorilor pacientului,
înseamnă, de fapt, să ne respectam pe noi însuși, în plus, ea fiind o obligație a noastră, că și
profesioniști medicali.
Există mai mulți factori care pot să scadă calitatea actului medical, dintre care, menționăm:
disfunctionalitati din sistemul de sănătate (proasta informare din sistem, neacoperirea pachetelor de
bază, a medicamentelor necesare, personal medical insuficient sau slab distribuit, educația medicală
deficitară etc. Într-un raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), dat
publicităţii şi publicat de editorialul “The Telegraph”, în România, în 2016 existau 2,5 medici la mia
de locuitori, sub media europeană de 3,4 medici/1000 locuitori (comparativ, în Polonia sunt 2,2
medici/1000 locuitori, iar în Portugalia, 2,53 medici/1000 locuitori) 89. In plus, migrarea personalului
medical in tari sau unitati sanitare care remunereaza mai bine/ofera alte beneficii, duc, de asemenea,
la scaderea calitatii actului medical.
89 https://insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/activitatea_unitatilor_sanitare_anul_2016.pdf
90 https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/sanatate/in-sfarsit-s-a-aflat-cati-medici-are-romania-753437
Raportat la anul 2016, potrivit datelor INS, citate de News.ro, în România erau înregistraţi 57.300
medici şi 137.200 angajaţi asistenţi medicali 90.
Nu exista o statistică referitor la numărul de pacienţi care îi revin unei asistente medicale pentru
tratament, dar, conform populaţiei cu domiciliul în România din 2016 ( de 22.300.000 locuitori) şi a
numărului de asistenţi medicali angajaţi, ar fi aproximativ 6 asistenţi medicali care deservesc 1000
locuitori. 37
Raportul juridic medical reprezintă totalitatea relațiilor socio-umane stabilite între subiectele de drept
medical ce cad sub incidența legii civile, cu trăsături comune, dar care îl şi deosebesc, de alte
raporturi juridice91. Se consideră că persoana umană este intangibilă şi că are dreptul să i se respecte
viaţa, sănătatea, dreptul la moarte. Raportul social între personalul medical şi o persoană- pacient este
în primul rând, un raport impus- de legiuitor, prin natura profesiei. În al doilea rând, raportul juridic
medical este un raport de vointă a părților, concretizată prin manifestarea consimțământului acestora.
Deși necesitatea consimțământului medicului nu este expres prevăzută de lege, existența sa este
dedusă din art. 652 alin. 2 al Legii nr. 95/2006 92 privind reforma în domeniul sănătății, care spune că
personalul medical nu poate să refuze acordarea asistenţei medicale sau acordarea de îngrijiri de
sănătate pe criterii etnice, religioase și orientare sexuală sau pe alte criterii de discriminare interzise
prin lege. Astfel, deducem că asistenţa medicală sau îngrijirile se pot totuşi refuza, pe alte criterii.
Totodată, art.653 alin.1 prevede că după ce personalul medical a acceptat pacientul, relaţia poate fi
întreruptă, în anumite condiţii93. Deci, consimţământul medicului de a accepta un pacient, pentru a-l
trata, este premisa raportului juridic medical.
91 https://www.juridice.ro/684974/particularitatile-malpraxisului-medical.html
92https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/art-652-infractiuni-lege-95-2006?dp=hazdanjrgu3da
93https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/art-652-infractiuni-lege-95-2006?dp=hazdanjrgu3da
94 https://www.juridice.ro/684974/particularitatile-malpraxisului-medical.html
95https://lege5.ro/Gratuit/g42tmnjsgi/art-222-persoanele-asigurate-lege-95-2006?dp=hazdanbzge4ds
În al treilea rând, raportul juridic medical este un raport contractual 94. În sistemul privat de sănătate,
raportul juridic medical își are izvorul, în principiu, în contractul medical (consimțământul informat
al beneficiarului serviciului medical exprimat personal sau prin reprezentant care se întâlnește cu
consimțământul medicului) prin care o parte, denumită furnizorul de servicii medicale, se obligă la
prestarea serviciului medical (act medical de prevenție, diagnostic, tratament și servicii conexe) față
de cealaltă parte, denumită beneficiar al serviciului medical, în schimbul unui onorariu sau cu titlu
gratuit. În sistemul public de sănătate, raportul juridic medical își are izvorul în raportul cetățean-stat,
concretizat în grupul de contracte cetățean-casa de asigurări de sănătate-furnizorul de servicii
medicale, în care contractul principal este contractul instituit de art. 222 alin. 1 din Legea nr.
95/200695. 38

Figura 3. Drept medical-componență.